UTA Arad - Poli 2:1 (0:1)

Partidă cu gust intens de deja-vu pe Motorul, la finalul căreia alb-violeţii au pierdut puncte pentru care avea argumente serioase să le aducă acasă. Golul lui Bilia din debut de meci n-a fost suficient, după ce o eroare defensivă şi un polonic de şansă au întors rezultatul în favoarea gazdelor pe parcursul reprizei secunde. Pentru noi, care avem atâta nevoie de puncte, este o înfrângere nemeritată, dar n-avem decât să ne regrupăm şi să perseverăm. Totul se joacă.

Nici nu începuse bune partida, că Poli a preluat conducerea: corner Rogoveanu, mingea ajunge în zonă centrală, de unde Bilia o trimite în poartă (min. 3). Reuşita ne-a permis să gestionăm jocul cum ne doream, mizând pe acţiunile rapide purtate de Bădăuţă, Sidorenco şi Buzan, în vreme ce arădenii, chiar dacă au avut posesia, n-au arătat capacitatea de a se exprima periculos. Şanse reale de gol n-au avut, dar au trimis câteva baloane prin preajma porţii care puteau aduce pericol, dacă aveau şi destinatar. Poate cea mai bună ocazie de egalare a semnat-o Rus, cu un şut frumos, dar pe lângă poartă (min. 27). În schimb, alb-violeţii puteau să se desprindă pe tabelă imediat după finalul primei jumătăţi de oră, finalizările lui Bădăuţă, în două rânduri, fiind blocate de portar (min. 32). Acelaşi Bădăuţă a prins un şut puternic din marginea careului care a ratat de puţin vinclul, lovind transversala (min. 35), după care Kanda a avut două tentative de gol, prima un şut din unghi respins cu piciorul de Moldovan (min. 38), a doua o liberă pe lângă (min. 43).

Din ce văzusem în prima parte, ştiam că UTA are şansa golului doar dacă le-o oferim noi. Aşa am şi făcut, iar la scurt timp după reluare, Buzan a degajat total neinspirat în zonă centrală, fix până la Miculescu, al cărui şut din marginea careului l-a învins pe Moldovan (min. 53). Arădenii au prins elan şi au forţat timp de zece minute, din nou, însă, fără ocazii majore. Din păcate, nici formaţia noastră n-a arătat la fel de sprintenă ca în prima parte. Rogoveanu şi Bădăuţă au ţinut prea mult de minge când am fi avut şansa să facem ceva, iar schimbările, începând cu înlocuirea forţată a lui Uyi la pauză, nu au avut impact. Pe acest fond de "meciul nimănui", UTA a găsit drumul spre gol, atunci când şutul lui Ciucur l-a lovit în spate pe colegul Rus şi s-a dus la colţul pe care numai ce-l eliberase portarul (min. 76). Buzan, sărbătoritul zilei, a avut golul egalizator în gheată, dar a trimis pe lângă (min. 78), ca apoi UTA să profite de spaţii şi să-şi treacă în cont două ocazii, un şut prins de Moldovan (min. 87), şi o bară a lui Rus la ultima fază a meciului. Chiar înaintea de aceasta din urmă, Poli putea egala, dar Munteanu n-a apucat decât să ciupească în portar mingea deviată de Ţîgîrlaş în faţa porţii.

Aşa cum comenta şi Răchită la finalul meciului, este greu să nu fi frustrat de pierderea acestor puncte. Şi mie mi s-a părut că se putea da penalty când Şeroni s-a căţărat pe Bădăuţă la 1-0, aşa cum şi gazdele au cerut penalty la un posibil henţ al lui Paramatti în partea secundă. Făcând abstracţie de aceste faze, rămânem cu certitidunea că ne-a lipsit calitatea în momentele decisive, iar UTA a recuperat punctele pierdute pe nedrept cu Ripensia. Avem doar şansa victoriei în meciul cu Clinceni de etapa viitoare. Pe mine, cel puţin, mă bântuie gândul că puţin mai multă inspiraţie în aceste meciuri ne aducea toate cele nouă puncte, în loc de patru. Suntem aproape, dar trebuie să mai găsim acel ceva care să facă diferenţa, fie că-i zicem calitate, organizare sau şansă, atât cât să ne apropiem de linie. Punctele...

Poli: Moldovan - Bilia, Paramatti, Uyi, Olteanu - Munteanu, Manolache - Buzan, Rogoveanu, Sidorenco - Bădăuţă

Schimbări:

Ghidurea pentru Uyi (min. 46)
Ţîgîrlaş pentru Sidorenco (min. 56)
Calugher pentru Rogoveanu (min. 75)

Poli - Luceafărul Oradea 1:1 (0:1)

Calculele de acasă sunt fix asta, calcule. Conform așteptărilor, am avut de-a face cu un meci dificil, pe care ni l-am făcut foarte greu într-o primă repriză în care am predat ușor posesia. Faptul că am rămas în superioritate numerică repede în partea secundă ne-ar fi ajutat mai mult, dacă nu pierdeam plusul de moral ratând penalty-ul primit la faza eliminării. Iar în rest, inabilitatea de a trimite constructiv mingea în careu din sumedenia de libere și cornere pe care le-am avut, ne-a împiedicat să reintrăm în meci mai repede. Golul egalizator reușit de Bădăuță ne-a adus un punct, dar rămânem cu amarul celor pierdute.

Și totul începuse promițător, cu un prim sfert de oră în care am controlat jocul. Este drept că ocazia mai mare au avut-o oaspeții, la o scăpare în apărarea noastră, mingea ratând cumva cadrul porții lui Moldovan (min. 7). Replica alb-violeților a venit după un corner, respingerea portarului ajungând la Paramatti, care a tras din prima, încercând să profite de poarta liberă, însă n-a reușit să cadreze șutul (min. 12). Ulterior, terenul a început să încline înspre buturile noastre, iar după minute bune de presiune, Luceafărul a și deschis scorul: Uyi și Sidorenco nu reușesc să degajeze o minge periculoasă, o centrare la colțul lung îl găsește pe V. Pop, care preia excelent și înscrie din apropiere (min. 23). Am sperat că vom reacționa rapid, dar parcă mai greu ne-a fost. Până spre finalul reprizei, abia am mai ieșit din propria jumătate, cu Uyi reușind să intervină la cea mai periculoasă șansă a oaspeților de a majora scorul. Doar la ultima fază a reprizei am beneficiat de o liberă din marginea careului, din care n-am scos nimic.

Partea secundă, a devenit rapid evident, avea să fie altfel. Alb-violeții au început ofensiv, cele două schimbări efectuate de Răchită (Manolache și Bilia pentru Pop și Țîgîrlaș) revitalizând echipa. Bădăuță a avut o mare ocazie la unul din puținele servicii inspirate ale lui Calugher, însă lovitura sa de cap a fost respinsă in extremis de portar (min. 52). Am rămas sus, iar cinci minute mai târziu, la o fază fixă, Uyi a fost faultat în careu și Yabre, de la adversari, a văzut al doilea galben, fiind eliminat. Avea să fie momentul cheie al partidei, căci în loc să o luăm de frâie, Sidorenco a bătut moale în stânga portarului, iar acesta a respins. Jumătatea de oră rămasă s-a jucat aproape exclusiv în terenul oaspeților. Olteanu a avut un șut frumos, dar pe lângă, de la marginea careului (min. 60), în vreme ce Bilia a tras tare dintr-o liberă de la marginea careului, pe care portarul a reușit s-o respingă (min. 67). Această liberă a creat tensiune în tabăra noastră, căci antrenorul îi ceruse lui Bădăuță să execute, dar Bilia a avut mic moment Kepa. Au fost multe faze fixe, într-un joc foarte fragmentat, problema noastră fiind că niciunul dintre executanți (Calugher, Olteanu, Manolache) nu a reușit să găsească servicii de calitate. Golul, finalmente, a venit când Golda a centrat cu capul în fața porții, de unde Bădăuță a s-a dovedit omul potrivit pentru a împinge balonul în plasă (min. 80). S-a jucat puțin în minutele rămase, dar chiar și așa, Bilia putea tranșa partida în favoarea noastră, dacă reușea să-și cadreze șutul la o minge care a ajuns nesperat la el (min. 85). Și Luceafărul a mai avut o tresărire înainte de final, cu un șut în diagonală pe lângă poarta lui Moldovan (min. 88), dar partida s-a încheiat cu alb-violeții în preajma careului advers. Neinspirați.

Am pierdut două puncte importante, cu asta rămânem după acest joc. Răchită trebuie să găsească soluții la problemele pe care le-am avut în prima repriză, la capacitatea de reacție a echipei în clipele dificile. Nu avem timp pentru a ne mulțumi cu echilibrul cosmic al rezultatelor, indiferent cât de mult sau de puțin merităm, trebuie să găsim o cale de a câștiga. Toate meciurile vor fi strânse, totul se joacă mai departe. Să sperăm că se va juca și mai bine, de partea noastră.

Poli: Moldovan - Țîgîrlaș, Paramatti, Uyi, Olteanu - Pop, Codrea - Buzan, Calugher, Sidorenco - Bădăuță

Schimbări:

Bilia pentru Țîgîrlaș (min. 46)
Manolache pentru Pop (min. 46)
Golda pentru Buzan (min. 73)

Poli - Ripensia 1:0 (0:0)

Ne-am chinUYIt (am vrut să fiu primul!), dar cu rost şi cap. Într-un meci disputat, în care care Ripensia a avut de regulă iniţiativa, alb-violeţii noştri (negru-roşii azi, în aşteptarea unor echipamente proaspete de la noul sponsor tehnic, Beltona) au tras cu dinţii de rezultat şi acesta le-a zâmbit. De soarele cu dinţi şi cagulă de astăzi nu mai zicem nimic, fiindcă golul lui Pop ne-a încălzit bine, bine.

Era de aşteptat ca Ripensia să aibă un plus de consistenţă, căci am menţionat deja de stabilitatea din cadrul lotului lor. Astfel au şi controlat debutul partidei, fără mari ocazii, înainte ca Poli să reechilibreze disputa la capătul primului sfert de oră. Ne-a fost greu să ajungem la finalizare, chiar dacă am construit cursiv în câteva rânduri, aici văzându-se şi lipsa de coeziune a echipei noastre. Prima şi cam singura ocazie reală de gol a reprizei a avut-o Ripensia, finalizarea lui Mansour din câţiva metri trecând, cumva, pe lângă poartă (min. 26). Oaspeţii au rămas destul de sus, poliştii luptându-se cu vântul puternic care bătea (la propriu) în direcţia porţii noastre. N-a ajutat nici că Rogoveanu a suferit de-a lungul reprizei, accidentat fiind, dar acesta a ţinut mult să joace şi să ajute echipa. La pauză, Răchită l-a şi înlocuit cu Bilia, mutându-l pe Ţîgîrlaş în centru, ceea ce ne-a adus un plus în joc.

Astfel, partea secundă a început mai bine pentru noi, chiar dacă vântul n-a mai vuit în direcţia noastră de atac. Ripensia a cerut penalty la o intervenţie a lui Uyi, n-a primit, iar pe contră Sidorenco l-a găsit în careu pe Buzan, şutul acestuia ajungând direct în braţele portarului (min. 48). Bilia a trimis cam la un metru peste dintr-o liberă de la distanţă (min. 49), semn că eram, totuşi, mai prezenţi în jumătatea adversă. O nouă acţiune a lui Sidorenco s-a soldat cu un fault asupra vârfului în marginea careului, Calugher a bătut libera în zid şi mingea a mers în corner. Răchită era supărat pe execuţia moldoveanului, însă acelaşi Calugher a bătut cornerul, mingea a ajuns în faţa porţii de unde Pop a deschis scorul cu o lovitură de cap! (min. 57). Echipa a acuzat "şocul avantajului" şi s-a retras în propria jumătate, următoarele douăzeci de minute fiind deosebit de dificile pentru noi. Oaspeţii au beneficiat de multe libere,  dar n-au reuşit să le concretizeze. Moldovan a arătat siguranţă în poartă, iar când mingea a ajuns în zona lui, a avut priză bună. Trecuţi de minutul 80, Bilia&co. au reuşit să mai mute jocul din preajma careului nostru, să-l mai fragmenteze. Am ieşit pe câteva contre interesante, fără finalizare însă, în vreme ce Ripensia a mai avut o şansă foarte bună de egalare, prin Dumiter, care n-a reuşit să ciupească mingea pe lângă Moldovan din poziţie ideală (min. 88). Şi aşa s-a terminat.

Am avut atâtea meciuri pe care "trebuia" să le câştigăm şi nu le-am câştigat, că nu-ţi mai era uşor să crezi. Am văzut, însă, altceva la echipă, care a învins astăzi într-o manieră în care pur şi simplu n-ar fi putut s-o facă în prima parte a sezonului. Atitudinea cu care s-a jucat a fost bună spre foarte bună, chiar dacă relaţiile de joc şi câteva decizii personale au lăsat de dorit. Nu contează, ştiam că va fi aşa, important este să adunăm punctele din aceste prime două meciuri, iar la partida cu UTA să stăm mai bine ca o echipă. Nu ne-ar fi fost greu să pierdem acest meci, ceea ce face ca victoria să fie cu atât mai preţioasă. Greul continuă.

Bravo Poli!

Poli: Moldovan - Ţîgîrlaş, Paramatti, Uyi, Olteanu - Rogoveanu, Pop - Buzan, Calugher, Bîrnoi - Sidorenco

Schimbări:

Bilia pentru Rogoveanu (min. 46)
Golda pentru Bîrnoi (min. 69)
Ghidurea pentru Calugher (min. 86)

Amical: Poli - Dumbrăvița 1:2 (0:0)

Nu cred că acestea erau așteptările de la partida cu verzii dumbrăvițeni, ca rezultat cel puțin, fiindcă în joc știam că întâlnim o formație puternică spre foarte puternică de L3. Context există, iar pe lângă rezultatul neplăcut, vreau să văd și lucrurile care au mers mai bine.

Răchită a trimis în prima parte o formulă de trialiști și probabile rezerve. În ciuda acestui fapt, jocul a fost controlat în mare de alb-violeți, care au avut dificultăți însă în a ajunge la finalizare - doar câteva șuturi din afara careului, inclusiv unul scos de portar, au fost de notat. De cealaltă parte, Dumbrăvița a avut o șansă bună, din apropiere, pe care Began a blocat-o.

Când au intrat „titularii”, așteptările mele (și probabil nu doar ale mele) erau că vom pune stăpânire pe joc. Am făcut-o, câteva minute, după care adversarii au trimis, deviat, în bară și parcă ne-am înmuiat. Deși am beneficiat de mai multe faze fixe, nu am pus pericol suficient de des, iar cele câteva faze cursive nu s-au concluzionat cu șuturi cadrate. Pe acest fond, Dumbrăvița ne-a surprins pe o minge lungă, la care am stat prost la ofsaid, portarul Avram a ieșit la întâmpinare, a fost depășit și ne-am văzut conduși. La scurt timp am primit și al doilea gol, după ce o degajare ratată a lui Munteanu i-a permis fostului polist Rus să tragă din careu, iar palma lui Avram n-a fost suficient de fermă să respingă în lateral. O fază fixă ne-a readus în joc, cu pasa de gol a lui Olteanu și capul lui Sidorenco, precis, iar pe final am avut o minge în bară la o liberă din celălalt flanc, mingea înaltă punându-i probleme portarului advers. N-am mai reușit să egalăm, astfel că am bifat o înfrângere înainte de începutul returului. Mini-returului.

Explicația antrenorului a fost că cei care au intrat în partea secundă au avut un antrenament de intensitate fizică ieri. Cred că asta s-a și văzut, mai ales comparat cu ce-am observat în meciurile din cantonament, unde am avut mai multă agresivitate și un plus de prospețime, în ciuda numeroaselor partide jucate.

Care ar fi problemele? Încă nu avem siguranță în poartă, unde Avram, în special, a fost ezitant. Began n-a fost supus la faze dificile, exceptând cea menționată, dar pare, momentan, ceva mai sigur. Țîgîrlaș nu mi s-a părut în apele lui ca fundaș dreapta, deși a reușit să blocheze adversarii de câteva ori; a avut însă și deficiențe de plasament și a irosit câteva mingi cu diagonale fără destinație. Uyi a comis o eroare gravă, permițând unui adversar să scape spre poartă, dar ezitarea acestuia i-a permis fundașului să intervină. Fiind și la primul meci cu Paramatti, desincronizările sunt de înțeles, dar pentru meciul cu Ripensia avem nevoie de doi fundași centrali fiabili; Bilia și Ghidura, cu prestații rezonabile în prima parte, au argumentele lor. Olteanu a avut un meci prea „tăcut”, fiind și depășit în unu contra unu la două faze. Munteanu, pe lângă eroarea de la gol, nu și-a lăsat amprenta asupra mijlocului terenului, o pretenție rezonabilă de la un închizător. O problemă rămân flancurile, unde Golda a suferit, în vreme ce Bîrnoi și Stere (ambii în prima repriză) nu au arătat clar că merită să fie titulari.

La plusuri l-aș pune pe Sidorenco, un vârf bătăios și iute, chiar dacă este în urmă cu pregătirea. Nici Chemin, evidențiatul primei reprize, nu este un jucător de care m-aș lepăda, arătând că este capabil să țină de minge și să verticalizeze. Calugher, mijlocaș central și el aproape confirmat, mi s-a părut bine implicat în joc, apărând și la finalizare. În plus, am avut parte de câteva faze cursive de atac, aproape frumoase. Maniera de joc a echipei mi s-a părut pozitivă, mai curajoasă, în ciuda eșecului. Un aspect important de avut în vedere este că am jucat 4-2-3-1 în prima parte și 4-3-3 în a doua, însă așezarea din urmă pare încă pretențioasă pentru ce putem noi executa.

Poate cea mai spinoasă problemă în acest moment este alegerea celor trei titulari U21. Cu probabila plecare a lui Motreanu, nu avem decât variante la mijjlocași centrali sau ofensiv în bandă. Nu este comod să joci cu doi U21 pe centru, nici în 4-2-3-1, nici în 4-3-3. Nici variantele pentru flancuri, Golda și Bîrnoi, nu oferă siguranță și incisivitate. Ambele goluri au plecat de la mingi pierdute de Golda. Ideal ar fi fost să avem câte un U21 în fiecare compartiment (apărare, mijloc, atac), sau chiar un portar. Sunt discuții pentru un jucător ofensiv U21, care să vină din L1, ceea ce ar putea să ne ofere un respiro, însă definitivarea primului unsprezece va presupune niște decizii curajoase din partea lui Răchită.

Cert, astăzi, este că doar Chemin și Diarra au șanse să rămână dintre cei testați. Așteptăm ultimele confirmări și, cu sufletul la gură, ne pregătim pentru debutul nostru în sezonul de primăvară. 

Poli (rep. 1): Began - Bilomba, Bilia, Ghidurea, Frederic - Dinu, Pop - Stere, Chemin, Bîrnoi - Diarra

Poli (rep. 2): Avram - Țîgîrlaș. Paramatti, Uyi, Olteanu - Calugher, Munteanu, Oprea - Golda, Sidorenco, Rogoveanu

Dacia Unirea Brăila - Poli 2:0 (1:0)

Teoretic era simplu. Practic, ne-am făcut singuri viața grea, am primit gol repede, am ratat din toate pozițiile și așa am intrat pe ultimul loc în iarnă, cu o grămadă de semne de întrebare la care răspunsurile se vor tot lăsa așteptate. N-ai scuze pentru un asemenea rezultat, în fața unei echipe adunate aproape la disperare, neplătită de luni și luni de zile.

Cojocaru a ales să riște și l-a trimis pe Foca în titular, în vreme ce Contra l-a înlocuit pe accidentatul Smaranda în poartă. Meciul a început cu două șanse pentru alb-violeți, dar Stere a ratat încă din primele secunde, o șansă mare singur cu portarul tratată cu superficialitate, în vreme ce Haruț n-a prins poarta cu un șut de la distanță. Gazdele au fost mai puțin generoase și au deschis scorul la prima ocazie, când Hamza a înscris cu capul după o lovitură liberă (min. 8), scăpând din marcajul de Codrea. Stere și Golda au avut jumătăți de ocazii în preajma minutului 15, dar jocul a fost destul de încâlcit, construcția anevioasă, iar gazdele au rămas periculoase pe contre. A mai trecut un sfert de oră până la următoarea ocazie, șutul imprecis al lui Drăghici din marginea careului ratând poarta, deși îl avea liber pe Golda în stânga. Același Drăghici a încercat un șut în forță, peste (min. 33), urmat de o tentativă la fel de optimistă a lui Codrea (min. 36). Mare șansă la o contră a avut Golda, servit în centrul careului de Drăghici; deși era liber, n-a preluat bine, a întors pentru Stere, care a tras slab într-un adversar (min. 39), ca apoi tot Stere să încerce o foarfecă la centrarea lui Filip, peste (min. 40). Repriza s-a încheiat cu ratarea incredibilă a lui Drăghici, care, servit în careul mic de Bîrnoi și complet demarcat, a trimis slab cu capul și portarul a putut respinge (min. 45+3). Astfel, în ciuda unei reprize dominate de alb-violeți, cu multe jumătăți de ocazii și cel puțin trei ocazii mari, am intrat conduși la cabine.

Fazele fixe au rămas principala sursă de pericol pentru gazde, care ne-au dat emoții chiar la debutul reprizei, cu o șansă chiar bună de a marca la a nu știu câta bâlbâială în careul nostru (min. 53). Din păcate nu am continuat cu jocul arătat mai ales pe finalul primei părți, iar ocaziile au fost, din nou, păsări rare. Când în sfârșit am adus mingea periculos în preajma careului, ne-am mișcat tare greoi, și Bîrnoi a reușit doar un șut în apărătorii adverși (min. 72), respins în corner. La contra care a ieșit din cornerul respectiv, Brăila și-a mărit avantajul cu o un șut fantastic de la 25 de metri, la vinclul porții lui Contra. Justa răsplată pentru o repriză în care n-am tras deloc de noi și de rezultat. Chiar și așa, puteam reintra rapid în joc, dar am arătat în continuare că nu suntem capabili să finalizăm, șutul lui Bîrnoi din interiorul careului fiind mai mult o pasă la portar (min. 75). Drăghici a reușit să mai rateze una din cinci metri la cornerul lui Haruț (min. 81), unul dintre jucători a încercat o minge pe spate cu poarta goală, dar n-a cadrat-o (min. 84), iar Stere și-a mai trecut în cont o pasă la portar din poziție bună (90+1). Am avut apoi un unsprezece metri pe care arbitrul l-a scos din careu, libera a bătut-o Drăghici în zid, a mai primit o șansă dintr-o poziție ceva mai grea și a executat-o la fel, și am mai ratat una din careul mic la cornerul care a urmat. Așa s-a terminat.

A fost o măciucă drept în creștet, dată atât de adversari, cât mai ales de propria echipă. N-am putut marca dintr-o sumedenie de ocazii, iar în repriza secundă am evoluat de-a dreptul execrabil. Alegerile lui Cojocaru n-au ajutat, însă mai mult ne doare că intrăm în iarnă la douăsprezece puncte de salvare, o sarcină dificilă și pentru un club care are resurse să acopere toate lipsurile pe care le are în lot și în conducerea tehnică.

P.S. Dacă aveți răbdare, puteți butona pe aici să vedeți golurile și fazele de poartă.

Poli: Contra - Foca, Melinte, Ivanov, Filip - Haruț, Codrea - Bîrnoi, Drăghici, Golda - Stere

Schimbări:

Pop pentru Bîrnoi (min. 80)
Bocșan pentru Foca (min. 80)

Poli - Farul Constanţa 3:0 (2:0)

Am suferit, cu toţii mult, prea mult, până la această a doua victorie a sezonului, o reuşită pe cât de importantă, pe atât de frumoasă, la capătul unui meci spectaculos. Reuşitele semnate de Golda şi de Drăghici în prima repriză, alături de golul inspiraţional al lui Stere din partea secundă, ne-au asigurat un rezultat perfect pentru începutul returului.

Meciul a început energic, cu două acţiuni ale alb-violeţilor, finalizate pe lângă de Golda şi de Drăghici, înainte ca Farul să ofere replica prin Fotescu, al cărui şut a fost respins de Smaranda (min. 7). Ne-am încins cu toţii la intrarea dură (fie ea involuntară) asupra lui Codrea, care a căzut secerat pe teren după ce reuşise să se ridice în prima fază (min. 14). Verdictul: doar un cartonaş galben pentru oaspeţi şi unul pentru proteste la Melinte, în vreme ce Codrea a trebuit schimbat, dar nu a mai fost nevoie să fie transportat la spital. Zamfir, cel care a comis faultul, a şi fost scos imediat, dar tensiunea în cadrul echipei noastre a rămas palpabilă. Imediat ce s-a reluat jocul, lui Stere i-au lipsit centimetri pentru a ciupi mingea portarului, însă şi constănţenii au replicat prin Grigoraş, care nimerit bara cu un şut în diagonală (min. 22). Jocul a rămas unul deschis, noi am mai văzut galbene la Motreanu şi la Haruţ, Bîrnoi a încercat poarta din marginea careului, iar în minutul 32 s-a deschis scorul. Acelaşi Bîrnoi a luptat în flanc şi a reuşit să trimită o centrare excelentă la bara a doua, de unde Golda a trimis precis cu capul şi l-a învins pe portar! Şutul lui Stere, respins în corner, a precedat al doilea gol: Haruţ a bătut cornerul, Melinte a tras doi adversari cu el, iar în spaţiul creat a apărut Drăghici, care a înscris tot cu capul (min. 35). Chiar dacă aveam două goluri avantaj, emoţiile au rămas, şi am scăpat cu faţa curată până la pauză, graţie a două intervenţii fantastice ale lui Smaranda.

Decisive, zic, au fost minutele după reluare, când echipa antrenată de Grigoraş a ieşit decisă de la cabine şi a pus presiune. Întâi, balonul a trecut mişeleşte prin faţa porţii noastre, fără să fie împins de careva în plasă (min. 47), ca apoi Smaranda să respingă cumva în bară o nouă încercare a constănţenilor. A urmat o dublă ocazie pentru alb-violeţi, care au lovit şi ei bara la efortul lui Stere (min. 51), respectiv portarul oaspeţilor a intervenit la şutul lui Pop, astfel că soarta partidei a rămas în aer. Cojocaru a fost obligat să facă încă o schimbare, după ce Smaranda s-a ciocnit de Grigoraş, iar înlocuitorul său, Contra, a trăit cu emoţii de cum a intrat, când a trecut pe sub o minge centrată din dreapta, pe care Fotescu n-a reuşit s-o împingă în poarta goală (min. 72). Cumva, minutele au trecut, şi aproape când ne-am depăşit sechelele şi am început să credem că rezultatul nu mai are cum să fie întors, Stere ne-a confirmat-o cu fler: Golda a centrat şi vârful nostru a înscris din foarfecă de la cincisprezece metri (min. 85)! Unul dintre golurile anului în L2, cu siguranţă. Oaspeţii au rămas sus, au avut un gol anulat pe motiv de ofsaid, dar şi alb-violeţii puteau să mai înscrie, când Bîrnoi a rămas singur cu portarul, a preferat un şut în locul unei pase simple, şi a ratat spaţiul porţii (min. 90+3). Odată scurse cele cinci minute de prelungiri, am jubilat.

Parcă ar fi multe de spus despre acest meci, care putea liniştit să ia altă turnură decât cea pe care a luat-o. Am avut puţină şansă şi inspiraţie în momentele cheie, iar în rest am tras cu dinţii de adversar, ceea ce n-avea cum să nu se vadă şi pe tabelă. Nu trebuie s-o mai scriu, dar o fac oricum: aveam mare nevoie de aceste treci puncte. Trebuie să credem mai departe.

Bravo Poli!

(golurile le găsiţi aici)

Poli: Smaranda - Motreanu, Melinte, Ivanov, Filip - Haruţ, Codrea - Golda, Drăghici, Bîrnoi - Stere

Schimbări:

Pop pentru Codrea (min. 19)
Contra pentru Smaranda (min. 68)
Bocşan pentru Stere (min. 90)

Poli - Daco Getica 0:0

Obiectiv...neîndeplinit. Alb-violeţii reuşesc să încheie un meci fără gol primit, pentru prima oară în acest sezon, însă răsuflă mai degrabă uşuraţi la ultimul fluier. N-a fost un meci grozav de partea noastră, cu foarte puţine şanse de gol, în vreme ce oaspeţii au lovit de două ori bara şi au avut o prezenţă constantă în ultima treime.

Prima parte a fost una echilibrată şi relativ liniştită. Ne-am apărat destul de compact, dar n-am dus cu uşurinţă mingea în faţă, singurele ocazii venind la fazele fixe. Nici dacogeţii n-au rupt gura târgului, jocul lâncezind pe la mijlocul terenului în marea majoritate a timpului. S-a mai animat puţin pe final de repriză, când oaspeţii au nimerit bara la o centrare neatinsă de nimeni, cu Smaranda ezitant, în vreme ce noi am încercat poarta din trei libere, trimise de Drăghici (în două rânduri) şi de Melinte peste poartă.

Tonul reprizei secunde a fost dat în secunda douăzeci, la o pătrundere în flancul nostru drept semnată de Voicu, a cărui şut a zguduit transversala. Am avut o fază care, de regulă, se decidea împotriva noastră şi decidea rezultatul, când Acolatse a căzut în careu şi a cerut penalty - nu s-a dat (min. 54). Din păcate, meciul se disputa tot la poarta noastră, cu incursiuni în centru şi centrări periculoase din zona lui Motreanu, unde bucureştenii veneau des în superioritate. Smaranda a respins un şut de la douăzeci de metri (min. 59), şi tot el s-a opus când golgheterul Voicu a pătruns ca prin brânză în careul nostru. Alb-violeţii nu reuşeau să mai ţină de minge, scenariul familiar, şi abia după intrarea lui Keita am mai avut câteva mici oportunităţi - nu atât graţie calităţii aduse în joc, cât a faptului că mai alerga cineva în faţă. Am scos o liberă pe care Melinte a trimis-o în zid, am avut o cursă admirabilă a lui Drăghici soldată cu un corner şi acelaşi Drăghici a încercat un şut de la marginea careului care de puţin a ratat poarta (min. 83). Pe final, însă, am contat prea puţin şi am scăpat la insistenţele oaspeţilor - care, fie vorba între noi, au făcut un meci bun, pe măsura jucătorilor pe care îi au în echipă.

Rămânem cu consolarea acelui zero de pe tabelă, a atitudinii pozitive, dar avem nevoie de mai mult. Cojocaru, a cărui indicaţii au răsunat tot meciul, ar face mai bine să-şi folosească rezervele. Este esenţial să împrospătezi echipa când suferă, iar la noi s-a văzut clar că în mai mult de trei nu mai atacam în ultima jumătate de oră. Şi nu există că n-ai soluţii - da, n-ai jucători mai buni, că altfel erau titulari, dar ai jucători de acelaşi nivel, care prin prospeţime pot să revigoreze jocul.

Poli: Smaranda - Motreanu, Basic, Melinte, Filip - Haruţ, Codrea - Golda, Drăghici, Bîrnoi - Stere

Schimbări:

Keita pentru Stere (min. 76)

Mioveni - Poli 1:1 (0:0)

Cu echipa neschimbată față de meciul bun cu Petrolul, Poli a reușit în sfârșit un rezultat pozitiv, după mult, mult timp. Ba chiar a prestat un joc bun în repriza a doua, reușind să revină după ce a fost condusă, grație lui Drăghici, care a tras de el să joace, deși nu era complet apt fizic. În plus, doar Filip și Basic au văzut cartonașul galben, astfel că din nou nu vom avea jucători suspendați pentru meciul de miercuri - unul mult mai important ca cel de azi - împotriva daco-geților din București.

Prima repriză a fost una foarte săracă și per total echilibrată. Primul șut pe poartă a venit abia în minutul 40, dar Smaranda își face datoria fără mari emoții. Repriza secundă a început însă nespus de bine pentru noi, alb-violeții jucând surprinzător de bine, reușind chiar să își domine gazdele. Poate că tocmai faza din minutul 53 a fost cea care i-a însuflețit pe jucători și le-a dat speranță pentru o posibilă victorie. După o deviere a lui Golda, Stere ciupește mingea dintre portar și un alt jucător. Publicul a văzut gol, dar mingea trecuse de puțin pe lângă spațiul porții. Bîrnoi își încearcă și el norocul cu un șut puternic de la 25 de metri, care l-a întins bine de tot pe portarul Sima, dar acesta reușește să respingă.

O lipsă de atenție și de organizare ne-a costat primirea golului (min. 72). O lovitură liberă e bătută la colțul scurt, Smaranda respinge în față, unde nu se afla decât Năstăsie care marchează. Conform scenariului bine știut, ar fi trebuit să fie finalul. Dar Poli a replicat extrem de repede. Nici nu trecuse un minut de la reluare că Drăghici prinde un șut bun de la distanță ce îl forțează pe Sima să respingă. Din păcate, Golda și Stere, aproape de minge, nu reușesc nici care să marcheze dintr-o poziție atât de bună. Dar șansa nu s-a răzbunat, căci doar câteva minute mai târziu, Drăghici execută perfect o lovitură liberă de la 25 de metri de poartă, mingea intrând pe la vinclu.

Minutul 80 a văzut prima și singura noastră schimbare, Sebastian Foca luând locul lui Stere. Aici a fost și sfârșitul jocului nostru bun, căci tânărul a intrat cu emoții și a greșit mult. Adversarii au urcat peste noi și minutele rămase au trecut greu, dar din fericire cu bine pentru noi. Am avut și noroc căci imediat după schimbare, Mioveniul reușea să marcheze dintr-o învălmășeală, dar tușierul ne-a salvat, indicând ofsaid.

Nu prea înțeleg strategia în legătură cu juniorii. E bine că sunt introduși, dar deja pare că singura regulă e aceea de a da fiecăruia șansa câtorva minute, indiferent de condiții. Promovarea jucătorilor tineri trebuie făcută cu cap, nu mecanic. Una e când ești condus la scor (pentru că din păcate nu suntem în postura să conducem noi) și îi lași să se desfășoare fără presiunea rezultatului, și alta e atunci când trebuie să egalezi (ca în etapa trecută) sau să ții de rezultat (ca acum). În plus, rotirea numelor de pe bancă nu are cum să asigure un progres pe termen lung sau să producă jucători pe care ne putem baza cu adevărat. Avem nevoie de calitate, nu de cantitate.

Dar să ne oprim aici, căci în mai puțin de o săptămână jucătorii trebuie să demonstreze din nou că sunt pe o pantă ascendentă și să convingă cu o mult așteptată victorie.

Poli: Smaranda - Motreanu, Basic, Melinte, Filip - Haruț, Codrea - Golda, Drăghici, Bîrnoi - Stere

Schimbări:
Foca pentru Stere (min. 80)

Poli - Petrolul 0:1 (0:0)

Deși alb-violeții au fost egalii adversarilor de astăzi, din nou am rămas fără răsplată. Un gol încasat după un penalty oferit cadou ploieștenilor a decis soarta punctelor, iar acest rezultat ne împinge, finalmente, pe ultima poziție a clasamentului.

Modificările tactice asumate de Nanu/Cojocaru/Săvoiu au funcționat în parte: Drăghici a evoluat mai retras, cu Stere împins în față. Astfel, atunci când mingea ajungea la Drăghici, acesta putea deschide jocul (de regulă spre Bîrnoi), ca apoi să urce în careu și să avem mai mulți oameni la finalizare. Pe acest tipar am și avut câteva șanse - Drăghici a scăpat spre poartă, însă lipsa de viteză l-a forțat să tragă din marginea careului, de unde n-a cadrat efortul (min. 13); idem și Bîrnoi, mai spre stânga, dar tot central, n-a reușit să scape de adversar și a tras moale din șaisprezece metri (min. 20). Oaspeții au avut posesia, uneori au deschis cu multă ușurință jocul în flancul nostru drept, unde Motreanu era expus și fără susținere, dar în afara unui șut din unghi care a ratat poarta, au mai creat pericol doar la ocazia lui Șaim, șutul acestuia fiind parat de Smaranda (min. 34). Alb-violeții s-au apropiat din nou de poarta adversă, de această dată prin Golda, a cărui șut a fost reținut în doi timpi de portar (min. 37), iar la una din ultimele faze ale reprizei, centrarea slabă a lui Bîrnoi a fost respinsă anapoda de un adversar, intervenția portarului Tordai salvându-i pe ploieșteni de un autogol spectaculos (min. 44).

Am început prost partea secundă, cu un gol venit repede. O acțiune de atac a oaspeților părea să se sfârșeacă după o centrare spre colțul lung, însă Motreanu a judecat greșit faza, și a încercat o degajare din prima fără a observa prezența unui adversar în spatele său, pe care l-a lovit în loc de minge (min. 52). Marinescu a înscris și acesta avea să fie singurul șut pe poartă al Petrolului din această repriză. Alb-violeții au avut prea puține reușite în a ajunge la finalizare, singura mare ocazie venind la capătul unei acțiuni frumoase de atac: Bîrnoi l-a deschis cu călcâiul pe Haruț în flancul stâng, acesta a centrat lung la Melinte, care a prins un voleu din plin spre colțul lung, însă mingea a ratat poarta. Oaspeții au mai trimis pe lângă de două ori, cu ocazii venind de ambele părți în minutele de final - o dată când am pierdut balonul la mijloc și imprecizia finalizării ne-a salvat, iar a doua oară când șutul lui Melinte din afara careului a fost respins în corner. N-a fost să fie nici de această dată.

Am pierdut atâtea meciuri strânse acasă, că doare. Și aproape mereu la un gol diferență, cu erori personale care au decis direcția punctelor. Aproape că te-ai fi așteptat ca, inevitabil, măcar câteva puncte să mai intre și în contul nostru, pe fotbalul arătat. Acesta este cam singurul plus de astăzi, că am jucat binișor, în orice caz mai bine ca în partidele cu Politehnica sau cu Aerostar. Doar că nu ne-a fost de ajuns și salvarea de la retrogradare pare teribil de departe.

Poli: Smaranda - Motreanu, Basic, Melinte, Filip - Haruț, Codrea - Golda, Drăghici, Bîrnoi - Stere

Schimbări:

Keita pentru Stere (min. 59)
Dobrincu pentru Golda (min. 86)

FC Argeș - Poli 5:0 (4:0)

Pretențiile pentru acest meci au scăzut spre zero, când am aflat că nu vom putea folosi cei doi jucători anunțați marți și va trebui să apelăm la trei juniori pentru completarea primului unsprezece. Cu atât mai mult cu cât doi dintre aceștia erau în apărare, compusă astfel din Foca, Bocșan, Filip (!), Belu. M-am temut de o umilință aspră. Asta a și urmat.

Debutul a fost cât se poate de nefast, căci am primit gol degrabă - Enceanu, introdus în ultimul moment pentru Panait, care s-a accidentat la încălzire, a prins un șut din prima de la șaisprezece metri și l-a învins pe Smaranda (min. 3). Partida a rămas sub controlul gazdelor, cu alte șanse semnate prin Buhăescu și Enceanu, care n-au mai reușit să-și cadreze șuturile. Replica noastră a venit prin Drăghici, vârful alb-violeților reușind o pătrundere în careu din flancul drept, însă șutul său a fost parat de portarul advers (min. 24). Căderea totală s-a consemnat în minutele următoare: un gol primit după un corner de Barbu (min. 30) a fost succedat de o minge respinsă în bară de Smaranda, înainte ca gazdele să semneze o altă reușită prin Enceanu (min. 34), de această dată de la 20 de metri. S-a făcut 4-0 la pauză, când Barbu și-a trecut în cont dubla (min. 44), ambele reușite cu capul, iar partea secundă se anunța...gravă.

Am scăpat la șutul lui Enceanu, o palmă peste bară (min. 50), la ratarea lui Șerbănică din 7-8 metri (min. 53) și atunci când Enceanu a trimis peste din trei metri (min. 60). Golul l-a adus o altă fază fixă, după ce Buhăescu a înscris la centrarea lui V. Gheorghe (min. 72), abia primul în perioada noastră predilectă de a încasa. Enceanu a continuat să fie vioara întâi la Pitești, a mai ratat din câțiva metri o dată, dar cumva alb-violeții noștri nu au mai primit alte goluri în partea secundă. Culmea, n-am mai primit un singur gol în a doua repriză de la înfrângerea cu Metaloglobus. Pe deasupra, meciul l-am încheiat cu cinci juniori pe teren.

Îi trecem în catalog. Alexandru Belu (2000) este fundaș stânga, a fost împrumutat la Lugoj sezonul trecut, unde a evoluat pentru echipa secundă. Sebastian Foca (2002) a jucat ca fundaș dreapta și vine direct de la juniorii U17 ai clubului. Prin comparație, Sergiu Românu (2002), mijlocaș central, este aproape veteran, după ce a stat pe bancă de mai multe ori în acest sezon și a debutat cu Universitatea Cluj. Nafi Iseini (2000) a debutat și el la Cluj și a intrat pe final de partidă la Pitești, urmat de debutantul Alexandru Dobrincu (2002), un jucător ofensiv (atacant), golgheter la U17. Ultima schimbare a consemnat debutul lui Marco Buga (2001), fotbalist de viteză, în flancul drept, sosit la Poli în vara trecută de la LPS Banatul.

Plătim tribut unor decizii greșite luate la formarea lotului, iar o situație ca cea de astăzi nu mai lasă loc de alte comentarii. Dacă e să găsim niște stropi de apă în pahar, este că acesta nu era un meci de la care aveam mari așteptări, iar meciurile cu adevărat decisive pentru șansele noastre sunt ultimele trei din acest an. Fără niciun rezultat pozitiv până atunci, ne va fi însă teribil de greu să credem. Am mai scris-o, avem nevoie de completări de lot ca de aer. Conducerea încearcă niște mutări, dar trebuie să le și definitiveze. Căutăm motive de optimism precum apa în deșert.

Poli: Smaranda - Foca, Bocșan, Filip, Belu - Keita, Românu, Pop, Golda - Stere, Drăghici

Schimbări:

Iseini pentru Stere (min. 79)
Dobrincu pentru Românu (min. 84)
Buga pentru Keita (min. 90)

Poli - Aerostar Bacău 1:2 (1:0)

După multă vreme, avem oportunitatea să fim furioși și pe altceva decât limitele abilității noastre: un arbitraj între enervat și caraghios, care a împins Bacăul către cele trei puncte. Una este să nu ți se dea mai mult decât meriți, dar când ești mereu echipa care suferă, care se apără, riști să fii cea căreia i se ia și ce i s-ar cuveni. Din păcate, dacă facem un pas în spate și privim ansamblul partidei, vedem că n-am avut nicio ocazie concretă, că ne-am lăsat dominați prea mult și că eșecul, chiar așa nedrept cum este, vine ca o consecință a problemelor noastre de joc.

Știam că va fi dificil,  de când Pop a văzut aiurea un galben la o fază la o alunecare la care nici nu trebuia să se dea fault. Asta deși am deschis scorul repede, dintr-un penalty obținut de Filip la capătul unei faze cursive de atac în flanc, pe ruta Motreanu - Drăghici - Filip. Drăghici a transformat (min. 7) și degrabă ne-am retras în propria jumătate. Ocazii clare n-au fost pentru niciuna din părți, deși oaspeții au fost, normal, mai prezenți în ultima treime. Câteva șuturi de la distanță sau relativ moi din interiorul careului au făcut de atmosferă bună, nu și de mari emoții.

Partea secundă s-a jucat în același fel, până la egalare. O minge lungă l-a depășit pe Basic, care a pus mâna pe adversar și acesta a căzut în careu. Un penalty ușor acordat, dar un penalty, a cărei consecință mai gravă a fost eliminarea lui Melinte pentru proteste. De înțeles frustrarea sa, chiar dacă altfel ar fi fost meciul până la final dacă nu jucam în inferioritate. Vraciu a egalat (min. 60), iar în mod interesant, Poli a ieșit mai curajos la joc în zece decât o făcuse până atunci în unsprezece. Ocazie mare au avut oaspeții, plecați din nou de la limita ofsaidului, cu Smaranda salvând din poziție de unu la unu (min. 65). Noi am avut o singură șansă, cât de cât, de care să-mi aduc aminte, un voleu din poziție dificilă al lui Pop. Lovitura de grație a venit de la centralul Unimătan, care a acordat un nou penalty oaspeților la un contact minor între Stere și un adversar - mult mai evident ca atare din zona tușierului. Protestele noastre au fost în van, Vraciu a semnat dubla (min. 80), și alb-violeții au încercat să mai tragă cumva de acest meci, să se întoarcă în favoarea noastră. Nu avem însă resurse ofensive, o evidență dureroasă de atâtea meciuri deja, iar în afară de o fază la care Drăghici n-a reușit o preluare bună în zonă centrală, nici nu am avut speranța unei egalări. Ca enervantul să devină caraghios, după ce de la margine s-au arătat patru minute de prelungire, centralul a fluierat  la capătul a nici șaizeci de secunde. Băcăuanii se bucurau, Keita era deja la vestiare, în timp ce insistențele băncii noastre tehnice au făcut ca Unimătan să se sfătuiască cu asistenții săi și să reia meciul, cu ultimele trei minute de joc. Drăghici a încercat să forțeze un penalty în acele faze finale, dar n-a reușit, astfel că am consemnat încă o înfrângere care nu trebuia musai să fie.

Este de responsabilitate altora să nu comenteze arbitrajele, mai ales atunci când știi că fiecare detaliu contează mult pentru echipa ta. Revin și spun că da, ne expunem la asemenea situații fiindcă nu ținem destul de minge, nu avem calitate să ieșim pe contre și să profităm de avantajul de pe tabelă și facem erori defensive. Asta nu înseamnă că acești jucători merită să fie bătaia de joc a unui arbitru care nu doar că a tras meciul într-o anumită direcție, dar care se mai vede pus și în căutarea timpului pierdut.

Noi nu putem „să ne trezim”. Avem nevoie de întăriri pe teren acum, altfel iernăm cu punctele pe care le avem și nimic nu ne mai încălzește în acel ger.

Poli: Smaranda - Filip, Basic, Melinte, Haruț - Pop, Codrea - Motreanu, Bîrnoi, Golda - Drăghici

Bocșan pentru Bîrnoi (min. 46)
Stere pentru Motreanu (min. 71)
Keita pentru Golda (min. 78)

U Cluj - Poli 4:0 (1:0)

Ziua de astăzi a fost intens populată de știrea despre pariurile lui Pădurariu, astfel că înfrângerea (scontată) de la Cluj a trecut în plan secund. Cu doar doi jucători peste 22 de ani pe teren, câte unul pe repriză, alb-violeții n-au emis mari pretenții, deși au început curajos meciul. În repriza secundă am pălit complet, ceea ce a și permis gazdelor să înscrie cu destulă ușurință pentru o victorie impozantă. Nu mai este de ceva vreme o chestie de onoare asta cu „x jucători U21 folosiți”. Ei au nevoie de susținere.

N-au fost surprize în primul unsprezece și nici nu prea aveau de unde să fie - pe bancă nu se aflau decât patru rezerve de câmp, dintre care trei erau juniori. O mică neașteptată am semnalat în așezarea noastră: Haruț a intrat fundaș dreapta, cu Motreanu în fața lui la mijloc și Filip/Keita pe flancul stâng. Gazdele au început tare și sus, au avut câteva șanse, dar primul șut pe poartă ne-a aparținut la o contră finalizată de Golda, cu Dur-Bozoancă salvând (min. 6). A urmat un șut al lui Pop, peste, din marginea careului, ca apoi Gavra să trimite peste, cu capul, la o contră a gazdelor (min. 9). Am rămas curajoși, dar gazdele au arătat că știu să iasă repede din propria jumătate, șutul lui Greu punctând o asemenea fază (min. 16). Efortul lui Stere n-a prins nici el cadrul porții, iar imediat clujenii au beneficiat de mult spațiu, dar au finalizat pe lângă din marginea careului. Un gol al clujenilor, la capătul unui corner, a fost anulat pentru fault (min. 20), dar presiunea pe apărarea noastră nu a contenit iar la scurt timp s-a deschis scorul: o centrare ideală către colțul lung la Gavra l-a ocolit pe Basic, și vârful gazdelor a pus latul și l-a învins pe Contra (min. 25). Jocul a fost destul de echilibrat în minutele care au urmat, deși clujenii erau, fără dubii, în control. Ocazia apărută din flancul nostru stâng a confirmat asta, cu Goga care a încercat o scăriță și Contra care a atenuat balonul, înainte ca Ivanov să degajeze (min. 34). Intervenția portarului nostru la o fază fixă pe care tot el a oferit-o gazdelor a ținut scorul aproape înainte de pauză (min. 42).

Repriza secundă a început practic cu o mare eroare a lui Contra care a și pus punct meciului. Acesta a ieșit la marginea careului, a încercat o pasă în zonă centrală, dar a trimis direct la un adversar care l-a lobat fără probleme de la peste treizeci de metri (min. 48). Jocul a trecut într-o viteză inferioară, clujenii fiind mulțumiți de starea lucrurilor, în vreme ce alb-violeții noștri n-au putut să lege ceva concret în atac. Ocazii a semnat Universitatea cu un șut din afara careului respins de Contra (min. 66), înainte de a profita de o nouă degajare slabă, de data aceasta după o liberă care ne-a aparținut din fața careului, iar Gavra a profitat de ieșirea lui Bocșan și a finalizat elegant pe lângă portar (min. 69). Am mai notat debutul lui Iseini, o minge respinsă de Contra (min. 77), debutul lui Românu, un al doilea șut trimis pe poartă de Golda, înainte de golul patru al clujenilor: centrare din flancul nostru drept, Filip a fost moale în fața lui Goga, care a finalizat cu capul din apropierea porții (min. 88).

Am încercat să jucăm repede în multe momente, dar am dovedit că nu prea putem - fie preluările erau prea largi, fie pasele imprecise. Gazdele, în schimb, au dovedit destulă calitate pentru a ne penaliza cu destul de multă ușurință, mai ales la spațiile pe care le oferă Cluj Arena. În repriza secundă, ne-am obișnuit, am arătat ca o echipă de ligă inferioară, fără a putea profita de (și așa) puținele oportunități ivite - din trei sau patru contre cu egalitate numerică, n-am legat-o nici cât pentru o finalizare periculoasă.

Sincer, am arătat ca n-avem ce căuta în liga secundă. Cauzele sunt destule, dar valoric nu suntem la nivelul la care ar trebui să fim, iar etapă de etapă scade numărul jucătorilor experimentați din echipă. Această impresie o putem spăla dacă batem pe Aerostar, dar problemele sunt mult prea adânci pentru a fi acoperite de o victorie solitară.

Poli: Contra - Haruț, Basic, Ivanov, Filip - Motreanu, Codrea, Pop, Keita - Stere, Golda

Schimbări:

Bocșan pentru Ivanov (min. 46)
Iseini pentru Stere (min. 74)
Românu pentru Codrea (min. 84)

Poli - Politehnica 1:2 (1:0)

Nimic nou pe frontul alb-violet: deschidem scorul (fază fixă, Melinte), ținem cât de cât de minge o repriză, dar în a doua cedăm complet inițiativa și, la un moment dat sau altul, luăm două goluri. Nu putem critica dedicarea celor care s-au aflat pe teren, dar din nou și-au arătat limitele.

Meciul a început bine, cu atacuri de ambele părți, până când noi am deschis scorul: corner Haruț, Melinte trimite cu capul și balonul depășește linia porții, deși un jucător al oaspeților face totul pentru a respinge (min. 13). Partida a continuat în același ritm, dar șansele mari au aparținut Politehnicii. Contra a intervenit miraculos la finalizarea din apropiere a lui Ignea (min. 22), și a respins alte două șuturi, unul trimis de Plămadă (min. 31) și unul de Ignea (min. 38). Alb-violeții de astăzi (oaspeții au jucat în echipament verde-milităresc) au încercat poarta de la distanță prin Bîrnoi, însă cea mai mare șansa a trecut prin fața porții lui Murariu, la o minge pe care Golda n-a reușit s-o ajungă. La final de repriză, Bîrnoi a primit galben pentru un fault la Mera, dar mijlocașul nostru a ieșit mai șifonat din duel, necesitând intervenția medicului.

Din păcate, partea secundă nu ne-a mai găsit părăsind propria jumătate. Prin cale de consecință, Politehnica a avut numeroase șanse de a fi periculoasă, în special la faze fixe și cu șuturi de la distanță. Bozian și Velici au avut cele mai mari ocazii, dar decisivă s-a dovedit succesiunea de faze din minutul 66. Contra a parat șutul de la distanță al lui Ignea, oaspeții au beneficiat de un corner, portarul n-a ieșit bine la mingea înaltă, iar Mera a rămas fără marcajul sârbilor Ivanov-Basic, finalizând simplu, cu capul, în poarta goală. Ca de atâtea ori, al doilea gol a picat în doar câteva minute: un alt șut de la distanță, trimis de Bedea, Contra a respins în lateral, însă replierea noastră defensivă a lăsat mult de dorit, iar Politehnica s-a desprins prin golul lui Bozian, găsit liber în fața porții (min. 71). Deși am încercat să mai oferim o replică pe final, n-am mai avut șanse, fiind opriți în două rânduri cu mare ușurință de brigada de arbitri, într-un nou meci în care ne-am simțit acasă ca echipa oaspete. Asta după ce Golda a primit un galben gratuit în prima parte și lui Mera i s-a permis nestingherit să dea din coate în preajma jucătorilor noștri, fără a fi penalizat. În fine, ocazii de a mai înscrie a avut tot Politehnica, însă o dată a respins Contra un alt șut de la distanță (respingere neinspirată, de altfel) și a doua oară Contra a prins o finalizare moale, cu capul, din poziție ideală. Singurele noastre semi-șanse în repriza secundă au venit pe contre, dar la două acțiuni nu am gestionat bine superioritatea numerică și la alta Toboșaru nu a reușit să preia spre poartă, o minge dificilă, de altfel. Până la urmă victoria a revenit echipei care a avut cele mai multe ocazii, ceea ce este și de așteptat.

Mi se pare de necrezut cum pur și simplu nu reușim să rupem acest șir jalnic de rezultate. Este al patrulea meci din ultimele opt în care conducem la pauză și pierdem la ultimul fluier! În principiu am fost și sunt un susținător al consecvenței, dar atunci când reconfirmi un antrenor care singur a admis că nu are soluții, te expui nu doar în fața publicului, ci și în fața propriilor jucători. Astăzi am fost dominați de o echipă care nu are calități ofensive spectaculoase, într-un meci în care jucătorii noștri au tras de ei cât au putut. Este mai mult decât îngrijorător.

Poli: Contra - Motreanu, Basic, Ivanov, Filip - Melinte - Keita, Codrea, Bîrnoi, Filip - Golda

Schimbări:

Pop pentru Bîrnoi (min. 75)
Bocșan pentru Keita (min. 87)
Toboșaru pentru Golda (min. 90)

Cupa României U17: LPS Banatul - Poli 3:3 (9:8 d.p.)

Dintre cele două echipe de juniori mari ale clubului, doar cea de la U17 s-a calificat pentru Cupa României. Adversar a fost, din nou, temuta formație de la LPS Banatul, care administrase alb-violeților șapte goluri, fără a primi vreunul în faza de calificare.

Cu mai multe rezerve printre titulari, Banatul nu a arătat la fel de redutabilă. La Poli au evoluat inclusiv Toboșaru și Românu, ambii în pregătiri cu echipa mare. N-am prins întreaga primă repriză, doar cât să notez două șanse ale lui Toboșaru, care n-a reușit însă să înscrie. S-a intrat egal, la zero, în pauză, dar jocul din partea secundă avea să fie unul diferit.

Gazdele au introdus o parte din jucătorii de pe bancă și au trecut repede în avantaj după reluare, grație unui șut puternic și înalt din marginea careului nostru. Păream destul de fragili în defensivă, în special pe flancuri, dar după câteva minute în care Banatul putea să mai înscrie, am egalat la un corner, grație devierii lui Bain. N-au trecut treizeci de secunde de când mingea a fost pusă la mijloc, că gazdele au pătruns în careu, au trimis în bară, doi jucători au căzut și arbitrul a dictat penalty la o fază care a arătat a orice numai penalty nu. Banatul a revenit în avantaj, dar alb-violeții nu au dezarmat, și la o minge lungă trimisă de Românu, Toboșaru a ciupit balonul în fața portarului și a fost agățat de acesta - în careu. Dobrincu a egalat de la unsprezece metri și inițiativa părea să fie din nou de partea noastră. Cea mai mare șansă i-a aparținut lui Toboșaru, când o centrare în flanc l-a găsit în zonă centrală, pe la careul mic, însă acesta a trimis cu capul direct la portar. Chiar și așa, alb-violeții au trecut în avantaj după altă fază fixă, o liberă bătută spre poartă și scăpată de portar, iar Bain a fost atent și a înscris. Banatul nu s-a mai năpustit asupra apărării noastre și puteam chiar să ne desprindem, dacă o minge pe direcția porții nu îl lovea (involuntar) pe Daminescu. Astfel, am trăit periculos până la final - și am fost pedepsiți. O acțiune fulminantă a fundașului stânga de la Banatul, Ilie, a fost finalizată cu o centrare pe colțul lung, balonul s-a întors central, de unde un jucător al gazdelor a finalizat în forță, restabilind egalitatea. N-am reușit să mai replicăm în cele câteva minute rămase până la ultimul fluier, iar meciul a trecut direct la penalty-uri. Primii cinci executanți au înscris toți, decisivă dovedindu-se ratarea celui care a înscris de două ori în timpul regulamentar, Bain.

Este o înfrângere dureroasă pentru alb-violeți, care au fost foarte aproape să-și ia revanșa pentru rezultatele din campionat. Au arătat forța de a reveni de două ori, au rămas concentrați, dar au și oferit prea multe șanse gazdelor de-a rămâne în meci. Meciul care, de altfel, a fost unul animat, cu destul dramatism ca să țină tribunele (pline) la cote ridicate de tensiune.

Poli: Buju - Periat, Roșu, Bain, Codrea - Balabuc, Chiriac - Daminescu, Dobrincu, Românu - Toboșaru

Energenticianul - Poli 3:0 (0:0)

Filmul e mereu același, cu aceiași protagoniști și același deznodământ. Am jucat binișor o repriză, am ținut de rezultat cu om în minus până la ultimul sfert de oră, dar un gol din penalty ne-a descusut și meciul l-am încheiat în nouă. Na, că poate nu a fost chiar același film, doar o reinterpretare a aceluiași scenariu prost.

Ziceam că prima repriză a fost bunicică. A și început cu o primă șansă pentru Poli, când Drăghici a reluat peste la cornerul lui Haruț, a fost urmată de un moment de dezorganizare defensivă în careul nostru, dar o pasă slabă ne-a salvat. Alb-violeții au continuat să fie privați de șansă, când lovitura de cap a lui Pop, la cornerul din minutul 20, a lovit bara și a sărit în brațele portarului. Deși am jucat bine în prima jumătate de oră, în ultima parte a reprizei ne-am văzut dominați cu autoritate. Doar Contra ne-a salvat, cu două intervenții excepționale, ambele la lovituri de cap din zona careului mic. Chiar dacă am rămas periculoși la fazele fixe, cu două finalizări care au ratat cadrul porții, am răsuflat ușurați finalul reprizei.

Partea secundă a început cât se poate de prost: Stere a văzut al doilea galben după o imprudență, iar ocaziile gazdelor au început să se înlănțuiască. Contra a fost salvator în minutele care au urmat: o minge respinsă în lateral și alte două intervenții chiar miraculoase ne-au ținut în joc. Numai că terenul a rămas înclinat înspre poarta noastră și la următoarele ocazii balonul a ratat cadrul porții. De dejucat, ne-am dejucat cum ne place nouă mai mult: cu un penalty, la piciorul întins al lui Ivanov (min. 77). Deși Contra a fost aproape, mingea a intrat în poartă. Am urcat ceva mai curajos și, conform așteptărilor, am fost prinși pe contră și gazdele s-au desprins cu un șut precis din marginea careului (min. 82). Până la final, Contra a mai avut timp de o intervenție cu piciorul, debutantul Ciurariu s-a accidentat și, fiind fără schimbări, am rămas în nouă, ceea ce a permis gazdelor s-o mai bage o dată în poartă (min. 90).

Păcat de efortul jucătorilor care au tras tare chiar și în zece. Degeaba însă, dacă mereu comitem aceleași greșeli.

Poli: Contra - Motreanu, Melinte, Ivanov, Haruț - Keita, Codrea, Pop, Filip - Stere, Drăghici

Schimbări:

Basic pentru Pop (min. 58)
Golda pentru Keita (min. 80)
Ciurariu pentru Melinte (min. 85)

Poli - Chindia Târgoviște 1:3 (1:0)

Pentru a treia oară de la venirea lui Nanu, alb-violeții intră în avantaj la pauză, ca apoi să piardă meciul. Astăzi, o combinație de imprecizie în fața porții, greșeli individuale și epuizare au făcut ca un nou meci de la egal la egal să se încheie cu noi pierzători. Primul gol la seniori pentru Stere va rămâne o amintire tristă pentru vârful alb-violeților.

Oaspeții au avut prima ocazie, la o acțiune în care Contra a blocat singur cu adversarul și părea că vom avea mult de suferit. A venit însă rapid deschiderea de scor, cu Stere înălțându-se în centrul careului și trimițând precis cu capul la cornerul bătut de Haruț, pentru un avantaj nebănuit (min. 8). Am ales să ne apărăm pe două linii ulterior, o practică nu tocmai confortabilă pentru Poli, care a părut, cumva, să funcționeze. Chindia a stat sus, a ajuns relativ ușor în treizeci de metri, dar n-a găsit drumul spre careu. L-am găsit însă noi (min. 30), la o contră ideală pe ruta Keita - Stere - Drăghici, cu golgheterul nostru nereușind să marcheze în poziție de unu la unu cu portarul! În rest, am tras de rezultat și am mai avut câteva faze fixe neconcretizate până la pauză.

În partea secundă, terenul s-a înclinat mai tare înspre poarta noastră, dar după câteva minute acute, situația a părut din nou sub control. Bîrnoi, intrat în locul accidentatului Rudolf, a avut șansa golului doi, dar n-a reușit să finalizeze din interiorul careului. Au făcut-o însă oaspeții, care au beneficiat de un henț în careu din partea lui Bocșan (cât intenție și cât naivitate greu de zis de unde stăteam), iar penalty-ul a fost transformat cu siguranță de Liviu Mihai (min. 65). Nici n-am apucat să mă mut de pe o parte pe cealaltă a celor două tribune, într-un efort de a tenta norocul de partea noastră, că apărarea alb-violeților a cedat din nou, de această dată pe o acțiune în flancul nostru drept și o intervenție nu tocmai convingătoare a lui Contra (min. 67). Tânărul nostru portar a fost prins puțin ieșit câteva minute mai târziu, dar a reușit să mai devieze mingea în bară, evitând astfel un gol care ar fi arătat și urât. Alb-violeții nu au depus armele, doar că armele noastre nu sunt tocmai ce-ar trebui să fie. Am avut o suită de ocazii: Drăghici n-a transformat o liberă indirectă de la limita careului, Stere a tras moale, cu stângul, din poziție ideală, iar portarul a respins, Codrea (?) a trimis în bară, cu capul, la un corner și același Stere a reușit o recuperare în marginea careului, iar de această dată a părut ca și cum a rămas fără suflu pentru a mai tragă la poartă. Oaspeții au avut o ocazie importantă pe o contră, la care nu s-a dat un ofsaid de jumătate de metru, dar și finalizarea a fost pe lângă. N-am mai scăpat în minutele de final, când, sus fiind la o fază fixă, ne-am trezit descoperiți după o eroare...dezamăgitoare a lui Bîrnoi, mingea a ajuns în careu la Liviu Mihai, care a înscris din nou, tranșând rezultatul (min. 90).

Nu știu ce să mai spun. Meci de meci, după minutul 60 cădem lamentabil și nu ne ajută nici jucătorii de pe bancă. Despre Bîrnoi, de la care mai puteai avea o așteptare, am scris deja ce impresie a lăsat, iar duo-ul Toboșaru și Golda, trimis în ultimele zece minute la joc, abia a atins mingea. Comparativ, adversarii i-au introdus pe veteranii Daniel Florea și Liviu Mihai, care s-au dovedit a fi decisivi. Dar chiar și așa, dacă Bocșan nu comitea acea eroare într-un moment critic, le-ar fi fost mult mai greu să reintre în joc.

N-am nicio idee la ce soluție ar trebui să apelăm. Nu se pot întâmpla minuni până la iarnă (poate nici atunci), dar dacă aș avea vreun ban la dispoziție, aș face un efort pentru completarea staff-ului tehnic cu cineva care poate îmbunătăți pregătirea fizică a echipei.

Poli: Contra - Motreanu, Bocșan, Melinte, Filip - Keita, Haruț, Codrea, Rudolf - Stere, Drăghici

Schimbări:

Bîrnoi pentru Rudolf (min. 50)
Toboșaru pentru Keita (min. 80)
Golda pentru Stere (min. 85)

Metaloglobus - Poli 1:0 (0:0)

Nu reușim de fel să arătăm ca o echipă capabilă să adune puncte. În ciuda unei prime reprize bunicele la Metaloglobus, eliminarea lui Pop în partea secundă a înclinat decisiv balanța înspre gazde, care ne-au pedepsit dintr-o lovitură liberă și au rămas cu punctele.

Cronica zilei este una sărăcăcioasă, acesta fiind primul meci pe care niciunul dintre noi nu a reușit să-l vadă.

N-a fost o primă repriză spectacol - nici nu prea avea cum să fie. Alb-violeții au avut însă mai mult inițiativa, semnând deja în primul sfert de oră două mici ocazii, de ambele ori cu Drăghici la finalizare - întâi pe lângă, apoi în brațele portarului. Melinte a fost aproape de gol din liberă (min. 25), dar mingea n-a prins cadrul porții. Prima șansă a gazdelor s-a arătat abia în a doua parte a reprizei, când o fază fixă a creat pericol în careul nostru, însă până la urmă am scăpat cu fața curată. Finalul de repriză a fost mai echilibrat, fără momente periculoase, astfel că rezultatul a rămas egal.

Repriza secundă a început mai bine pentru gazde, care au ratat în două rânduri din interiorul careului. Lucrurile au luat o turnură și mai proastă pentru noi, când David Pop a văzut al doilea galben după o fază contestată de alb-violeți - o coliziune între un adversar și Pop, pe care arbitrul nici n-a văzut-o. Nu contează, tot am rămas în zece pentru ultima jumătate de oră. N-a durat mult până să primim gol (min. 71): lovitură liberă de la 25 de metri, golgheterul Ghenovici trage perfect și nu-i lasă nicio șansă lui Contra. Asta deși Nanu l-a trimis pe Bocșan în locul lui Keita, să consolideze apărarea. Putea să se facă și 2-0, tot dintr-o lovitură liberă, prinsă de această dată de Contra, în vreme ce alb-violeții au avut șansa egalării la un corner bătut de Filip și trimis spre poartă de Bocșan. Atât.

Am refuzat s-o cred, dar nu mai are cum să fie o coincidență, cam aceasta ne este valoarea. Nu știm să creăm pericol, nu avem experiența să tragem cu dinții de un rezultat, nu putem să alergăm nouăzeci de minute, luăm goluri tot pe faze fixe, nu avem individualități și nu avem dubluri pe posturi. Abia dacă avem titulari.

Nu ne va fi ușor să ieșim din această pasă proastă, după atâtea meciuri pierdute la limită. Cu siguranță am crezut că tinerii din echipa noastră pot mai mult, chiar și în toate condițiile dificile de la club, dar se pare că m-am înșelat. Oricum ar fi, totul depinde de ei și depinde de cei care sunt în poziția să îi capaciteze; să le permită cineva să-și aducă aminte de ce s-au apucat de fotbal.

Poli: Contra - Filip, Basic, Melinte, Rudolf - Haruț, Pop - Keita, Bîrnoi, Velcotă - Drăghici

Schimbări:

Bocșan pentru Keita (min. 57)
Motreanu pentru Rudolf (min. 60)
Stere pentru Velcotă (min. 76)

Poli - Pandurii 1:1 (1:1)

Am căutat mult acest prim punct din mandatul lui Nanu, şi iată-l venit la primul meci disputat acasă pe Electrica. Golul lui Keita a restabilit egalitatea după ce oaspeţii înscriseseră din penalty, iar deşi alb-violeţii au avut ceva mai mult iniţiativa în partea secundă, partida s-a terminat cu scorul pauzei. Un rezultat just, până la urmă.

Nici n-a fost un meci cu o sumedenie de ocazii. Vântul a afectat partida, favorizând Pandurii în prima parte, care au şi avut o mare ocazie la debut, când Pîrvulescu, găsit în flancul nostru drept cu o diagonală precisă, a finalizat în bară din poziţie de unu la unu cu portarul (min. 4). La scurt timp, alb-violeţii l-au şi pierdut pe Smaranda, care s-a lovit, probabil la gleznă, după ce a sărit la o minge înaltă (min. 13). Poli a avut o bună şansă de a înscrie, la o fază centrală, cu Bîrnoi liber în sub douăzeci de metri, însă finalizarea cinciarului nostru n-a fost nici în forţă, nici plasată (min. 23). Jocul a rămas unul încâlcit, până când Vodă, de la adversari, a făcut un slalom printre câţiva jucători alb-violeţi, a ajuns în careu, şi Basic l-a agăţat (min. 32). A fost o imprudenţă a sârbului, dar oricum dacă Vodă trecea de acesta, rămânea singur cu portarul în zona careului mic. Tudoran a transformat în forţă, cu un şut central. Poli putea reveni în joc la una din cele două faze fixe consecutive din finalul reprizei, dar întâi tentativa lui Pop a fost blocată în corner, iar apoi Drăghici n-a ajuns la cornerul lui Velcotă (min. 39). Din fericire şi cumva nesperat, am reuşit să egalăm înainte de pauză, tot după o acţiune centrală, finalizată cu şut din drop de Keita, mingea a lovit terenul în zona nisipoasă a careului şi l-a depăşit pe portar (min. 41). Contra a mai fost testat cu un şut care mergea lângă bară, înainte ca fluierul arbitrului să consemneze finalul primei părţi.

Tânărul portar a avut încă o intervenţie la o fază fixă, dar cu vântul de partea noastră, Poli şi-a permis să stea mai sus puţin. Chiar dacă nu am transformat mingile lungi în ceva concret, am avut mici şanse, cu Pop care a trimis la poartă, din prima, fără a cadra însă mingea (min. 49), şi Drăghici care a tras moale dintr-o liberă din marginea careului (min. 63). Am mai avut nişte emoţii la faze fixe, dar nimic grav, în vreme ce de partea noastră, Velcotă a încercat un voleu de efect, dar balonul a trecut puţin peste (min. 81), ca apoi tot el să bată slabă o liberă dorită a fi spre vinclu, soldată însă doar cu un aut de poartă (min. 85). Ultimele ocazii ne-au aparţinut în minutele de prelungire, când Filip a avut o incursiune de efect, a trimis în faţa porţii, dar un fundaş a respins în corner. N-am reuşit să obţinem mai mult din această ultimă fază fixă, iar arbitrul a fluierat degrabă finalul, deşi nu cred să se fi jucat efectiv două minute din cele cinci dictate de la margine. Oaspeţilor le convenea rezultatul şi au tras de timp cum au putut.

Ne bucurăm de acest punct, fiindcă este primul după (prea) multă vreme, dar nu este cazul să jubilăm. Este loc şi de mai bine, de mai multă consistenţă în joc şi de o prestaţie defensivă mai sigură. Nici mai multe puncte n-ar strica.

Impresie destul de pozitivă şi ca urmare a disputării meciului pe Electrica, unde şi puţinii spectatori au putut crea atmosferă, iar apropierea de teren oferă o altfel de trăire a jocului. Nu că asta justifica lipsa de clarificare cu privire la plecarea de pe Dan Păltinişanu, dar n-a fost taman rău.

Oricum, bravo Poli!

Poli: Smaranda - Haruţ, Basic, Melinte, Filip - Pop, Codrea - Keita, Bîrnoi, Velcotă - Drăghici

Schimbări:

Contra pentru Smaranda (min. 14)
Golda pentru Bîrnoi (min. 75)
Mrkela pentru Keita (min. 80)

Balotești - Poli 2:0 (1:0)

Tripla ilfoveană s-a încheiat cu trei înfrângeri pentru Poli, culminând astăzi cu cea de pe terenul ultimei clasate, Balotești. Am fost zădărniciți și de aportul lui Drăghici, accidentat, și am trimis în teren o echipă uimitor de tânără și de lipsită de experiență. Doar Smaranda și Melinte au fost veterani, în rest doar Bocșan având experiența primei ligi. Ceea ce nu e deloc o scuză, având în vedere că și adversarii au fost la fel de tineri.

Prima jumătate de oră a fost controlată mai mult de noi, dar gazdele au reușit să creeze pericol pe contraatac. Prima ocazie ne-a aparținut, cu Pop din nou la finalizare în minutul 8, trimițând cu capul puțin pe lângă la un corner.

Baloteștiul a replicat printr-un șut de puțin alături în minutul 16. Efectele negative ale presiunii de a câștiga s-au văzut în momentele în care nu am gândit și defensiv, iar adversarii au încercat să profite de orice cadou din partea noastră. De exemplu, în minutul 25, fiind în ofensivă, Haruț în loc să trimită înalt, dă o pasă pe jos, care ajunge la un adversar. Chiar de era doar în propriul teren, pericolul a apărut instant la poartă noastră, căci mingea lungă îl găsește pe Rudolf în poziție de unu-la-unu cu recepționerul acesteia. Este întors cu lejeritate, dar șutul trece tot pe lângă poartă.

Următoarele minute au însemnat o succesiune de ocazii pentru ambele echipe. Mai întâi Bîrnoi s-a bucurat de o greșeală a adversarului și s-a trezit sprintând cu mingea în flanc, dar șutează slab, drept în brațele portarului.

În careul nostru, Bocșan lasă mingea să cadă și îi oferă practic prim-planul adversarului, ca și cum ar fi știut că acesta va lufta voleul. În fine, Velcotă șutează sănătos din 25 de metri, poziție centrală, peste poartă, ca apoi gazdele să deschidă scorul sec, dintr-o centrare în fața porții, din flancul nostru stâng.

Evident, suflul i-a părăsit pe jucătorii noștri, iar Nanu a acționat prompt, prin mutarea caracteristică: schimbare înainte de pauză. A ieșit Bîrnoi, care a lăsat locul nou-venitului Keita. Efectele s-au și văzut într-o primă fază, acesta obținând un corner.

Normal, speranța era că ne vom întoarce norocul de până acum și că în acest meci noi să fim cei care întorc scorul în repriza secunda. Dar n-a fost să fie, chiar de am consemnat cea mai mare ocazie în minutul 53, când Rudolf trimite cu exteriorul din colțul careului, dar portarul se întinde și respinge în corner.

Cu ocazia asta am și rămas, cu toate că Nanu l-a aruncat și pe Stere în atac. Lipsa de hotărâre în a depărta pericolul ne-a costat definitiv în minutul 64, când Rudolf a degajat pe jos, doar în piciorul unui adversar pe la 40 de metri. Acesta a trimis o diagonală excelentă cu exterior și recentrarea în fața porții a adus și golul secund.

Chiar de nu cedăm lupta, în echipa noastră se așterne neputința și disperarea, iar denivelările terenului par să joace și ele pentru Balotești. Gazdele ne hărțuiesc în continuare, în timp ce noi nu găsim soluții ofensive. Astfel mai putem nota doar o lovitură liberă surprinzătoare executată de Balotești și scoasă de Smaranda chiar de sub bara transversală, dar și debutul în alb-violet pentru Flavius Toboșaru, la doar 16 ani.

În consecință, Poli cade sub Balotești, împărțind ultimul loc cu Brăila, dar cu un golaveraj un pic mai bun. E clar că nu avem un lot foarte valoros. Totuși, ar avea potențial de echipă dacă s-ar alătura încă vreo 2-3 jucători buni. Numai că problemele sunt multiple și complexe, cele sportive fiind afectate negativ de cele extra-sportive, dar și invers, într-un cerc vicios. Speranța era ca o victorie să rupă acest cerc. În condiții normale am fi spus că sezonul e lung și suntem încă la început. Dar în contextul actual ne rămâne doar să ne întrebăm filozofic cu ce mai putem resuscita speranța, știind sigur că ea e cea care moare ultima.

Poli: Smaranda - Haruț, Melinte, Bocșan, Rudolf - Pop, Codrea - Filip, Bârnoi, Velcotă - Golda

Schimbări:

Keita pentru Bârnoi (min. 40)

Stere pentru Velcotă (min. 58)

Toboșaru pentru Filip (min. 68)

Poli - Sportul Snagov 1:2 (1:0)

Mai rar să ai trei meciuri la rând după care să meriţi punct(e), dar să nu scoţi nimic. Alb-violeţii au făcut un nou joc destul de bun astăzi, au deschis scorul prin sărbătoritul zilei, David Pop, dar apoi au primit două goluri „ușoare” pe urma a două cornere, în vreme ce oaspeții au scos mingea de pe linia porții în două rânduri. Frustrant.

Snagovul a controlat jocul la debut și și-a trecut în cont prima ocazie la o liberă bătută șmecherește, însă Smaranda a blocat finalizarea fină încercată de Dănălache (min. 5). Deși teritorial tot oaspeții au avut inițiativa, alb-violeții au început să apară în jumătatea adversă, beneficiind și de câteva cornere. Apoi au urmat ocazii. Prima i-a aparținut lui Filip, care a trimis moale, dar plasat cu capul, iar portarul a scos de la vinclu (min. 25). Următoarea i-a revenit lui Pop, care a încercat un șut de la distanță după ce portarul a ieșit neconvingător în afara careului mic, însă tentativa sa a fost scoasă de pe linia porții de un adversar (min. 33). În final, vine și golul: Velcotă bate o liberă de la treizeci de metri, trimite mingea în careu, de unde Pop o redirecționează spre poartă cu capul (min. 44)! Era golul perfect, înainte de pauză, dar știam că greul mai urmează.

Deși oaspeții nu au ieșit foarte tare de la cabine, au stat sus în marea majoritate a timpului. Le acordam multe faze faxe, iar pe seama acestora au reușit să și reintre în meci. Povestea celei din care am primit primul gol a plecat de la o degajare slabă a lui Smaranda, care a ajuns în zonă centrală direct la un adversar. Ne-am repliat, a urmat un corner, Hlistei s-a impus în fața lui Drăghici într-un duel la limita faultului, și a împins mingea-n poartă (min. 58). Smaranda a fost atent la următorul corner și a scos de sub bară, tentativa „olimpică” a lui Buia, dar portarul n-a mai avut ce face când același Drăghici n-a presat convingător la mingea înaltă care a ajuns la Buia, iar decarul oaspeților a înscris cu un șut din întoarcere care a intrat lângă bară (min. 64). Snagovul s-a retras în apărare, iar alb-violeții au avut de făcut ceva ce nu le cade prea natural momentan - să atace. Pop a avut o șansă, când a trecut de doi adversari în zona careului, însă n-a putut trimite destul de puternic spre poartă (min. 73). În rest, a trebuit să așteptăm până la ultimele minute pentru alte ocazii, și au fost două mari. La prima, Basic a retrimis central unde Stere și Pop erau cu spațiu să finalizeze, dar primul s-a grăbit să tragă din demi-voleu și a trimis peste; la a doua, în chiar ultima fază, Haruț a bătut lung o liberă, mingea a fost deviată spre Pop, care a trimis spre poarta goală cu capul, dar, din nou, un fundaș a oprit mingea de pe linia porții. N-a fost să fie.

Snagovul a câștigat fiindcă a fost echipa mai matură, mai sigură în momentele cheie. Trebuie să ai nervi de oțel să scoți de două ori de pe linia porții. Sunt destule lucruri pozitive în jocul nostru, dar încă nu reușim să le legăm pe toate. Momentan pare că principala problemă defensivă este la fazele fixe, cu multe goluri încasate pe urma acestui tip de acțiuni. Formula 4-3-3, transformată deseori în 4-5-1, a funcționat binișor, însă trebuie să ne stabilizăm pentru a găsi și calea către victorie.

Poli: Smaranda - Haruț, Basic, Ivanov, Rudolf - Codrea, Melinte, Pop - Filip, Drăghici, Velcotă

Schimbări:

Golda pentru Rudolf (min. 41)

Bîrnoi pentru Codrea (min. 71)

Stere pentru Golda (min. 82)