Se afișează postările cu eticheta Juniori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Juniori. Afișați toate postările

17 octombrie 2018

Cupa României U17: LPS Banatul - Poli 3:3 (9:8 d.p.)

Dintre cele două echipe de juniori mari ale clubului, doar cea de la U17 s-a calificat pentru Cupa României. Adversar a fost, din nou, temuta formație de la LPS Banatul, care administrase alb-violeților șapte goluri, fără a primi vreunul în faza de calificare.


Cu mai multe rezerve printre titulari, Banatul nu a arătat la fel de redutabilă. La Poli au evoluat inclusiv Toboșaru și Românu, ambii în pregătiri cu echipa mare. N-am prins întreaga primă repriză, doar cât să notez două șanse ale lui Toboșaru, care n-a reușit însă să înscrie. S-a intrat egal, la zero, în pauză, dar jocul din partea secundă avea să fie unul diferit.

Gazdele au introdus o parte din jucătorii de pe bancă și au trecut repede în avantaj după reluare, grație unui șut puternic și înalt din marginea careului nostru. Păream destul de fragili în defensivă, în special pe flancuri, dar după câteva minute în care Banatul putea să mai înscrie, am egalat la un corner, grație devierii lui Bain. N-au trecut treizeci de secunde de când mingea a fost pusă la mijloc, că gazdele au pătruns în careu, au trimis în bară, doi jucători au căzut și arbitrul a dictat penalty la o fază care a arătat a orice numai penalty nu. Banatul a revenit în avantaj, dar alb-violeții nu au dezarmat, și la o minge lungă trimisă de Românu, Toboșaru a ciupit balonul în fața portarului și a fost agățat de acesta - în careu. Dobrincu a egalat de la unsprezece metri și inițiativa părea să fie din nou de partea noastră. Cea mai mare șansă i-a aparținut lui Toboșaru, când o centrare în flanc l-a găsit în zonă centrală, pe la careul mic, însă acesta a trimis cu capul direct la portar. Chiar și așa, alb-violeții au trecut în avantaj după altă fază fixă, o liberă bătută spre poartă și scăpată de portar, iar Bain a fost atent și a înscris. Banatul nu s-a mai năpustit asupra apărării noastre și puteam chiar să ne desprindem, dacă o minge pe direcția porții nu îl lovea (involuntar) pe Daminescu. Astfel, am trăit periculos până la final - și am fost pedepsiți. O acțiune fulminantă a fundașului stânga de la Banatul, Ilie, a fost finalizată cu o centrare pe colțul lung, balonul s-a întors central, de unde un jucător al gazdelor a finalizat în forță, restabilind egalitatea. N-am reușit să mai replicăm în cele câteva minute rămase până la ultimul fluier, iar meciul a trecut direct la penalty-uri. Primii cinci executanți au înscris toți, decisivă dovedindu-se ratarea celui care a înscris de două ori în timpul regulamentar, Bain.

Este o înfrângere dureroasă pentru alb-violeți, care au fost foarte aproape să-și ia revanșa pentru rezultatele din campionat. Au arătat forța de a reveni de două ori, au rămas concentrați, dar au și oferit prea multe șanse gazdelor de-a rămâne în meci. Meciul care, de altfel, a fost unul animat, cu destul dramatism ca să țină tribunele (pline) la cote ridicate de tensiune.

Poli: Buju - Periat, Roșu, Bain, Codrea - Balabuc, Chiriac - Daminescu, Dobrincu, Românu - Toboșaru

1 septembrie 2018

Juniori: LPS Banatul - Poli

Începutul returului în campania de calificare pentru Elite găsea ambele formații ale alb-violeților cu șanse de calificare. În ciuda debutului dificil împotriva Banatului în prima etapă, echipele noastre s-au redresat și aveau tot dreptul să spere la mai mult. Dacă la U19 partida de astăzi a fost una complet diferită, atât ca scor, cât și caa desfășurare, față de cea de acum câteva săptămâni, la U17 alb-violeții nu au rezistat în fața unei echipe admirabile a celor de la LPS Banatul.


Am ratat prima repriză la U19, fiind încă în convalescență după dezastrul de la meciul seniorilor, terminat cu doar jumătate de oră înainte de debutul acestei partide. Când am ajuns, la pauză, scorul era deja 1-0 pentru noi, grație unei reușite semnate de Iseini, deschis către gol de Toboșaru. Alb-violeții au controlat jocul în partea secundă și s-au desprins grație insistenței aceluiași Toboșaru, care a trecut cumva de trei jucători în marginea careului advers și a înscris din interiorul careului. Gazdele puteau reveni în joc, dar portarul Moșoarcă a ieșit curajos la blocaj, ca apoi să-și treacă și numele pe lista marcatorului, dintr-un penalty pe final de partidă. Completările aduse primului unsprezece față de meciul tur s-au simțit, echipa fiind la alt nivel în toate compartimentele. Meciul cvasi-decisiv pentru calificare se va da miercuri la Reșița, iar o victorie ar oferi echipei noastre prima șansă. Pentru prestigiul clubului, ar fi deosebit de important să avem o grupă prezentă la Elite.

Moşoarcă - Târţău, Mirescu, Belu, Ursu - Ivanovic, Românu - Gavrilă, Iseini, Buga - Toboșaru

Schimbări:

Covaciu pentru Buga
Denis pentru Gavrilă
Mitre pentru Iseini

Uneori pierzi fiindcă adversarul este pur și simplu mai bun. Acesta a fost cazul în disputa de la U17, unde deși alb-violeții au stat bine în teren, organizarea gazdelor și calitatea individuală deosebită a câtorva jucători au tranșat partida în favoarea Banatului. Marea majoritate a timpului am fost masați în propria jumătate, iar după ce o liberă a țintit încheietura barelor porții apărate de Velcea, s-a deschis și scorul la un șut din afara careului, care l-a depășit pe portarul nostru. Dobrincu a scos o minge de pe linia porții chiar înainte de pauză, în vreme ce alb-violeții nu au reușit să ajungă în poziții de finalizare.

Tot Banatul a forțat în repriza secundă și s-a desprins pe tabelă după zece minute de joc, când mingea a sărit, cu șansă, peste portar, după puțin biliard în careul nostru. Velcea a prins două baloane trimise pe poartă, un altul a ratat vinclul, un adversar n-a găsit cadrul porții din câțiva metri, însă tot n-am scăpat de al treilea gol. Acesta a fost și cea mai frumoasă reușită, fundașul dreapta al gazdelor reușind să marcheze cu un șut spectaculos de la 25 de metri. Deși au apărut câteva spații odată cu schimbările efectuate de ambele echipe, noi n-am reușit să profităm de cele două, trei faze în care am ajuns periculos în zona porții adverse. Rezultatul îi califică, practic, pe Banatul la Elite, care după șase partide au maxim de puncte, douăzeci și două de goluri marcate și doar unul primit. Alb-violeții trebuie să rămână montați, să lucreze la jocul propriu, lotul echipei de U17 fiind unul care are nevoie de completări, după ce Românu și Toboșaru au făcut deja pasul la U19.

Velcea - Foca, Leonte, Tașcă, Codrea - Chiriac, Bain - Dobrincu, Periat, Balabuc - Daminescu

Schimbări:

Cojocaru pentru Bain
Sabaiduc pentru Dobrincu
Brie pentru Chiriac
Weissmüller pentru Codrea
Gherghinescu pentru Daminescu

11 august 2018

Juniori: Poli - LPS Banatul

Pentru oricine urmăreşte cât de cât ce se întâmplă la centrul de juniori de la club, era evident că aceasta este direcţia în care ne îndreptăm. După ani de zile în care nu s-a investit mai mult de strictul necesar, chiar şi banii veniţi pentru juniori fiind direcţionaţi spre alte nevoi stringente, nu s-a restructurat centrul deşi încă de la venirea lui Drăgoi era evident că se impun anumite schimbări, aici am ajuns: 0-7 în cele două partide cu LPS Banatul, meciuri în care alb-violeţii au tras un singur şut pe poartă.


La U19 era şi greu să ai multe aşteptări. După plecarea lui Victor Collins, a fost numit Alin Paleacu antrenor, care a plecat la rândul lui (la ASU Politehnica), iar în acest meci juniorii l-au avut pe bancă pe Petre Vlătănescu, principal la U17. În fapt, vreo jumătate de oră în repriza secundă n-a fost nimeni pe banca noastră, asta şi fiindcă am avut doar două rezerve. Mai are rost să menționez că o parte dintre jucătorii de la U17 nu au putut sta pe bancă fiindcă nu aveau carnetele la zi? Deci ce să speri de la nişte copii pregătiţi cu atâta instabilitate în jurul lor? Asta ca să nu adresăm şi un alt trist adevăr, că valorile au părăsit acest club.

Despre meci nu sunt multe de scris. Moşoarcă a ţinut cumva poarta intactă douăzeci şi cinci de minute, cu patru intervenţii bune. Apoi, deşi Poli avea doi fundaşi centrali foarte înalţi, Banatul a înscris în urma unui corner. Organizarea defensivă a echipei a fost slabă în general, iar la nici un minut de la deschiderea scorului, am faultat în careu şi oaspeţii s-au distanţat la două goluri (min. 26). La pauză a intrat în poartă fiul lui Valentin Velcea, generaţia 2004, care a apucat şi el să-şi treacă în cont trei intervenţii bune. Alb-violeţii au avut o mare ocazie de a reintra în meci, însă fundaşul Belu a fost blocat, iar apoi vârful Mihai nu a putut direcţiona mingea înspre poarta goală (min. 56). În fine, o pasă slabă înapoi a aceluiaşi Belu a fost interceptată de un adversar, care n-a iertat, stabilind şi scorul final al meciului (min. 64).

Moşoarcă - Târţău, Mirescu, Badaood, Belu - Ivanovic - Gavrilă, Buga, Grosu, Ursu - Mihai

Schimbări:

Velcea pentru Moşoarcă (min. 46)
Borugă pentru Gavrilă (min. 65)

Credeam că lucrurile vor sta mai bine la U17, unde nucleul echipei a fost păstrat şi jucătorii care fuseseră „un an prea mici” sezonul trecut, erau acum mai maturi și la nivel cu adversarii. Nouă dintre titulari au evoluat și în primul egal de anul trecut în fața Banatului, scor 1-1. Și atunci meciurile au fost echilibrate, dar alb-violeții au reușit să rămână neînvinși și au ajuns la Elite.

De această dată, lucrurile au stat mult mai rău, semn că degeaba a trecut un an, dacă clubul ți-a oferit condiții precare pentru a crește și sportiv. Prima repriză a fost una foarte echilibrată, doar că în vreme ce noi am ratat o ocazie chiar la debut, oaspeții au deschis scorul...dintr-un corner (min. 6). Nu am reușit să ajungem în fața porții adverse, iar tot Banatul a avut o șansă când un șut de la distanță a lovit bara și a refuzat să intre. Meciul s-a cam decis chiar înainte de pauză, după ce am pierdut o minge la mijlocul terenului, un jucător advers a scăpat singur cu portarul și a înscris.
În partea secundă jocul s-a deschis, însă ocaziile au apărut doar la poarta noastră. Lentoarea de pe axul central ne-a expus de mai multe ori, iar Banatul ne-a „iertat” cu doar două goluri (min. 65 și 73).

La cum arată situația la ambele formații de top de juniori, măcar n-o să mai fim așa de frustrați că nu folosim tinerii noștri la echipa mare, fiindcă n-o să mai avem pe cine folosi. Jucătorii care au calitate și depun efort nu vor putea crește dacă formația din jurul lor joacă un astfel de fotbal, în liga zonală. Fără condiții, rezultatele se vor deteriora în continuare. Nu e greu să spui că „izvorul s-a secat”, dar mai sunt câțiva jucători care în alte condiții ar putea progresa frumos. Nu, însă, la felul în care este condus centrul, tratat mai mult ca o povară, decât o sursă de mândrie.

Daminescu - Foca, Bain, Tașcă, Codrea - Chiriac, Leonte - Dobrincu, Românu, Toboșaru - Olteanu (?)

Schimbări:

Periat pentru Românu (min. 59)
Zetu pentru Toboșaru (min. 66)
Sabaiduc pentru cineva neidentificat

11 iunie 2018

Un lot de austeritate cu potenţial

Scriam ultima oară despre situația precară în care ne aflăm - necesarul de finanțare urgentă fiind cel care condiționează potențialele transferuri din această vară, cât mai ales sosirea unui antrenor. Am avut şansa unei întâlniri cu preşedintele Radu Birlică, alături de alţi câţiva suporteri, în care am obţinut câteva clarificări - doar câteva, însă, deoarece ne rămân destule necunoscute.


În zilele următoare vom afla staff-ul tehnic. Există posibilitatea să continue duo-ul Neaga-Şunda, la fel cum se poate să vină cineva din afară. Rămâne dificil să atragem lume la club, atâta timp cât nu există certitudini financiare, dar conducerea a creionat un program de pregătiri: reunirea lotului la începutul lui iulie, plecarea într-un cantonament extern pentru care s-au demarat discuţiile, şi meciuri de pregătire în zona Timişoarei la finalul lui iulie, în aşteptarea debutului Ligii a 2-a. Clubul este aproape de nişte contribuţii importante din sponsorizări, însă cheia rămâne vânzarea unuia dintre jucători.

(L.E. Anunțul făcut de club la scurt timp după publicarea articolului lasă să se înțeleagă că Neaga nu va continua la Poli)

Trecem la lot. Dacă este să ne bazăm doar pe tinerii contractați acum de Poli, cei de la U19 și cei care se întorc din diverse împrumuturi, situația se prezintă cam așa, pe categorii de experiență și în funcție de cât de apropiați au fost de lotul de seniori.


De la U19 îi avem pe Cochințu, Ochea, Iseini și Dorobanţu, deși lor li s-ar putea alătura şi Andreici, frecvent accidentat în acest an. La club vor reveni împrumutații Contra, Filip, Sporin, Motreanu, Bocșan, Fridrich, Podină, Filip, Popan, Pădurariu, Golda, Doman, Pop, Totic, Ciobanu, Dincă şi Lazăr. Aceştia vor fi evaluaţi, iar cei care se impun vor fi reţinuţi la Poli. Din lotul acestui an ar mai rămâne Haruț, Velcotă, Oprea și Bîrnoi. Mai avem jucători împrumutați în L4, dar șansele ca aceștia să-și găsească un loc în echipă sunt mici. Am prezentat deja situația jucătorilor împrumutați în acest an, deci n-o mai reluăm aici și ne aruncăm în analiza de lot.

Oricât de mult am încerca s-o învârtim, acest lot ar lupta în a doua jumătate a clasamentului. Nu există echilibru pe poziții, nu are mulți jucători cu experiență de L2 și L1, iar ofensiva lasă de dorit. Deși i-am distribuit pe teren, avem de fapt patru fundași dreapta - Haruț, Motreanu, Filip și Sporin. Deci vânzarea măcar unuia dintre ei nu doar că ar ajuta clubul financiar, ci ar și decongestiona o poziție suprapopulată. Deși avem doi fundași stânga, în Fridrich și Podină, calitățile amândurora îi recomandă mai mult pentru o poziție centrală. Avem, așadar, șase fundași centrali, cu Bocşan veteran între ei - spune multe. Oprea, Pop, Dorobanţu și Andreici sunt toți patru mijlocași la închidere, dar le lipsesc meciurile la seniori. Dintre cei șase jucători din spatele vârfului, doar Bîrnoi și, să zicem, Velcotă sunt aproape de cerințele din L2. Popan a fost accidentat tot sezonul, Dincă și Ciobanu nu s-au impus la Ghiroda, iar Ochea rămâne unul dintre jucătorii promițători de la U19, alături de tehnicul Iseini, care mai trebuie însă să se maturizeze. Nu-mi pun speranțe în revenirea lui Doman, ba chiar mă tem că ne vom baza pe el în sezonul care urmează, fiind unul dintre jucătorii pe care cei de la ANAF au pus gaj. Toți atacanții listați au adunat, laolaltă, zece goluri în sezonul proaspăt încheiat, însă tind să cred că mai ales Golda și Pădurariu au progresat de-a lungul anului și ar putea să se impună.

Dacă, așa cum ne-a sugerat președintele Birlică, mai rămân câțiva jucători cu experiență din lotul acestui sezon, anume Smaranda, Curileac, Melinte, Artean, Drăghici, Popovici și, eventual Străuț, lucrurile se mai schimbă. Aș prefera să-l știu vândut pe Artean, atât pentru că lui i-ar fi bine, cât și pentru club, fiindcă pe postul lui vin câțiva jucători din spate, aş prefera să avem un singur portar veteran, iar lui Străuț nu îi văd locul la aglomerație actuală din flancul drept. M-aș mira ca Melinte să rămână și, oricum, ar depinde de ce diminuare salarială ar accepta. Lotul mai are nevoie şi de completări. Există câțiva jucători mai tineri care ar putea să-și găsească locul aici, cu Kecskes și Toboșaru interesanți mai ales fiindcă ocupă poziții deficitare din treimea ofensivă, însă pentru a emite pretenții, avem în primul rând nevoie de câțiva seniori. Mai mult, aș lăsa juniorii eligibili să se concentreze pe calificarea la Elite, o potențială sursă de bani pentru club. 

Așadar, la lotul acesta și cu plecarea preconizată a lui Motreanu/Haruț, respectiv Artean, ne trebuie cel puțin un fundaș stânga, unul sau doi mijlocași centrali şi doi jucători de viteză în spatele vârfului. Toți fotbaliști experimentați. Măcar un lider. Jucătorii din spatele vârfului vor conta mult, mai ales că Drăghici, Golda şi Pădurariu nu sunt oameni de gol, ci preferă jocul cu spatele la poartă şi să intre în combinaţii cu linia de susţinere, care trebuie să compenseze prin explozie - ceva ce ne lipseşte la cei numiţi mai sus.

Este esenţial să găsim un antrenor potrivit și să reușim să fim cu plățile la zi, pentru a emite vreo pretenţie la promovare. Dacă actuala conducere va reuşi să ofere aceste condiţii şi va fi ţine de jucătorii pe care ni i-a enunţat astăzi, nu este totul pură teorie. Ştiu că ţintă pare departe acum, însă dacă nu reuşim să revenim urgent în Liga 1, şansele noastre de supravieţuire tind spre zero dincolo de vara lui 2019. Deci nu are rost să ne aşezăm comod în „nu se poate”, ci să ne imaginăm cum se poate. Dacă distanța între imaginație și realitate se va dovedi de netraversat, cunoaștem deznodământul care ne așteaptă.

6 mai 2018

Concluzii la finalul Ligii Elitelor

S-a terminat acest sezon la Elite. La U19, unde am luptat multă vreme pentru locul secund, am pierdut aerul din pânze după victoria cu CFR Cluj. La U17 am lăsat mai mult de dorit, cu doar două victorii obținute. Clubului, care a sacrificat sectorul juvenil cu consecvență în ultimii trei ani, îi va reveni dificila misiune de a reclădi aceste două formații pentru a mai spera la Liga Elitelor în sezonul următor.


U19: Poli - CSM Reșița 1:2 (1:0)

Pentru toate laudele primite de gruparea U19, care și-a depășit condiția în prima parte a campionatului și a reușit să stea aproape de vârful clasamentulului, aceste ultime două luni au reprezentat un trist capăt de drum. Odată cu pierderea șansei de a prinde locul doi, motivația alb-violeților a avut de suferit, culminând cu această înfrângere pe teren propriu în fața ultimei clasate.

Deși am deschis repede scorul, când Sîrbu l-a deschis pe Ochea singur cu portarul și acesta l-a lobat (min. 13), restul jocului a lăsat de dorit, fiind presărat de erori și lipsindu-i incisivitate. Ambele echipe au avut câteva șanse, dar oarecum contrar cursului jocului Reșița a egalat, la o fază în care mai tinerii Mirescu și Moșoarcă nu s-au înțeles (min. 62). Al doilea gol al oaspeților a venit printr-o execuție de efect, de la marginea careului (min. 70), iar în ciuda unei dominări clare în ultimul sfert de oră, poliștii nu au mai putut reveni pe tabelă.

Chiar și la acest nivel, sau poate în special la acest nivel, câștigă cei care și-o doresc cel mai mult. Cred că asta explică în parte rezultatele excelente din prima parte a campionatului, în care echipa a crezut în sine și a căutat să arate celor care au dat-o drept victime sigure că nu așa stau lucrurile. Pierderea a doi fundași titulari în iarnă, Demenescu și, în special, Podină ne-a slăbit mult „la fundament”, iar acolo unde nu există o apărare bună, tot jocul suferă. Așa se face că față de cele șapte goluri primite în prima parte a sezonului, în a doua parte am încasat douăzeci și trei.

Am mai scris că formația antrenată de Victor Collins ar fi meritat mai multă atenție din partea conducerii clubului, în special în această iarnă. Dacă nu arăți recunoștință și nu premiezi performanțele, rezultatul inevitabil este ceea ce am văzut în a doua parte a sezonului. Generația 1999 ar fi meritat un sfârșit de juniorat mai bun, iar cei care rămân vor avea nevoie de întăriri pentru a putea reveni la Elite.

Normal că e un moment în care atât jucătorii, cât și noi, cronicarii filosofi, stăm să ne gândim ce urmează pentru ei. Trifon, Gavruță, Andreici, Cochințu, Dorobanțu, Ochea, Sîrbu și Sevici sunt „absolvenții” rămași la U19. Dintre ei, Cochințu (fundaş central, dar golgheterul echipei), Ochea și Andreici au mai avut tangențe cu echipa mare, deci ar fi mai îndreptățiți să spere că ajung în lotul (lărgit) la seniori. Oricum, avem de răspuns la niște întrebări existențiale înainte să vedem de ce jucători va avea nevoie Poli anul viitor.

Bravo băieți, mult succes în continuare!

Poli: Moșoarcă - Andreca, Cochințu, Mirescu, Iovanovici - Dorobanțu, Ochea - Bonda, Iseini, Ursu - Sîrbu

Schimbări:

Kecskes pentru Bonda (min. 58)
Mihai pentru Ursu (min. 70)


U17: Poli - CSS Turnu Severin 1:2 (0:2)

Problemele la U17 au cu siguranță ceva în comun cu cele de la generația mai mare, însă atunci când echipa îți câștigă doar două meciuri (rămas unul, după retragerea celor din Târgu Mureș) într-un sezon competițional, trebuie să-ți pui și alte întrebări. Schimbare de antrenor cauzată de numirea temporară a lui Paleacu la echipa mare nu a ajutat, îngrijorătoare fiind lipsa de progresie văzută în acest an și faptul că alb-violeții au înscris cele mai puține goluri din seria de vest.

În disputa cu ultima clasată, formație care adunase doar un punct anterior, grație unui egal reușit acasă tot cu Poli, alb-violeții mici s-au întrecut în ratări, în vreme ce oaspeții au înscris la singurele ocazii avute. Primul gol a căzut rapid, când vârful oaspeților l-a văzut ieșit din poartă pe Popeț și a executat un lob inspirat, care a intrat în plasă (min. 10). Alb-violeții au insistat timid să revină, cu Dobrincu ratând o șansă singur cu portarul. Scorul a luat proporții la o pasă printre apărătorii noștri centrali, care a permis unui jucător advers să rămână singur cu portarul, de unde nu a iertat (min. 28). În partea secundă am avut mai multă intensitate, dar după bara lui Dobrincu din lovitură liberă, același Dobrincu, iar ulterior Toboșaru, au ratat deși aveau doar portarul de învins. Golul nostru a venit târziu, grație șutului în diagonală trimis de Târțău, la capătul unei faze prelungite de atac (min. 80), însă n-am mai avut timp să egalăm.

Am văzut câteva meciuri ale echipei U17 în acest an și mi-au plăcut mai mulți jucători. Toboșaru este cel care atrage primul atenția, fiindcă posedă viteză și capacitatea de a-și scoate din joc adversarii. Aduce puțin aminte de Bărbuț, iar dacă va deveni un mai bun jucător de echipă, va avea șansa să se afirme repede. Kecskes, care în ultimele meciuri a evoluat la U19 (și Toboșaru a prins un joc pentru juniorii mari), este un mijlocaș polivalent, căruia antrenorii par încă să-i caute poziția de bază, din care să-l ajute să se afirme. Chiar dacă am suferit ofensiv, atacantul Dobrincu are o mobilitate bună și a înscris de șapte ori la Elite - e drept, câteva din acele reușite din penalty. Și l-aș mai menționa pe fundașul stânga Codrea, un jucător care citește bine jocul, deși mai are de lucrat la partea fizică.

Nu sunt diferențe atât de mari valorice între componenții echipei U17, astfel că oricare poate „exploda” în următorul an de zile. Dintre cei menționați, cu excepția lui Kecskes, restul sunt născuți în 2002, ca mulți dintre coechipierii lor, acesta fiind unul din motivele pentru care rezultatele nu au excelat. Doar unul din motive.

Poli: Popeț - Târțău, David, Românu, Codrea - Chiriac, Turdean - Buga, Grosu, Dobrincu - Toboșaru

Schimbări:

Badaood pentru Chiriac
Periat pentru Turdean
Tașcă pentru Grosu
Bain pentru Toboșaru

14 aprilie 2018

Liga Elitelor et. a 14-a

Nebunie mare la juniorii U19 în această etapă. Cu campionatul tot mai strâns, alb-violeții se vedeau în situația în care dacă pierdeau, brusc se aflau la aproape aceeași distanță de locul 2 ca de locul 8. Așa a părut că se va întâmpla, dar până la urmă băieții antrenați de Victor Collins au întors rezultatul din pură forță de intimidare în fața jucătorilor născuți 2001 de la CN Mureș.


U19: Poli - CN Mureș 3:2 (0:2)

Așa de dominantă a fost prestația oaspeților în prima repriză, că scorul la pauză putea lejer să fie mult mai drastic. Cu un unsprezece slăbit de numeroase absențe - Andreici, Iseini sau Dorobanțu - alb-violeții au arătat deosebit de neconvingător cu mureșenii. Collins a abordat jocul cu trei fundași, dar s-a văzut forțat să schimbe la un sistem de patru după evoluția jocului. Scorul l-au deschis repede CN Mureș, când Ivanovici a comis un fault în careu, penalty-ul fiind transformat. Au urmat trei, patru ocazii bune pentru a consemna desprinderea, inclusiv o minge trimisă în bară și mai multe șuturi peste din marginea careului, în vreme ce Poli a sperat doar la două ieșiri pe contră, ambele tratate cu lentoare. N-a fost de mirare când a căzut al doilea gol, pe o slăbiciune a axului nostru central.

Deși Mureșul a slăbit motoarele în repriza secundă, perspectivele noastre nu s-au îmbunătățit. Nici n-am avut ocazii până spre jumătatea reprizei, o victorie fiind de neconceput. Au început totuși să apară niște faze fixe, din care n-am obținut nimic, înainte ca o insistență a lui Cochințu, mutat vârf, să fie recompensată: portarul a degajat în jucătorul nostru undeva în afara careului și mingea a intrat în poarta goală. Jocul s-a deschis imediat, ambele echipe au creat șanse, Trifon a intervenit bine într-o fază dificilă, și apoi am egalat dintr-o fază fixă, grație centrării lui Bonda și a loviturii de cap a lui Mirescu. Au urmat două ocazii mari ale lui Ochea, prima îndeosebi, însă de ambele ori a intervenit portarul. Și prin apărarea noastră bătea vântul, dar tinerii de la Mureș s-au văzut copleșiți de situație. După o perioadă de fragmentare a jocului, Poli a preluat conducerea, similar cu maniera în care a înscris primul gol: puțin pressing, o eroare a oaspeților, Cochințu a interceptat mingea în careu, i-a pus-o pentru șut lui Sîrbu, care a înscris. Deși CN Mureș a presat, nu au mai reușit să-și creeze vreo ocazie majoră, astfel că rezultatul a rămas acel nesperat 3-2.

Cele trei puncte sunt prețioase, dar dacă echipa nu reușește să-și crească puțin nivelul, îi va fi foarte greu să rămână în luptă la vârful clasamentului. Chiar și cu absenții pe teren, juniorii U19 nu au nicio garanție, lotul fiind unul slăbit. Astăzi a fost adus Roger Kecskes de la U17, care a intrat fără trac și contribuit la două din cele trei reușite ale echipei, dar nu este destul. Contează plecarea lui Podină, decizia de a nu-i returna pe Popan și pe Pop, care ar fi dat mai multă consistență echipei. Așa, sunt destui jucători care nu au un aport pozitiv la joc, evoluează cu teamă, uneori și fără convingere. Este și greu, când ești tratat ca o cauză secundară, așa cum este tratată echipa lui Collins - de departe cea mai performantă grupare a clubului, în ciuda condițiilor.

Bravo băieți!

Poli: Trifon - Andreca, Cochințu, Gavruță, Ivanovici - Ursu, Ochea, Bonda, Sevici - Kecskes, Sîrbu

Schimbări:

Andu pentru Ursu
Mirescu pentru -
Mihai pentru Andu

U17: Poli - CN Mureș 0:3

N-am mai putut sta la meciul juniorilor mai mici, care s-a dovedit a fi o nouă înfrângere. Aceștia nu au reușit încă să învingă în acest sezon, diferența de vârstă făcându-se simțită.

Poli: Popeț- Foca, David, Bain, Codrea- Românu, Chiriac- Buga, Toboșaru, Grosu - Dobrincu

31 martie 2018

Liga Elitelor, et. a 11-a

După ce etapa precedentă a Ligii Elitelor a fost amânată din cauza vremii neobișnuit de friguroase, meciurile de azi de pe arena Colterm au fost influențate de vântul puternic. Juniorii U19 au obținut o victorie importantă, în timp ce colegii mai mici s-au văzut înfrânți de rivalii de la UTA. Ambele formații au abordat așezarea tactică impusă de Leo Grozavu la echipa mare: 3-4-3.



U19: Poli - CFR Cluj 1:0 (0:0)

Prima repriză a fost una săracă, jucătorii având probleme în manevrarea balonului din cauza vântului foarte puternic. În partea secundă, clujenii au ratat singuri cu portarul Moșoarcă (născut în 2001, în tur jucând pentru U17), pentru ca poliștii să dea replica decisivă prin șutul lui Bonda de la vreo 35 de metri, care, cu un pic de ajutor din partea vântului, l-a păcălit pe portarul advers.

Cu această victorie, Poli urcă peste clujeni în clasament, urmând ca etapa următoare să joace la Râmnicu Vâlcea, un alt adversar direct în lupta pentru locul secund ce ar aduce calificarea în semifinalele competiției.

De remarcat revenirea fundașului Nino Gavruță, care a absentat întreg turul campionatului de Elite datorită unei accidentări grave la braț, precum și a lui Andreici, recuperat și el după o operație.

Poli: Moșoarca - Cochințu, Gavruță, Andreca - Ursu, Bonda, Iseini, Andreici - Sevici, Sirbu, Ochea

U17: Poli - UTA 0:2 (0:0)

Chiar de vântul a mai slăbit din intensitate pentru al doilea meci al zilei, el tot a pus probleme, în special în prima repriză, când echipa noastră a jucat împotriva lui și s-a văzut nevoită să reziste dominării arădenilor. Și a scăpat fără gol până la pauză, singura mare șansă fiind un șut de la distanță, respins în bara transversală de către portarul Daminescu.

În repriza a doua balanța s-a mai echilibrat, Poli reușind să țină mai mult de minge. Defensiva fost relativ solidă, dar faza de construcție a suferit mult, în special transferul mingii spre atacanți: prea multe mingi trimise fără noimă, trădate parcă de o frică de responsabilitate. Din păcate am dat semne de slăbiciune la fazele fixe, iar UTA a dat lovitura pe final în urma unui corner trimis direct în fața porții, unde un adversar nemarcat a putut să și oprească mingea după care să o trimită în poartă. A venit și golul al doilea după o acțiune personală.

Din păcate n-au existat remarcați în acest meci, decât poate fundașul Bain care a avut câte intervenții solide.

Poli: Daminescu - Foca, Buga, Bain, Românu, David, Chiriac, Țărțău, Tașcă, Kecskes, Grosu

18 martie 2018

Debut de 'retur' la Elite juniori

Rezultatele etapei

La U17, echipă antrenată în retur de Adrian Săvoiu după „promovarea” lui Alin Paleacu în poziția de antrenor secund la echipa mare, alb-violeții au irosit șansa de a aduna cele trei puncte. În fața celor din Turnu Severin, ultima clasată cu zero în clasament înainte de acest meci, portarul gazdelor s-a evidențiat la șuturile lui Toboșaru, Românu și Grosu, iar atunci când mingea l-a depășit, bara i-a salvat pe severinini, așa cum s-a întâmplat la ocazia lui Kecskes.


Nici la U19 treburile n-au mers mai bine, cu alb-violeţii nereuşind să treacă de adversarii din Reşiţa. În fapt, echipa antrenată de Victor Collins se poate declara mulţumită că a plecat cu un punct, după ce gazdele au dominat ostilităţile. Unicul gol al formaţiei noastre a fost înscris de închizătorul Dorobanţu.

Loturile echipelor

În mare, loturile celor două echipe de juniori sunt neschimbate. La U19 au apărut niște nume noi interesante, inclusiv tânărul Mirescu de la CNPT, Moșoarcă promovat de la U17 și David Pop, returnat de la Ghiroda.

L.E. De fapt Pop nu a revenit în acte de la Ghiorda, astfel că nu va evolua la U19 în acest retur.

Poli U19

Portari: Constantin Moșoarcă (2001), Cătălin Trifon (1999)
Fundași: Gabriel Andreca (2000), Denis Haruț (1999), Raul Cochințu (1999), Alex Demenescu (2000), Nino Gavruță (1999), Sava Iovanovici (2000), Sebastian Mirescu (2001) 
Mijlocași: Slagian Andreici (1999), Raul Bonda (2000), Denis Dorobanțu (1999), Andrei Gavrilă (2000), Sergiu Găvrilă (2000), Nafi Iseini (2000), Andrei Mihai (2000), Remi Ochea (1999), Robert Ursu (2000) 
Atacanți: Daniel Sîrbu (1999), Adrian Sevici (1999)

Poli U17

Portari: Robert Popeț (2001), Alexandru Daminescu (2002)
Fundași: Rami Badaood (2001), Adrian Bain (2002), Marco Buga (2001), Laurențiu Codrea (2002), Alexandru David (2001), Cătălin Țărțău (2001), Octavian Tască (2002), Sebastian Foca (2002), Gabriel Borugă (2001)
Mijlocași: Adrian Chiriac (2002), Florin Grosu (2001), David Periat (2002), Sergiu Românu (2002), Cătălin Sabaiduc (2002), Roger Kecskes (2001)
Atacanți: Alexandru Dobrincu (2002), Flavius Toboșaru (2002)

13 decembrie 2017

Cifrele jucătorilor împrumutați

Președintele desemnat al clubului începând de anul viitor, Radu Birlică, făcea un anunț ferm în ceea ce privește filosofia lui Poli:
Voi implementa o singură politică, una la care țin foarte mult. Promovarea tinerilor din centrul nostru juvenil! Ei sunt viitorul clubului și cei valoroși vor juca 100% în Liga 1. Această politică, de a evolua cu tinerii în Liga 1 o voi impune și staff-ului tehnic. Este obligatoriu să înțelegem cu toții că doar prin valorile locale, crescute în spiritual alb-violet, putem salva acest club.
Rămâne de văzut cum se va implementa această politică și cu cine, din moment ce Poli a pierdut tinerii care ar fi fost cel mai aproape de integrarea într-un lot de Liga 1. În acest scop, am colat datele statistice pentru jucătorii împrumutați de club, să vedem ce-au făcut în turul campionatului.

Tabelul nu include decât date din campionat, nu și din cupă, dar și așa este puțin stufos și necesită mici explicații. Culorile cluburilor denotă ligile în care joacă (albastru - L2, verde - L3, galben - L4, roșu - L5). Rubrica de minute/meci ne dă o idee dacă jucătorii evoluează preponderent ca titulari sau ca integraliști atunci când intră pe teren. Rubrica de minute/total raportează minutele petrecute pe teren la totalul minutelor jucate în turul fiecărei ligi în parte și este expirmată ca procent în ultima coloană.



În liga secundă, fundașul dreapta Motreanu continuă să fie o piesă de bază la ASU Politehnica, în ciuda unor momente de fricțiune la începutul sezonului. Din păcate, el evoluează pe o poziție unde se regăsește atât unul dintre cei mai buni jucători cu experiență de la Poli, Valentin Crețu, cât și un tânăr care a arătat un nivel solid de joc când a fost folosit, Denis Haruț. Ar fi nevoie de niște permutații ample la nivelul lotului pentru a-l readuce în această iarnă.

Cei doi jucători împrumutați la Ripensia, Codrean și Golda, nu au prins multe minute. Primul a intrat doar o dată pe finalul unei partide. Al doilea a avut probleme medicale la debut de sezon, a jucat câteva meciuri, a și înscris un gol, înainte de a ieși din grațiile noului antrenor, Radu Suciu. Ambii ar fi mai câștigați jucând undeva în acest moment.

Avem o sumedenie de jucători în liga a treia. La echipa de pe locul trei, CSM Lugoj, s-au impus fundașii laterali, Fridrich (stânga) și Daniel Filip (dreapta). Și portarul David Filip a adunat câteva prezențe, în vreme ce vârful Pădurariu a avut viață grea în a se impune mai experimentaților Szekely și Velici. Dintre toți, singurul cu o șansă teoretică de a reveni pare Fridrich, fiind un jucător care poate acoperi două posturi deficitare, cel de fundaș stânga și cel de fundaș central. 

La echipa de pe locul patru, Școlar Reșița, a adunat Velcotă un număr respectabil de minute. Folosit de regulă în spatele vârfurilor sau în flancul stâng, fostul internațional de juniori și-a trecut în cont un singur gol. Deși s-ar potrivi ca o dublură pentru Bîrnoi, impresia mea de la distanță este că l-ar ajuta mai mult să adune în continuare minute la Reșița.

Aflată pe nouă, Ghiroda prezintă cel mai mare contingent de poliști, deși niciunul nu e chiar om de bază. Cel mai bine s-a prezentat portarul Contra, care în ciuda unor erori, a făcut și partide deosebite, reușind să nu ia gol în trei meciuri. Zvonurile îi prevăd o mutare la Ripensia împreună cu fostul antrenor al Ghirodei, Paul Codrea. Posibilitatea de a apăra în liga secundă, unde titularul junior din poarta Ripensia nu s-a impus, merită urmărită. În orice caz, la vară măcar unul dintre cei trei portari veterani de la club va pleca, iar atunci fie Contra, fie Filip, fie unul dintre portarii juniori ai clubului va ocupa acea poziție. Ceilalți jucători împrumutați la Ghiroda trebuie să lupte în continuare pentru un loc fermă în primul unsprezece.

Culmea, cel mai bine așezat în echipa sa pare fundașul dreapta Sporin, care odată ajuns la Giarmata, a intrat în echipă și n-a mai pierdut un minut. E drept că Giarmata se află mai aproape de subsolul clasamentului, dar cifrele sale sunt încurajatoare.

Mai jos de liga a treia avem câțiva jucători menționați doar pentru statistică. Dacă ar fi totuși să evidențiem pe cineva, ar merita remarcat mijlocașul de bandă Gînju, care a înscris de douăsprezece ori. Din păcate diferența de nivel este prea mare pentru a ne face speranțe că jucătorii care evoluează aici pot fi soluții pe termen scurt (sau chiar mediu) la echipa mare.

Așadar, numai câțiva jucători au evoluat mai mult de jumătate din totalul minutelor, aceștia fiind, logic, cel mai aproape de a-și găsi un loc și la echipa de seniori: Motreanu, Sporin, Fridrich, Daniel Filip și Contra. Pare destul de improbabil însă să vedem o revenire de senzație în această iarnă. O șansă ceva mai bună ar putea avea câțiva dintre juniorii U19, care sunt deja în cadrul clubului, în frunte cu Cristian Podină, Remi Ochea sau Raul Cochințu. Rămâne de văzut ce-o să fie.

2 decembrie 2017

Liga Elitelor, et. a 8-a

Ultimul meci din acest an pentru juniori (dar doar penultimul al turului din Liga Elitelor) i-a pus pe mai tinerii alb-violeți față în față cu două formații din inima Transilvaniei. Ambele dispute au fost spectaculoase, cu multe ocazii, astfel că au ținut puțin de cald la gerul acesta de decembrie care s-a coborât asupra noastră.

U19: Poli - Miercurea Ciuc 2:1 (0:1)



Băieții antrenați de Victor Collins au dominat prima parte a jocului, însă au intrat conduși la cabine, după ce portarul Trifon n-a judecat bine o minge plouată în careu și a scăpat-o în fața unui adversar. Imediat la reluare, alb-violeții au revenit grație reușitei lui Demenescu, la capătul unui corner (min. 48), ca apoi să se desprindă când Sîrbu a pus capul la o liberă trimisă în careu de Ochea (min. 59). Jocul a fost deosebit de deschis până la final, cu ambele echipei ratând șanse importante. Pentru Poli, întâi Ochea n-a reușit să depășască portarul din poziție de unu la unu, iar ulterior Iseini, Sîrbu și Gavrilă și-au văzut șuturile blocate în aceeași fază. Oaspeții au țintit bara (min. 76), înainte ca Podină să scoată o minge de pe linia porții (min. 80), dar și intervențiile lui Trifon au contribuit la salvarea rezultatului.

Jocul bun etalat de alb-violeți, adeseori cursiv și rapid, i-a scos în evidență pe Cochințu și Podină în apărare, respectiv Ochea și Iseini la mijloc, deși ceea ce am remarcat în primul rând, a fost dispoziția la efort a întregii echipe. Acest rezultat le asigură juniorilor U19 șansa de a lupta în continuare pentru o poziție în fruntea seriei de vest a Ligii Elitelor.

Poli: Trifon - Andreca, Cochințu, Demenescu, Podină - Dorobanțu, Ochea - Sevici, Iseini, Ursu - Horvath

Schimbări:

Sîrbu pentru Sevici (min. 46)
Gavrilă pentru Horvath (min. 68)
Iovanovici pentru Dorobanțu (min. 85)

U17: Poli - Târgu Mureș 4:2 (1:0)

Tiparul meciului de la categoria mai mică de vârstă a semănat cu cel din partida de la juniorii mari. Prima parte n-a debordat în ocazii, chiar dacă a consemnat deschiderea scorului. Oaspeții au trecut aproape de gol printr-un șut la colțul lung, scurs pe lângă (min. 14), iar pe final de repriză Toboșaru a scăpat singur cu portarul, fiind faultat în careu. Dobrincu a transformat lovitura de la unsprezece metri (min. 35). A doua repriză a arătat altă dinamică, în special după ce alb-violeții s-au desprins, la o fază în care Românu l-a deschis pe Toboșaru și șutul acestuia în fața porții a fost împins în gol de un adversar (min. 49). Oaspeții au redus din handicap pe o eroare colectivă plecată de la o minge pierdută în tentativa de a ieși pe contră, portarul Daminescu a ieșit neinspirat la marginea careului și golul a reprezentat o formalitate (min. 52). Am revenit degrabă la o distanță lejeră pe tabelă grație șutului din prima expediat de Chiriac (min. 56) și am fi mai putut înscrie, dar mereu a lipsit pasa finală. Într-un final, căpitanul David a reușit să majoreze scorul, servit de Românu (min. 69), însă și oaspeții au ținut să aibă încă un cuvânt de spus. Apărarea noastră a jucat bine la ofsaid majoritatea fazelor, dar s-a păcălit când Daminescu a prins o minge în mână venită de pe seama unui clinch și arbitrul a dat liberă indirectă. Deși inițial am reușit să respingem, balonul a intrat în poartă (min. 72), stabilind scorul final.


Această victorie întrerupe un șir de șase meciuri fără succes și confirmă remarcile pozitive de la ultimele jocuri, chiar dacă rezultatele au fost potrivnice. Cu o apărare care a funcționat destul de bine, în ciuda condițiilor grele de joc, am remarcat aportul ofensiv al lui Kecskes, susținut de Buga, și al lui Toboșaru, cu tot cu momentele sale de exces, precum și efortul duo-ului de la mijloc, Chiriac și Românu. Juniorii U17 arată astfel că au o echipă care poate să crească, ca la primăvară să adune mai multe puncte în Liga Elitelor.

Poli: Moșoarcă - Buga, David, Bain, Țârțău - Românu, Chiriac - Kecskes, Grosu, Toboșaru - Dobrincu

Schimbări:

Daminescu pentru Moșoarcă (min. 41)
Periat pentru Dobrincu (min. 58)
Codrea pentru Buga (min. 62)
Turdean pentru Chiriac (min. 62)
Vancea pentru Toboșaru (min. 68)

18 noiembrie 2017

Liga Elitelor U19/U17: Poli - Ardealul Cluj

Într-o zi plină de fotbal local, am găsit timpul pentru a vedea și jocurile noastre de la juniori. Adversarii de azi, Ardealul Cluj, erau lideri atât la U19, cât și la U17. Deși am ieșit șifonați la a doua categorie de vârstă, prestațiile ambelor grupări au avut destule momente bune. Astăzi, doar niște impresii, nu chiar cronici pe deantregul.


Cu Ochea și Podină reveniți în primul unsprezece, ce am prins din jocul de la U19 - repriza secundă - a arătat ca un duel de la egal la egal. De fapt, cea mai bună șansă de gol i-a aparținut lui Podină, care a executat o liberă din marginea careului, scoasă in extremis de către portar. Pe final oaspeții păreau mulțumiți de rezultat, care le garanta că vor rămâne lideri în fața echipei noastre, la distanță de trei puncte.

Libera lui Podină:



Jocul de la U17 a avut dinamism, deși nu cred că s-a tras pe poartă în prima parte. Cea mai mare ocazie a avut-o Toboșaru, scăpat singur cu portarul oaspeților la o greșeală a fundașilor adverși, însă mijlocașul stânga nu și-a controlat bine mingea. A doua repriză a debutat practic cu golul celor de la Ardealul, pe seama unui corner, dar n-a Poli n-a cedat. Am reușit să egalăm grație penalty-ului scos de Kecskes și transformat de Dobrincu, numai că apoi am fost taxați aspru la trei acțiuni grozave de contra-atac ale liderului, toate transformate în gol. Mai dezamăgitor este că n-am putut să mai înscriem măcar o dată, fie la cele două șuturi ale lui Dobrincu în portar, din poziții foarte bune, fie la o minge trimisă pe lângă de Toboșaru din centrul careului.

Golul lui Dobrincu:



Oricum, față de înfrângerile fără drept de apel din Cupă, contra celor de la UTA, trebuie apreciată abordarea pozitivă arătată de către ambele echipe. La U19 putem lupta în continuare pentru calificarea în următoarea fază, în vreme ce la U17 ar trebui să ne concentrăm pe dezvoltarea jucătorilor și să construim relații de joc pentru sezonul următor.

12 noiembrie 2017

Poli: generația pierdută

Nicolae Robu a avut dreptate când a spus că (ACS) Poli este necesară pentru a oferi un cadru de promovare zecilor de juniori talentați din zonă. A eșuat însă lamentabil în crearea condițiilor instituționale necesare pentru a-i valorifica. A se citi: un club condus cu cap, care să-și urmărească interesele proprii, nu interese terțe.

Plecarea lui Mailat la CFR Cluj este doar cel mai recent exemplu. Putem să-l și comparăm cu achiziția lui Costache, de la Dinamo, pe care clujenii au plătit 800.000 EUR. Ce ar fi făcut Poli cu o asemenea sumă de bani? Și-ar fi asigurat supraviețuirea până sezonul viitor? Probabil. Iar banii s-au pierdut fiindcă cineva a fost dispus să-și asume acest risc, neplătindu-l pe Mailat cu câteva mii de RON.

Ne aflăm în anul de grație 2017, an în care Poli ar fi fost aproape de a putea să alinieze un unsprezece format exclusiv din juniori proprii. De fapt, și poate: un unsprezece din jucători pe care clubul i-a pierdut fără a primi vreun ban pe ei; ba, mai mult, fără a apuca să-i valorifice măcar un sezon întreg în teren. Că așa, în afară de Ovidiu Popescu, Poli nu a luat vreun ban pe cineva - iar pe Popescu a luat mărunțiș. În schimb pe Bărbuț sau Belu n-a reușit să ia nimic.

Deci, cine s-ar alinia în primul unsprezece al lui Poli - generația pierdută? Fac o tentativă mai jos, cu explicații pentru maniera în care s-au pierdut jucătorii și niște responsabili. La nevoie, completez cu ce mai avem în lot. Valorile trecute în grafică sunt estimative (moderate rău) de pe transfermarkt, dar e clar că vorbim de milioane de Euro.



Portar - Ionuț Rus (20.01.2000) 

Portarul de aproape doi metri a fost format de LPS Banatul, iar în 2014/2015 clubul nostru l-a avut sub formă de împrumut. Nu a decis să-l rețină în mandatul lui Rosenblum, din motive necunoscute, iar după un set de probe la Ajax Amsterdam, a sfârșit în 2016 la Lazio. În acest sezon evoluează la gruparea Primavera din capitala clubului italian.

Responsabil: conducerea și șeful centrului de copii și juniori.

Fundaș dreapta - Deian Sorescu (29.08.1997)

Îl forțez puțin pe Sorescu în apărare, dar mijlocașul de bandă avea toate calitățile să evolueze oriunde în flanc. La 19 ani, juniorii sunt „obligați” să semneze cu clubul la care se află sub contract, ceea ce Sorescu a și făcut, pe suma minimă pentru Liga 1, 1800 RON net. Mai contează că la negocieri Daniel Stanciu l-a insultat pe tatăl jucătorului, numindu-l „șofer pe vapor”?
Când clubul s-a văzut retrogradat în vara lui 2016, acestuia i s-a înjumătățit contractul, pe timpul mandatului Miculaș. Ulterior, contractul semnat de jucător n-a ajuns la FRF în timpul reglementat pentru a fi înregistrat, astfel că și-a pierdut valabilitatea și jucătorul, după un litigiu prelung, a fost declarat liber în 2017.

(Notă: informația inițială era incorectă/incompletă. Motivul anulării contractului a ținut de înregistrarea tardivă a acestuia la FRF. Mulțumiri lui Anda Deliu pentru corecție.)

Responsabil: directorul sportiv. 

Fundași centrali

Aici ne lipsesc marile pierderi, dar mai e timp. Cristi Podină, internațional U19, poate evolua pe această poziție, deși e mai degrabă fundaș stânga. Momentan nu primește minute la prima echipă, iar la vară trebuie să semneze contractul la finalul junioratului. Într-o situație asemănătoare, deși a evoluat deja pentru echipa mare, se află Denis Haruț. Dacă ar fi să facem totuși un unsprezece din jucători crescuți de club, i-am forța puțin pe Podină și pe Bocșan să completeze axul central.

Fundaș stânga - Silviu Balaure (06.02.1996)

Nici Balaure nu e taman fundaș stânga, dar aglomerația e mare de la mijloc în sus. Istoricul cu Balaure începe în 2013, când directorul sportiv de la Poli, Călin Rosenblum, a încercat să-l forțeze pe juniorul B de atunci să meargă împrumut la LPS Banatul, acolo unde tot Rosenblum era conducător (ce chestie, la câți jucători n-au ajuns la Poli de la LPS). Până la urmă a rămas la Poli, unde nici Velcea, nici Alexa nu l-au prea folosit - al doilea nici măcar în liga secundă. În schimb, în baza parteneriatului cu Casa Rusu, Balaure a fost trimis la Becicherecu Mic, unde era primar reprezentatul familiei Rusu. Apoi, lui Balaure i s-a propus prea târziu contractul ca senior la terminarea junioratului, și jucătorul se temea că va fi trimis din nou împrumut, la Caransebeș. Astfel a plecat la Baia Mare, de unde a ajuns la Astra și este internțional U21.

Responsabili: conducerea clubului, directorul sportiv și antrenorul

Mijlocaș central - Carlo Casap (29.12.1998)

Pe Casap, ajuns la Viitorul, Poli l-a pierdut în 2012. Fiind sub contract cu clubul patronat de Iancu, acesta a ajuns pe liber și, la 14 ani, a putut alege unde să-și continue cariera. Astfel a preferat s-o facă la academia lui Hagi. Rosenblum a declarat la momentul respectivă că clubul nu avea cum să-l convingă pe jucător și pe părinți acestuia să rămână.

Responsabili: directorul sportiv, conducerea clubului

Mijlocaș central - Marius Marin (30.08.1998)

Dacă Balaure nu a fost pus să semneze contractul în timp util, lui Marin i s-a solicitat s-o facă înainte ca acesta să fi împlinit vârsta de 16 ani - fapt nestatuar. Șunda, conducătorul centrului de copii și juniori, și-a declinat responsabilitatea, el fiind antrenor la echipa de seniori când i s-ar fi oferit contractul lui Marin. Deși Alexa l-a folosit ulterior pe mijlocaș în finalul campionatului de liga secundă și clubul a dorit să-l rețină, Marin a preferat să stea un an la ASU Politehnica, pentru a pleca ulterior în Italia. Momentan este împrumutat în Serie C la Catanzaro, unde a reușit să intre în echipă.

Responsabili: directorul sportiv

Mijlocaș dreapta - Dorin Rotariu (29.07.1995)

Rotariu s-a pierdut, asemeni lui Casap, la ruperea din 2012. Zvonurile declară însă că Roti jr. ar fi putut continua la Poli, dacă nu exista o animozitate sporită între frații Rotariu și antrenorul de atunci, Valentin Velcea. Așa s-a dus la Dinamo, de unde a ajuns la naționala României, înainte de a se transfera în Belgia.

Repsonsabili: conducerea clubului, antrenorul

Mijlocaș ofensiv - Vlad Dragomir (24.04.1999)

„Bijuteria” naționalei U19, Dragomir a apucat să joace puțin la Poli, înainte ca același Alexa să prefere variante seniore precum Keita în primul unsprezece. Ajuns la 16 ani, Dragomir a semnat cu Arsenal iar Poli s-a ales doar cu suma de 100.000 Eur, pe un fond războinic al președintelui de atunci, Liviu Anton. E clar că ar fi fost greu să-l ținem, dar cât a fost la noi, trebuia folosit mai mult, iar când a plecat se puteau găsi condiții mai bune de transfer, dacă în loc să fim recalcitranți, colaboram cu clubul londonez.

Responsabili: președintele clubului, antrenorul

Mijlocaș stânga - Sebastian Mailat (12.12.1997)

Cea mai recentă pagubă adusă clubului, Mailat a semnat cu CFR Cluj în cursul acestei zile. Jucătorul a fost pierdut după ce clubul nu l-a plătit timp de trei luni, bazându-se pe un „gentleman's agreement” făcut cu jucătorii, că aceștia nu-și vor depune memorii. Mailat și-a depus, iar în ciuda unor ambiguități procedurale, a fost declarat liber. Așa cum clubul a găsit brusc banii să-l plătească în ziua depunerii, ar fi putut s-o facă mai repede, dacă directorul sportiv, Neaga, era mai aciuit la cele care stăteau să se întâmple. Așa, un „mizilic” de câteva mii de lei a ajuns să ne coste cel mai bun tânăr jucător al echipei și, potențial, sute de mii de Euro.

Responsabili: conducerea clubului, directorul sportiv

Atacant - Andrei Sîntean (16.06.1999)

Internaționalul U19, care cochetase cu plecarea încă de acuma doi ani, a beneficiat de un contract semnat pe un singur an, până la vârsta majoratului, pe vremea lui Stanciu. Astfel, când acesta a expirat, nu a fost obligat să prelungească cu clubul, cum ar fi fost cazul dacă semna până la terminarea junioratului. Pentru a o face, Sîntean, frustrat că nu primise destule șanse să joace la echipa mare (doar câteva crâmpeie de minute), a cerut să aibă garantat un loc în primul unsprezece, ceea ce nu ar fi fost acceptabil din niciun punct de vedere. Cu scandal, acesta a părăsit clubul astă vară pentru a merge la Slavia Praga. Dacă ar fi rămas, cu siguranță ar fi jucat în Liga 1 în acest sezon, la cât am suferit în compartimentul ofensiv.

Responsabili: conducerea clubului, fostul director sportiv

4 noiembrie 2017

Liga Elitelor, U19-U17, et. a 4-a

Mult spectacol în cele două dispute de la juniori, chiar dacă doar una dintre partide s-a încheiat cu un rezultat pozitiv pentru Poli.

U19: Poli - Academia de fotbal Gică Popescu 2:1 (0:0)



La U19 am jucat fără trei dintre cei mai importanţi jucători, anume deja familiarii Haruţ şi Podină, precum şi închizătorul Andreici. Prima repriză n-a fost una deosebită, fiind marcată doar de eliminarea lui Ochea (min. 30), care a lovit un adversar fără minge. Ca fotbal, oaspeţii au părut mai insistenţi, dar ocaziile mari au lipsit. A doua parte a adus degrabă deschiderea scorului (min. 52): un corner a fost urmat de bâlbâieli în lanţ a defensivei noastre, portarul Trifon a reuşit o paradă bună, însă Demenescu a ratat degajarea, iar oaspeţii au profitat. Perspectivele nu erau grozave în zece, mai ales că în afară de acţiunile lui Iseini din prima parte, n-am reuşit să fim periculoşi. Am avut şansă însă cu intervenţia stângace a unui fundaş advers, care a comis penalty la Ursu şi Cochinţu a transformat (min. 58). După ce mingea s-a scurs prin faţa porţii noastre, de am scăpat cumva cu faţa curată (min. 76), am obţinut încă un penalty, la mingea şutată în mâna unui adversar de Cochinţu (min. 80). Tot el a transformat cu siguranţă. Finalul a fost unul tensionat la poarta noastră, iar în ultimul minut de joc, Trifon a avut o nouă intervenţie inspirată, respingând cu piciorul şutul trimis de un adversar din interiorul careului. A fost chiar o paradă de trei puncte, la capătul unui joc exemplar, cu om în minus.

Este interesant că la U19 mai rar se evidenţiază un jucător anume. Rezultatele pozitive sunt cu adevărat consecinţa unui efort de echipă, precum şi a organizării pe care a reuşit să le-o imprime antrenorul Collins.

Poli: Trifon - Iovanovici, Cochinţu, Demenescu, Andreca - Dorobanţu, Ursu - Iseini, Ochea, Bonda - Sîrbu

Schimbări:

Sevici pentru Sîrbu (min. 33)
Horvath pentru Demenescu (min. 61)
Gavrilă pentru Ursu (min. 83)

U17: Poli - Universitatea Craiova 2:4 (1:2)



Tinerii de la U17 au fost aproape să repete performanţa de săptămâna trecută, când au revenit de la 0:2 pentru a obţine un egal cu Râmnicu Vâlcea. Şi astăzi partida a început prost pentru alb-violeţi, aceştia văzându-se conduşi cu acelaşi scor, după intervenţiile mai puţin sigure ale lui Moșoarcă (min. 6 şi min. 38), vinovat în special la al doilea gol. Golul nostru a căzut cam de nicăieri, Dobrincu fiind servit bine în careu, la limita ofsaidului, de unde vârful polist nu a iertat (min. 41). La puţin timp după pauză, Toboşaru, prea puţin vizibil în restul jocului, a scos maximul dintr-o fază unu la unu cu un fundaş advers, obţinând un penalty - tot Dobrincu a transformat (min. 45). Jocul mergea spre un egal, fără mari ocazii pentru vreuna dintre părţi, însă Craiova s-a dovedit mai atentă pe final. Când fundaşul central David a degajat slab, oaspeţii au profitat de spaţiul oferit în stânga apărării noastre, şi cu Codrea depăşit destul de uşor, golul trei a venit cu un şut precis din centrul careului (min. 64). Desprinderea a avut loc degrabă, la o acţiune rapidă de pase, finalizată tot din zonă centrală (min. 67). Cu jucătorii noştri vizibil iritaţi de desfăşurarea ostilităţilor, n-am mai notat alte evenimente până la final.

Mă aşteptam la un meci mai puţin echilibrat decât a fost până la urmă, astfel că neatenţiile colective care au permis craiovenilor să plece cu toate cele trei puncte chiar sunt de regretat.

Poli: Moșoarcă - Ţărţău, David, Bain, Codrea - Chiriac, Românu - Foca, Grosu, Toboşaru - Dobrincu

Schimbări:

Kecskes pentru Chiriac (min. 46)
Vancea pentru Grosu (min 60)
Daminescu pentru Mosoarcă (min. 65)
Buga pentru Toboşaru (min. 72)
Badaood pentru Bain (min. 75)

7 octombrie 2017

Juniori U19 şi U17: LPS - Poli

Ultima etapă din faza de calificare a pus din nou față în față cele mai importante centre de formare din Banat. Conform așteptărilor, un meci a fost o formalitate și celălalt dramatic, dar la final ambele echipe de juniori ale Politehnicii s-au calificat la Elite!

La U19, jocul n-a avut mare miză și acest lucru s-a simțit. În ciuda neatenției arătate de ambele formații, primul gol a căzut de abia în a doua parte a reprizei, când o pasă lungă a lui Demenescu l-a găsit pe Andreici, care singur cu portarul nu a ratat. Repriza secundă a fost mai dinamică, cu Ochea în prim plan, care a semnat o triplă. Din păcate, fundașul alb-violeților, Gavruță, și-a rupt cotul, chiar înainte ca gazdele să înscrie și ei, atunci pentru 2-1.

La U17, meciul decisiv s-a dovedit a fi neașteptat de încrâncenat. Echipele și-au împărțit perioadele de dominare, cu Poli intrând tare la debut, înainte ca gazdele să preia inițiativa. Puțin contrar cursului jocului, alb-violeții au deschis scorul, când centrarea lui Toboșaru a fost trimisă in poartă de Dobrincu. Meciul a trenat o vreme, și părea să devină de uzură în partea secundă, dar tensiunea a crescut odată ce gazdele au înscris în urma unei centrări din lovitură liberă. Cu mai puțin de jumătate de oră rămasă de jucat, Banatul ar fi putut prelua conducerea, dar lobul peste Mosoarcă a sfârșit în bară. Pericolul la poarta noastră a continuat din fazele fixe, și doar un reflex al portarului ne-a ținut 'în față'. Din fericire, niciuna din echipe nu și-a păstrat calmul la construcție, astfel că nici noi n-am profitat de contrele care ni s-au prezentat, dar nici cei de la Banatul nu au periclitat poarta. Finalul a avut loc în careul nostru, cu prea multe faze fixe pentru a sta liniștiți. Două intervenții excepționale ale lui Mosoarcă ne-au salvat la goluri ca și făcute, și după patru minute chinuitoare de prelungire, a venit și fluierul calificării la Elite!

Bravo băieți!

U19: Trifon - Gavruță, Demenescu, Cochințu,  Andreca - Iseini - Ursu, Andreici, Ochea, Bonda - Sîrbu

U17: Mosoarca - Foca, David, Bain, Codrea - Tașcă  -Târțău, Românu, Kecskes, Toboșaru - Dobrincu

6 septembrie 2017

Juniori U19 şi U17: Poli - LPS Banatul

Etapa a cincea a fazei de calificare pentru Turneul de Elite a pus față în față cele două grupări ale lui Poli, la U19 și la U17, cu echipele omoloage de la LPS Banatul. În ambele categorii se anunţau a fi meciuri importante, însă echilibrat a fost unul singur dintre ele.


U19: Poli - LPS Banatul 5:0 (2:0)

La U19, echipa antrenată de Victor Collins a dispus fără mari probleme de adversari, cu scorul de 5:0 (2:0). După ce Sîrbu a pus capul la un corner al lui Ochea (min. 5), acelaşi impozant număr nouă a fost pe fază la mingea şutată în bară de acelaşi Ochea (min. 35). Oaspeţii puteau reveni după pauză, când Cochinţu a intervenit hazardat la un adversar, pe care l-a faultat în careu, însă parada lui Trifon a ţinut poarta noastră intactă (min. 54). Ne-am desprins repede prin golurile lui Iseini (min. 57) şi Sevici (min. 66), cei scăpaţi liberi în zona centrală graţie paselor semnate de Bonda, respectiv Podină. Ultima reuşită a partidei i-a aparţinut aceluiaşi Iseini, care a profitat de o nouă dovadă de letargie în apărarea LPS-ului (min. 85). Oaspeţii ar fi trebuit să marcheze golul de onoare la una din fazele de final ale jocului, însă nici din câţiva metri, cu poarta goală în faţă, nu au reuşit să o facă.

U17: Poli - LPS Banatul 1:1 (0:1)

La U17 duelul s-a dovedit mult mai echilibrat, cu un scor final de 1:1 (0:1). Echipa pregătită de Alin Paleacu s-a aflat mai mereu cu jumătate de pas în urma adversarilor, care au controlat prima repriză. După câteva semi-ocazii de a marca ale LPS-ului, respectiv una în replică a alb-violeţilor, oaspeţii au deschis scorul înainte de pauză, când o minge şutată în apărătorii noştri a ajuns cu şansă la un jucător în portocaliu, care nu l-a iertat pe Mosoarcă din interiorul careului (min. 37). Oaspeţii au avut două mari şansa de a se desprinde, una chiar la debutul părţii secunde şi una spre finalul ei, dar altfel jocul s-a înclinat mult înspre poarta LPS-ului în repriza a doua. Şansele de gol nu s-au concretizat însă, excepţie făcând o lovitură de cap respinsă cu piciorul de portar, căci odată ajunşi în faţa careului, alb-violeţii au părut lipsiţi de idei. Egalarea a căzut in extremis (min. 77), după un fault acordat uşor aproape de colţul terenului: Toboşaru a executat şi David a pus excelent capul. Finalul s-a disputat pe muchie de cuţit, fără ca vreuna dintre formaţii să marcheze însă, astfel că poliştii au scăpat din mână primele puncte în competiţie - dar au scos un egal important.

Ca remarcaţi, m-aş opri poate asupra lui Ochea de la echipa U19, care a evoluat în spatele vârfului, Sîrbu, precum şi a portarului Trifon, care a mai avut două intervenţii bune pe lângă penalty-ul parat. Diferenţa de valoarea între echipe fiind mare, mi-e greu să trag multe alte concluzii.

Echipa U17 îi propune pe Toboşaru şi Kecskes, pe impozantul portar Mosoarcă, şi eventual pe fundaşul stânga, Codrea. Toboşaru, în mod special, a atras atenţia prin tehnicitatea sa, fiind un jucător scund şi iute, în vreme ce Kecskes, venit de la Satu Mare, pare un mijlocaş central capabil să joace cu capul sus. Astăzi a contat şi introducerea lui Grosu, care a dus lupta în flancul drept, ca pe final să obţină libera din care s-a înscris.

În vreme ce Poli U19 are cinci din cinci victorii şi controlează clar seria de calificări pentru Elite, Poli U17 rămâne în frunte, dar are nevoie de măcar un egal în prima etapă a returului cu ASU Poli, pentru a rămâne stăpânii propriului destin.


U19: Trifon - Dorobanțu, Cochințu, Demenescu, Podină - Andreici, Bonda - Ursu, Ochea, Iseini - Sîrbu

Schimbări:

Sevici pentru Sîrbu (min. 62)
Popeţ pentru Trifon (min. 68)
Gavruţă pentru Cochinţu (min. 72)
Andreca pentru Podină (min. 75)
Horvath pentru Bonda (min 80)


U17: Mosoarcă - Târțău, David, Bain, Codrea - Românu - Chiriac, Vereș, Kecskes - Toboșaru, Dobrincu

Foca pentru Vereş (min. 30)
Grosu pentru Chiriac (min. 46)
Vancea pentru Dobrincu (min. 60 aprox.)
Taşcă pentru Românu (min. 72)

13 aprilie 2017

Interviu: Mario Contra

Am stat de vorbă pe aici cu fundași, cu mijlocași, cu atacanți - dar nu am avut invitat niciun portar. Mai mult, acum trei nopți, împovărat moral de amânarea unui nou interviu, m-am visat pus la respect de portarul de la Poli II, fiindcă uitasem să mă prezint la o întâlnire prestabilită. Pentru a rectifica această gravă carență și a-mi ușura conștiința, am vorbit cu antrenorul echipei secunde, Victor Collins, să ni-l procure pe Mario Contra, dacă era cu putință. Și a fost.


Contra, în ciuda vârstei sale, se află de ceva vreme chiar și în circuitul echipei mari. A început să apere la seniori mai mult pe parcursul acestui sezon, în care a alternat cu Smaranda între buturile de la Poli II, și s-a evidențiat prin calitatea reflexelor sale. Cu convocări pentru naționala U16 a României, tânărul portar se află pe lista jucătorilor de urmărit pe postul său, ajutat de o talie care-i permite să controleze mingi înalte, fără a-i compromite agilitatea.

Dincolo de toate, viața de portar e grea fiindcă nu prea iartă și concurența e feroce. Important este că din mica mostră reprezentată de discuția noastră, Mario Contra pare suficient de sobru pentru a aborda cu curaj rigorile postului.


CV: Cum ai ajuns să joci fotbal?

MC: Eram mic și mă jucam foarte des în fața blocului fotbal cu copiii, în poartă îmi plăcea cel mai mult. La un moment dat tata m-a dus la Poli, unde era antrenor Ionescu.

CV: Dar ai plecat.

MC: Am rămas o perioadă la Poli, după care m-am mutat la Banatul. Dar eram mic atunci, nu mai știu de ce.

CV: Tot timpul ai jucat în poartă?

MC: Da, de mic mi-a plăcut. Îmi plăceau mânușile foarte mult, mă atrăgeau echipamentele mai specifice. Te fac să te simți mai autoritar.

CV: Și când ai revenit la Poli?

MC: Cred că acum cinci-șase ani. Nu prea jucam la Banatul, nu prea mă antrenam fiindcă nu aveam antrenor de portar, foarte rar făceam specializat. Deci cred că a fost cea mai bună decizie, pe care a luat-o tata. El a fost mereu alături de mine, la meciuri și la antrenamente.

CV: Îți dă indicații în timpul meciurilor?

MC: Îmi dădea când eram mai mic și chestia asta mă irita uneori. Dar cu timpul s-a mai liniștit, am avut noi niște discuții (râde). Cu arbitrii are acum treabă.

CV: Ai frați, surori?

MC: Am o soră mai mare. M-a ajutat mult în viață, îi mulțumesc. A făcut și ea sport de performanță, a fost portăriță de handbal, dar s-a axat pe școală și e acum la medicină.

CV: Tu ai vreun plan de rezervă?

MC: Dacă Doamne ferește nu merge cu fotbalul, m-am gândit să fac o facultate. Probabil o să mă înscriu oricum.

CV: Ai avut vreodată probleme cu accidentările?

MC: Acum patru ani trebuia să fim la un turneu final, faza semifinală, și cu o zi înainte să plecăm la Craiova am făcut un joc amical. Într-un contact mi-am rupt clavicula. Am stat vreo două luni, ghips și recuperare, mi-am revenit mai greu.

CV: Ți-e frică acum?

MC: Acum nu, n-am nicio treabă. Dar când am dat ghipsul joc și am început antrenamentele îmi era frică să plonjez în partea stângă. Mi-a dat însă antrenorul încredere să o fac.

CV: Am văzut pe profilul tău că ești fan Casillas.

MC: Da, e idolul meu. Îmi place foarte mult, îmi place și Real Madrid.

CV: Cum ți s-a părut debarcarea lui de la Real? Crezi că nu mai evolua la același nivel?

MC: Urâtă debarcarea. Puteau să-i facă o despărțire mai frumoasă, nu un interviu și atât. S-a văzut și în jocul lui că nu mai era chiar la același nivel, dar tot rămâne un portar de mare clasă. Și la FC Porto are intervenții foarte bune, dacă nu mă înșel are chiar 12-13 meciuri fără gol primit. [n.ed. 17 în acest sezon de Primeira Liga]

CV: Mai știi când ai debutat la echipa secundă?

MC: Dacă nu mă înșel am debutat în liga a V-a, acum doi ani.

CV: Dar tu ai ajuns și în cadrul echipei mari destul de repede.

MC: Anul trecut, da. Conjunctura a fost să plece o parte din portari, Kirschtein era la echipa a doua și am fost luat în lotul echipei mari. Am și prins banca de patru ori.

CV: Ai avut în preajmă portari cu multă experiență. Ai interacționat mai mult cu vreunul dintre ei?

MC: Da, am stat și în cameră cu Nuno Claro într-un cantonament. M-a ajutat mult, mi-a dat multe sfaturi. Chiar sunt bucuros.

CV: Cum ți se par portarii de acum? Pe Smaranda îl ai mai aproape la echipa secundă.

MC: Cu Smaranda mă înțeleg foarte bine, suntem într-o relație bună. Toți trei sunt băieți extraordinari, cu experiență.

CV: Într-adevăr, Straton are un sezon excelent. La o adică și Kirschtein era bun, dar a gafat în câteva rânduri. Cum treci peste astfel de momente?

MC: Se întâmplă, constanța e cea mai importantă. Când greșești o dată tot terenu-ți pică în cap, la un jucător de câmp nu se vede așa de tare. Degeaba faci cel mai bun meci dacă în ultima fază o scapi.

CV: Tu ai vreun proces anume?

MC: Încerc să trec peste momentele astea cât mai repede, să nu mă mai gândesc, să văd ce am de făcut la următorul meci și să mă concentrez.

CV: Jucătorii de câmp ne-au povestit că atunci când nu sunt în mână, încearcă execuții simple. Cum e la portar?

MC: La portar contează foarte mult primele mingi. Dacă nu greșești, ești în mână tot timpul. Dacă începi ezitant e mai greu.

CV: Ce ți se pare ție cel mai dificil ca portar? Mi se pare că ești mai mult un portar de reflex.

MC: Pot să spun că sunt un portar de reflex, dar nu mi se pare greu. Îmi place să ies pe centrări, îmi place și să mă aventurez la jocul de picior. Dar mai trebuie să lucrez la jocul de picior, insist pe asta la antrenamente, și cu stângul și cu dreptul, la fel cu aprecierea mingilor înalte în adâncime...sunt lucruri de experiență.

CV: Portarii moderni au adeseori un rol de libero.

MC: Da, domnul Collins îmi spune tot timpul să plece mingea de la portar, să desfac, să ajut cu pase. Se vede că încearcă să aducă o schimbare.

CV: Și poți?

MC: Pot, da. Mă adaptez. La liga a III-a nu sunt nici terenurile excepționale, dar trebuie să încercăm.

CV: Portarii au o reputație de a fi mai excentrici...

MC: ...mai nebuni.

CV: Te încadrezi în categoria asta?

MC: Nu neapărat, dar portarii trebuie să gândească foarte mult, să fie cu mintea limpede tot timpul și să fie concentrați. Trebuie să aibă și o doză de nebunie, ce-i drept.

CV: Și o ai?

MC: Eu zic că da! (râde)

CV: Ai jucat și pe la ceva naționale.

MC: Cred că am două sau trei selecții la U16 sau U17. [n.ed. U16]

CV: Dar nu recent, de ce?

MC: Probabil că așa a decis antrenorul după un meci. Am greșit la un gol atunci.

CV: Apropo de asta, ai un meci de care îți aduci aminte cu plăcere? Unul care te-a "traumatizat"?

MC: Chiar anul acesta, în tur la juniori A, cu Ardealul a fost un meci dificil pe care l-am câștigat 1-0 și în care am avut câteva intervenții bune. Cât despre o amintire neplăcută...anul trecut, tot cu Ardealul, la ei acasă. Era 0-1 la pauză, noi am ieșit motivați și au beneficiat de o liberă de la 40 metri la care am scăpat-o în poartă și am tăiat moralul echipei.

CV: Mai știi de ce ai scăpat-o?

MC: A fost o neînțelegere cu Cochințu, i-am zis să o lase, el s-a lăsat în ultimul moment și când să o prind mi-a sărit mingea din piept și a intrat în poartă.

CV: Cum lucrezi cu jucătorii din apărare?

MC: Ne înțelegem bine. Suntem la antrenamente aproape zilnic acum și progresăm.

CV: Tu ai antrenamente separat?

MC: Da, fac specific de portari. Numai când are nevoie de mine la jocuri, la finalizări, intru cu restul.

CV: Erau și perioade în care nu aveai antrenor de portari?

MC: Au fost perioade la centrul de copii, dar acum sunt – și buni! Pur și simplu nu aveam antrenor de portari. La un moment dat plătisem eu cu un coleg pe cineva să vină să ne antreneze.

CV: Cum sunt condițiile acuma?

MC: Mai bune, se schimbă din ce în ce mai multe și ne bucură lucrul acesta.

CV: Întrebarea noastră preferată: cât la sută depinde de tine și cât la sută depinde de alți factor să ai succes în fotbal?

MC: Cred că undeva la 70% depinde de tine, poate și mai mult. În rest de noroc, de oamenii care sunt pe lângă tine, de condițiile în care te antrenezi.

CV: Aș fi crezut că tu, ca portar, ai zice un procent mai mic. Dacă n-ai o apărare bună...

MC: Dacă tu-ți faci treaba, chiar dacă n-ai o apărare bună, dar aperi bine, te ajută mai mult. Poți să ieși și în evidență.

CV: Apropo de ieșit în evidență, cum ți s-au părut penalty-urile la meciul de Cupă?

MC: Le-am trăit cu emoții și mă bucur pentru Curileac, că a reușit să salveze două.

CV: Tu ai trăit din astea?

MC: Am avut într-o finală la Brașov Juniors Cup, când am reușit să apăr ultimul penalty al celor de la West Bromwich și am câștigat finala.

CV: Cea mai mișto variantă! Ai vreo tactică?

MC: De obicei urmăresc glezna jucătorului, unde se uită, și la majoritatea, când sunt sigur, plec înainte.

CV: Seniorii primesc indicații despre cum bat jucătorii echipei adverse?

MC: Așa îmi spunea domnul Frunză, că se uită la adversari înainte de o partidă. Chiar vreau pe această cale să mulțumesc domnilor Călin Frunză și Petre Țurcaș [n.ed. antrenori cu portarii la Poli] pentru sprijinul și încrederea pe care mi-au acordat-o și mi-o acordă în continuare.

CV: Ce așteptări ai pentru viitor? Portarilor le este greu să debuteze de tineri.

MC: Da, se maturizează mai greu, e și un singur post, responsabilitatea e mare.
Eu sper să intru în planurile echipei mari cât mai repede și de la anul să fiu măcar al treilea, al patrulea portar, să rămân aici, să joc.

CV: Al patrulea portar ești și acum.

MC: (râde) Mă rog, al treilea. Să mă antrenez cu echipa mare și să joc cât mai mult la liga a III-a, să prind încredere.

9 iunie 2016

Interviu: Sebastian Mailat și Deian Sorescu

Când am stat alături de Deian și Seba nu știam că suntem în compania a doi jucători evaluați la aproape un milion de Euro fiecare. Poate ne luam cravată sau măcar o lavalieră. Serios acum, faptul că clubul încearcă să obțină maximul din foarte puținul pe care îl mai are nu e de condamnat; dar detașarea de realitate, aceeași detașare care a făcut să nu căutăm negocierea cu Arsenal pentru Vlad Dragomir, nu va câștiga respectul nimănui. Pentru tot talentul lor, este deosebit de greu să găsești un club dispus să dea jumătate din suma cerută pe ei, din moment ce nu li s-au acordat mai multe șanse de afirmare și de maturizare în Liga 1 pe parcursul acestui sezon.

Trecând peste aceste treburi cotidiene, putem începe prin a ne reîmprospăta memoria cu primul interviu pe care l-am făcut cu Deian în acest an. Poate e doar o impresie preconcepută, dar căpitanul echipei secunde pare considerabil mai relaxat la această întâlnire, asta după ce a stat în tirul jurnaliștilor înaintea meciului cu CSMS Iași. Seba, în schimb, ne roagă să fim blânzi cu el, fiindcă nu a mai dat interviuri. Nu cred că i-am făcut pe plac, dar n-a fost o problemă să se treacă peste cele câteva întrebări cu fitil pe care le-am pus.

Să-i (re)cunoaștem așadar pe Sebastian Mailat și Deian Sorescu, laureații noștri din acest an și primii câștigători ai Trofeului CroVi.

© Deian Sorescu
CV: Seba, ai ajuns la Poli doar anul acesta, ai și făcut antrenamentele cu echipa mare. Cum ai reușit să te integrezi la echipa a doua, ți-a fost greu?

SM: Nu, greu nu mi-a fost. M-au ajutat colegii, am fost uniți.

CV: Ceilalți se știau de multă vreme, formau un colectiv cu state vechi.

SM: Da...eu am venit de la LPS Banatul și era adversitate între Poli și Banatul.

DS: Rivali foarte mari.

CV: Ați fost rivali înainte?

DS: Da, toată copilăria, să zic așa. Nu aveam alți adversari când eram mici, în afara de Banatul – Poli. În rest erau scoruri de 20-0.

SM: Aia era finala campionatului.

CV: Și cum de te-ai dus la Banatul?

SM: Pe mine m-a găsit dl. prof. Ovidiu Vâlceanu într-un parc. Mă jucam fotbal, driblam un copil – și m-a văzut, m-a întrebat dacă vreau să vin la fotbal, mi-a dat un bilețel, și eu am zis da, da, da! Aveam șapte ani atunci. Am rămas acolo și nici nu-mi doream să plec, m-am simțit foarte bine în grupul acela. Dl. Vâlceanu era ca un tată, mă sprijinea în absolut orice.

CV: Au fost discuții în vara trecută și de Steaua.

SM: Da, am fost la un trial. Acolo eram patru sau cinci de la LPS, iar eu cu [Daniel] Benzar am ieșit în evidență. Au venit la noi după meci, Argăseală cu Rădoi și Dică, și au dorit să ne facă contract. După ce am ajuns acasă ne-au trimis contractele, dar...nu. Au vrut să semnăm cu Steaua și să ne împrumute la Clinceni. Era bine, era liga a II-a, dar mie nu mi-a convenit contractul. Lui Benzar văd că da.

CV:  Acum că a trecut un an, regreți că n-ai plecat?

SM: Chiar nu. Eu m-am gândit atunci să aștept, să am oferte mai bune. Atunci a venit oferta de la Poli și am zis că e altceva să te antrenezi cu o echipă de prima ligă, am de la cine învăța mult mai multe.

CV: Presupun că ți-ai fi dorit să joci mai mult decât ai jucat până la urmă.

SM: Da. Mult mai mult [râde]. Dar până la urmă asta mi-a dat de gândit, să trag mai mult, să muncesc, să dau cât mai multe goluri la echipa a doua.

CV: Dacă e să tragi linie, ești mulțumit de acest sezon, în plan personal?

SM: Da, am arătat că pot, cred eu.

CV: Cred și eu, că altfel n-am fi aici. Idoli, o echipă preferată?

SM: În biblie scrie că n-ai voie să ai idoli [râde]. Ca echipă, Barcelona.

CV: Și cum să nu zici Messi atunci?

SM: Nu. Dacă ar fi așa, între Messi și Neymar, îl aleg pe Neymar.

CV: E drept, Neymar e mai pe ce joci tu. Deian, tu ai zis Messi, nu?

DS: Da. N-ai cum să nu-l placi.

CV: Cum v-ați simțit la primul meci ca integraliști?

DS: Am avut emoții, ca orice tânăr. Dar după ce intri pe teren, trec primele minute, uiți de toate și te gândești numai la echipă, să câștigi. Mai ales noi, ca tineret și ca debutanți, trebuie să arățăm ceva, o prospețime. Eu zic că am intrat foarte bine amândoi, și ceilalți colegi de-ai noștri la fel. Să nu ne oprim aici, să fie cât mai multe.

CV: Toată lumea a fost surprinsă că în loc să joci alături de Elek în atac, te-ai trezit jucând alături de Elek în apărare. Ți-a fost greu?

DS: Speram să mă ajute el pe mine, fiindcă nici eu nu eram pe postul meu și mă gândeam să-mi fac treaba bine acolo unde jucam. Eram prima oară în Liga 1, n-am jucat niciodată fundaș dreapta – ba nu, de fapt am mai jucat la tineret și am jucat în liga a II-a, la Satu Mare, dar atunci fundaș stânga și doar cincisprezece minute. L-am rugat frumos să mă ajute, să vorbească cu mine, să-mi dea sfaturi și chiar m-a ajutat. Pe deasupra a jucat bine, super bine!

CV: Seba, ce-ai gândit la gol? Eu din tribune mă gândeam că e o fază bună, aveai în sfârșit spațiu, și că o să încerci să-ți depășești adversarul. Dar...o mică surpriză.

SM: Nu m-am așteptat nici eu! Într-adevăr, mi-a și sărit bine mingea, dar mă gândeam – e altceva. În liga a IV-a puteam să mă și opresc, știam sigur că nu-mi iau mingea, puteau să vină și doi, trei adversari. Dar la acest nivel, cum pui piciorul, imediat vin pe tine, nu ai timp.

CV: Ce ți-a trecut prin cap?

SM: Dau la poartă!

DS: Ai, n-ai mingea, dai la poartă [râde]!

CV: Și dacă mergea mult pe lângă? Un senior risca să fie apostrofat din poziția aia.

SM: Știi cum e, până la urmă noi suntem juniori. Era și ultima etapă, nu mai aveam de ce să simțim presiune. De asta am și intrat pe teren, fiecare să demonstreze, să arate ce poate. Că dacă eu mă uit așa la meci, în afară de gol nu prea am făcut mare chestie. Dacă ratam, asta este. Mă certau băieții, dar mai încercam până eram eu mulțumit.

CV: Ai mai avut o șansă după aceea.

SM: Chiar următoarea. Acolo îmi pare rău, că mai puteam face doi-trei pași, să înaintez – dar am văzut că mi-a intrat prima, am zis că-mi intră și a doua [râde].

CV: A fost vizibil că echipa nu mai putea fizic în repriza a doua. Cum se simte asta din teren?

DS: Mai ales pentru fundași e foarte greu, fiindcă ești patru contra cinci sau chiar contra șase, e greu.

CV: Pe final de meci erați mulți juniori. Deian, tu ai fost foarte echilibrat în ceea ce ai spus, că toată lumea a intrat bine în meci. Dar nu toată lumea este pregătită de Liga 1. Nici voi, care sunteți probabil cei mai buni din lot, nu aveți experiența de a juca la acest nivel, deci automat când intră unii mai ales în zona centrală, unde e mult mai greu ca travaliu, ca presiune, e deosebit de dificil.

DS: Da, dar cum spunea și Seba: se știa că suntem retrogradați. Poate domnul antrenor asta a gândit, să bage mai mulți juniori, să le dea mai multă încredere pe viitor. Eu zic că a procedat bine, ne-a dat o încredere mare în noi – eu am un sentiment foarte bun acum că am debutat în Liga 1.

SM: Și bine! Dacă debutai prost, na. Dar așa, să debutezi bine – de abia aștept să vină meciul de sâmbătă [cu MB Jimbolia, scor final 8:0]. Deodată parcă am aripi, să zbor.

CV: Cum e să te întorci acum la colegii care n-au avut încă șansa să debuteze? Le transmiți ceva?

SM: Eu nu sunt genul să vorbesc, să dau indicații. Îmi văd de treaba mea, de jocul meu. Dacă pot să îi ajut cu un sfat, să dea drumul mai repede la minge, îi ajut.

DS: Nu poți, fiindcă după aia ți se pune că ai gesturi, că ai venit de la prima echipă. Mai bine îți vezi de treaba ta și aia e.

SM: Nici nu pot să fac eu pe antrenorul din teren. El are rolul lui și eu am rolul meu.

CV: Pe de-o parte, ziceți că sunteți apropiați, că e un colectiv unit. Pe de altă parte, ziceți că nu puteți spune „uite, asta am învățat eu” sau „încearcă să faci asta”.

DS: Eu cred că Seba s-a referit la un colectiv când intrăm în teren. Pentru că în viața de afară nu poți să fii apropiat cu toți. Ai un prieten, doi, de care ești aproape din echipă, dar nu poți să fii cu toți unsprezece. Poate unuia îi place să meargă la o înghețată, altuia nu. Dar în teren ai același obiectiv, să câștigi. Mergem toți pe același drum.

CV: De ce credeți că n-ați reușit să câștigați cupa la juniori, sau să ajungeți în play-off?

SM: Sincer, au fost mai buni adversarii.

CV: Ce a făcut diferența? Individualitățile, experiența din liga a II-a?

SM: Ambele. Au fost mult mai buni, eu așa i-am simțit din teren. În general.

CV: Deian, tu cum de nu ai mers la finală?

DS: Păi întâi am debutat la meciul cu Petrolul și apoi am fost în lot la meciul cu Voluntari. Partida din campionat era miercuri, iar finala cupei se disputa marți.

CV: Culmea, la UTA nu au făcut asemenea menajamente, deși aveau meci decisiv în ultima etapă. Tu ești doar unul până la urmă, dar a fost un subiect de presă. Mereu se face tevatură pe ceea ce se percep drept neajunsuri aici la club. Voi cum ați simțit acest an, care a arătat așa de dificil din afară?

DS: Sincer, m-am simțit bine. Sunt încă bucuros, fiindcă am realizat ceea ce mi-am propus. Peste tot sunt probleme.

SM: Pentru mine a fost un an perfect, la nivel individual.

CV: Deci ați dat maximul pe care puteați să-l dați, în ciuda neajunsurilor la nivel de organizație.

DS: Da. Adică personal. Ca echipă puteam mai mult. Puteam să batem la juniori A, unde ne-am trezit doar la 0-2 cu Satu Mare și ne-am trezit târziu. Așa am ratat calificarea.

CV: O chestie care mi se pare puțin ciudată: la meciul cu Pandurii de aici, la juniori A, au fost vreo treizeci de persoane în tribune, pe Dan Păltinișanu. Știu că nu e neapărat un indicator, dar fiecare dintre voi aveți mii de prieteni pe Facebook. Cum se face că nu se adună o sută, două, trei sute de persoane să vă susțină?

DS: Cred că era înnorat [râde]. Nu știu să-ți zic de ce.

CV: Încercați să le spuneți?

SM: S-au făcut la evenimente pe Facebook!

DS: Înainte de meciul cu Pandurii a făcut chiar [Ciprian] Sturz un eveniment. Au zis mulți că vin. Dar nu știu dacă au fost toți. A fost vreme aiurea, a plouat – asta ne și gândeam, că dacă e așa, n-o să fie mulți.

CV: Dacă ar fi fost să alegeți între a câștiga trofeul la juniori și debutul la Liga 1, ce-ați fi ales?

DS: Ne-ai pus într-o situație grea! Îți dai seama că debutul ar fi cel mai important, te văd alți oameni. E drept, și la o finală de cupă vin mulți oameni, antrenori de la alte echipe, de la selecționate.

SM: Și eu zic la fel, e mai important să debutezi la Liga 1. Nu știi cum o faci – de exemplu, situația mea. Am debutat cu gol, acum se vorbește.

CV: Dar debutul e aproape inevitabil, în vreme ce un trofeu la juniori nu mai ai oportunitatea să-l câștigi. Acum, revăzând meciul de Liga 1, dacă ar fi să schimbați ceva la prestația voastră, ce-ați schimba?

DS: Eu nimic. În ambele meciuri zic că am intrat bine. Și în meciul cu Petrolul, am avut un șut, dacă-mi sărea și mie, poate...[râde]. Nu vreau să schimb nimic.

SM: Eu nici atât! Ce pot să schimb?

DS: Păi pașii ăia în plus...

SM: E bine, sunt mulțumit.

CV: Ce vă propuneți pentru anul următor?

DS, SM (la unison): Mai multe meciuri. Și promovarea în Liga 1.


Aripile i-au adus o triplă lui Seba, în vreme ce bara i s-a împotrivit lui Deian în victoria din ultima partidă a echipei secunde. Astfel, ce doi au ieșit și cei mai buni marcatori ai formației în acest sezon.

Dincolo de asta, duo-ul Sorescu - Mailat dovedește prin atitudine că dacă ar fi să se construiască un unsprezece competitiv la Poli, ar avea toate argumentele să facă parte din el. Din păcate, situația financiară este de așa o natură că în cazul în care există oferte pentru ei, probabil vor pleca. Următoarele zile ne vor edifica cu privire la speranțele pe care ar trebui să ni le facem pentru sezonul de liga a II-a, chiar pentru viitorul acestui club.

Cât de mult înseamnă șansa unui debut pentru tinerii clubului. Am tot repetat-o noi, au spus-o și ei, acum a fost vizibil cu ochiul liber pentru toată lumea. Speranța, care tot refuză să moară, este că o vor auzi și cei care au avut urechile astupate de atâtea alte interese. Că în cazul în care se poate redresa clubul, nu ne vom mulțumi în a-i debuta pe cei pe care îi știm acuma, ci că va deveni un demers curent, în care să punem cu adevărat preț nu doar pe tineri în mod generic, ci pe maniera de a gândi care te împinge de la spate să-ți promovezi proprii jucători, cu toate riscurile de rigoare.
Google+