28 martie 2015

FC Olt - ACS Poli 2:2 (1:1)

Conform aşteptărilor, partida de astăzi s-a dovedit a fi una deosebit de dificilă. Cu gazdele în avantaj după doar cinci minute, Poli a avut mult de muncit să revină, dar a beneficiat de şansa unui gol chiar înainte de pauză, graţie lui Elek. Vârful adus în această iarnă l-a înlocuit cu brio pe suspendatul Henrique şi şi-a trecut în cont dubla în repriza secundă, dar gazdele au revenit cu doar două minute înainte de final, în ciuda eforturilor admirabile ale lui Pap.

Scorul a fost deschis după o intervenţie slabă a lui Poparadu, care a pus mingea ideal pentru adversari şi aceştia au finalizat faza din patru metri, prin Bobi Verdeş. Replica noastră a venit prin Belu şi Elek, dar niciunul dintre ei nu a reuşit să îl testeze serios pe Nuno Claro, înainte ca meciul să piardă puţin din ritm. După minutul 30 şi până aproape de pauză au urmat cinci faze dificile la poarta noastră, cu Pap intervenind salutar la centrări, pe contre şi la cornere. Trecuţi cu bine de elanul slătinenilor, Poli a reuşit o egalare nebănuită chiar înainte de pauză, când centrarea lui Melinte a fost trimisă în faţa porţii de Belu, Nuno Claro a respins până la Elek, care a marcat acrobatic în poarta goală.

Repriza secundă n-a avut un debut spectaculos, gazdele fiind ceva mai curajoase, doar că după un sfert de oră, tot noi aveam să marcăm: ruta Bălace-Boldea a dus mingea la Elek, care a profitat de o (nouă) eroare a lui Nuno Claro, l-a driblat pe acesta şi a marcat pentru desprindere. A urmat o fază contestată de banca noastră tehnică la o intervenţie în careul advers, nepenalizată în vreun fel, dar altfel meciul a părut să intre într-o fază mai ştearsă, ceea ce ni se potrivea de minune. Doar că după minute bune lipsite de evenimente notabile, cu puţin peste o sută de secunde rămase până la prelungiri, gazdele au reuşit să revină printr-o lovitură de cap ţintită la vinclul porţii noastre - marcaj deficitar al lui Scutaru. A fost nevoie de o nouă intervenţie a lui Pap pentru a menţine scorul egal înainte de final, portarul nostru fiind după toate aparenţele omul meciului.

Rezultatul nu e rău, dar nici nu ne plasează pe mult căutata pantă ascendentă, la capătul unui alt meci plin cu cartonaşe pentru jucătorii polişti. Din fericire, cartonaşele se vor "reseta" în play-off, astfel că o putem lua de la capăt cu întreg lotul la dispoziţie. Nu ştiu ce ar mai fi de zis astăzi, doar că am mai pus un punct peste Reşiţa şi am ţinut la distanţă o echipa periculoasă, deci într-un fel e rezonabil. Dar mă ia din nou senzaţia că, la fel ca în aproape fiecare sezon, părem mai puţin convingători după "acumularea" de iarnă.

Poli: Pap - Belu, Cânu, Scutaru, Bălace - Melinte, Poparadu, Keita, Boldea - Bărbuț, Elek

Schimbări:

O. Petre pentru Keita (min 62)
Duarte pentru Elek (min 82)
Doman pentru Boldea (min 88)

24 martie 2015

La porţi de play-off

Mai avem un meci până la play-off, în compania celor de la FC Olt. E vital ca această partidă să pară la fel de importantă precum este: o înfrângere aduce gazdele la egalitate cu Metalul, adică la cinci puncte de noi. Spre deosebire de situaţia Politehnicii, Olt a disputat cinci jocuri oficiale în acest an, din care a câştigat patru - doar înfrângerea dramatică din meciul cu Reşiţa i-a privat de puncte. Cum ar veni, au deja ceva turaţie. Mai mult, acasă au pierdut un singur meci în acest sezon, în octombrie cu Mioveni, dar au mai irosit puncte în alte trei meciuri terminate la egalitate. Şi ca reper, în tur am învins cu 3-0, graţie reuşitelor semnate de Henrique, Popescu şi Cânu.

Primul dintre aceştia va lipsi din cauza cartonaşelor acumulate, astfel că Elek va fi proverbialul vârf de lance. Nici Neagu nu va putea evolua, fiind în aceeaşi situaţie, dar Melinte a evoluat deja ca fundaş stânga în mod rezonabil. Mă aştept să fie un meci foarte dificil, în care Poli trebuie să arate mai mult decât a arătat până acuma pentru a nu pleca cu coada între picioare.

Ceea ce mă îngrijorează puţin este tiparul "velcean" ce pare să se formeze, acela de a efectua prima modificare încă dinainte de pauză: s-a întâmplat la Oradea, s-a întâmplat la Satu Mare şi s-a întâmplat cu Pâncota. Nu cred să existe beneficii tactice în a face aceste modificări timpurii, asta dacă nu cumva antrenorul realizează că a greşit în alcătuirea primului unsprezece - care este în sine ceva mai puţin încurajator. În rest, trimite un semnal de nesiguranţă pentru adversari şi de neîncredere faţă de proprii jucători. Drept dovadă, nici jocul echipei nu a fost brusc elevat de acest modificări. În condiţiile în care suferim destul pe seama inconstanţei primului unsprezece, cu 15 jucători diferiţi titularizaţi deja în aceste trei etape, ar fi o stabilitate bine-venită.

Dar să ne uităm şi la nişte lucruri mai pozitive. Seria actuală de 14 meciuri fără înfrângere (inclusiv victoria la masa verde cu Fortuna, relevantă statistic) reprezintă un record pentru club de când evoluează ca ACS Poli, dar mai e ceva până la seria de 26 meciuri fără înfrângere realizată în 2010-11. Scutaru l-a depăşit recent pe Boldea într-o cursă pentru cele mai multe meciuri jucate consecutiv pentru club şi se află acuma la 27 de jocuri, incluzându-l pe cel din Cupa România. Altfel, Trandu are cele mai multe prezenţe pentru ACS, 67 din care 63 în campionat, fiind urmat de Poparadu şi Boldea, cu câte 64. Pentru statistică, Szekely e golgheterul "all-time", cu 20 de reuşite, Boldea regăsindu-se pe a doua poziţie cu 12. Henrique are şansa să depăşească borna de 11 goluri pe sezon impusă de fostul vârf al Politehnicii, dar mai are nevoie de cinci goluri pentru a o face.

Aşadar, avem nişte recorduri în plină desfăşurare şi ar fi bine ca o victorie cu FC Olt să le consolideze. Este şi mai important pentru moralul echipei să ne prezentăm bine, mai ales că meciurile care urmează nu vor deveni mai uşoare: Metalul, Olt, Tărlungeni, Mioveni, Satu Mare.

Hai Poli!

21 martie 2015

Poli - Pâncota 1:0 (0:0)

Campionatul a reînceput de vreo 3 săptămâni deja, dar de-abia acum am avut ocazia de a o vedea pe Poli pe viu, pe „Dan Păltinișanu”. Culmea, e și ultimul meci acasă din această primă parte a campionatului, pentru că peste 2 săptămâni începe play-off-ul. Cu rezultate neconvingătoare până acum, nu s-a înghesuit mai nimeni la acest meci cu ultima clasată, cu toate că prima zi a primăverii astronomice a fost și una destul de plăcută. Nici nu era de așteptat să fie altfel căci rezultatul final a fost la fel de previzibil ca jocul lipsit de calitate și de spectacol.

Pâncota nici nu a încercat să-și depășească condiția de „lanternă roșie” a campionatului, problemele ce ni le-au pus în precedentele două meciuri (cel din tur și cel din cupă) fiind parcă din alt sezon. S-au rezumat, astfel, doar la apărare, calitatea slabă a jucătorilor lor permițându-ne să rămânem în atac, chiar și în pofida propriilor greșeli. Primele atacuri l-au văzut pe Belu (care a jucat foarte avansat în acest meci) pătrunzând pe dreapta. Din păcate, n-a reușit să obțină maximul din aceste faze, pasele sale nefiind plasate acolo unde trebuie. Trandu a avut un prim șut din afara careului, dar destul de imprecis, cu dreptul, el fiind stângaci.

Deschiderea scorului ar fi trebuit să vină în minutul 21, când Popovici urmărește o minge înaltă, ia fața unui fundaș, preia mingea și pătrunde pe partea stângă. Îi pasează lui Henrique în fața porții, dar acesta în locul unui șut plasat pe lângă portar, trimite peste. Nu se mai întâmplă mare lucru până la pauză, iar Alexa decide să facă deja ceva schimbări în echipă, forțând atacul: Elek îi ia locul lui Boldea încă din prima repriză, iar Bărbuț intră la pauză. Acesta și are o primă ocazie la o incursiune din dreapta, dar unghiul este foarte închis, iar șutul deviat lovește doar plasa laterală. Din păcate, după această fază, micuțul nostru atacant a cam și dispărut din meci. În rest, ocaziile noastre s-au rezumat la faze fixe. Centrările au fost parcă mai bune ca de obicei, dar jucătorii noștri n-au reușit nici cum să fie la locul potrivit sau să trimită mingea cum trebuie.

Timpul se scurgea alene, iar convingerea unei victorii clare ca urmare a unei dominări absolute începea parcă să se micșoreze. Schimbarea ce avea să se dovedească decisivă, a fost intrarea lui Doman, care deși nu s-a prezentat cu mult peste colegii săi, a părut că a intrat altfel în meci. Astfel, în minutul 77, în urma unei faze fixe ce părea pierdute, mingea ajunge la acesta pe la 25 de metri, care înalță mingea peste linia de fundași, ieșită aiurea în față. Mai mulți dintre jucătorii noștri urmăresc balonul, Cânu fiind cel care îl trimite în plasă.

Ar fi trebuit să fie finalul meciului, dar nu înainte de a ne întărâta degeaba pe final și de a ne încasa aiurea porția de cartonașe galbene pentru comentarii și trageri de timp. De parcă o echipă ce nu ne-a pus probleme 80 de minute, poate face ceva în ultimele 10. Ei bine, pâncotanii ar fi putut obține egalarea în minutul 90 la unica lor ocazie adevărată: mingea e trimisă înalt în careu în urma unei lovituri libere și de acolo cu capul, din fericire drept în brațele lui Pap. Oricum... fusese ofsaid.

Echipa pare că încă nu și-a găsit ritmul, dar încă nu mă îngrijorez. Și în tur am ajuns la forma maximă de-abia după câteva meciuri, iar acum cu toate aceste pauze și meciuri fără prea mare miză, nu prea le poți cere jucătorilor să dea totul pe teren, deși, totuși, puțin spectacol, niște victorii asigurate devreme, ar putea atrage ceva mai mult public. Sper că în play-off unde vom întâlni totuși niște adversari mai tari, ne vom regăsi ritmul și se vor integra și jucătorii noi în jocul gândit de Alexa. Apropo, Elek și Doman mi se par a fi achiziții bune, complementari cu ceea ce avem deja.

ACS Poli: Pap (6) - Belu (5,5), Scutaru (6), Cânu (6,5), Neagu (5) - Keita (5), Poparadu (5,5), Trandu (5,5), Boldea (5) - Henrique (5,5), Popovici (5,5)

Schimbări:
Elek (5,5) pentru Boldea (min 43)
Bărbuț (5,5) pentru Popovici (min 46)
Doman (6) pentru Henrique (min 68)

Golul lui Cânu la 3:20.

18 martie 2015

Olimpia Satu Mare - ACS Poli 0:0

Doar ineficienţa Reşiţei face ca Poli să rămână pe prima poziţie şi după această etapă, ambele echipe terminând la egalitate de zero jocurile pe care le-au disputat. Noi nu ne-am ridicat la vreo înălţime şi am văzut experimente diverse făcute de Alexa, precum şi schimbări timpurii.

Nu pare să fi fost o partidă foarte disputată, cu ocazii puţine de ambele părţi. Poli a început cu Pap titular, poate ca o rotaţie a portarilor, şi a beneficiat de prima ocazie în minutul 6, când Elek a trimis pe lângă din afara careului. Mingea trimisă cu capul de Boldea din zece metri a fost prinsă de portar, înainte ca gazdele să-şi treacă în cont două bune şanse de-ale lor: întâi, o bară din lovitură liberă, apoi o altă minge dificilă, tot din liberă, respinsă de Pap. Drept urmare a jocului lipsit de incisivitate, a urmat schimbarea lui Belu cu Bărbuţ, în minutul 31, cel dintâi fiind folosit pe o poziţie mai avansată decât de obicei, la mijloc.

A trecut însă mai bine de jumătate de oră între ocaziile noastre şi următoara fază periculoasă de poartă în contul Politehnicii - şutul lui Popescu parat de portarul advers. Henrique, în minutul 67, şi Boldea, în minutul 73, au şutat şi ei de la distanţă, nereuşind însă să-şi cadreze eforturile. Poate cea mai mare ocazie a partidei, cu siguranţă cea mai mare pentru noi, s-a arătat în minutul 76, când şutul din 6 metri al lui Henrique a fost respins, mingea a ajuns la Elek, care din doar 4 metri a nimerit portarul. Gazdele au rămas în zece în minutul 90, Sălăgeanu fiind eliminat pentru două galbene, dar cele cinci minute de prelungiri n-au fost prilej suficient pentru ca noi să mai facem diferenţa. Scorul final, nimic la nimic.

Cea mai proastă veste după acest meci este accidentarea lui Popescu, din repriza secundă, acesta fiind suspect de fractură la mână. În mod interesant, Ov. Petre l-a înlocuit pe Trandu la pauză, poate că în speranţa de a coordona mai bine echipa, doar că lipsa de ritm n-a putut fi depăşită nici în acest fel. Faptul că ne-am procopsit, din nou, cu o grămadă de cartonaşe nu ajută nici el, mai ales pe termen lung şi pentru a stabiliza mişcările din primul unsprezece.
Aşadar, un meci dezamăgitor în mai multe feluri.

Cred că putem accepta că e nevoie de puţin timp pentru ca echipa să prindă încredere, dar tot felul de detalii, precum ratările atacanţilor sau inabilitatea de a-l legitima pe Nikiema, lasă un gust de stângăcie la mai multe nivele. Problemele medicale, cu tot felul de jucători în diferite faze ale recuperării, precum şi anumite preferinţe tactice, precum localizarea lui Keita pe bancă, în ciuda unui tur bun de campionat (cum să joace Belu titular astăzi în locul său?) dau şi ele de gândit.

Pe deasupra, mult trâmbiţatul amical cu Dinamo a fost anulat, din cauza clubului bucureştean, dar şi acesta se dovedeşte doar încă un element care să dea peste cap programul echipei.

Sper să găsim degrabă stabilitatea pe care o aveam la finalul turului şi astfel să ne redobândim şi forma. Ceva timp mai e, dar clasamentul poate oricând să se întoarcă, în acest ritm. Mai ales că nu vorbim de o întâmplare: ultimele şase partide oficiale ne-au adus cinci egaluri, în care am marcat doar două goluri!

Poli: Pap – Melinte, Cânu, Scutaru, Neagu – Belu, Ov. Popescu, Trandu, Boldea – Elek, Pedro Henrique

Au intrat:

Bărbuţ pentru Belu (min 31)
Petre pentru Trandu (min 45)
Poparadu pentru Popescu (min 63)

15 martie 2015

Între timp, la ACS Poli

Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar pauza forţată din această săptămână a trecut tare greu. În campionat lucrurile stau neschimbate, căci Reşiţa a câştigat dramatic acasă cu FC Olt, după un meci în care a dispus de trei penalty-uri - culmea, toate destul de corecte. Păcat că tocmai în această etapă, Nuno Claro a fost nevoit să se găsească pe banca de rezerve.

Am mai aflat programul pentru play-off, care va începe din 4 aprilie şi va dura până pe 6 iunie, câte un meci pe săptămână, fără etape intermediare. Sunt zece meciuri care se vor disputa toate cu începere de la ora 11, pentru a menţine suspansul infinit al ligii secunde. Liga 1 se termină cu o săptămână mai repede, deci nu avem un deficit prea mare din acest punct de vedere - dacă reuşim să promovăm.

Ca mişcări de trupe, această săptămână a văzut sfinţirea plecării lui Dragu, care a trebuit şi despăgubit de club, precum era de aşteptat. Lui i s-a alăturat Morariju, a cărui contract a fost desfăcut de comun acord. Asta pe lângă plecarea lui Kneeshaw, ceva mai veche, care s-a desfăşurat în aceiaşi termeni.
Pe sens invers, a fost adus până la vară Angelo Montenegro, portarul care se afla în lotul echipei noastre de mai mult timp. Este generaţia 94 şi deţine cetăţenie italiană, unde a jucat la Perugia şi Viareggio, înainte să treacă prin Bulgaria, la Botev Vratsa.

Se mai pot face transferuri până la începutul play-off-ului, din câte înţeleg, însă nu cred că este cazul să aducem alţi jucători, decât dacă se iveşte vreo oportunitate deosebită sau realizăm o deficienţă de neignorat. Sper să nu fie cazul.

Urmează meciul de la Satu Mare miercuri, deci măcar nu mai avem mult de aşteptat. Hai Poli!

8 martie 2015

Ripensia - ASU Poli 2:6 (0:2)

Derby-ul timișorean din liga a patra a adunat destul de mulți spectatori pentru acest nivel și le-a oferit și un meci plăcut într-o atmosferă la fel de plăcută. În final Politehnica a ieșit învingătoare pe merit, la un scor mult prea dur, datorat numeroaselor greșeli ale gazdelor, care s-au arătat cam nepregătite pentru această partidă foarte importantă.

Dar începutul de meci a fost mai bun pentru Ripensia care a ținut mai bine de balon, a avut și primele ocazii — un cap al lui Briciu peste poartă și două cornere periculoase —, pe când violeții au părut ușor timorați la primul lor meci pe „Dan Păltinișanu”. Totuși, au reacționat în minutul 12, când au profitat de o greșeală a defensivei ripensiste, au recuperat, iar Drăghici a fost foarte bine lansat (deși mie mi s-a părut cu un pas în ofsaid) în poziție de unu la unu cu portarul. Acesta din urmă iese foarte bine și respinge din alunecare. A fost faza ce s-a repetat cel mai adesea în restul meciului, căci defensiva galben-roșilor s-a dovedit extrem de lentă și de imprecisă în execuțiile tehnice.

Presiunea poliștilor a crescut grație obținerii unor cornere, care în final au adus și golul în minutul 15: Stancu centrează foarte bine, iar Gălan apare la colțul scurt și marchează cu capul. Marcajul ca și inexistent. Ripensia încearcă să restabilească egalitatea, dar problemele de tehnică din apărare se regăsesc și în compartimentul ofensiv. Mediop scapă spre poarta lui Burtic, dar ultima atingere este defectuoasă, mingea ajungând în brațele portarului. O lovitură liberă ar fi putut aduce mai mult, căci schema executată păcălește defensiva Politehnicii și îl găsește pe Francescu liber pe stânga, dar șutul său este mult prea slab.

Și, vorba clișeului, „ocaziile se răzbună”, astfel că în minutul 34 Poli își mărește avantajul. Vucea sprintează cu ușurință pe lângă adversari, pătrunde în careu, șutează destul de slab, dar portarul Carlaonț se afla oricum într-o situație dificilă și nu reușește decât să întindă brațul ca să respingă cu greu mingea. Drăghici a fost pe fază și a împins-o în poartă.

Ripi nu poate face altceva decât să reia atacurile, iar Popa irosește o șansă foarte bună: în poziție de singur cu portarul lobează defectuos și mingea nu cadrează spațiul porții. În cele din urmă, Ripensia pare că obține izbăvirea când primește un penalty. Briciu preluase frumos o pasă înaltă, nu s-a hazardat și a strecurat-o printre doi fundași, forțându-i să-l doboare în careu. A fost să fie „momentul psihologic” al meciului, din care câștigător a ieșit Burtic. Acesta i-a tot distras atenția lui Briciu, dar nu a trădat deloc colțul în care avea să sară, decât în ultimul moment. Briciu trimite slab și nu destul de plasat, astfel că portarul violeților respinge.

Cu 2-1 la pauză poate repriza a doua ar fi fost altfel, dar așa Ripensia a reintrat pe teren nu prea încrezătoare în propriile forțe, iar Poli s-a organizat foarte bine în apărare, astfel că multă vreme nu s-au consemnat prea multe faze de poartă. Suciu și Olariu au și făcut rapid două schimbări, dar nicidecum unele ofensive, semn că și pentru ei erau clare problemele din defensivă. Au mizat, deci, pe experiența lui Nohai și Zaluschi. De ce n-ar fi făcut-o de la începutul meciului, nu știu. În orice caz, aceștia n-au adus mare lucru în jocul Ripensiei.

Notăm astfel încă o fază imprecisă a lui Mediop în careul mic și încă o lovitură de cap a lui Briciu, peste transversală, înainte ca Drăghici să profite de o nouă greșeală la mijloc și să marcheze dubla în minutul 70. Soarta învingătorului era pecetluită, iar ultimele 10 minute devin destul de haotice, calitatea fotbalului scade și pe acest fond se înscriu încă 5 goluri! Mai întâi Ungureanu înscrie primul gol al Ripensiei după ce mingea îi revine în urma lovituri libere respinsă. Doar două minute mai târziu, Naidin înscrie și el cu capul după un corner, tăind astfel orice posibilă speranță renăscută a gazdelor. Vucea înscrie și el în minutul 88, profitând de ieșirea hazardată a lui Carlaonț și de neînțelegerea fundașilor, ca la următoarea fază Briciu să înscrie în sfârșit cu capul, din plonjon. În fine, Tulcan închide „setul” și meciul cu un gol spectaculos dintr-o lovitură liberă de la colțul careului mare, mingea intrând pe lângă bara de la colțul scurt.

Poli punctează astfel a treia victorie în tot atâtea meciuri oficiale în fața Ripensiei, după victoria in extremis din tur și cea de la penalty-uri din Cupă de anul trecut. Ce multe s-au schimbat de la acel amical când cele două proiecte se aflau la început de drum! Ripensia acum mi se pare în regres față de perioada când era revelația Cupei României, ceea ce este foarte păcat, iar la acest meci s-a prezentat deplorabil. Poli, în schimb, a arătat matură, pragmatică și organizată, iar Brîndescu a dovedit că știe cum să pregătească un meci important, încă o dovadă că schimbarea lui Codrea n-a fost o greșeală. Cred, astfel, că nu vor mai repeta greșelile din trecut.

Și ca să închei cu niște aprecieri personale, am să spun că mi-a plăcut meciul, cât și atmosfera din jurul său. La tribună suporterii ambelor echipe au stat laolaltă și au fost aplaudate ambele, în mod egal. Chiar de au fost destule inexactități tehnice, au fost și destule momente frumoase. Au fost multe goluri, dar poate ar fi fost mai palpitant dacă era mai strâns. Este un lucru foarte bun că un asemenea meci atrage un interes mult peste ce e normal la acest nivel, ba chiar peste meciuri din prima ligă. Aș spera ca acest interes să atragă și atenția unor sponsori sau investitori, care sunt extrem de necesari ca fotbalul timișorean să renască, precum și atenția autorităților locale. Cred că e nevoie de un stadion mai mic care să poată fi folosit de echipele locale, pe lângă „marele oval” sau un eventual stadion nou. Dar până la îndeplinirea unor astfel de vise, mă bucur că există posibilitatea unor astfel de derby-uri locale pentru că întotdeauna competiția e benefică. Și poate peste câțiva ani, vor avea loc într-un eșalon superior, ca pe vremuri.

7 martie 2015

FC Bihor - ACS Poli 1:1 (1:0)

N-a fost un debut grozav de retur pentru noi, căci în ciuda unei superiorităţi numerice de aproape o oră, Poli a reuşit să egaleze doar pe final, graţie golului lui Henrique. Înfrângerea Reşiţei ne permite să păstrăm prima poziţie, însă nu cred că este genul de rezultat pe care şi-l dorea cineva. Nenumăratele ratări semnate de Henrique, Popovici, Belu sau Scutaru, cuplate cu intervenţiile portarului advers, au evidenţiat iarăşi o lipsă de eficienţă în faţa porţii. Golul primit (din nou) în urma unei faze fixe reprezintă şi el o cauză de îngrijorare.

O singură mică surpriză aş remarca în primul unsprezece, anume prezenţa lui Smaranda în poartă în locul lui Pap. În rest, cu cele cinci absenţe pe fondul unor accidentări (Bărbuţ, Chipirliu, Duarte, Petre, Lazăr) şi suspendarea lui Neagu, Alexa i-a trimis pe Popovici şi Melinte titulari, în vreme ce Nikiema nu a prins lotul pentru această deplasare. Prima fază i-a aparţinut lui Cânu, care a avut un şut-centrare respins de portar, înainte ca Popovici să-şi treacă în cont două ratări importante, prima chiar după ce scăpase singur spre poartă. Jocul s-a liniştit la trecerea unui sfert de oră, înainte ca gazdele să deschidă scorul în minutul 24: un corner respins fără prea multă convingere a păstrat posesia la orădeni, mingea a ajuns în final la Lazăr, care a înscris la vinclu, din demivoleu. Reacţia noastră a lipsit să apară - abia în minutul 38 Henrique ar fi putut înscrie, şutul său fiind respins de portar. Imediat, gazdele au rămas în zece după un dublu avertisment, însă până la pauză nu am mai notat nimic interesant, exceptând înlocuirea lui Poparadu cu Nanu.

Din păcate nu am ieşit cu multă convingere de la vestiare, astfel că ocaziile s-au lăsat din nou aşteptate, în ciuda unei dominări autoritare. Tot Henrique s-a văzut la finalizare în minutul 65, dar a trimis în plasa laterală, ca zece minute mai târziu, Scutaru să reia mingea cu capul - în transversală. Belu şi-a încercat şi el şutul în minutul 84, înainte ca egalarea să fie consemnată de Henrique două minute mai târziu, din patru metri, la pasa lui Elek. Presiunea de final a mai adus un şut în transversală, trimis de Boldea, însă rezultatul de pe tabelă a rămas acest neconvingător 1-1.

Nu cred că e loc de multe comentarii astăzi. Pretenţiile de la un asemenea meci au fost altele, cu atât mai mult cu cât am beneficiat de avantajul unui om în plus. Dar ca şi în alte partide, abilitatea noastră de a transforma dominarea în goluri sau chiar ocazii s-a dovedit limitată. Din fericire, repercusiunile asupra clasamentului sunt chiar pozitive, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să căutăm soluţii la problemele semnalate astăzi. Urmează o nouă pauză, în absenţa Câmpinei, urmată de o deplasare la Satu Mare, în etapa intermediară.

Poli: Smaranda - Belu, Scutaru, Cânu, Melinte - Trandu, Popescu - Popovici, Poparadu, Boldea - Henrique

Au intrat:

Nanu pentru Poparadu (min 43)
Elek pentru Popovici (min 47)
Bălace pentru Melinte (min 63)
Google+