27 aprilie 2014

Pandurii Tg. Jiu - ACS Poli 0:1 (0:1)

Se pare că unele rezultate se mai şi răzbună! Graţie unui joc precis şi a unor adversari total neinspiraţi, alb-violeţii au reuşit să câştige un meci capital în eterna luptă cu retrogradarea, ba chiar şi-au permis luxul să irosească două şanse de unu la unu cu portarul advers. Rezultatul a fost decis de o fază fixă şi prezenţa oportună a lui Belu, iar în sfârşit avem şi noi un mic prilej de respiro. Doar mic însă, căci mai e mult până departe şi puţin până aproape.
Jocul nu a fost unul presărat de ocazii, ceea ce până la urmă avea să ne convină. Gazdele au dominat teritorial de la început şi au trimis primul şi ultimul (!) lor şut pe poartă al zilei în minutul 9, când Nuno Claro a intervenit la mingea lui Unguruşan. Replica noastră a fost mai tăioasă, căci cinci minute mai târziu Bălace l-a lansat pe Szekely, scăpat singur spre poartă, însă preluarea sa aproximativă a permis fundaşilor adverşi să se replieze şi am rămas doar cu un corner. A urmat un şut frumos de la vreo treizeci de metri trimis de Gorobsov, dar pe centrul porţii, ca apoi Pandurii să fie periculoşi la o minge care s-a încăpăţânat să rămână la Nistor, acesta a centrat pe jos în careu, un balon la care din fericire nu au ajuns doi coechiperi de-ai săi. În minutul 31 s-a arătat singurul gol al partidei, ca urmare a unei libere obţiunte de Mera la capătul unei curse impozante. Gorobsov a executat, Scutaru sau un apărător advers a deviat pe spate, mingea a ajuns la Trandu care a centrat în faţa porţii, unde Belu, liber ca pasărea cerului gorjean, a trimis în poarta goală! A spune că replica gazdelor e a fi eufemistici, căci ea a lipsit cu desăvârşire.

Derulăm înainte caseta partidei până în adâncul reprizei secunde, în preajma minutului 70, când aceştia au trimis de două ori pe lângă prin lovituri de cap, dar atât. Şansa desprinderii noastre i-a aparţinut aceluiaşi Szekely, lansat excepţional de Boldea, golgheterul Politehnicii a trecut de unicul fundaş advers din preajmă, a rămas singur cu portarul, însă jocul său larg i-a permis acestuia din urmă să-i închidă unghiul, astfel că în final mingea s-a lovit de apărătorul buturilor celor de la Pandurii şi faza s-a stins. În minutul 80, gazdele au rămas în zece după ce Mamele a decis că ar fi o idee bună să-l escorteze pe Szekely împingându-l în afara terenului când acesta urma să fie schimbat, Balaj n-a fost de acord, şi al doilea galben văzut i-a lăsat pe cei din Târgu Jiu în zece. Finalul a fost rece, de n-am putut remarca decât lentoarea lui Himcinschi - şi a fost bine aşa!

Bun meci făcut astăzi, chiar dacă a fost facilitat de jocul foarte tern al gazdelor. Cred că am detaliat cât s-a putut şirul fazelor interesante din meci, căci chiar nu mai era mare lucru de spus. Echipa a jucat solid defensiv şi colectiv. Cumva îmi vine să îl remarc pe Boldea în primul rând, pentru că a făcut multe faze agreabile ochiului şi a alergat pe tot terenul. La fel însă merită remarcaţi Mera sau Scutaru, sau chiar şi renaşterea lui Bălace. Faptul că Belu a fost decisiv trebuie să însemne mult pentru un jucător la vârsta lui şi sper ca pe viitor să îi ofere încrederea de care are nevoie - au fost momente în prima repriză când mi-a dat de grijă în faza defensivă. De reproşat îi reproşez doar lui Szekely că n-a făcut mai mult din şansele pe care le-a avut, astăzi am avut şansa să nu mai conteze.

Lucru mare, aceste trei puncte adunate aici. Din păcate, fix atâtea puncte ne despart de primul loc retrogradabil şi mai avem meci direct cu ocupanta acestei poziţii, Oţelul Galaţi. Deci nu e loc de relaxare.

Bravo Poli!

Poli: N. Claro (6) - Belu (6,5), Scutaru (6), Mera (6), Bălace (6) - Poparadu (6), Gorobsov (6) - Trandu (6), Boldea (6), Popovici (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Morariju pentru Bălace (min 59)
Himcinschi pentru Szekely (min 80)
Keita pentru Popovici (min 85)

21 aprilie 2014

ACS Poli - U Cluj 1:2 (1:0)

Douăzeci de minute de fotbal nu au fost suficiente astăzi pentru a face un pas decis în afara zonei retrogradării. Nici arbitrajul potrivnic nu ne-a picat prea bine, dar ce să mai spui când timp de o repriză şi jumătate nu eşti capabil să-ţi creezi nici măcar o fază de poartă, nu zic o ocazie de gol. Oaspeţii, cu apărarea lor stângace cu tot, au părut mereu mai activi, mai probabili să marcheze, şi aşa s-a întâmplat graţie poziţionării dezolante a lui Belu, în ambele rânduri. Se dovedeşte că atunci când miza e mare, echipa nu se ridică la aşteptări, nu dă dovadă de combativitate şi implicit pierde când doare mai tare.

Toate acestea, în condiţiile în care practic am început jocul în avantaj. Era minutul 2, Poparadu a interceptat o pasă la mijloc, mingea a ajuns la Szekely, acesta l-a deschis pe Popovici, care a trecut de un fundaş şi a tras la colţul lung pentru 1-0. Oaspeţii au cerut penalty în minutul 12, când mingea l-a lovit pe Şeroni dintr-un metru, ca apoi să trimită în bară printr-o lovitură de cap. Un minut mai târziu, adică în minutul 15, Szekely a luptat pentru o minge, a trecut de fundaşul clujean şi la marginea careului a fost prins de o săritură total aiurea a acestuia, însă arbitrul n-a dictat nimic, deşi se impunea minim un fault de la 20 metri, posibil un penalty şi o eliminare. Popovici a mai avut o şansă bună în minutul 19, ca în minutul 25 să fie rândul lui Trandu să nu reuşească desprinderea, în urma unei recuperări excelente a lui Szekely, însă finalizarea mijlocaşului nostru a fost una slabă. Din păcate aici s-a cam terminat fotbalul la Poli. Repriza a curs încet către pauză, cu oaspeţii în posesie, iar tot ce s-a mai întâmplat până atunci a fost un henţ asemănător celui al lui Şeroni, însă în careul advers, şi un gol anulat al clujenilor după alt henţ, de această dată în atac.

N-a durat mult de la reluare ca echilibrul să fie restabilit pe tabelă. Cu aceeaşi atitudine lipsită de perspectivă şi unica strategie a mingilor lungi, pierdut mai mereu din prima, n-a fost chiar de mirare. Jucătorii de la Universitatea au luptat să ţină o minge în teren în urma unui corner, Morariju a fost depăşit, Belu n-a reuşit nicidecum să-şi blocheze adversarul care a tras la colţul scurt şi a marcat. Meciul a devenit unul chiar mai tern în minutele ce au urmat, însă Alexa n-a schimbat nimic de esenţă la formaţia noastră, doar o mutare post-pe-post prin introducerea lui Gorobsov în locul lui Nanu - la o adică, o mutare chiar uşor defensivă. Aş mai remarca, în spiritul de suferind, că oaspeţii ar fi avut toate motivele să rămână în zece în minutul 66, când centralul a iertat un jucător de al doilea galben pentru un fault intenţionat.
Cu un sfert de oră rămas a intrat şi Kneeshaw, care cred că a atins cam de două ori mingea cât a stat pe teren, asta pentru a avea o idee despre cum a arătat jocul nostru. Culmea, în condiţiile în care ne-am trezit conduşi, căci în minutul 83 o minge blocată de Morariju a sărit către Max Nicu, Belu a fost din nou lent la blocaj, şi voleul internaţionalului român l-a surprins pe Nuno Claro, care doar a atins balonul în drumul său spre poartă. Blazarea, lipsa de energie, lipsa de determinare, lipsa de talent - toate au conlucrat înspre a garanta că Poli nu şi-a mai creat nicio ocazie până la final, astfel că ne-am mutat mai aproape de acolo unde ne cam este locul: zona roşie.

Poate că sunt supărat, dar meritocraţia sportului ne arată că aşa stau lucrurile: adversarele directe au jucat toate la victorie cu noi, în timp ce abordarea noastră defensivă nu doar că ne-a limitat posibilităţile de a câştiga meciurile importante, dar a fost compromisă de un joc foarte aproximativ în propriul careu şi la fazele fixe. Alexa nu a arătat până acuma niciun dram de înclinaţie înspre a schimba ceva la jocul unei echipe care arată groaznic, Poli a arătat caracter doar într-un meci care, la o adică, nici nu era aşa de important, iar atunci când presiunea s-a coborât asupra noastră, am clacat.

Cu Şeroni ieşit accidentat în prima repriză, axul central al aprărării tot a fost rezonabil graţie duo-ului Mera-Scutaru. Pe flancuri, Belu şi Morariju au fost total neinspiraţi, la mijloc doar Poparadu, O. Petre şi Popovici (ultimul, golul şi vreo trei raiduri) ce-au reuşit câte ceva sporadic, iar în atac bietul Szekely şi-a dat sufletul în prima repriză, dar izolarea şi-a spus cuvântul. Nanu n-a reuşit nimic, nici măcar n-a fost grozav în a-l dubla de Morariju, în vreme ce consacratul Trandu a continuat să fie oscilant. Mai mult, ratarea sa din minutul 25 ne-a costat cel puţin un punct. Cât despre cei intraţi pe în repriza secundă, mai bine să nu scriu nimic.

Ce să mai spui? Culmea incompetenţei şi, la o adică, principala cauză pentru care ne aflăm aici a părut să fie reconfirmată de transferul salvator al lui Mansour, care a putut duce 150 minute înainte să capoteze fizic. În loc să aduci trei jucători, tu ai transferat o echipă, ai băgat în teren peste treizeci, şi te miri că până şi astăzi unii păreau că nu se cunosc. Nu cred că este cazul să tragem în Alexa, însă spun doar că eu nu văd nimic în atitudinea echipei din ce aducea Alexa pe teren pe când juca la Poli. Poate că era în sfârşit cazul să nu mai dăm ca disperaţii cu banul, în speranţa că vom avea norocul la care râvnim, ci să gândim cu capul şi să facem mutări puţine, dar precise.

Să mai scriu, TREZIREA!?

Poli: N. Claro (5) - Belu (4,5), Mera (5,5), Şeroni (6), Morariju (4,5) - Poparadu (5,5), O. Petre (5,5) - Popovici (6), Trandu (4,5), Nanu (5) - Szekely (6)

Schimbări:

Scutaru (5,5) pentru Şeroni (min 30)
Gorobsov (5) pentru Nanu (min 66)
Kneeshaw pentru Poparadu (min 77)

11 aprilie 2014

Corona Braşov - ACS Poli 0:0

Alta-i viaţa când trebuie să joci la victorie şi se dovedeşte că, vorba lui Angheluţă, îţi lipseşte calitatea ofensivă să transformi fazele de atac în faze de gol. Tocmai aceasta a fost situaţia astăzi, când în ciuda unui meci destul de deschis, în special în a doua repriză, şi a unor faze foarte promiţătoare, atacurile noastre au suferit de sindromul ultimei pase-ultimei centrări.

Atitudinea echipei n-a arătat rău, încă din primul minut, dar formula defensivă trimisă în teren a limitat posibilităţile noastre de gol. Centrarea lui Belu, din minutul 10, trimisă cu capul de Trandu, dar prea slab, a fost prima din puţinele ocazii ale reprizei. Multele faze fixe (de ambele părţi, la o adică) au adus o ocazie bună de abia în minutul 25, şi ce ocazie a fost, căci Mera a deviat la un corner către O. Petre, care din câţiva metri n-a reuşit să redirecţioneze balonul în poartă! Asta după ce una din nenumăratele centrări prost trimise de către Bărbuţ a prins o deviere şi era să îl depăşească pe portarul advers. Cam cele cinci-zece minute după această primă ocazie au reprezentat cel mai promiţător fotbal al Politehnicii, numai că marea ocazie s-a lăsat aşteptată. În minutul 45, acelaşi Bărbuţ a fost la capătul altei faze destul de întâmplătoare, cu Trandu deschizându-l în flancul stâng, ca apoi să urmeze un dribling eşuat, numai că degajarea apărării braşovene a prins blocajul jucătorului nostru, mingea a trecut peste portar, dar a trecut şi de puţin pe lângă poartă.

Şansa n-a vrut să se revanşeze faţă de noi în minutul 56, când Poparadu a trimis o pasă deosebită către Trandu, acesta a preluat în careu, a tras cu stângul şi mingea a lovit bara, înainte de a ieşi în afara terenului. Gazdele au avut câteva tentative firave pe parcursul întregii partide, Nuno Claro fiind la post cam de fiecare dată, inclusiv atunci când Mera a decis să-l întindă puţin cu o lovitură de cap neinspirată. Deşi braşovenii au decis prin minutul 60 să dea complet drumul la joc, s-au apărat sus în câteva rânduri, nu am putut profita de spaţiile lăsate, Szekely ratând două plecări importante, înainte ca Marc să îl oprească pe Nanu din drumul spre poartă. Din păcate, odată cu înlocuirile conservatoarea făcute de Alexa, care i-a scos pe Poparadu şi Szekely, introducându-i pe Scutaru şi Popovici, potenţialul nostru ofensiv a murit şi ultimul sfert de oră i-a avut mai degrabă pe cei de la Corona cu iniţiativa. Nu s-a mai întâmplat nimic, ba am irosit vreo două faze fixe bune, şi am plecat cu mai puţin decât trebuia să plecăm şi, mai grav, cu reconfirmarea că golul la Poli vine, momentan, din inspiraţia divină şi alinierea stelelor.

Poate că nu sunt drept, fiindcă am văzut astăzi destule momente chiar faine de joc. Dar mi-a chinuit serios simţirile să trăiesc că până şi cele mai inspirate acţiuni mureau în pasa decisivă, fie că vorbim de raidurile de Bărbuţ, trecerile şi deschiderile lui Trandu sau centrările lui Morariju şi Belu. La o adică, cel din urmă a trimis cele mai periculoase mingi în careu, din flanc, numai că n-a făcut-o decât în primul sfert de oră. Şi dincolo de toate ne-am confruntat cu problema că niciodată n-am avut mai mult de doi destinatari la aceste centrări.

Per ansamblu jucătorii au fost rezonabil de buni, cu plusuri pentru Trandu, Poparadu, O. Petre, Şeroni, Belu şi minusuri la Gorobsov, Mera sau Morariju. Am pierdut astăzi două puncte fiindcă nu ne-am asumat riscul de a juca cu două vârfuri de la început, combinaţia Mansour-Szekely ar fi fost foarte interesantă aici, mai ales la ce lansări a avut Trandu astăzi în repretoriu. Evident, şi reversul poate fi afirmat, dar cred că victoria ne era la-ndemână. Astfel, victoria în faţa celor de la Universitatea Cluj devine şi mai importantă.

Poli: N. Claro (6) - Belu (6), Şeroni (6), Mera (5,5), Morariju (5) - O. Petre (6), Poparadu (6) - Bărbuţ (5,5), Gorobsov (5), Trandu (6) - Szekely (5,5)

Schimbări:

Nanu (5,5) pentru Gorobsov (min 53)
Scutaru pentru Poparadu (min 73)
Popovici pentru Szekely (min 76)

6 aprilie 2014

ACS Poli - Steaua 0:0

Chiar că exact de ce aveam nevoie! Alb-violeţii s-au prezentat la înălţime în faţa Stelei şi au jucat un fotbal destul de bun, în special în a doua repriză, când ne-am trecut în cont cel puţin două ocazii mari de a marca. Oaspeţii au avut iniţiativa, dar s-au găsit în pană de idei în preajma careului nostru, l-au testat pe Nuno Claro din câteva şuturi mai distanţiere, respectiv nişte faze fixe, însă fără a părea iminenţi în pericolul creat, exceptând vreo douăzeci minute pe finalul partidei. Nu ţin neapărat să elogiez un egal acasă, însă atitudinea şi determinarea arătate merită laude şi ele trebuie să inspire în meciurile decisive pe care le vom disputa în etapele următoare.

Prima repriză a fost una prea puţin spectaculoasă, posesia aparţintând bucureştenilor, însă precum scriam şi mai sus, fără a fi incisivi. Poli a încercat ceva în fazele fixe, a fost aproape în câteva rânduri, la fel cum a fost şi Steaua în debut - aproape, dar departe, vorba vine.  Tensiunea jocului nu a lăsat loc de prea mult spectacol, în ciuda eforturilor susţinute ale jucătorilor noştri, iar singurele ocazii concrete au venit pe finalul reprizei. Atunci, steliştii au bătut repede o liberă, Sânmărtean s-a strecurat în careul nostru şi a tras la poartă, însă nu l-a depăşit pe Nuno Claro. Imediat a avut şi Piovaccari o şansă, şutul său nereuşind nici măcar să cadreze buturile noastre, deşi poziţia era ameninţătoare.

După pauză, Alexa a făcut o mutare inspirată, înlocuindu-l pe Boldea cu Bărbuţ. Mutarea ofensivă s-a făcut imediat simţită şi în minutul 50 am beneficiat de o liberă obţinută de Szekely, parcă, de la vreo 30 de metri. Morariju s-a dus să execute, a tras peste zid, însă Tătăruşanu a intervenit fenomenal şi parat de la vinclu. Poli a mai avut o şansă bună la un corner, mingea fiind respinsă de un jucător din drumul către poartă, şi a arătat în general bine, graţie efortului făcut de Bărbuţ, care a obţinut două galbene şi a creat multă nervozitate în apărarea stelistă. De prin minutul 70, jucătorii noştri au părut să cedeze fizic, moment în care Steaua a forţat mai mult decât o făcuse până atunci. După ce am respirat uşuraţi la o fază în care mingea l-a lovit pe Şeroni în mână şi centralul a decis să nu dicteze penalty, a urmat un şut peste poartă din liberă a lui Iancu, apoi o minge trimisă peste din apropiere de acelaşi Iancu şi în final cea mai mare ocazie, o liberă deviată de Szukala, mingea l-a atins pe Mansour şi a trecut de puţin peste. Am notat şi un şut de la distanţă trimis de Prepeliţă, ca în minutul 85 să ne apropiem şi noi din nou de poarta adversă, prin mingea trimisă pe lângă de Trandu, după o fază gestionată de Mansi. Minutul 89 a adus o nouă liberă pentru noi de pe la 30 de metri, Gorobsov a executat de această dată, dar la fel de periculos ca şi Morariju, şi mingea sa deviată a fost scoasă, din nou, de portarul advers. Steliştii au mai trimis doar un şut la poartă în prelungirile partidei, Nuno Claro a respins, şi gata a fost!.

Ar fi tare frumos dacă am avea parte de încă vreo trei-patru meciuri jucate cu aceeaşi ardoare, chiar dacă înseamnă să rămânem fără prea mult elan pe final de partidă. Este clar că aşteptările într-un joc cu Steaua sunt unele aparte, că abordarea defensivă ne oferă spaţii, că dacă ar fi să scoatem fazele fixe din ecuaţie, Poli n-a reuşit să-şi facă mult loc în preajma careului advers. Formula de 4-2-3-1 l-a izolat complet pe Szekely, care a reuşit câte ceva doar graţie unui efort absolut remarcabil, însă aflat adesea la cincisprezece metri de cel mai apropiat coechipier, potenţialul fazelor noastre ofensive a fost redus. Faptul că recuperările au mers destul de bine, graţie cam tuturor jucătorilor de la mijloc, în special cei menţionaţi mai sus, e încurajator, dar am adus greu jucători în faţa şi n-am putut face mare lucru cu mingea.
Ţin să remarc prestaţia celor patru fundaşi, care au lăsat puţine spaţii şi s-au ţinut bine, confruntaţi fiind cu câţiva jucători foarte rapizi. Cheia victoriei ar fi fost şi probabil va fi în continuare eficienţa pe care o arătăm în fazele fixe. Avem talie bună, avem executanţi competenţi, trebuie să marcăm mai mult şi cred că Alexa a sesizat acest lucru deja.

Nu ştiu dacă arătând acelaşi nivel de determinare vom avea suficiente resurse pentru a câştiga meciuri cu adversari de profil mai defensiv, unde sarcinile şi strategiile sunt altele, însă cred că putem cădea de acord că ne-ar fi mult mai uşor s-o facem, decât evoluând reţinuţi. Sper că măcar câteva mii din cei peste douăzeci de mii de spectatori prezenţi azi pe Dan Păltinişanu vor reveni şi la disputa cu Universitatea Cluj, un meci de care pe care între două formaţii care-şi împart suferinţa din a doua jumătate a clasamentului.

Bravo Poli!

Poli: Nuno Claro (6) - Belu (6), Mera (6), Şeroni (6,5), Morariju (6) - O. Petre (6,5), Poparadu (6) - Boldea (5,5), Gorobsov (6), Trandu (5,5) - Szekely (6)

Schimbări:

Bărbuţ (6) pentru Boldea (min 45)
Mansour (5,5) pentru Szekely (min 68)
Petrovic pentru O. Petre (min 88)

3 aprilie 2014

Exact de ce aveam nevoie

Victoria cu Viitorul a întrerupt o serie tristă de 3 înfrângeri consecutive și având în vedere că înfrânta este o contracandidată directă în lupta pentru evitarea retrogradării, punctele au valoare mult mai mare. E exact de ce aveam nevoie în acest moment.

Dar, în plus, am văzut ceva ce nu mai văzusem de ceva vreme, din perioada de glorie a lui Velcea, de la începutul acestui campionat. Imediat după cele două goluri jucătorii s-au repezit spre banca de rezerve, unde s-au bucurat cu toții, împreună și cu proaspătul antrenor, Dan Alexa. Sigur, nu mă așteptam ca jucătorii să-l ia în brațe pe mult mai vârstnicul Șunda, dar parcă s-a simțit o mai mare defulare a bucuriei și unitate a jucătorilor, atât după goluri, cât și după fluierul de final. Unitate care s-a simțit și în teren, în modul eroic în care s-au apărat.

Nu spun că poveștile apărute în presă despre atmosfera în vestiar în legătură cu Șunda ar fi adevărate, dar e clar că existau disensiuni și lipsă de respect. Iar când valoarea jucătorilor este modestă, e greu ca rezultatele să apară în asemenea condiții. Era clar nevoie de o schimbare. Chiar dacă la început am fost sceptic că un jucător fără nici un fel de experiență în ale antrenoratului poate salva echipa de la retrogradare, cred că în acest moment nu de un antrenor aveam nevoie. Într-adevăr, decât unul care să gafeze ca în înfrângerea cu Brașovul, mai bine fără. Atunci când valoarea jucătorilor nu e suficientă, numai voința și spiritul de luptă pot ajuta echipa. Alexa a arătat că poate să ofere echipei exact ce are nevoie. Chiar de colegul meu a criticat stilul defensiv și temător abordat, eu cred că era exact ce trebuia jucat. "Știam că ei sunt obligați să câștige, că vor risca și se vor desface în apărare, am așteptat momentul prielnic și am și profitat de asta." a declarat Alexa după meciul cu Viitorul, dând dovadă de mult mai multă maturitate decât experimentatul Șunda, care în aceeași ipostază a decis să riște iresponsabil și ne-a costat amarnic.

Pentru meciul cu Steaua, însă, e nevoie de și mai mult - de suportul publicului. Sper să dăm gol și să nu pierdem. Cine știe? S-au mai văzut miracole și dacă echipa are încredere, atunci să avem și noi.

Hai Poli!
Google+