31 ianuarie 2015

Amical: ACS Poli - Şoimii Pâncota 0:0

Primul amical al anului s-a terminat la egalitate, pe Colterm, fără reuşita din partea vreunei protagoniste. Poli a avut două goluri anulate şi o sumedenie de ocazii, conform cronicii apărute pe site-ul oficial al clubului.

Mai jos aveţi şi jucătorii folosiţi de Alexa. Va fi interesant de văzut dacă Smaranda va rămâne titular şi la reluarea campionatului, sau dacă Pap va primi o nouă şansă. Nu cred că evoluţiile sale l-au scos din poartă, cât contextul momentului, şi interesul clubului, în condiţiile în care vede în el un portar cu potenţial şi un posibil internaţional de tineret, este să îl promoveze. Dar la fel de adevărat este că Smaranda, protejat de o apărare foarte solidă, a fost la înălţime în relativ rarele momente în care poarta noastră a fost atacată. Decizii, decizii.

Interesantă şi improvizarea lui Kneeshaw ca fundaş dreapta. Nu este prima oară când jucători de viteză sunt testaţi în poziţii mai puţin convenţionale (pentru ei) în flancuri, dar ar fi surprinzător să se regăsească acolo şi în viitor. Entuziasmul englezului în joc nu se pretează prea bine cu un rol aşa de sensibil la exuberanţe.

Altfel, Victor Nikiema, a cărui profil îl puteţi vedea mai jos, este anunţat ca şi aproape transferat la Poli. Mijlocaşul închizător de 21 de ani este un fotbalist cu potenţial, experimentat deja într-un fotbal destul de bun, a cărui tehnică pare una deosebită, judecând după clipul cu el de pe youtube. La fel de adevărat este că în anii trecuţi a avut probleme de agresivitate pe teren, încasând un număr incredibil de 20 de cartonaşe galbene la 63 partide disputate, conform soccerway. Chiar mai incredibil este că nu a fost eliminat în niciuna dintre acestea! Deci când Alexa a spus că Nikiema este un jucător cu agresivitate, n-a glumit.

Mai urmează două partide amicale până la plecarea în cantonamentul din Turcia, cu UTA BD pe 4 februarie şi cu Naţional Sebiş pe 7 februarie. Ambele ar trebui să se dispute în deplasare.

Poli: Pap (min. 30, Haidău / min. 60, Smaranda) - Belu (min. 46, Kneeshaw), Bocșan (min. 46, Cânu), Melinte (min. 46, Todorov), Bălace (min. 46, Morariju) - Bărbuț (min. 46, Balaure), Petre (min. 46, Poparadu), Trandu (min. 46, Popescu), Boldea (min. 46, Nanu) - Chipirliu (min. 46, Duarte / min. 73, Doman), Henrique (min. 46, Popovici).

Profil: Victor Nikiema

Data nașterii: 23.09.1993
Locul nașterii: Abidjan, Burkina Faso
Inălțime: 175 cm
Greutate: 70 kg
Poziție: Mijllocaş închizător



SezonClubŢarăLigăMJGM
2014-15Braga IIPTB70
2013-14Piast GliwicePLA110
2013-14Braga IIPTB130
2012-13Braga IIPTB331
2011-12BragaPTA00
2011-12CF Naba KangoBF


Total:641
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; PT= Portugalia, PL = Polonia, BF = Burkina Faso; împrumutat
Sursa: Football Manager 2015, soccerway.com 


26 ianuarie 2015

Profil: Bogdan Chipirliu

Data nașterii: 21.07.1992
Locul nașterii: Galaţi
Inălțime: 187 cm
Greutate: 79 kg
Poziție: Atacant



SezonClubŢarăLigăMJGM
2014-15Fortuna CâmpinaROB134
2013-14Fortuna CâmpinaROC

2013-14Oţelul Galaţi IIROC

2013-14Oţelul GalaţiROA00
2012-13Dunărea GalaţiROB93
2012-13Oţelul GalaţiROA20
2012-13Oţelul Galaţi IIROC

2011-12Oţelul Galaţi IIROC

2010-11Oţelul Galaţi IIROC

2009-10Oţelul Galaţi IIROC

Total:247
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; RO= România; împrumutat
Sursa: Football Manager 2015

25 ianuarie 2015

Profil: Cătălin Doman

Data nașterii: 30.01.1988
Locul nașterii: Turnu-Severin
Inălțime: 178 cm
Greutate: 72 kg
Poziție: Mijlocaş central (defensiv)



SezonClubarLigMJGM
2014-15Rapid BucureştiROA00
2013-14Rapid BucureştiROB231
2012-13FC Argeş PiteştiROB80
2011-12Khazar LankaranAZA244
2010-11Khazar LankaranAZA202
2009-10FC Argeş PiteştiROB150
2008-09FC Argeş PiteştiROA243
2007-08FC Argeş PiteştiROB283
2006-07Dacia MioveniROB141
2006-07FC Argeş PiteştiROA30
2005-06FC Argeş PiteştiROA00
Total:15914
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; RO= România; AZ= Azerbaidjan; împrumutat
Sursa: www.romaniansoccer.ro

24 ianuarie 2015

Profil: Cristian Melinte

Data nașterii: 09.05.1988
Locul nașterii: Timişoara
Inălțime: 183 cm
Greutate: 75 kg
Poziție: Fundaș central/stânga/dreapta



SezonClubŢarăLigăMJGM
2014-15CSMS IaşiROA30
2013-14Concordia ChiajnaROA260
2012-13Astra PloieştiROA60
2011-12Petrolul PloieştiROA250
2010-11PalermoITA00
2009-10PiacenzaITB160
2009-10PalermoITA20
2008-09Dinamo II BucureştiROB121
2008-09UTA ROB160
2007-08UTA ROA40
2007-08IneuROC70
2006-07UTA ROA30
2006-07Auxerre LugojROB151
2005-06Auxerre LugojROC

Total:1352
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; RO= România; IT= Italia; împrumutat
Sursa: www.romaniansoccer.ro

22 ianuarie 2015

Nou veniţi: Doman, Melinte, Chipirliu

Cunoaştem deja trei din cele patru nume care se alătură colectivului alb-violet. Este vorba de un fundaş central, care a mai jucat şi în flancuri la viaţa lui, în persoana fostului jucător al lui Palermo, Cristian Melinte. Apoi la mijloc, pentru puţină creaţie, s-a alăturat Cătălin Doman, ex-Rapid şi FC Argeş. Iar în atac a sosit jucătorul Oţelului, Bogdan Chipirliu, marcator a cinci goluri în tur pentru Poiana Câmpina. Primii doi sunt generaţia '88, iar cel din urmă e cu patru ani mai fraged.

Ar mai veni, zică-se, un mijlocaş, poate din străinătate. Până atunci, cei aduşi au contracte până la vară - cu speranţa că dacă vor confirma, prelungirea şederii lor va fi doar o formalitate, şi că nu îi vom reconstrui pentru alţii. Cred că acesta este şi cuvântul cel mai potrivit, căci aşa cum a declarat şi Alexa, Doman era cândva o mare promisiune, şi internaţional de tineret, dar care a stagnat. Iar Melinte, în ciuda experienţei sale în diaspora, nu a reuşit să se impună la CSMS Iaşi, o echipă aflată în subsolul Ligii 1, de unde a plecat după doar două luni. Cât despre Chipirliu, se află încă la început de drum şi nu are date statistice superioare faţă de, să zicem, fostul nostru vârf Alexandru Boştină.

Aşadar, pare momentan că ne-am asumat doar trei pariuri cu miză mică, în limitele capacităţii noastre financiare. Probabil că Melinte are prima şansă să se remarce, dat fiind că în apărare se ivesc oportunităţi mai des, ca urmare a multelor suspendări care ne pasc. La fel de adevărat e că venirea sa blochează un loc pe care speram, poate, să-i vedem pe Bocşan sau Todorov.

În zilele următoare vom prezenta profilurile celor trei nou veniţi, deci staţi aproape.

P.S. Într-adevăr, Alexa a confirmat astăzi că Chipirliu poate fi transferat în vară. (28.01.2015)

16 ianuarie 2015

Liniștea lui ianuarie: veniri şi plecări

Cred că încet, încet ne-am putea obișnui la vacanțe de iarnă de silenzio stampa, fără suișuri și coborâșuri fulminante. Poate că liniștea asta e puțin prea liniștită, dar avem timp să așteptăm și e mult mai ușor să aștepți de pe primul loc, decât de altundeva.

Dar să recapitulăm ceea ce știm. Primul lucru ar fi că e posibil să ne regăsim la reunirea lotului cu doi atacanți în minus. La prima vedere poate fi îngrijorător, dar dacă ne gândim cât de rar s-au găsit pe bancă Szekely și Stavric, darămite pe teren, ne dăm seama că viața merge înainte și fără ei. Nu mi-ar fi chiar tot una însă, dacă aș fi Timofte.

Spun asta fiindcă nu mi se pare de fel admirabil să ai în lot un jucător care a marcat de unsprezece ori în Liga 1, cum ar veni a fost al patrulea golgheter, şi să îl laşi să plece liber. Ca să nuanţez, nu îmi imaginez că Poli ar fi putut obţine mare lucru acuma de pe urma lui Szekely, dat fiind că nici n-a fost folosit prea mult în această perioadă. Mă uit puţin mai în urmă, la această vară, când conducerea trebuia să obţină mai mult decât nimic, date fiind circumstanţele momentului. Că nu au existat oferte financiare e cunoscut, dar măcar un schimb de jucători o fi fost posibil pe undeva pe lumea asta.

În ceea ce îl priveşte pe Stavric, printre primii sosiţi în această vară, la prezentarea sa şi în pregătiri era tatonat drept soluţia suferinţelor noastre ofensive. Nici mie nu mi-a lăsat o impresie foarte proastă, dar dispariţia completă din circuitul echipei a rămas un mister neexplicat, dincolo de o accidentare de care ştiam. Încrederea avută în el se reflectă şi în contractul semnat pe trei ani, chiar dacă există o clauză înţeleaptă de anulare în situaţii precum cea din prezent. Plecând, i se va alătura lui Edurado, al pariu destul de mare pierdut dintre cei sosiţi la Poli.

Putem accepta că bugetul limitat ne forţează să experimentăm şi, totuşi, avem trei fotbalişti care au confirmat: Cânu, Popescu şi Henrique. Ceea ce nu e rău, doar că unul face 34 de ani în două zile şi unul e doar împrumutat. Deci mai e de lucru.

Vor veni doi-trei jucători, ni se promite, un număr foarte corect, precum am mai lăsat să se înţeleagă. Pista Buhăescu pare să se fi răcit, date fiind pretenţile financiare ale Reşiţei, şi n-ar strica deloc un atacant în plus, în caz că Henrique păţeşte ceva. Numele lui Artean a mai fost menţionat, pentru întărirea mijlocului. Nu sunt convins că ar fi mutarea de care avem nevoie, dat fiind că e mai mult închizător, şi acolo avem opţiuni. Singurul beneficiu ar fi integrarea sa în lot pentru anul viitor, dar parcă meciuri oficiale sunt mai importante în acest moment pentru un jucător în formare.

Zilele acestea aflăm şi cine pleacă. Va fi interesant de văzut ce soartă vor avea veternaii cărora la expiră contractele la vară: Nanu, Boldea, O. Petre şi Bălace. Dat fiind că Nanu este mai mult rezervă, probabil va fi lăsat să plece. Bălace, îmi imaginez, s-ar putea retrage. Petre nu are decât 32 ani acuma, deci ar mai avea câteva ceva de oferit, atât ca şi calitate individuală, cât şi ca lider - probabil că în cazul său întrebarea financiară va fi cheia. Cât despre Boldea, dat fiind că este titular, mi s-ar părea normal să se dorească prelungirea contractului său, pe o perioadă mai scurtă, poate. Cred că o merită.

Aşadar, avem din nou multe întrebări şi puţine certitudini. Dar dacă vom avea parte de o campanie iscusită, care să combine nişte transferuri, promovarea unor juniori, plecarea unor rezerve fără mari perspective, şi conturarea unui colectiv care să continue anul viitor împreună, totul va fi minunat.

7 ianuarie 2015

O aventură între străini: Barnet - Macclesfield Town

Dat fiind că nu se întâmplă mare lucru în aceste săptămâni, mi-am permis să fac o paranteză largă aici, care să nu aibă tangențe cu viața noastră alb-violetă. Scriu despre această mică experiență fiindcă e cel puțin vag interesant de văzut cum e organizată și care e atmosfera din jurul unui club dintr-o ligă foarte inferioară a unui campionat deosebit de reputat.

Am avut ocazia cu ceva vreme în urmă să mă deplasez la "The Hive", așa numita bază sportivă a celor de la Barnet FC, care evoluează în Conference National, adică divizia a cincea din Anglia - în afara "ligii" fotbalului englez, care începe cu League Two. Sunt un susținător pasiv de mulți ani a celor supraintitulați "the Bees" și în mod curios a fost prima dată când am ajuns la un meci în Regatul Unit. Spun în mod curios, fiindcă cei care ne urmăresc de ceva vreme își pot aduce aminte, poate, că am lasat indicii subtile în perioada (de glorie) 2006-2009, când mi-am pus creierul pe studii ultima oară.  Meciul zilei: Barnet FC (locul 1) vs Macclesfield Town (locul 3).

Drumul până la stadion a început din zona centrală a Londrei și s-a întins până spre periferia orașului. După aproape o oră de mers cu metroul, am ajuns în stația de pe Northern Line, Edgware. Știam că în Barnet, care are o populație puțin mai mare ca Timișoara, trăiesc destul de mulți români și acest lucru mi-a fost confirmat degrabă, urechea mea ciulită surprinzând mai multe conversații în limba maternă. Harta mi-a indicat că stadionul ar fi la douăzeci de minute de stația de metrou, ceea ce era esential dat fiind că am tergiversat plecarea de acasă pâna am ajuns la limita practică. Vedeam de pe zona elevată pe care mă aflam stâlpii de nocturnă a unei arene într-o oarecare depărtare, cel mai probabil destinația mea. După mai bine de douăzeci de minute de mers am început să-mi fac griji și am fost la un pas de a mă lăsa trădat de orientarea mea geografică. Șansa a vrut că atunci când alesesem să merg în direcția greșită, la nici douăzeci de metri mi-a ieșit în cale un bărbat spre a șaptea decadă a vieții, care purta un fular la gât cu însemnele clubului. Am intrat în conversație, iar în timp ce ne îndreptam spre stadion am aflat că lucrase în IT, că de obicei mergea cu băiatul și nepoții săi la meci, că John Akinde și Curtis Weston sunt cei mai buni jucători din lotul echipei.

În mod interesant, The Hive este amplasat în Borough of Harrow, adiacent Barnet-ului. Motivul pentru care clubul evoluează aici este că nu a avut susținere din partea consiliului local din Barnet în a obține dreptul de a dezvolta stadionul pe care evoluau din 1907, Underhill. Barnet FC are în posesie baza din Harrow pe o perioadă de zece ani de zile, timp în care se speră ca se va găsi o soluție pentru relocarea echipei "acasa".

Intrând în complexul sportiv, proaspăt finalizat anul trecut, am zărit îndată o serie de terenuri de antrenament, o parcare pentru câteva sute de mașini, stadionul dincolo de ele, alături de care se afla un "centru de ospitalitate", unde se desfășoară activitățile media și comerciale. Beneficiile de a dispune de o asemenea infrastructură sunt evidente, atât sportiv, cât și comercial. Baza este împărțită de Barnet FC, echipa de fotbal feminin London Bees și echipa de rugby London Broncos. The Hive Stadium are 5176 de locuri, din care 3500 pe scaune, este complet acoperit și dispune de o nocturnă simplă. Mergând înspre intrare, am trecut pe lânga oficul de bilete și magazinul de prezentare al clubului. Șase porți cu turnicheți permit accesul în zona tribunelor de vest, nord și sud. Tribuna de est oferă oprtunitatea achiziționării unui pachet special, în care se servește masa înainte de meci, apoi ceai sau cafea la pauză și final, acces la premierea "omului meciului" după, precum și alte mici avantaje.

Am intrat folosind biletul cumpărat online și printat acasă, mi-am achiziționat un program de meci și m-am dus spre locul meu ultra-central. Prețul biletelor e între 17 lire, la tribunele nord-sud, și 23 lire, zona centrală la tribunele de vest și de est. Un program de meci costă 3 lire, iar dacă dau foamea și deshidratarea peste tine, poți cumpăra un hot dog pentru 4 lire și un suc pentru 3 lire, printre altele. Tribuna de nord și o parte din tribuna de vest gazduiesc oaspeții. Uitându-mă peste statisticile oferite în programul de meci, media de prezență pe The Hive este pe la 1600 de spectatori, din care vreo 200 sunt vizitatori. La meciul meu, de la Macclesfield care e la patru ore distanță, au fost sub o sută de susținători, iar prezența totală s-a ridicat la nivelul mediei. Atmosfera era vie, "Let's go Bees" și "We're on our way to the football league" fiind scandările preferate, ritmate cu bătăile picioarelor care răsunau convingător din construcția tribunei.

...


Echipa celor de la Barnet are de toate și se pliaza pe un 4-4-2 clasic. Portarul, Graham Stack, a evoluat cândva pentru Arsenal, club afiliat cu Barnet la un moment dat, și a trecut pe la Beveren, Milwall sau Hibernian. Pe lângă responsabilitățile de pe teren, e și antrenor cu portarii. Doi jucători tineri, Yiadom și Johnson, evoluează pe flancuri, cel dintâi fiind selecționat la England C, naționala Albionului compusă din jucatori non-league. N'Gala și Saville se află în centrul apararii, foști juniori la West Ham și Southampton respectiv. Un spaniol, Luisma Villa, care a jucat inclusiv la Racing Santander și Alaves, se alătura unui contingent britanic în compartimentul median, care îi include pe Togwell (ex-Crystal Palace), Weston (ex-Milwall) și Cook (ex-QPR și Fulham). Atacul e compus din sus-numitul Akinde, golgheterul la zi al diviziei cu 15 goluri în 24 de partide, și Charlie Macdonald, căpitanul echipei, care la 33 de ani a jucat peste trei sute de meciuri și a înscris mai mult de o sută de goluri în League Two și în Conference. Managerul echipei, Martin Allen, care l-a înlocuit pe Edgar Davids (!) în această primăvară, poarta porecla de "Mad Dog" și a are o rubrica lunară în Daily Mail. Este la a patra experiență la Barnet FC, dar deja cea mai lunga, după ce cele anterioare au inclus perioade de tranziție sau plecări premature pentru cai verzi pe pereți.

Meciul a fost animat, în stil tipic britanic, cu multe mingi înalte, atacuri rapizi și dueluri tari. Akinde, care e teribil de asemănător cu Pedro Henrique, a jucat minim douăzeci de mingi lungi cu capul, din care a câstigat mai bine de 75%. Cook și Macdonald au părut cel mai confortabili cu mingea la picior, fiind la originea a vreo trei faze excelente care nu și-au găsit drumul spre poartă, însă aproape nicio fază ofensivă nu l-a exclus pe Akinde. Johnson, deși de abia a împlinit 20 de ani, a fost foarte solid în flancul stâng, în vreme ce N'Gala s-a dovedit a fi greoi și nesigur în centru. Dupa câteva ocazii de ambele parti, inclusiv o bară norocoasă a celor de la Macclesfield, oaspeții au deschis scorul cu trei minute înainte de pauză, printr-un șut de la 25 de metri, la care Stack a fost suspect de pasiv. Lucrurile n-au arătat mult mai bine pentru Barnet după reluare, dar aceștia au reușit să egaleze în minutul 56, Yiadom fiind la capatul unei centrari ideale a lui Cook, cu poarta goală în față. Golul desprinderii a venit după doar cinci minute, tot cu o centrare de pe stânga, a lui Villa de această dată, și Akinde a marcat cu capul din interiorul careului mic. Gazdele au închis apoi jocul, iar Macclesfield nu au părut capabili să reacționeze. Lovitura decisivă a venit în minutul 90, la o recuperare a lui Akinde în zona centrală, de unde l-a lansat pe Weston spre poartă, acesta a depășit ultimul fundaș și a finalizat cu o scăriță peste portarul ieșit în întâmpinare - foarte impresionant! Așadar finalul a fost fericit pentru Barnet, după un meci bun, cu multă energie și ocazii de ambele părți, chiar dacă viteza de reacție/execuție, impreciziile tehnice sau ușoara supraponderalitate a unor jucatori au trădat faptul că ma aflu, totuși, în a cincea divizie.



Senzația pregnantă a fost însă alta: că sunt în mijlocul unei comunități închegate. Povestea bătrânului care m-a acompaniat la stadion, faptul că mulți părinți erau la meci cu copiii, bucuria acestora din urmă la pauză când au putut face poze cu mascota echipei, toate aceste mici detalii dădeau un spirit familial întregii experiențe. Cea mai exemplară manifestație a acestui fenomen a avut loc în minutul 32, când tot stadionul s-a ridicat în picioare și a început să aplaude timp de șaizeci de secunde. Citind în programul de meci, am aflat că în urmă cu doar câteva zile murise un fan emblematic al echipei, la 32 de ani, la capătul unei perioade grele de mai mulți ani în care a fost imobilizat într-un scaun cu rotile, după ce a suferit un accident. Detaliile poveștii sale, comentarii și mici istorisiri de la prieteni suporteri, foști și actuali jucători sau reprezentanți ai clubului, erau incluse în două pagini speciale ale programului.
Alte articole interesante incluse în acesta, dincolo de tradiționalele date statistice și interviuri, erau niște pagini de istorie dintr-un ziar vechi despre o altă întâlnire între Barnet și Macclesfield sau un set de pagini explicative despre planul de relocare al stadionului, sus-amintit, despre care s-a făcut și un film documentar! Pe lângă oportunitatea de sponsorizare individuală a unui jucător sau participarea la diferite evenimente speciale în care puteai să-ți cunoști favoriții, o serie de oferte comerciale pentru centrul de ospitalitate apăreau în detaliu. Și printre toate acestea, felurite reclame la afaceri și servicii locale completau programul de meci, dintre care aceasta mi s-a părut cea mai de succes.


Cred că sunt multe lucruri frumoase care se întâmplă în jurul acestui mic club londonez, care continuă să conducă liga în care evoluează. Rețeta financiară e susținută atât de factori economic – sociali, cât și de infrastructura fizică și comercială a clubului și a fotbalului englez. Și totul pleacă de la o pasiune greu de tradus pentru fotbal, în care se găsește un echilibru între bani și comunitate, astfel ca Barnet FC să fie o poveste dragă de spus nepoților, chiar dacă nu va ajunge niciodată să vândă bilete la meciuri de Champions League.
Google+