Se afișează postările cu eticheta Statistici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Statistici. Afișați toate postările

23 decembrie 2020

Catalogul alb-violet de toamnă 2020/2021

Constatam, aproape cu surprindere, că n-am mai dat-o-n cataloage de ceva vreme. De fapt, de la ultima retrogradare. Sezonul trecut, cu toate cele întâmplate, parcă nu și-a avut rostul - nici măcar la final de tur, când ar fi fost doar un catalog al condamnării unor copii care nu (prea) aveau de ce să fie condamnați. Dar acum, în pragul Ajunului, parcă-i loc de niste cifre.

Statistica acestui tur extins ați putut s-o citiți deja pe site-ul oficial, iar dacă n-ați făcut-o, nu este prea târziu. La fel și sinteza oferită de administratorul special al clubului, Petre Mușat, asta așa, ca să plecăm de la aceleași informații.

Cifre, statistici și culori

Mă uitam, întâî, la media echipei în acest tur, față de anii anteriori. Evident, standardul nu este chiar unitar, sistemul de notare s-a mai schimbat, pe alocuri apar aberații, dar așa, de dragul statisticii - de când o ținem.

Este clar că nu există termeni de comparație pentru rezultatele obținute în ultimele trei luni, la orice ne-am raporta din 2018 încoace. Șapte victorii consecutive, scoruri record, clasare pe podium. Speram, înainte de începerea sezonului, să fim competitivi. Cred că am depășit această așteptare. Da, suntem doar în Liga a 3-a, dar când te uiți la toată realitatea noastră, probabil că nici aici nu aveam ce căuta, dacă nu se munceau toți cei de la club cum au făcut-o în acest an - și n-aveam parte de acest an absolut atipic. Căci adevărul este că și în această toamnă, Poli era doar puțin mai tentantă ca un club de Liga a IV-a, deci faptul că am construit lotul pe care îl avem este admirabil.

Dar să vedem cum au ieșit notele:

Plusul experienței

Un fundaș care dă goluri are cele mai bune premise pentru a conduce un catalog. La fel ca un atacant care înscrie cu regularitate. Deci nu este o coincidență că cea mai mare medie este împărțită de Dănuț Bilia și Claudiu Matiș. Ambii au nouă meciuri notate (din totalul de zece), iar având în vedere că pe locul trei se situează Marius Călin, care și-a făcut cel mai bun joc tocmai în partida lipsă de la Pecica, probabil că și el s-ar fi aflat aproape de primii doi în top. De remarcat și faptul că am avut șansă cu forma lui Matiș, căci rezervele Foldi și mai ales Buzdugan au primit destul de rar încrederea staff-ului.

În fapt, aproape toți jucătorii au depășit așteptările pe care le aveam de la ei, importanți fiind și alți nou-veniți, precum Hecsko și Salhi, dar și o parte dintre cei care au dus greul sezonul trecut, precum Sporin sau Dincă - chiar dacă notele nu o arată mereu suficient de clar. Bun la post a fost și portarul Toma, în ciuda unui debut nefericit în Cupă cu Cermeiul, acesta fiind în rest la înălțime când echipa a avut nevoie de el. Dintre veterani, poate doar de la Rosenblum și Daminuță aș fi sperat la mai mult, în cazul primului în plan ofensiv, în cazul celui de-al doilea ca mobilitate.

...și cel al tinereții

Merită evidențiați jucătorii tineri care au reușit să-și aducă contribuția de-a lungul acestor luni. Cel mai mult m-a impresionat tânărul Plută (2001), care a arătat multă maturitate în joc, ajutat și de colegii săi foarte experimentați din compartimentul defensiv. Portarul Popeț (2001) poate fi beneficiarul acestei pauze de iarnă, zvonindu-se un interes din partea celor de la ASU Poli pentru el. Indiferent dacă se concretizează sau nu, ar trebui să-l motiveze și să-i sporească determinarea, fiind răsplata pentru prestațiile bune pe care le-a avut. Dacă Mitre (2000) și-a confirmat creșterea pe care a semnalat-o în sezonul de debut, mai surprinzătoare a fost „recâștigarea” lui Toboșaru (2002). Trei pase de gol în sub 180 de minute jucate, dar mai ales spiritul pozitiv pe care l-a arătat în ultimele etape, sunt primele semne care îmi aduc aminte de acel Toboșaru pe care l-am văzut prima oară la juniorii U17 ai clubului. Și Patrick Peter (2000) a apucat să-și facă simțită prezența, deși a fost multă vreme accidentat sau incomplet refăcut.

Sunt alți câțiva tineri care fie au primit șanse și au părut încă prea fragezi, fie au avut probleme medicale chiar după ce au arătat că merită minute. Din a doua categorie îi avem pe Daminescu (2002) și Foca (2002), primul accidentat chiar după ce a marcat primul său gol la seniori cu Lipova, în vreme ce al doilea a intrat cu Cermei, a avut o bună implicare în joc, dar, la fel, s-a accidentat la scurt timp după meci. Nici Raul Popa (2000) nu a prins multe minute, el accidentându-se în chiar prima etapă, la Periam.

Perspective de creștere

În ceea ce îi privește pe cei care încă mai au nevoie de experiență, tânărul Sergiu Românu (2002) are multă energie, dar încă nu a reușit s-o pună în folosul echipei. Și mai tânărul David Bălace (2004) a avut parte de luni bune de acomodare la seniori, cu implicare bună, dar și destule scăpări - o experiență nprmală pentru vârsta sa. În schimb Adrian Chiriac (2002) n-a prea apărut pe teren, „înghesuit” și de prezeneța a doi jucători foarte ageri la mijloc și a unor apărători foarte experimentați. Toți trei, însă, au tot timpul să crească și să-și atingă potențialul, scopul unei echipe ca a noastre fiind tocmai ca ei să primească șanse. Singurul despre care nu m-am prea elucidat este Roberto Stoia (2000), nou-venit, mult timp accidentat și folosit prea puțin în acest tur.

Poate din acest punct de vedere i-aș reproșa ceva staff-ului tehnic, care ar fi putut roti mai mult anumite posturi. La fel de adevărat este însă că echipa câștigătoare nu se schimbă, iar la șapte victorii consecutive din zece meciuri, au fost puține oportunități de schimbare. Cât și că o parte dintre tinerii jucători din lotul nostru trebuie să-și dorească mai mult să devină fotbaliști, să fie mai consecvenți și mai determinați. Oricum, Bălace și Ionilă au reușit să închege o echipă, dovedindu-și, pentru cine era nevoie, capabilitățile ca antrenori la seniori.

Să ținem de momentele trăite

Căci cam despre asta a fost acest tur. Ceea ce am reușit a fost rezultatul unui efort de echipă, a spiritului pozitiv pe care l-au menținut cei din staff în ciuda dificultăților bine-cunoscute. Ca de obicei, ce urmează este greu de evaluat, incertitudinile numeroase. Precum a punctat însă și Marius, aceste luni de fotbal, în care alb-violeții ne-au readus plăcerea și anticipația pentru meciurile lui Poli, contează mult pentru noi, cei care am trăit și mai trăim fenomenul. 

21 decembrie 2018

Catalogul alb-violet: notele suferinței

Am respirat adânc și ne-am pus să adunăm toate notele acordate în acest tur+ de campionat, știind că ne așteaptă o priveliște tristă. Nu a fost ușor să facem cine știe ce comparații între notele Cronicii și notele Comunității, din moment ce comunitatea a avut șase meciuri pe care nu le-a putut nota, acestea nefiind televizate. Le-am pus, totuși, unele lângă celelate, pentru cei curioși.


S-au adunat 519 voturi de-a lungul acestor luni, puțin peste 7000 de note. Stăm mai slab ca anul trecut ca număr de votanți, dar era de așteptat.

Motivele pentru priveliștea tristă le-am tot despicat, însă le reluăm:

  • am trecut printr-o perioadă complicată de tranziție, cu intrarea în insolvență
  • au plecat mulți jucători după începutul campionatului
  • am rămas cu un lot fără cap și coadă; drept dovadă am fost forțați să improvizăm de multe ori
  • nu am avut destui jucători în lot să acoperim accidentările și suspendările
  • am avut foarte mulți jucători tineri, fără experiență sau cu experiență limitată de L3
  • nu am putut alinia un unsprezece stabil
  • nu am găsit o soluție pentru banca tehnică
Cred că am cam acoperit grosul problemelor. Să trecem la note.


Tabelul de mai jos prezintă situaţia jucătorilor folosiţi în acest sezon, exclusiv în campionat. Steluţele din ultima coloană simbolizează titlurile de omul meciului acordate de-a lungul acestor douăzeci şi două de etape de către comunitate.

La 5,16 este de departe cea mai slabă medie pe un tur/retur de campionat de când ținem această statistică. Aproape mai este a doua jumătate a sezonului trecut (5,25), urmat de play-out-ul din 2015/2016 (5,28). 

Comunitatea pare să fi fost mai blândă cu jucătorii, căci media din acest tur (5,04) este mult peste cea din play-out, consemnată în primăvară (4,76). Asta deși am făcut mai multe puncte atunci în mai puține meciuri cu adversari mai buni. Cânterește, sigur, faptul că au scăpat de la notare câteva meciuri nasoale (Balotești, Metaloglobus, Energeticianul, Pitești), cât și că am evoluat cu mulți tineri, forțați de conjunctură.

Se vede că am fost în general mai generoși cu antrenorii decât cu jucătorii, dar și astea-s consecințele statisticii, fiindcă fiecare dintre cei patru a stat destul de puțin. Doar la Nanu este evidentă o diferență semnificativă între Cronică și Comunitate - cu partida împotriva Snagovului exemplificatoare, unde noi am dat un 5,5 și Comunitatea un 4,1 (diferență de un punct a fost și la notarea echipei). Precum am mai răspuns la diverse comentarii, probabil că am avut (prea) multă răbdare cu Nanu, într-un moment în care echipa avea nevoie de stabilitate.

Cine s-a evidențiat dintre jucători? Grea sarcină. Drept dovadă și faptul că, în mod paradoxal aș zice, Stere are cele mai multe mențiuni ca omul meciului, două, iar Drăghici niciuna.


La noi iese în evidență Contra, care a avut doar opt meciuri notate, iar prestația sa spectaculoasă de la Petroșani acoperă diversele erori făcute în celelalte partide. La fel este cazul notei Comunității pentru Smaranda, cu doar șase meciuri notate. 

Dacă facem abstracție de aceste excepții, la notele noastre vedem niște maxime care abia depășeau media echipei în anii trecuți. Melinte și Drăghici se află la vârful ierarhiei, însă există destule de criticat și la ei. Primul are pe conștiință meciul cu Aerostar, când și-a lăsat colegii în zece, într-o jumătate de an marcată de multe avertismente pentru proteste. Al doilea, deși a înscris de șapte ori, n-a marcat decât un gol din acțiune și a avut câteva ratări importante (cu Chindia și cu Brăila în mod special), care cântăresc greu în clasarea noastră. Lor li se alătură al treilea veteran al lotului, Smaranda, care a avut evoluții decente, însă a și lipsit mult din cauza accidentărilor.

Greul a căzut pe umerii celor trei, care s-au văzut obligați să fie nu doar jucători de lot, ci lideri de echipă. Alta ar fi fost situația dacă aveau mai mulți colegi cu experiență, pe care să se poată bază. 

Urmează Pop și Keita în clasament, primul cu opt prestații notate, al doilea cu șase - deci nu sunt evaluări complete. Dacă avea cine să-i noteze cu FC Argeș, sigur se regăseau mai jos în clasament. Norvegianul a avut un meci bun, cu Pandurii, în rest a fost neconvingător. Pop mi-a plăcut mai mult, s-a regăsit deseori la finalizare, însă are nevoie de un plus de agresivitate pentru a se impune la mijloc.

Codrea și Motreanu, clasați unul lângă celălalt, au avut traiectorii diferite în acest sezon. Codrea l-a început mai bine, în vreme ce Motreanu a avut diverse nemulțumiri față de club. A arătat însă pe final că are valoare de L2 și rămâne o piesă importantă pentru retur. În cazul lui Codrea aș fi sperat la un progres mai consistent de-a lungul etapelor, dar e și greu să crești când echipa din jurul tău suferă. Ambii jucători sunt printre cei mai constanți din echipă.

Haruț apare abia acum în clasament, deși a fost cel mai folosit jucător de până acum. Fundașo-mijlocașul a suferit pe seama permutațiilor tactice care l-au privit și pe final a părut că și-a găsit cât de cât locul la mijloc. A fost o tranziție dificilă pentru el, de la titular de conjunctură în L1 (unde a și jucat binișor), la om de bază în L2. Va fi decisiv ca Răchită să-i stabilească de la bun început locul în echipă și să îi permită să crească în acel rol.

Noi îl avem pe Velcotă destul de sus în clasament, fiindcă ne-a plăcut determinarea cu care a jucat în acele prime etape, chiar dacă n-a rupt gura târgului. Ar fi fost un jucător util de lot și în a doua parte a turului, mai ales că n-am avut multe opțiuni în flancuri. La fel, Bîrnoi are o notă mai mare de la Cronică decât de la Comunitate, dar cred că suntem de acord că speram la mult mai mult de la el. Nu a avut constanță, iar implicarea în joc a lăsat frecvent de dorit. 

Mijlocașul de conjunctură, Golda, a făcut prea rar diferența, însă la cele două victorii a fost omul decisiv, cu Ripensia și cu Farul. Greu de zis și în cazul lui unde s-ar regăsi cel mai bine tactic. Probabil ca vârf retras.

Santiago a prins doar câteva partide, căci chiar când părea că-și dă drumul, s-a accidentat. Am fi avut nevoie de el în flancul stâng, unde Filip a dus greul - nu mereu convingător, dar mereu dedicat și avântat. Și pentru Filip a fost o tranziție abruptă, venind din L3. Ivanov se regăsește și el pe aici, într-o situație similară cu a lui Santi.

Urmează Basic, fundașul sârb care deși a crescut în joc, a comis și multe erori - asemeni colegului de linie Bocșan, de la care aveam însă alte așteptări, așa cum se reflectă și în notele pe care le-a primit. Între ei mai este un singur jucător cu prezențe numeroase, Giani Stere. Noi l-am apreciat în special pentru meciul cu Chindia, chiar dacă a reușit golul sezonului cu Farul. În rest, însă, un jucător cu calități mai bune la finalizare era golgheterul echipei la șansele pe care le-a avut Stere. 

Rămân o serie de jucători care n-au prea prins minute, mai toți plecați pe parcurs, precum Popovici, Mrkela, Podină, Opoku, Curileac, Dumbravă, Ciurariu și Mutu. Oricare ar fi fost util la cât de subțire a fost lotul, dar acesta nu este un argument puternic în favoarea lor. Majoritatea nici nu și-au dorit să rămână aici.

Pe final mai sunt juniorii, Toboșaru, Foca, Dobrincu, Iseini, Românu, Belu și Buga, toți destul de departe de a fi pregătiți să joace și să ajute. Într-o echipă de mijlocul clasamentului, câte unul pe meci, ar fi altceva.

Precum ziceam, este o priveliște tristă, mai ales că protagoniștii ei sunt atâția tineri jucători crescuți în alb-violet, cărora nu ne vine deloc ușor să le acordăm aceste note aspre. În alte circumstanțe, cu mai multă liniște și stabilitate, și ei ar fi jucat la alt nivel.
Va fi o perioadă de pregătire intensă la iarnă, iar Răchită va trebui să trieze cu grijă, să-și formeze un colectiv care să fie în egală măsură unit și capabil să ducă un retur de foc. Dacă scăpăm, va fi cu adevărat o poveste specială, atât pentru noi ca suporteri, cât mai ales pentru jucătorii care o transpun în realitate. 

10 iunie 2018

Cifrele jucătorilor împrumutați II

Promovarea tinerilor, unica politică pe care dorea președintele Radu Birlică să o impună, a devenit unica variantă pentru supraviețuire. Despre ce tineri mai vorbim? Aruncăm un ochi la datele statistice ale celor împrumutați de-a lungul acestui sezon.


Tabelul de mai jos include doar date din campionat, nu și din cupă, dar și așa este puțin stufos și necesită mici explicații. Culorile cluburilor denotă ligile în care joacă (albastru - L2, verde - L3, galben). Rubrica de minute/meci ne dă o idee dacă jucătorii evoluează preponderent ca titulari sau ca integraliști atunci când intră pe teren. Rubrica de minute/total raportează minutele petrecute pe teren la totalul minutelor jucate în turul fiecărei ligi în parte și este expirmată ca procent în ultima coloană.


Motreanu, despre care s-a scris că ar fi dorit de FCSB, a rămas om de bază la ASU Politehnica. L-am urmărit mai atent la ultimul meci cu Ripensia, partidă în care a arătat multe calități interesante, fiind un jucător foarte potrivit pentru rolul său - rapid, centrări de calitate, cu apetit ofensiv. Cu siguranță ar avea loc și în lotul nostru, deși e greu de zis ce s-ar întâmpla dacă și el și Haruț ar rămâne la echipă. Probabil li s-ar face ambilor loc.

Codrean n-a fost folosit la echipa mare a Ripensiei după plecarea lui Steop, însă a mai jucat de câteva ori la echipa a doua a galben-roșilor. Golda, în schimb, a prins mai multe minute în retur, în special în ultima parte a sezonului. Vârful nostru a câștigat câțiva centimetri în înălțime față de anul trecut, iar atitudinea sa pozitivă l-a propulsat la joc în ultimele etape ale sezonului. Bocșan a devenit rapid om de bază la Ripensia, unde a avut atât evoluții bune, cât și unele mai puțin convingătoare. Nu sunt sigur dacă ar trebui readus la noi, în sensul că aș prefera promovarea unui tânăr din generația 98/99 alături de alt jucător experimentat în centrul apărării. Portarul Contra a prins şi el câteva prezenţe, a avut și un număr rezonabil de intervenții bune, dar încă îi mai lipsește siguranța - ceva pentru care are nevoie de meciuri în picioare. Aş mai evidenţia că situaţia la Ripensia include prezenţele din ultimul meci, cel cu Miroslava, acordat ulterior la masa verde.

Deși a terminat pe doi, Școlar Reșița a avut un retur dezamăgitor - poate din cauza speranțelor puse într-o promovare și așa improbabilă, după avansul obținut de Șirineasa în tur. Podină i-a luat locul lui Velcotă în lotul reșițean, iar deși a jucat în mai multe partide, nu a reușit să se impună în echipa din Valea Domanului. Greu de zis cât este de aproape de nivelul ligii secunde, însă ar trebui să facă pasul, din moment ce se număra chiar anul acesta printre jucătorii de la naționala U19.

CSM Lugoj a continuat returul din L3 cu evoluții rezonabile. Frații Filip, Fridrich și Pădurariu au evoluat destul de mult, fără a fi însă de neînlocuit. Faptul că au reușit, totuși, să joace atâta la una din echipele bune ale ligii a treia ne arată că ar putea fi pregătiți pentru următorul pas. Plecarea fostului antrenor de la Lugoj, Petruescu, la ASU Politehnica ar putea să atragă și câțiva dintre jucători spre Știința, în măsura în care cluburile ajung la un acord. Fundașul dreapta, Daniel Filip, ar părea cea mai evidentă țintă, fiindcă de ceilalți este nevoie destul de mare la Poli.

La Ghiroda n-a fost mare lucru de văzut în acest retur. Dincă a dispărut din echipă, Ciobanu a evoluat mai puțin ca în tur, Pop s-a antrenat cu Poli și doar a intrat ca rezervă la Ghiroda, cu Totic singurul aproape să fi jucat 50% din totalul minutelor. Doar aproape, însă, iar cu Ghiroda o echipă din a doua jumătate a clasamentului, este greu de zis dacă în special Dincă, Ciobanu și Totic pot să ne ajute în sezonul următor. De aici putem spera mai ales în Pop, pe care şi Grozavu a ţinut să-l integreze în echipa mare atunci când a fost la Poli.

Giarmata a scăpat de retrogradare, cu Sporin în continuare om de bază - cel mai folosit dintre jucătorii împrumutați de Poli în primele două ligi. Nu l-am văzut jucând, deci mi-e greu să fac vreo evaluare, dar dacă nu face pasul la echipa mare anul următor, ar putea fi redirecționat la altă echipă de ligă secundă din oraș.

Nu am mai adunat date dincolo de L3, dar dacă este să tresară ceva de acolo, vom afla degrabă. În rest, vedem nişte jucători care ar putea fi utili echipei, doar că nu ştim dacă se pot impune imediat ca titulari. Va fi nevoie de un exerciţiu de echilibru în reconstrucţia lotului.

3 ianuarie 2018

Catalogul alb-violet: o jumătate de sezon bipolară

Ca să vedeţi că toate notele acordate cu atâta trudă nu zac degeaba, am sintetizat, aşa, de început de an, statistica sezonului în curs.

Personal am fost curios cum vor arăta alăturate cele două seturi de note, ale comunităţii şi ale cronicii, din moment ce apar diferenţe semnificative între notele maxime-minime pe care le acordăm noi şi cele pe care le acordaţi voi. Surprinzător sau nu, extremele se neutralizează, iar în medie cele două seturi de note cad relativ aproape (diferență 0,28) chiar dacă noi rămânem mai aspri, în special atunci când rezultatele de pe teren sunt pozitive.

Pentru puţină perspectivă, aţi votat de 1120 de ori, va să zică aţi acordat peste 15000 (!) de note.

Tabelul de mai jos prezintă situaţia jucătorilor folosiţi în acest sezon, exclusiv în campionat. Steluţele din ultima coloană simbolizează titlurile de omul meciului acordate de-a lungul acestor douăzeci şi două de etape de către comunitate.


Primul lucru care se remarcă este că nu există un jucător anume care să fi excelat. Culmea, tocmai cel desemnat de trei ori „omul meciului” are o medie mai mică decât majoritatea echipei. Se observă, comparând cu Bîrnoi, de exemplu, că cei care au votat au simțit plecarea lui Mailat ca pe o dezertare, nu doar ca pe un eșec de management. Cert este doar că, în ciuda unor fluctuații mari în jocul său din acest an, Poli a pierdut unul dintre puținii jucători care puteau face diferența.

Ca fenomen de grup este însă clar că cei care au prins anumite meciuri „gherlă” (Astra, Chiajna, FCSB) ies mai prost statistic decât cei care au absentat atunci. De aici și situația privilegiată a unor jucători precum Curileac, Cânu, Șeroni sau Țigănașu. Implicit, la aceștia se văd cele mai mari diferențe comunitate/cronică, iar lor li se alătură Munteanu și Crețu. 

Remarcăm că există și un grup select de jucători care au note egale sau mai mare de la cronică, decât de la comunitate - pe de-o parte Mailat, Bocșan și Bud, iar pe de alta la Curjuric, Bianconi și Doman. Pentru primii cauzele sunt complexe, țin poate de aprecierea prestațiilor individuale sau de antipatii - fiecare dintre cei menționați a frustrat și dezamăgit într-un fel sau altul. Pentru cei din urmă, diferența este acutizată de faptul că ei au intrat des pe final de partide, primind note (de regulă mici) din partea comunității, dar scăpând de judecata noastră. 

Tocmai această diferență nu este ușor vizibilă în acest tabel, motiv pentru care am făcut o sortare după note și am scos acei jucători din lista cronicii care nu aveau măcar cinci partide notate. Culorile sunt gândite ca ajutor vizual, de la note mari (verde închis) la note mici (roșu aprins).


Având în vedere aspectele discutate cu privire la favorizarea statistică a anumitor jucători, rămânem cu concluzia că ne lipsește un motor al echipei, un jucător care să mobilizeze din teren cu prestații constant bune și peste medie. Acest lucru se resimte cel mai puternic la meciurile din retur, când toată echipa a căzut, iar singurii care au rămas cu medii mai mari sunt cei care au absentat frecvent. 

Sare în ochi, în schimb, numărul mare de jucători care nu prinde note de trecere, precum și numărul mare de partide disputate de aceștia. Anul trecut am avut un singur jucător sub nota 5, pe Neagu, iar în general nu avem mai mult de doi, și aceia cu puține meciuri jucate. Când am avut ultima oară mai mult de trei? În sezonul 2014-2015. 

Este puțin probabil să găsim o vedetă care să strălucească meci de meci, dar avem nevoie de un Croitoru 2016 - asta pe lângă acele completări esențiale de lot, cu atacant și fundaș stânga, eventual fundaș central și mijlocaș dreapta. Nu sunt semne că ar trebui să ne așteptăm la surprize mari în acest sens de la reunirea de mâine.

Ceea ce ne dorim cel mai mult - o dorință obsesivă, aproape - introducem în urarea pentru anul nou: fie ca 2018 să ne aducă linişte.

21 iunie 2017

Poli sezonul 2016-2017

Nu ne mai petrecem mult timp în cuvinte, că-i vară și deja ne vin jucătorii pe anul viitor. În schimb, vă oferim din nou o infografică interesantă, precum și un montaj video în memoria acestui sezon fantastic. Și mâine - trofeul CroVi. Hai Poli!



31 mai 2017

Poli II sezonul 2016-2017

A fost un nou an plin de turbulențe pentru echipa secundă, de la cele de lot, la drama pierderii lui Adrian Stoicov în luna martie a acestui an. Antrenorul din tur al echipei i-a montat îndeajuns pe numeroșii juniori încât să obțină punctele care aveau să asigure menținerea în liga a III-a, în vreme ce succesorul său, Victor Collins, a avut ingrata sarcină de a gestiona un lot deosebit de fluctuant, marcat de necesitățile primei echipei.

Vorba lungă, sărăcia omului - deci am rezumat cele mai importante date într-un grafic. Îl puteți descărca în format .png de aici sau puteți să-l accesați aici pentru o variantă interactivă.


27 decembrie 2016

Rezumt de semi-sezon 2016/2017

Deși cifrele n-o arată în statistica noastră, nu cred că există cineva care să se plângă de rezultatele obținute în acest segment al sezonului. 22 de puncte, sferturile Cupei României și pasul mare făcut către o finală incredibilă în Cupa Ligii e mult peste ceea ce am sperat la început.

Nu că aș vrea să o iau de-a gata, dar chiar mă buimăcește gândul că suntem pe punctul de a ajunge în prima finală de Cupă din 2009 încoace. Calificarea obținută în primul tur, împotriva Viitorului, se dovedește să fi fost un rezultat chiar mare, mai ales dacă stăm să contemplăm că era prima victorie la capătul unei secete de zece partide, începută în aprilie.

După startul greu în campionat, care a culminat cu aproape-demiterea lui Ionuț Popa înainte de meciul cu CSMS Iași, echipa și-a găsit ritmul. De fapt, cred că nu a fost doar o chestiune de ritm, cât de legarea compartimentului defensiv. Nu e întâmplător că aproximativ atunci au început să joace Novak și Străuț (ambii debutând în tristul meci de la Voluntari), iar încet, încet s-au legat și Bocșan/Cânu în centru. Odată cu stabilizarea flancurilor, am putut lucra mai liber în centru, unde colaborările Scutaru/Bocșan și Scutaru/Șeroni au dovedit că pot funcționa la fel de bine. Consolidarea liniei de mijloc, odată cu venirea lui Llorente și creșterea lui Artean, a fost și ea decisivă.

Și intrarea lui Drăghici în primul unsprezece s-a dovedit importantă, după ce aproape tot turul am jucat fără un vârf puternic. Jucătorul care fusese aproape de ASU în această vară, dar a fost criticat ca fiind susceptibil la accidentări, a lăsat senzația că poate am greșit în a-l aduce, după ce luni de zile n-a putut evolua. Dar odată pus pe picioare, a evidențiat cât de important este un jucător de talie în fotbalul 'modern' al Ligii 1, chiar dacă nu are viteză sau calități combinative deosebite. Drăghici e un fel de elogiu al atacanților din anii 2000, oportuniștii care operau din instinct, din inteligența poziționării și din voință.

Dar toate aceste rezultate au stat în „bulangianismul” lui Ionuț Popa, pe care chiar antrenorul l-a invocat după o victorie recentă. Odată bulangiu fiindcă a fost adus aici, deși nu mai avea cine știe ce carieră de antrenor. A doua oară bulangiu că Bărbuț a făcut a doua cursă a vieții cu Craiova. A treia oară că Șeroni a fost atins de divinitatea fotbalistică la Iași. A patra oară că a nimerit un portar excelent, cum n-am mai avut de ceva vreme. Dincolo de astea, însă, Popa (alături de, s-o zicem, Miculaș) a avut inteligența de a aduna un grup care se cunoștea, repede. Faptul că a făcut-o în mare grabă s-a dovedit decisiv, fiindcă aproape toți jucătorii și staff-ul tehnic au fost împreună încă din momentele de mare incertitudine, iar atunci când au dat de greu, au ținut aproape. Și dincolo de această constelație favorabilă, am avut șansa unei reașezări administrative care dă speranțe, care a gestionat cu inspirație atât problemele financiare, cât și cele sportive. Doar că... nu suntem decât la început și greul continuă.

Repede, cele mai bune meciuri:
  1. Poli - Astra 2:0 (6,08)
  2. Poli - Viitorul 1:0 (5,88)
  3. Poli - Voluntari 1:0 (5,85)
  4. Iași - Poli 0:1 (5,83)
  5. Poli - Craiova 3:2 (5,79)
Nu e loc de dubii, meciul cu Astra a fost într-adevăr unul excepțional pentru echipă. Și celelalte victorii au avut mare însemnătate, dar cireașa e giurgiuveană. 

Singura problemă e că avem și eșecuri pe măsura victoriilor - nu atât prin asprimea lor ca scor, cât prin senzația de neputință pe care ne-au lăsat-o.
  1. Poli - Botoșani 0:5 (4,81)
  2. Voluntari - Poli 4:1 (4,92)
  3. Poli - Târgu Mureș 0:1 (5,17)
  4. Botoșani - Poli 2:0 (5,21)
  5. Poli - Pandurii 1:3 (5,23)
Tras linie? Hai să așteptăm până la finalul sezonului, că atunci se numără puișorii. Dar putem spera și asta e mare lucru.

Să aruncăm și un ochi la cum se aștern mediile jucătorilor. De menționat însă că aceste note iau în considerare doar prezențele din campionat, și mai mulți jucători importanți (Scutaru, Artean, Drăghici, chiar și Bocșan, Străuț, Novak și Cânu) sunt aproape de top. Unii au dezavantajul de a fi jucat în prima parte a campionatului, alții au câte-o chiflă mai mare în dreptul lor - de fapt, majoritatea au câte una. În plus, o parte au prins patru-cinci meciuri de cupă, toate câștigate, deci trebuie să vedem mai mult un nucleu, decât individualități. Singurul care chiar se distinge e Straton, dar asta se poate întâmpla la un portar bun.

Și ce-aș mai remarca, Străuț se dovedește a fi o varianta mai constantă în dreapta față de predecesorul său, Belu, în vreme ce Bocșan a făcut un salt important, de la 4,93 la 5,50.

REMARCAȚII

1. Cătălin Straton - 5,83 (18 meciuri)

Pentru un portar care nu avea așa de multă experiență în Liga 1, Straton se dovedește o mare surpriză plăcută. Craiova a greșit că l-a cedat, mai ales că prinsese niște jocuri în prima parte a acestui an, dar pierderea lor e câștigul nostru. Deși a fost aproape de a ieși din primul unsprezece după meciul cu Botoșani (în care eu nu l-aș fi penalizat, dar pariul lui Popa a funcționat în acest caz, spre deosebire de situația lui Elek), cea mai importantă calitate pe care o are este constanța. Știi că o să-ți apere ce e de apărat, iar atunci când prinde un meci bun, poate să facă și diferența - cum a fost cu Mediaș, Viitorul  (în tur) sau chiar Pandurii (în retur). Nu că ar fi de uitat parade mai recente, precum cea din minutul 90 cu Voluntari sau una asemănătoare cu Târgu Mureș.

2. Alin Șeroni - 5,69 (19 meciuri)

Șeroni e cumva opusul lui Straton, un jucător imprevizibil, care ți-o poate mânca atunci când ți-e mai dragă lumea, dar totodată are abilitatea să dinamizeze echipa, să o injecteze cu atitudine și să facă ceva din nimic. Chiar și atunci când joacă bine, probabilitatea-i mare să-și treacă în cont măcar o eroare importantă, de judecată sau de execuție. Din fericire, ultimele meciuri l-au văzut ceva mai constant, fără să fi compromis personalitatea sa din teren, și până una alta, a decis soarta a două partide prin cursele sale impozante. Dacă i se oferă susținerea de care are nevoie, adică un dublaj rezonabil, sunt convins că Șeroni poate reveni la nivelul arătat acum doi ani.

3. Fernando Llorente - 5,69 (13 meciuri)

Nu cred că e un secret, faptul că Llorente e unul dintre preferații mei. Se numără printre puținii jucători din lot care au curajul și abilitatea să joace cu capul sus; știe să controleze mingea și adversarul, să vadă jocul și să ofere execuțiile tehnice necesare, fie că vorbim de jocul de pase sau de finalizare.  E drept că uneori se expune prin dorința de a găsi cea mai bună soluție, dar de asta se numește joc de echipă. Deși Poparadu a intrat și el bine cât a putut fi folosit, nu cred că dispune de aceeași calitate. Este însă mai bine pentru toată lumea că avem de gestionat mai mulți jucători buni pe un post, decât alternativa - să n-avem concurneță.

4. Cristian Bărbuț - 5,66 (19 meciuri)

La un moment dat, Bărbuț era liderul acestei statistici, dar forma sa din ultimele meciuri a dezamăgit. După sezonul trecut, care a fost de tristă amintire, e de bun augur că mijlocașul dreapta se numără din nou printre cei mai importanți jucători ai echipei. Chiar dacă se vorbește despre o plecare a sa, speranța e că dacă se va întâmpla, să reprezinte și o gură de aer pentru club din punct de vedere financar. Pe teren, importanța șeptarului nu poate fi ignorată, chiar și atunci când nu ajunge să creeze pericol direct, fiind un ghimpe neplăcut pentru apărările adverse.

5. Marius Croitoru - 5,58 (18 meciuri)

Chiar dacă lasă impresia că poate fi un jucător dificil de gestionat, iar uneori încetinește jocul, Croitoru se dovedește capabil și la 36 ani să fie motorul echipei. Am impresia că a fost de ajutor și jucătorilor tineri care au prins mai multe minute în acest sezon, oferindu-le atenție și încredere, așa cum a făcut-o și cu colegul său de linie, Artean. Pare că măcar o parte din răutatea sa a fost preluată de acesta, deși e clar că la închidere responsabilitățile poziționale sunt mai mari decât în spatele vârfurilor. Într-un sistem mai fluid central, cum este al nostru, ajută însă mult că Artean, Llorente și Croitoru se pot acoperi reciproc.

CEILALȚI REMARCAȚI

1. Iulian Roșu - 5,10 (7 meciuri)

Cu doar cinci jocuri notate, Roșu are neșansa de a se găsi în fruntea acestei liste. Nu este însă foarte reprezentativ pentru mijlocașul central, care a primit puține oportunități de a juca - nefiind ajutat nici de faptul că atunci când le-a primit, n-a ieșit în evidență. Probabila lui plecare nu ar fi o pierdere mare, însă cumva îmi pare rău că nu l-am văzut mai mult, atât pe el, cât și pe alți tineri din lotul primei echipe.

2. Cătălin Doman - 5,16 (16 meciuri)

Deși în retur a evoluat ceva mai bine (exceptând meciul cu Astra), feblețea lui Popa rămâne unul din punctele slabe ale primului unsprezece. Pentru toată calitatea tehnică pe care o are, faptul că marchează (și ajunge în poziții de finalizare) doar din faze fixe, mi se pare insuficient. Până la urmă, Bărbuț pe dreapta, chiar dacă cu un singur gol, a avut multe oportunități de a înscrie. Nici la serviciu nu te poți baza pe Doman în campionat, deci rămâne un jucător exploziv, însă mult prea imprevizibil și lipsit de eficacitate. Evident, dacă rămâne pe trendul actual, va fi interesant, iar pentru un jucător care a lipsit de pe teren atâta amar de vreme, n-ar fi exclus să-și mai poată crește jocul pe parcursul sezonului.

3. Cătălin Vădrariu - 5,17 (8 meciuri)

Speram la mai multe de la Vădrariu, care n-a avut însă oportunitatea de a-și intra propriu-zis în mână. Ca fundaș stânga n-a arătat calitățile necesare, mai ales ca poziționare, pentru a rămâne acolo, iar ca mijlocaș de bandă e fost mai util oferind dublaj la fundaș, decât pentru acțiuni ofensive. N-a ajutat nici accidentarea care l-a scos din circuit după o pregătire completă de vară. Nu știu în ce măsura este o soluție pentru flancul stâng, dar aceeași regulă se aplică: în lipsa unor alternative solide, jucătorii care s-au regăsit în lot de la început, ar trebui păstrați.

4. Alexandru Popovici - 5,21 (17 meciuri)

Nu mi-e clar ce rol are Popovici în așezarea noastră tactică. Atunci când e folosit vârf, adversarii îl neutralizează cu destulă lejeritate, excepție făcând pasele lungi la care are destul spațiu să alerge. Deși a marcat de trei ori (inclusiv reușita de mare importanță în semifinala de la Târgu Mureș), inabilitatea sa de a fi mai precis la finalizare mă face să cred că nu ajută destul echipa cât să se regăsească atât de des pe teren. Sau de fel.

5. Alin Cârstocea - 5,25 (16 meciuri)

Și Cârstocea vine după un sezon de pauză, deci într-un anume fel aș sugera să avem răbdare cu el, dacă el e dispus să aibă răbdare la Poli.  Partea goală e că în primele meciuri a fost invizibil pe teren, nicidecum un înlocuitor ideal pentru vreunul din colegii săi de la mijloc. Partea plină e că a făcut apoi două meciuri bune, la Iași și cu Viitorul, și a participat la trei victorii în cupe, un trend pozitiv. Cert e că ne trebuie cinci mijlocași centrali cu care să jonglăm, deci ar avea un rol de jucat. El sau altcineva.

14 iunie 2016

Rezumat sezon 2015/2016

Nu cred că se înghesuie cineva să rememoreze în detaliu cele petrecute de-a lungul acestui sezon, deci nu ne vom zbate nici noi să pătrundem sferele minuțiozității statistice. Ca de obicei, vom rezuma jucătorii cu cele mai bune/cele mai mici medii, respectiv partidele cele mai reușite și cele mai puțin reușite.

Să începem prin a face un pas în spate și a privi la cum se situează segmentele acestui sezon față de segmentele altor sezoane recente.


Două chestiuni:

  • nu e de mirare că acesta este cel mai slab notat sezon, fără să considerăm jumătatea lui 2005/2006, de cânt am început să ținem această situație;
  • până la play-out n-a fost mare diferență între o echipă finanțată complet, cu entuziamsul unui debut excelent, și una care a trăit din promisiuni și banii de la televiziune
Și să continuăm cu partea plină a paharului, acele meciuri bune pe care le-am văzut, în special în turul campionatului.
  1. Poli - Tg. Mureș (6,00) [retur]
  2. Poli - Botoșani (5,92) [tur]
  3. Poli - Steaua (5,88) [tur]
  4. Poli - Iași (5,88) [play-out]
  5. Astra - Poli (5,86) [retur]
Se vede că ne-am emoționat și noi pe final, de înfrângerea cu Iași a prins top-ul. Stau și mă gândesc dacă meciul cu Botoșani a fost într-adevăr unul așa de solid, dar are probabil are meritul că s-a nimerit să fie una din puținele dispute în care toată echipa a evoluat cam la un nivel, și ca acel nivel să fie unul bun. La fel și victoria cu Târgu Mureș, însă ambele partide ar fi fost depășite de victoria cu CFR Cluj din play-out - dacă era victorie, căci exceptând ultimele trei minute, aș declara-o drept cea mai bună prestație din acest sezon. 

La celălalt capăt, opțiunile sunt mai bogate, surprizele puține. Ba chiar dispunem de cinci partide în care Poli a primit 24 goluri și a înscris de doar trei ori.
  1. CFR Cluj - Poli (4,64) [play-out]
  2. Poli - Botoșani (4,85) [play-out]
  3. Botoșani - Poli (4,88) [play-out]
  4. Voluntari - Poli (4,93) [play-out]
  5. Viitorul - Poli (5,00) [tur]
Între timp înțelegem destul de bine de ce s-a manifestat acest dezastru, dincolo de lipsa banilor. Nu se cerea prea multă clarviziune să prezici ce se va întâmpla la demiterea duo-ului Florin Marin - Daniel Stanciu, așa cum am prevăzut-o și noi. Comentariile ulterioare au reconfirmat limitările pe care le impune un club condus de la primărie. Dacă despre negarea șanselor de surpaviețuire prin demiterea celor care au luat deciziile din această iarnă și au fost alături de jucători pe aproape întreg parcursul sezonului am discutat, arhitectura decizională ne-a dezvăluit ce s-a întâmplat de fapt cu Contra în iarnă. Florin Marin, care îl subminase pe Stanciu și și-a încălzit scaunul încălzind direct urechile mai-marilor Robu și Bojin, a fost ținut pe post tocmai din acele birouri în decembrie, când Contra s-a oferit să preia echipa. 

Respirăm adânc și trecem mai departe la jucători. Precum scriam și atunci când am oferit trofeul CroVi, e greu să remarcăm de bine prea mulți jucători. Poate de peste peste medie, care medie, precum am stabilit, se situează tare jos. Încercăm, totuși.

APROAPE REMARCAȚII

1. Cristian Scutaru (23 meciuri) - 5,65

Absența căpitanului s-a dovedit a fi ultimul cui în coșciugul nostru de Liga 1, într-un moment în care nu doar că nu aveam înlocuitori pe post, dar echipa era neancorată în bătaia vântului. Ca idee, meciurile în care Scutaru a evoluat și a primit notă au o medie de 5,51 în vreme ce meciurile în care n-a evoluat au o medie de 5,35. Toate astea în condițiile în care nici el nu este unul dintre cei mai constanți jucători pe care i-am avut vreodată în apărare, dar anul acesta ne-a arătat cât de (mai) rău poate să fie.

2. Dorin Goga (23 meciuri) - 5,57 

O fi tras și Goga niște chifle, cu eliminarea din meciul cu Chiajna și ratarea din câțiva metri de la Voluntari ieșind în evidență, dar pe final s-a dovedit unul dintre puținii jucători care au mai vrut să arate ceva pe teren. Poate aveam așteptări mai mari de la el când a semnat, dar nu ne imaginam că va rupe norii aici, după ce nu a arătat de neînlocuit la Târgu Mureș, anul trecut. Iar momentele sale de aparentă indolență au pătat mereu capacitatea sa tehnică, însă și așa a reușit să devină golgheterul echipei, evoluând considerabil mai puțin decât Elek sau Javi. Dacă vom avea liniștea necesară pentru a construi ceva anul acesta, reținerea sa în lot ne-ar ajuta, mai ales dacă unsprezecele nostru va fi populat cu jucători tineri. 

3. Javi Hernandez (31 meciuri) - 5,56

Cauzele căderii lui Javi din 2016 au fost răstălmăcite deja. Poate că spaniolii au avut de suferit pe seama banilor încasați în dauna coechipierilor lor; sau pur și simplu s-au nivelat prestațiile lui Javi, care a început greoi, a culminat o vreme, și a revenit la ce juca anterior. Faptul că mai multe echipe îl doresc, atât pe el, cât și pe Llorente, mi se pare normal, căci toată lumea va delimita jucătorii de factorii perturbanți de la club - chiar dacă este greșit să o faci. Ca atâtea alte lucruri mici care, dacă ar fi mers, echipa ar fi putut chiar lupta la salvarea de la retrogradare, Javi a ratat primele șase luni ale anului, fotbalistic. 

4. Robert Elek (34 meciuri) - 5,56

Dacă singurul nostru atacant valid de oareșce calitate își menținea forma arătată în fața porții la debutul sezonului, nu ajungeam aici. Lipsa lui Pedro Henrique era oricum greu de compensat, mai ales că Pedro a făcut diferența în sezonul de Liga a II-a între o echipă peste medie și o echipă dominantă. Dar Elek, cu stilul său propriu, efortul susținut, agasarea adversarilor, și-a arătat utilitatea. E cumva ironic că una din cele mai bune prestații din acest sezon le-a avut chiar în ultima etapă, jucând pe postul de fundaș central, dar chiar și această experiență a scos în evidență calitățile sale de luptător, devotamentul față de echipă.

5. Daniel Popescu (34 meciuri) - 5,53

Ca și în cazul lui Elek, Popescu a avut neșansa de a evolua aproape meci de meci, adică inclusiv în faza dezastru din play-out. Prestațiile sale au rămas însă destul de constante, chiar dacă nivelul său scăzuse deja în a doua parte a anului trecut, față de ceea ce a arătat în turul propriu-zis al campionatului. Aceasta rămâne realitate, căci chiar și cei care au lăsat o impresie bună, au făcut parte dintr-un colectiv care nu a reușit să se ridice deasupra haosului și să joace un fotbal măcar pozitiv, dacă nu bun. Transferul la Steaua este o răsplată meritată pentru Dan Popescu, însă sportiv va trebui să revină acolo unde era la începutul sezonului pentru a nu fi rapid debarasat de cei care călăuzesc clubul bucureștean.

CEILALȚI REMARCAȚI

1. Cristian Bocșan (10 meciuri) - 4,94 

Slab pregătit pentru debutul în Liga 1 și apoi aruncat direct în cușca cu lupi, când ți-era mai greu, aș spune că acest sezon e aproape de uitat pentru Bocșan. Nu că n-ar fi avut ce învăța din el, dar nu trebuie să devină un reper de carieră. Ceea ce a suferit el în această perioadă este similar cu ceea ce ar suferi și alți tineri care devin piese de bază fără să aibă susținerea de care ar avea nevoie în jurul lor. Faptul că viața fundașilor este cea mai grea penalizează dublu orice neajuns, iar dacă un tânăr poate debuta și chiar juca susținut într-o poziție ofensiva în ciuda lipsei de experiență, ca el să o facă în defensivă, trebuie să fie un talent și un caracter deosebit.

2. Gabriel Cânu (23 meciuri) - 4,98

Deși are contract încă un an cu clubul, impresia lăsată în acest an de Cânu este că ar fi bine să nu rămână mai mult de o variantă de acoperire pe viitor. Lentoarea vârstei îl expune excesiv de mult, iar duetul cu Bocșan, cu care nu a părut că se completează, le-a făcut rău amândurora. Nu cred însă că printre criticile care ar trebui să i se aducă se numără și cele de caracter, așa cum zumzăne ocazional tribuna. Ca toți coechipierii mai seniori din lot, și Cânu a suferit pe seama diverselor accidentări, iar finalul de sezon l-a jucat doar grație unor tratamente dureroase pe care le-a făcut. Doar că și asta face parte din viața de fotbalist, iar atunci când corpul nu prea mai vrea, devine tot mai greu să-l forțezi cu succes.

3. Georgi Sarmov (15 meciuri) - 5,15

Heh, ăsta a fost la noi? Scapă de top jucători precum Pisas, Rajcomar sau Abel Suarez, fiindcă n-au evoluat destul, deci rămâne prin zonă bulgarul. Bulgar care, la o adică, a prins repede echipa la Beroe, formație clasată pe a treia treaptă a podiumului în țara vecină, până să se accidenteze.

4. Cristi Bărbuț (30 meciuri) - 5,32

Nu pot să cred că insistența asupra lui Bărbuț a făcut vreun favor cuiva - echipei sau jucătorului. În vreme ce Mailat și Sorescu își așteptau șansa, Florin Marin și Grigoraș (în special ultimul) îl titularizau cu regularitate pe Bărbuț, deși acesta juca din rău în mai rău. Pe parcursul play-out-ului, în mod special, a fost o apariție constant tristă în primul unsprezece, cu excepția jocului împotriva celor de la Voluntari. Dacă e să mai progreseze, cred că și el (cam ca și Belu) are nevoie de alt mediu, de alte persoane, de altă concurență pe post - și cât mai curând, căci generația '95 îmbătrânește.

5. Manu Torres (13 meciuri) - 5,33

În ciuda unui debut promițător, Torres s-a dovedit a fi destul de limitat, nicidecum ceea ce ne-am fi putut imagina de la un fost jucător de Primera. Ieșirea din grații ale colectivului spaniol n-a ajutat, însă nici el nu a arătat bine alături de Cânu sau Bocșan - doar cu Scutaru în line, ce-a mai mers. Se vede că am ciuruit aici jucătorii defensivi, deși mijlocașii centrali/închizătorii au scăpat, co-participanți activi la toate slăbiciunile noastre din apărare - dar așa s-au așternut cifrele.

9 ianuarie 2016

Rezumat semi-sezon: tinerii de la Poli

Chiar dacă pe finalul lui 2014/2015 am avut parte de un număr de tineri care au debutat în tricoul Politehnicii, crescuți chiar pe baza Dan Păltinișanu, speranțele pentru promovări notabile către prima echipă în acest sezon erau mici. Cheia în fraza de mai sus sunt cuvintele "pe finalul", adică odată cu dispariția mizei și a incertitudinii.

Astfel, pe lângă minutele jucate de Deian Sorescu și Andrei Sîntean în meciul de Cupă cu Râmnicu Vâlcea, am revăzut fețele tinerilor cu care eram obișnuiți. Problema e că niciunul nu a părut să fie într-un evident progres față de anii trecuți, chiar din contră. Dar să ne uităm puțin la cei șase tineri poliști despre care vorbim.

Belu (22 ani și 2 luni) a fost unul dintre oamenii de bază ai echipei, evoluând 88% din totalul minutelor acestui sezon. A făcut câteva meciuri bune, în special atunci când aportul său ofensiv se dovedea decisiv, și a jucat mai constant decât în anii precedenți. Neajunsurile defensive, în special cele de poziționare, fac diferența între un jucător util și un jucător necesar echipei. Multe dintre greșelile colective din apărare l-au cuprins pe Belu, probabil și datorită instabilității cuplului de fundași centrali și a comunicării/coordonării deficitare în linia de fund. Faptul că atrage atenția altor cluburi nu e de lepădat, dar orice succes pe viitor este condiționat de un progres în disciplina defensivă. Căci, pe cât este de tânăr, îi mai lipsesc unsprezece partide până să atingă pragul celor o sută de prezențe în Liga 1 - un indicator adeseori mai important decât vârsta propriu-zisă a jucătorului pentru capacitatea sa de progres.

Dacă Belu a arătat mici semne de progres, Bărbuț (20 ani și 8 luni) pare să fie într-o stare greu de revitalizat, precum am scris deja în analiza de acuma câteva zile. După un sezon atât de frumos ca cel de anul trecut, accidentarea din a doua parte a acelui sezon, cuplată cu pierderea locului de titular în Liga 1, au apăsat greu pe umerii săi. Foarte rare au fost momentele explozive cu care ne obișnuise, care și ele au devenit mai previzibile, iar cele cinci-șase ocazii de gol destul de mari ratate pe parcursul anului de L1, cu cea împotriva Stelei tronând peste celelalte, au consolidat imaginea insuccesului.

O. Popescu (21 ani și 10 luni) a fost probabil cel mai neîndreptățit de transferurile făcute în această vară. S-au adus o serie de jucători pe postul său, în loc să i se acorde încredere, apoi a urmat o accidentare la scurt timp după debutul dificil de Liga 1, ca pe final, când a început să-și intre în mână în a doua parte, să se trezească trecut rezervă pentru a i se oferi șanse lui Sarmov. Toate astea în condițiile în care este singurul polist la naționala de tineret, cu posibilitatea să fie selecționat și pentru Euro. În mod normal, în retur ar trebui să își consolideze poziția de titular în primul unsprezece, să crească în continuare prin experiență de joc.

Artean (22 ani și 5 luni) a suferit, asemeni lui Popescu, de congestia de la mijloc. Faptul că a fost pariul lui Alexa, plecat timpuriu de la echipă, nu poate să-l fi ajutat, iar prestațiile sale neconcludente (în special cea cu CFR Cluj) l-au scos din schema lui Florin Marin. Penalty-ul decisiv ratat împotriva ASA-ului pare să facă parte din seria ghinioanelor care s-au abătat pe mai toți debutanții tineri din lotul nostru. Și așa însă, dacă Sarmov a primit atâtea șanse, și Artean ar fi meritat mai multe, dar n-a avut statutul bulgarului - politic, salarial, sportiv, care o fi fost. Pentru el ar fi important să joace, dar nu ar fi constructiv să stagneze la nivelul ligii secunde, deci o posibilă triere a lotului, ar putea să-i ofere mai multe oportunități, cât să stabilim în ce măsură ne putem baza pe el în viitor.

Pap (21 ani și 6 luni) a și plecat de la club, ceea ce îmi pare cumva trist. Arătase pe alocuri talent, pe linia porții și în viteza de reacție, dar faptul că atunci când i s-a acordat încredere a greșit grav, și nu o dată, ci de două ori, i-a compromis sezonul. Erorile care au urmat la echipa secundă au făcut ca oportunitățile sale la prima echipă să lipsească și după câteva erori repetate ale lui Kirschstein. Și toate astea, după ce anul trecut a pierdut la un moment dat echipa din cauza atitudinii arătate în afara terenului. Normal că niciuna din aceste întâmplări nu înseamnă că Pap nu poate deveni totuși un portar bun pe viitor, dar dintre tinerii jucători aflați în lot în ultimii ani, el a și primit șansa să arate ce poate - și a arătat că nu este pregătit de responsabilitatea Ligii 1.

În final, Bocșan (20 ani și 11 luni), cu cele trei prezențe din acest sezon (inclusiv cupa), a avut neșansa unui autogol, așa cum s-a întâmplat și în unul din puținele meciuri jucate anul trecut, cel cu Mioveni. E neșansă și nu e neșansă, iar un fundaș care nu joacă, are prea puține oportunități să-și dezvolte instinctul pentru situații complicate. E destul de clar că fundașul central ar beneficia să adune experiență, chiar și la o echipă de Liga a 2-a, și probabil ar fi trebuit împrumutat încă din această vară. În cazul în care Cânu va părăsi cumva echipa, ar mai rămâne loc pentru o rezervă, dar tot cred că pentru Bocșan ar fi mai important să joace. Zece meciuri de campionat la 21 ani (cât împlinește în ianuarie) nu este destulă pregătire pentru cineva, indiferent de talent.

Așadar, a fost o perioadă grea pentru tinerii de la Poli, așa cum e de cele mai multe ori pentru tineri într-o echipă ușor confuză, care suferă. Ceea ce trebuie stabilit mai clar este ce rol au acești jucători care vin din cadrul centrului de juniori ai clubului, cum adună experiență și ce oportunități li se oferă la club. Revenim la cum s-a construit scheletul acestui lot de anul trecut, când Pap a jucat (doar) jumătate din meciuri, dar a avut mai puțin de apărat ca în cele trei disputate în acest an, când Bocșan de abia a prins echipa și când Balaure, un jucător pe un post relativ descoperit, nu a jucat nici pe atât, dar acum e piesă de bază la o echipă mediocră în L2.

Ceva trebuie însă specificat, referitor la posibilitatea de a folosi juniori în locul transferurilor excesive: la cum a decurs rotația din acest an, cu toate accidentările, nu cred că am fi dispus de jucători de 17-18 ani care să poată duce cu succes zece-cincisprezece jocuri. Acesta este un motiv în plus să controlăm mai bine calitatea fizică a antrenamentelor și a jucătorilor. Bărbuț, Scutaru, Sarmov, Zicu, Goga, Curtean, Popovici, Croitoru, Cânu - toți cu absențe destul de lungi sau recidivări. Cu o echipă în liga a II-a sau a III-a, jucători de 19-20 ani, ar fi altă discuție. Dar realitatea e că în Liga 1 au evoluat în acest an zece jucători de 18 ani sau mai tineri, care au adunat în total puțin peste 3000 minute, împărțite aproximativ egal între doar trei jucători: Ianis Hagi, Dragoș Nedelcu (ambii Viitorul) și Andrei Ivan (CSU Craiova).

Sorescu (18 ani și 4 luni), Mailat (19 ani) și Sîntean (16 ani și 7 luni) au fost în lotul echipei mari pentru reunire, și dacă plecarea lui Curtean se confirma, atunci măcar primii doi ar putea avea oportunități în a doua parte a campionatului. Din lotul echipei secunde, ei o merită și cel mai mult, au deja peste 18 ani, Mailat chiar ar trebui încercat în locul lui Bărbuț, dar atâta timp cât nu se face o decizie explicită cu privire la introducerea lor activă în lot, e greu să ne așteptăm la schimbări majore.

7 ianuarie 2016

Rezumat semi-sezon: prestația lotului

Dacă am discutat deja prestația "prospăturilor" din lot, urmează să ne uităm cum se raportează aceștia la fotbaliștii care au rămas la Poli în urma promovării de anul trecut. La momentul respectiv, aveam încrederea că acel lot, cu câteva completări, ar fi putut face față la Liga 1, cea mai mare problemă fiind înlocuirea lui Henrique - fără de care, și în L2, echipa avea tendința să pară banală.

Belu, Elek, Melinte, O. Popescu, Bărbuț, Scutaru și Cânu au fost principalii purtători ai torței vechii echipe. Deloc impresionant, considerând că doar Belu și eventual Scutaru pot fi considerați titulari obișnuiți din lotul actual. Întorși pe dos într-un cadru nou, (re)adaptarea lor la L1 nu a fost nici ea ușoară, numai Melinte și Elek arătând, relativ constant, o formă pozitivă.

Dar să vorbim pe niște cifre și să ne uităm la media notelor acordate. După un mini-tur acceptabil, dar slăbuț (5,55), suntem momentan pe traiectoria de a stabili un nou anti-record (5,47). Adică, cu toate mutările făcute, momentan ne încadrăm sub echipa care a retrogradat acuma doi ani - probabil și datorită așteptărilor mai ridicate din acest sezon, fiindcă fotbalul nu a fost foarte rău, dar rezultatele...
Despre cele mai bune partide nu prea are sens să discutăm, dat fiind că am avut doar patru victorii - din care cele cu cluburile de armată, Steaua (5,88) și ASA (6,00), tronează. Despre cele mai slabe, aici avem mai multe opțiuni: Viitorul (5,00), Steaua (5,13), Pandurii (5,17), CFR Cluj (5,17), Dinamo (5,32) - ultimele două doar, partide acasă. Frustrarea e că în multe cazuri, dacă lucrurile mergeau puțin altfel, rezultatul ar fi fost mai bun, chiar și în înfrângerile mai dure, cu Steaua sau Viitorul.

Să aruncăm o privire la jucători. La ultima prezență în L1, am avut câțiva titulari care de cele mai multe ori au ridicat echipa, fiecare în felul lui: determinatul Șeroni, spectaculosul N. Claro, ordonatorul (și dizgrațiatul) O. Petre. Ca echipă mică, am beneficiat de unitatea grupului venit de la Recaș și de entuziasmul debutului multora în prima divizie, dar pe parcurs s-au văzut limitele acestei abordări. Vârfurile de acuma au fost mai joase și mai puțin constante, e greu să diferențiezi între o serie de jucători care au fost și nu au fost piese de bază, asta și din cauza accidentărilor. Ne rămâne speranța că odată cu a doua parte a campionatului, stabilizarea primului unsprezece și eliminarea incertitudinii financiare, rezultatele să fie pozitive.

REMARCAȚII

1. Javi Hernandez (19 meciuri) - 5,74 

Golgheterul echipei, pasatorul echipei, fără dar și poate numărul unu din lotul nostru în această ultimă parte a anului, spaniolul de liga a III-a ne-a pus la punct cu scepticismul nostru românesc. Am învățat o lecție despre nevoia de adaptare și despre răbdare - motiv pentru care ar fi important, atunci când iei jucători noi, să știi de ce îi iei și să le acorzi încredere ca atare. Precum scriam și în articolul anterior, a avut șansa accidentării lui Goga, căci altfel îmi imaginez că sfârșea mai des pe bancă, decât în primul unsprezece, dar așa am avut plăcerea să vedem un jucător cu o tehnică de care ne-am cam dezobișnuit în ultimii ani, care poate dinamiza atacul, atât ca servant, cât și ca finalizator.

2. Dorin Goga (12 meciuri) - 5,70

Goga era în curs să devină tocmai energia ofensivă care a fost ulterior acaparată de Javi, când a suferit accidentarea în meciul cu CFR Cluj. Astfel, a prins doar zece meciuri notate, ceea ce poate îl favorizează, însă la fel de bine ar putea fi că ne defavorizează pe noi, că nu l-am avut mai mult în echipă. Nota mică din sondajul pentru evaluarea transferurilor mi se pare relevantă, fiindcă utilitatea sa în lot a fost într-adevăr limitată, dar asta nu înseamnă că ceea ce a arătat de cele mai multe ori în joc, nu îl recomandă drept unul dintre cei mai buni fotbaliști din lot. În principiu știm foarte bine de ce este capabil, și ne rămâne să sperăm că a doua parte a campionatului îl va găsi sănătos și în formă.

3. Daniel Popescu (22 meciuri) - 5,66

Nu știu cum ar fi arătat flancul nostru stâng fără Popescu. Neagu nu a fost rău anul trecut, nici în meciul jucat cu Dinamo nu a fost de aruncat, dar aportul său ofensiv era limitat. Dacă l-am criticat pe Popescu din acest punct de vedere în analiza anterioară, am făcut-o doar prin comparație cu Belu, care are o forță de pătrundere mai mare - dar asta și fiindcă Belu s-a născut mijlocaș (o fi văzut Șunda ceva). La capăt de mini-tur, Popescu era primul în această listă. Ce l-a făcut să piardă teren, au fost câțiva adversari direcți foarte capabili, care l-au depășit în dueluri unu la unu, în momente care s-au dovedit decisive. Precum menționam, e posibil și ca prezența lui Curtean la mijloc să îl expună mai mult defensiv pe Popescu, dar față de ce alternative avem pe acea parte, nu cred că altcineva ar contribui mai mult la apărare. Un plus de stabilitate în linia de fund ar trebui să îi permită și lui Popescu să gestioneze mai bine aceste momente de joc.

*4. Cristian Melinte (19 meciuri) - 5,64

Post-publicare, îl includem și pe Melinte aici, ca să compenseze pentru prezențele limitate ale lui Goga. Fără meciul slab de la Viitorul, polivalentul fundaș central/dreapta/închizător era la mustață de Javi. Acest fapt vine să confirme nivelul mediu al prestațiilor, faptul că între aportul celor mai mulți jucători, pe ansamblul acestor 23 de partide, este greu să faci deosebiri majore, să spui că ne-am putut pune baza în cineva. Melinte a funcționat bine ca soluție de avarie, dar pentru echipă ar fi mai important să aibă un loc stabil, să consolideze compartimentul defensive prin integrarea într-un colectiv puternic. Varianta de fundaș dreapta a arătat bine o etapă, ca în următoarea să fie eliminat - însă inițiativa pe care a arătat-o în flanc se pierde atunci când joacă central, iar sarcinile defensive sunt foarte stricte. Nu poate fi ușor pentru Fl. Marin să optimizeze rolul lui Melinte în primul unsprezece, chiar dacă jocul său îl recomandă acolo.

CEILALȚI "REMARCAȚI"

1. Gabriel Cânu (9 meciuri) - 5,09

Cânu nu a fost așa de slab precum o arată această statistică, dar debutul în acest sezon, cu trei meciuri catastrofale, nu avea cum să fie compensat în alte șase partide. A evoluat bine în special în victoriile cu Steaua și Chiajna, iar în celelalte partide care au urmat, a fost în media echipei. La vârsta lui însă, altele ar fi așteptările - și la toată încrederea pe care i-a acordat-o, Alexa a plătit scump pentru prietenia sa cu un jucător ieșit atunci din formă. Date fiind și accidentările frecvente, e greu de crezut că va rămâne mult timp în lotul nostru.

2. Georgi Sarmov (15 meciuri) - 5,25

Folosit de cele mai multe ori ca rezervă, de la fel de multe ori prezența sa pe teren a fost în cel mai bun caz neglijabilă. În cel mai rău, preluările și pasele ajungeau direct la adversari. Dacă hențul incredibil din meciul de Cupa Ligii cu Steaua l-a marcat drept non-grata, cel mai mare păcat al său în rest a fost mediocritatea. De la un fost internațional, jucător la 30 ani, plătit pe măsura experienței, așteptările erau total altele. Chiar dacă scriam mai sus despre virtutea răbdării, problema la Sarmov mi se pare fundamentală și de nedepășit în timp util, timp pe care îl răpește unor jucători precum O. Popescu și Artean, care ar mai putea face ceva cu carierele lor.

3. Cristi Bărbuț (16 meciuri) - 5,36

N-o să spun că-mi vine să plâng că scriu aceste rânduri, dar mă lovește o tristețe rară. Precum vom reitera și în discuția despre tinerii care au evoluat în acest sezon, Bărbuț reprezintă simbolul acestei echipe: așa cum era simbolul speranței, în acest moment este cel al dezamăgirii. Cu toții ne-am simțit legați de el în acești ultimi ani, este ceea ce ne doream - un jucător 3T, tânăr, talentat, timișorean - dar acest an îl găsește mai pierdut ca niciodată. Accidentarea cu care a încheiat sezonul trecut, pierderea echipei în L1, reorganizarea tactică, toate s-au aliniat cât se poate de rău. Cu siguranță că și lui i-a lipsit Henrique, un vârf alături de care, dintr-o postură mai avansată, a putut să își etaleze calitățile la nivelul ligii secunde. Dar mai grav decât toate aceste neajunsuri conjuncturale este lipsa de motivație pe care am remarcat-o mai ales pe la mijlocul campionatului regulat, o posibilă exteriorizare a frustrării acumulate în perioada anterioară. Ar fi absurd să ne pierdem încrederea în Bărbuț, care n-a împlinit încă 21 ani, și care ne-a oferit deja destule momente de satisfacție, dar atât el, cât și cei din jurul lui, trebuie să lupte împreună. Se prea poate că soluția să includă o ieșire din ciclul presiunii unei confirmări rapide, și multă, multă muncă, în special pe centrări și finalizări.


Pentru celelalte note, vă invităm să explorați fișierul nostru de AICI.

8 iunie 2015

Rezumat sezon 2014/2015: partea a II-a

Ne grăbim să terminăm cu istoricul sezonului, căci azi are deja loc reunirea lotului, cu mici remanieri certe (plecările lui Rody, Keita, retragerea lui Bălace, revenirea lui Artean), și în rest în așteptarea noilor transferuri. Jucătorii pe care s-a bazat Alexa în acest retur au fost, la număr, ceva mai restrânși, făcând excepție de la debuturile din ultimele etape. Nu însă prea restrânși, căci tot am avut 23 de jucători rulați în angrenajul cheie al echipei. Belu, cu 25 de etape, a jucat cel mai mult în acest sezon pentru Poli, Neagu, Scutaru și Boldea cu câte 24. Pentru retur, prezențele lui Elek și Melinte s-a făcut puternic simțite, dar dacă e să ne uităm la cine ar fi titularii, în funcție de aparițiile pe teren în acest sezon, am remarca că sunt în mod consecvent aceeași fotbaliști:

Pap (15) - Belu (25), Scutaru (24), Cânu (20), Neagu (24) - Popescu (22) - Trandu (20), Poparadu (22), Boldea (24) - Bărbuț (20), Henrique (20)

Printre ei doar Keita și Popovici au adunat peste 15 prezențe. La fel de relevant este că am avut probleme cu accidentări, Scutaru, Cânu, Popescu și Bărbuț suferind perioade mai lungi de diverse afecțiuni - de aici și integrarea rapidă a unor jucători precum Elek și Melinte.

Care s-au evidențiat cel mai mult în acest sezon? Cu un minim de zece prezențe pentru includere, să ne uiătm la primii și ultimii trei jucători, după media notelor.

REMARCAȚII

1. Pedro Henrique (20 meciuri) - 6,19

Chiar dacă n-a strălucit ca în turul campionatului (media pe retur și play-off a fost "doar" de 6,00), brazilianul a rămas unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. Cu unsprezece goluri a devenit golgheterul seriei, egalând recordul de goluri într-un sezon pentru un jucător al Politehnicii de la revenire, cel stabilit de Szekely anul trecut. Dacă ar putea replica acest nivel de performanță în Liga 1, ceea ce mulți din sfera fotbalistică par să creadă că este cu putință, e evident că va avea un viitor remarcabil. Important pentru noi este că am reușit să-l reținem pe anul viitor. Ar fi bine dacă pentru sezonul care urmează ar putea să-și îmbunătățească rezistența la efort, Henrique fiind înlocuit în treisprezece din cele douăzeci de partide pe care le-a disputat, și dacă ar găsi un plus de eficacitate în fața porții adverse.

2. Robert Elek (11 meciuri) - 6,10

S-a impus remarcabil de repede în primul unsprezece, iar cele patru goluri ale sale au compensat pentru lipsa reușitelor din aceeași perioadă în contul lui Henrique. Considerând circumstanțele aducerii sale, a fost un transfer extrem de oportun și unul care ne va fi de folos și în sezonul următor. Faptul că poate juca pentru echipa la fel de eficient precum poate marca este vital, mai ales în condițiile în care Henrique nu se implică prea mult în faza defensivă. Probabil că îi va fi greu să se remarce în Liga 1, nefiind nici un jucător de forță, nici un jucător de viteză, dar în angrenajul lotului nostru este o prezență importantă.

3. Cristi Bărbuț (20 meciuri) - 6,03

Absent în mare parte din acest an din cauza accidentării suferite chiar înainte de debutul meciurilor oficiale, forțat inoportun să revină ca apoi să stea și mai mult în afara lotului, rămânem cu sentimentul plăcut și speranța că Bărbuț și-a regăsit forma și că va avea un cuvânt important de spus în Liga 1. El completează un trio ofensiv între remarcații acestui sezon (ar fi urmat Cânu), ceea ce nu am mai avut de multă vreme.

CEILALȚI REMARCAȚI

1. George Neagu (24 meciuri) - 5,58

Deși am apreciat în mare parte plusul adus de Neagu în flancul stâng, lipsa sa de disciplină, concretizată într-o grămadă de cartonașe galbene, și aportul său ofensiv destul de limitat, au făcut să se claseze pe ultima treaptă a notelor. Repet, așa cu am făcut-o în tur, că de regulă o asemenea notă ar fi aproape de media echipei, dar în condițiile acestui an excelent, este cum este. Poate că suntem și noi prea duri cu așteptările pe care le avem de la jucătorii de bandă (considerând cine este următorul pe această listă), dar cert este că avem nevoie de încă un fotbalist pe stânga, mai ales după retragerea lui Bălace.

2. Claudiu Belu (25 meciuri) - 5,59

În fapt, Belu a fost mai bun în acest retur extins, decât anul trecut. Notele sale au suferit pe urma unor completări făcute la meciuri nenotate de noi în prima parte a campionatului, precum și de câteva chifle serioase date atunci când nu a fost suficient de prezent în meci. Deci chiar dacă se claseaza aici, putem avea satisfacția unui progres, testul adevărat fiind revenirea în Liga 1, unde neatenția se plătește mult mai scump decât în liga secundă. Și în acest flanc avem nevoie de o dublură bună, dacă nu vrem să jucăm cu improvizații în cazul în care apar probleme.

3. Nicu Boldea (24 meciuri) - 5.61

Întâmplător se face că Boldea a prins această ultima treaptă a podiumului dezamăgirilor, dar la fel de bine se puteau afla aici Poparadu (5,63) sau Trandu (5,64).  Niciunul dintre acești mijlocași centrali nu a avut constanță, ceea ce a făcut ca titularizarea lor perpetuă să fie puțin bizară, în special în condițiile în care Doman s-ar fi recomandat să ia mai des locul unuia sau a altuia, în limitele posibilităților sale fizice. După ce în primul său an la Poli, Boldea a marcat de opt ori, faptul că a reușit să-și treacă în cont un singur gol acuma face parte din dezamăgirile sezonului. Aș vrea să văd mai mult de la toți trei mijlocașii menționați.

5 iunie 2015

Rezumat sezon 2014/2015: partea I-a

Ne grăbim și noi să trecem în arhivă datele statistice, înainte să se repede asupra noastră noul sezon. Orișicum, am avut știri și zvonuri cât pentru o lună de când s-a terminat campionatul, nenumărați foști poliști (bine, probabil numărați) fiind dați drept ținte ale clubului. Până să avem confirmări, să ne aplecăm atenția asupra meciurilor acestui retur/play-off, sezon, în ansamblu.

Din păcate ne lipsesc multe note, dat fiind că deplasările au rămas netelevizate de la un capăt la celălalt. De fapt mint, căci prima etapă de la Mioveni am putut s-o urmărim pe internet, dar în loc să fie începutul unei experiențe media pentru întreaga ligă secundă, a fost una din foarte puținele excepții. În aceste condiții, mediile sunt o combinație între notele acordate de noi și note din presă, ajustate puțin în mod uniform pentru a se încadra în tiparul nostru. Important este că suntem de acord cu ce exprimă.

E interesant prin ce ciclu de apreciere am trecut de-a lungul acestui sezon: am fost încrezători în echipă înainte de începutul sezonului și în primele etape, în ciuda rezultatelor mediocre; era să ne pierdem convingerea după meciul cu Reșița, dar de la acel moment până în prezent am trecut la alt nivel, unul de invincibilitate, chiar dacă jocul, pe alocuri, ne-a convins mai puțin decât în partide pierdute pe parcursul debutului. Dar noi suntem poeți, ne permitem pretenții și artificii artistice, chiar și atunci când le argumentăm pragmatic și calculat, cu gândul la ce fel de caracter va avea acest lot atunci când va da de greul Ligii 1 și cum se va susține clubul în anii următori.

Media sezonului este un 5,75 solid, cea mai mare medie pe care am avut-o până acuma! Asta deși ne lipsesc note de la victoriile categorice din deplasare cu Câmpina și Tărlungeni, sau egalurile de la Satu Mare (cel din tur și cel din final de playoff). La ultima promovare am avut 5,66, iar cea mai mare medie anterioară a fost în sezonul 2010/2011, 5,70, când am pierdut titlul în fața Oțelului.

Cele mai bune meciuri ale sezonului (cu note) au fost:
  1. Poli - FC Olt (6,19) [tur]
  2. Reșița - Poli (6,17) [playoff]
  3. Poli - Satu Mare (6,05) [tur]
  4. Poli - Metalul Reșița (6,00) [retur]
E cumva ciudat că nu găsim alte meciuri recente pe listă, nici măcar în primele cinci meciuri - cu rezerva că mai mult ca sigur meciul de la Tărlungeni ar fi fost undeva sus în această listă. Au fost câteva jocuri mai puțin convingătoare în această ultima parte, chiar și atunci când rezultatele ne-au surâs, precum victoriile cu Olt și Tărlungeni din play-off, cea cu Pâncota din retur, egalurile de la Mioveni, Oradea și Caransebeș. În acest spirit, să vedem lista celor mai slab notate meciuri (cu note doar la meciurile văzute de noi):
  1. Râmnicu Vâlcea - Poli [tur]
  2. Metalul Reșița - Poli (5,23) [tur]
  3. FC Bihor - Poli [retur]
  4. Poli - Râmnicu Vâlcea (5,45) [retur]
Așadar, doar un meci din acest an pe această listă, chiar primul, drept dovadă că și dacă n-am strălucit constant, am fost mai constanți decât în prima parte a anului. Ce ne-a lipsit de cele mai multe ori a fost precizia la finalizare, căci nu știu dacă am avut vreun meci anul ăsta în care să nu avem cel puțin o șansă clară de gol. Totuși, în șase din douzeci și opt de meciuri n-am marcat, iar în zece am marcat doar un gol - mai bine de jumătate din partide. Nu ne-a costat mult acuma, dar riscurile sunt mult mai mari în Liga 1, șansele mai puține, deci rămâne un departament la care trebuie să țintinm la ceva superior. Chiar și în aceste condiții, am dat golgheterul seriei, pe Henrique, care a disputat doar douăzeci de partide, în care înscris de unsprezece ori.
La fel de adevărat este că în nouăsprezece rânduri nu am luat gol, grație atât a apărării noastre, cât și a portarilor. A contat și atitudinea defensivă a multor adversari, care lasă un mic semn de întrebare referitor la nivelul actualei noastre linii de fund - dat fiind că momentele de presiune au fost rare, ne e greu să apreciem cum se vor descurca toți în prima ligă. 

Dar astea sunt noduri în papură, la urma urmei, lucruri care să le dea de gândit lui Alexa și lui Stanciu - nu sunt însă critici aduse actualilor jucători. Până la urmă, nu poți juca mereu cu mult peste nivelul adversarilor, dacă nu cumva ești Barcelona, fapt care ne-a făcut să suferim uneori pe acest final lipsit de miză al sezonului.

Ne rămâne satisfacția unui sezon deosebit, marcat de o mare amărăciune: că foarte puțini par să fi trăit bucuria pe care ar fi trebuit s-o producă.

24 martie 2015

La porţi de play-off

Mai avem un meci până la play-off, în compania celor de la FC Olt. E vital ca această partidă să pară la fel de importantă precum este: o înfrângere aduce gazdele la egalitate cu Metalul, adică la cinci puncte de noi. Spre deosebire de situaţia Politehnicii, Olt a disputat cinci jocuri oficiale în acest an, din care a câştigat patru - doar înfrângerea dramatică din meciul cu Reşiţa i-a privat de puncte. Cum ar veni, au deja ceva turaţie. Mai mult, acasă au pierdut un singur meci în acest sezon, în octombrie cu Mioveni, dar au mai irosit puncte în alte trei meciuri terminate la egalitate. Şi ca reper, în tur am învins cu 3-0, graţie reuşitelor semnate de Henrique, Popescu şi Cânu.

Primul dintre aceştia va lipsi din cauza cartonaşelor acumulate, astfel că Elek va fi proverbialul vârf de lance. Nici Neagu nu va putea evolua, fiind în aceeaşi situaţie, dar Melinte a evoluat deja ca fundaş stânga în mod rezonabil. Mă aştept să fie un meci foarte dificil, în care Poli trebuie să arate mai mult decât a arătat până acuma pentru a nu pleca cu coada între picioare.

Ceea ce mă îngrijorează puţin este tiparul "velcean" ce pare să se formeze, acela de a efectua prima modificare încă dinainte de pauză: s-a întâmplat la Oradea, s-a întâmplat la Satu Mare şi s-a întâmplat cu Pâncota. Nu cred să existe beneficii tactice în a face aceste modificări timpurii, asta dacă nu cumva antrenorul realizează că a greşit în alcătuirea primului unsprezece - care este în sine ceva mai puţin încurajator. În rest, trimite un semnal de nesiguranţă pentru adversari şi de neîncredere faţă de proprii jucători. Drept dovadă, nici jocul echipei nu a fost brusc elevat de acest modificări. În condiţiile în care suferim destul pe seama inconstanţei primului unsprezece, cu 15 jucători diferiţi titularizaţi deja în aceste trei etape, ar fi o stabilitate bine-venită.

Dar să ne uităm şi la nişte lucruri mai pozitive. Seria actuală de 14 meciuri fără înfrângere (inclusiv victoria la masa verde cu Fortuna, relevantă statistic) reprezintă un record pentru club de când evoluează ca ACS Poli, dar mai e ceva până la seria de 26 meciuri fără înfrângere realizată în 2010-11. Scutaru l-a depăşit recent pe Boldea într-o cursă pentru cele mai multe meciuri jucate consecutiv pentru club şi se află acuma la 27 de jocuri, incluzându-l pe cel din Cupa România. Altfel, Trandu are cele mai multe prezenţe pentru ACS, 67 din care 63 în campionat, fiind urmat de Poparadu şi Boldea, cu câte 64. Pentru statistică, Szekely e golgheterul "all-time", cu 20 de reuşite, Boldea regăsindu-se pe a doua poziţie cu 12. Henrique are şansa să depăşească borna de 11 goluri pe sezon impusă de fostul vârf al Politehnicii, dar mai are nevoie de cinci goluri pentru a o face.

Aşadar, avem nişte recorduri în plină desfăşurare şi ar fi bine ca o victorie cu FC Olt să le consolideze. Este şi mai important pentru moralul echipei să ne prezentăm bine, mai ales că meciurile care urmează nu vor deveni mai uşoare: Metalul, Olt, Tărlungeni, Mioveni, Satu Mare.

Hai Poli!

22 decembrie 2014

Rezumat "tur" 2014/2015: partea a II-a

În prima parte a acestui an, adică returul sezonului trecut, foloseam nu mai puţin de 39 de jucători. Interesant sau nu, şi aceste cincisprezece etape au văzut 26 de jucători evoluând pentru Poli, un număr cam mare, dacă e să stăm să-l contemplăm. Uitându-ne la statistici, explicaţia devine evidentă: jucători precum Pap, Stavric, Kneeshaw, Lazăr sau Eduardo se aflau în primul unsprezece împotriva celor de la Mioveni, dar au mai prins puţine meciuri dincolo de înfrângerea de la Reşiţa, în vreme ce Szekely, Nanu, Bocşan, Dragomir, Morariju, Bălace şi O. Petre au prins câteva prezenţe, din varii motive. Astfel ajungem la 14 jucători de bază, care s-au consacrat oarecum în restul etapelor, și niște dubluri utile pe post, cifre mult mai apropiată de o formulă de succes.

Mă întreb ce reflectă faptul că jumătate din echipa de debut s-a dovedit a fi "neinspirată". Care să fie motivele ce au dus la impresia inițială că acești jucători ar fi de primul unsprezece, ca apoi să iasă nu doar puțin din schemă, ci complet. Pe de-o parte căutarea unei justificări pentru aducerea nou-veniților îi explică pe câțiva, pe de altă parte dorința de a construi o echipă foarte tănără o face. Dar e bine și că Alexa&co au realizat necesitatea unor schimbări, precum tot Alexa&co au meritul să fi inisistat pentru Pedro Henrique, chiar și atunci când părea pierdut.

Să fie clar, transferurile făcute au funcționat mult mai bine ca în returul trecut. Dacă atunci, nou veniții aveau în medie 4.8 meciuri jucate din 15 posibile, acuma au 9 din tot atâtea partide. În vreme ce Eduardo și Stavric nu au putut confirma, au făcut-o cu brio Popescu, Cânu și Henrique, iar Rody și Lazăr mai au câte ceva de dovedit. Despre finețurile necesare pentru ajustarea lotului am scris în prima parte, dar per ansamblu evoluția e una pozitivă.

Cine sunt remarcații acestor etape? Cu un necesar de minim opt prezențe notate pentru a fi incluși, mai jos găsiți cele două podiumuri. Aș remarca faptul că între ele și foarte aproape de primii remarcați se află aproape toți mijlocașii echipei: Boldea, Popescu, Poparadu, Keita și Trandu. O reflecție a nivelului bun de joc arătat de toți acești jucători, cărora le-a lipsit fie constanța, fie sclipirea pentru a accede la vârful piramidei. Și aș mai spune că fundașii par ușor defavorizați de situația actuală, căci nefiind testați prea des, nu au ocazia să iasă în evidență, chiar dacă echipa primește puține goluri.

Oricum, dacă se menține nivelul jocului, nici n-o să mai avem remarcați negativi până la finalul sezonului!

REMARCAȚII

1. Pedro Henrique (12 meciuri) - 6,58

Vedeta acestui tur, golgheterul echipei, lăudat parcă la fel de des de propriul staff, precum de adversari, am tot scris despre importanța lui Henrique în succesul repurtat. Cheia în cazul lui va fi obținerea unui transfer definitiv, altfel pe cât de important s-a dovedit a fi, pe atât de mare o să fie gaura lăsată când pleacă.

2. Cristi Bărbuț (14 meciuri) - 6,08

Sincer, răsuflu ușurat să văd că Bărbuț evoluează la un nivel mult superior celui de anul trecut. Cu siguranță că este ajutat și de poziția nouă, care nu îi cere același aport defensiv, precum și de prezența unui coleg care atrage jucători în jurul său, în persoana lui Henrique. În aceste condiții, a reușit patru goluri și a mai contribuit cu o mână de pase de gol, ceea ce îl face statistic mai important decât brazilianul alături de care evoluează, însă nu are avantajul de a fi nou, de a fi schimbat la față jocul echipei - aparent - de unul singur. Personal cred că într-adevăr este la fel de important ca Henrique pentru succesul nostru ofensiv, iar dacă ar fi ceva mai eficient la finalizare, el ar fi golgheterul echipei. Interesant de văzut cum se va readapta în flanc când situația o va cere, căci mi se pare puțin probabil să rămână al doilea vârf odată cu accederea în prima ligă.

3. Gabriel Cânu (13 meciuri) - 5,88

Podiumul este completat de unul din veteranii echipei și una din piesele de bază ale apărării noastre. În ciuda unor minusuri, precum evoluția din partida tur de la Reșița, impresia de ansamblu este deosebit de pozitivă, cea mai mare cauză de nemulțumire fiind probabil susceptibilitatea lui Cânu la cartonașe. Chiar dacă e un personaj oarecum controversat, nu cred că cineva se poate plânge de calitatea pe care a adus-o apărării, fiind mai constant decât colegul său din centru, Scutaru, și cu o poziționare defensivă remarcabilă.

CEILALȚI "REMARCAȚI"

1. George Neagu (14 meciuri) - 5,54

Poate părea ciudat ca Neagu să fie primul în această listă, dar de fapt este doar primul dintre cei care au adunat destule prezențe. Cu o asemenea notă, aproape că s-ar fi aflat printre jucătorii buni de anul trecut, iar chiar dacă în general a fost constant, l-am penalizat per ansamblu pentru o oarecare lipsă de disciplină, multe cartonașe, și puține contribuții utile în atac. Cumva tot pare să fie un plus față de opțiunile pe care le-am avut în trecut în flancul stâng, dar parcă e încă loc de mai bine ofensiv, mai ales că majoritatea timpului o petrecem în jumătatea adversă, în fața unui careu supraaglomerat.

2. Claudiu Belu (13 meciuri) - 5,59

Nu știu dacă Belu a progresat sau nu față de anul trecut. Tactic mi se pare la fel de puțin orientat, nivelul de concentrare nu îl ajută prea mult, iar în ciuda multor urcări în atac, nu reușește să dea pasa decisivă. E drept că a marcat de trei ori, la capătul a două libere și dintr-un penalty, însă a și ratat o lovitură de pedeapsă care ne-a costat două puncte. E greu să știi la ce să te aștepți de la Belu, ceea ce nu e o recomandare foarte bună, în special pentru un fundaș. Dar la fel de just este că e înca foarte tânăr, și pentru 21 de ani are multă experiență. Va fi interesant de văzut cum conducerea îl va gestiona.

3. Cristian Scutaru (15 meciuri) - 5,69

Cu așa o medie, e greu de afirmat că cineva ar trebui să se afle pe această listă. Dar Scutaru plătește tribut inconstanței, ne-a costat calificarea în Cupa României, care nici nu e inclusă aici, și adevărul e că are o tendință înspre a face erori scumpe. În rest, face un cuplu bun împreună cu Cânu. Vom vedea dacă viitorul său va fi la Poli, în condițiile în care contractul în expiră la vară. Cred că are ceva de oferit echipei în acest moment și este unul din conducătorii din teren, ceea ce nu poate fi subestimat.
Google+