31 august 2019

Poli - ACSO Filiași 1:2 (0:0)

Alb-violeții au pierdut meciul, dar nu războiul, vorba vine. Putem scrie cu certitudine că înfrângerea este una nemeritată, căci băieții noștri au avut cinci-șase ocazii bune, chiar mai multe decât oaspeții, care s-au dovedit însă mai pragmatici. Golul nostru a fost înscris de Sebastian Velcotă, care a revenit la echipă și a adus un aport pozitiv în acest joc.


Celălalt debutant din acest joc a fost fundașul stânga Raul Popa, un jucător interesant, dar care nu este încă pregătit să ducă un meci întreg. Am avut un debut de joc foarte bun, căci timp de douăzeci de minute am dominat partida și ne-am creat patru ocazii mari de a înscrie, toate la capătul unor acțiuni cursive de atac cum n-am mai văzut de ceva vreme la Poli. Finalizarea a lăsat puțin de dorit, dar maniera în care Iseini, Velcotă și Ochea au conlucrat este dătătoare de speranțe. Adversarii au reintrat în joc ulterior și ne-au pus în pericol poarta mai ales la fazele fixe, fiind nevoie de intervenții inspirate ale lui Mosoarcă pentru a menține scorul egal. Poate cea mai mare șansă a oaspeților a venit spre finalul reprizei, când o bălbâială în careul nostru le-a permis acestor să finalizeze o acțiune prelungită de atac, mingea fiind deviată de puțin pe lângă colțul lung.

Am avut două victime pe parcursul primei părți, cu Cochințu ieșind la pauză și Ochea urmându-l după un sfert de oră. Între timp, Filiașul a reușit și deschiderea scorului, la o acțiune în care poziționarea fundașilor în zona stângă a defensivei noastre a lăsat de dorit (min. 55). N-am cedat și după o dublă ratare a lui Podină (de fapt două tentative blocate în aceeași fază), am reușit egalarea prin lovitura de cap a lui Velcotă (min. 65). O intervenție negândită a lui Oprea la mijlocul terenului ne-a văzut rămași în zece, dar atitudinea echipei a fost în continuare pozitivă. Modificările efectuate în general forțat de-a lungul reprizei nu au adus un plus semnificativ în joc, ceea ce ne-a limitat ofensiv, dar tot o slăbiciune de organizare la un corner a permis Filiașului să preia conducerea (min. 83). Puteam egala până la final, fie la libera lui Iseini, fie la mingea lungă pe care Velcotă n-a reușit s-o preia spre poartă, dar n-a fost să fie și am rămas cu buza umflată.

Înainte de a trece la concluzii, două cuvinte și despre un arbitraj...dezamăgitor. Fotoreporterul nostru, situat în spatele porții, a confirmat părerea pe care am avut-o din tribună, că Velcotă trebuia să primească un penalty în prima repriză. Ulterior, o intrare brutală asupra lui Ochea nu a fost sancționată de fel, ba mai mult, s-a lăsat jocul să continue deși jucătorul a fost lovit în zona capului! În partea secundă, Oprea a văzut roșu direct pentru o intrare care putea fi lejer sancționată cu galben (ar fi avut aceeași consecință, căci jucătorul nostru fusese avertizat, dar nu l-am fi pierdut două meciuri), iar la final s-au dat doar trei minute de prelungire, în condițiile în care au avut loc cinci schimbări, s-au marcat trei goluri și s-a dat un roșu. Ciupeli, mai mici și mai mari.

Revenind la ale noastre, cu siguranță putem aprecia jocul echipei. Primul unsprezece folosit astăzi a arătat că este unul competitiv, în ciuda vârstei, dar suferim la nivelul băncii de rezerve. Cel mai clar exemplu, în repriza secundă am fost forțați să folosim doi mijlocași centrali în centrul apărării, după accidentarea lui Cochințu. Se prefigurează o mutare la nivelul băncii tehnice, unde ar veni Silviu Bălace antrenor principal de săptămâna viitoare. Să sperăm că și cu doi-trei jucători cu experiență, căci chiar dacă direcția pare bună, riscăm să intrăm în cerc vicios al înfrângerilor, care scade încrederea de sine a unei echipe și așa tinere.

Poli: Mosoarcă - Sporin, Cochințu (46 Buga), Podină, Popa (77 Românu) - Ochea (59 Mitre), Oprea, Chiriac, Iseini - Pădurariu (62 Daminescu) - Velcotă


27 august 2019

CR: Ghiroda și Giarmata Vii - Poli 6:1 (4:0)

Inevitabilul s-a produs degrabă. În fața unei formații bune a Ligii a III-a, alb-violeții s-au dovedit inferiori din punct de vedere fizic și au arătat numeroase slăbiciuni la fazele fixe.


Totul a început de la golul primit, la o primă vedere, direct din aut - doar că Baranyi, complet nemarcat în careu, a deviat mingea aruncată puternic de la margine (min. 10). Nici n-am clipit și s-a făcut 2-0, același Baranyi, la fel de nemarcat, înscriind după un corner (min. 11). Chiar dacă Mosoarcă a mai scos câteva mingi de pe spațiul porții, nu am reușit nicicum să gestionăm fazele fixe, ba chiar am luat un al doilea gol după o lovitură de la margine - Bocșan a deviat cu capul mai departe către Baranyi, care a îndeplinit o formalitate (min. 23). S-a făcut 4-0 înainte de pauză (min. 40) la o fază plecată de la pasa greșită a lui Podină, apoi la reluare 5-0, când Iseini a faultat în careu și gazdele au primit un penalty. Au încercat o umilință, schema Messi-Suarez cu pasă în lateral, nu a ieșit, dar faza a continuat și tot au izbutit să înscrie (min. 50). A venit și un gol de partea noastră, la un șut al lui Buga din interiorul careului, care a dat peste mâinile portarului și a intrat în poartă (min. 63), dar la scurt timp am mai încasat un gol - iar după un corner, o degajare nereușite și o ieșire la ofsaid la fel de neinspirată (min. 68). Finalul a mai adus câteva ocazii, inclusiv una a noastră, la o liberă bătută de Iseini și scoasă de portar.


Revin la cele scrise chiar ieri - dacă nu aducem întăriri defensive, vom suferi grav și mă tem că aceasta nu va fi ultima înfrângere dizgrațioasă. Jucătorii încearcă, în linii mari, să se impună, un exemplu elocvent fiind Românu, care a jucat accidentat mai bine de douăzeci de minute, dar a tras de el și a reușit câteva faze bune. Dar până nu aducem câțiva jucători să organizeze defensiva, să ne dea un plus de talie, câțiva centimetri de barbă, ne va fi extrem de greu.

Factorii decizionali care poartă răspunderea acestui club trebuie să facă un ultim efort, dacă tot au insistat pentru înscrierea în acest sezon. Trebuie să-l facă în primul rând pentru că este vorba de Poli, trebuie să-l facă pentru acești copii care au rămas să poarte tricoul și trebuie să-l facă pentru suporterii care mai sunt alături de echipă (ca fapt divers, tribuna a fost arhiplină). Până și adversarii, cei care au primit jucători de la Poli de-a lungul ultimilor ani, cei care au activat la club în anii trecuți, înghit în sec de amarul situației actuale.

Poli: Mosoarcă - Sporin, Iovanovici, Podină, L. Codrea (min. 33 Tașcă) - Oprea (min. 52 Buga) - Românu, Oprea, Ochea, Iseini - Pădurariu (min. 46 Daminescu)


26 august 2019

Catalogul alb-violet: Fortuna - Poli

Anul acesta va aduce două-trei schimbări la catalog, una de mult în coacere, celelalte de nevoie. Ca să începem cu cele din urmă, nu vom mai face analize individuale, fiindcă nici nu vom avea acces la materiale video, ca să verificăm diverse faze cheie. Totodată, o să eliminăm notarea separată pe echipă, rămânând doar la cea pentru antrenor, fiindcă diferențele între cele două erau rare - și, mai degrabă o experesie a afinității față de antrenor, decât a deciziilor sale tactice.

Au fost 14 votanți.
Schimbarea mai semnificativă va fi la sistemul de notare. În anii trecuți, 95% din note erau între 4,5 și 6,5 - o abordare puțin drastică și limitată în sus. Începând cu acest sezon, vom elimina jumătățile de puncte și veți remarca o polarizare mai mare - în special în sus, dar și în jos. Deci să nu vă speriați când mai vedeți câte un 8 sau un 9.
Ca să aducem în discuție meciul de la Becicherecu Mic, marele plus vine la nivelul echipei, care a abordat meciul curajos și a luptat până în ultimul minut. Toate acțiunile de atac care au avut finalizare au avut și o bună cursivitate, pase inteligente și momente de bravură individuală. Va să zică nu au fost un rod al întâmplării, al unor mingi aruncate la nimereală - asta chiar dacă, mai ales în prima parte, am dat mult cu mingea direct la adversar, Pădurariu fiind izolat în față. Când adversarul ne-a oferit spații, am profitat de ele, și incursiunile din flanc înspre centru au dat ceva roade.

Evidente au fost slăbiciunile defensive. Prestația lui Mosoarcă a mascat multe erori - de plasament, de posesie, de marcaj - atât în flancuri, cât și pe centru. Buga a suferit mult în flancul stâng, în primul rând fiindcă nu este fundaș de meserie și avea o poziționare care nu-l avantaja în duelurile cu Hodiș, și în al doilea fiindcă a primit doar sporadic susținere de la Iseini. Nici Sporin, odată mutat în stânga, nu a fost mult mai comod, în special în repriza secundă. Au venit ocazii și din stânga, și din dreapta, dar și prin centru - acolo unde așezarea aceasta cu un singur închizător a oferit mai mult spațiu adversarilor, chiar dacă Chiriac și Oprea au fost ambii mai retrași ca profil.

Aici stă cheia unei echipe solide, avem nevoie de un fundaș central experimentat ca de aer, care să coordoneze cele două compartimente. Un coleg de aceeași factură la mijloc ar fi o altă mutare inspirată. Nu avem resurse să facem minuni, dar dacă nu găsim niște soluții aici, este doar o chestiune de timp până ce acest lucru se va vedea în rezultate și va debusola echipa. Rezervele pentru Cochințu și Podină sunt Mirescu (2001) și Tașcă (2002), doi jucători care au neapărată nevoie de colegi cu experiență în jurul lor pentru a nu rămâne expuși în fața adversarilor.

Cam atât pentru astăzi, că mâine este iarăși zi de meci. Notele în formă scriptică mai jos, cronică/comunitate. L-ați desemnat pe Iseini omul meciului, cu 64% din voturi. Noi mergem pe mâinile lui Mosoarcă de această dată, chiar dacă amândoi au arătat mult că și-au dorit ceva de la acest joc.

Cronică

Mosoarcă (9) - Sporin (6), Cochințu (6), Podină (6), Buga (5) - Oprea (6) - Daminescu (5), Chiriac (5), Ochea (7), Iseini (8) - Pădurariu (6) + Iovanovici (6), Românu (7), Mitre (-) + Velcotă (7)

Comunitate

Mosoarcă (7,8) - Sporin (6,1), Cochințu (6,5), Podină (6,9), Buga (6,1) - Oprea (7,4) - Daminescu (6,5), Chiriac (6,1), Ochea (7,0), Iseini (8,0) - Pădurariu (6,7) + Iovanovici (6,5), Românu (7,4), Mitre (6,3) + Velcotă (7,2)

25 august 2019

Fortuna Becicherecu Mic - Poli Timișoara 1:1 (1:0)

Și, iată-ne în Liga a III-a. În fața a 250 de spectatori, la 20 de kilometri de Timișoara, pe un stadion pe care l-am văzut de zeci de ori în anii în care ieșeam din țară pe la Cenad, alb-violeții au dat piept cu Fortuna Becicherecu Mic. Precum scriam și în prefața acestui sezon, nu este o situație în care ar trebuie să se regăsească Poli - nu fiindcă cei care au rămas alături de echipă n-ar știi s-o savureze, ci datorită faptului că artizanii acestei situații dezastruoase au fost departe de arena becicherecheană.


Gazdele au pornit ca favorite în acest meci - o altă situație inedită, să joci împotriva lui Poli ca formație proaspăt promovată din L4 și să ai prima șansă la victorie. Mă temeam că ne va fi foarte greu, cu un jucător 97, doi 98, trei 99, un 00, doi 01 și doi 02 în primul unsprezece, majoritatea fără experiență la seniori. Bandorla de căpitan a purtat-o ultimul mohican al sezonului trecut, Lucian Oprea.

De la stânga la dreapta:
Pădurariu, Mosoarcă, Podină, Cochințu, Ochea, Oprea (R1)
Chiriac, Iseini, Buga, Daminescu, Sporin (R2)
Ambele formații s-au tatonat un sfert de oră, timp în care a devenit evident că improvizația lui Marco Buga în flancul stâng, acolo unde ar juca în mod normal fie Raul Popa, jucătorul venit de la CNPT, fie Podină, dacă am avea alt fundaș central, nu funcționa. Primele șanse le-am avut noi, cu Iseini artizan, dar odată ce gazdele au început să-și finalizeze ocaziile, a părut că jucătorii noștri le-au luat puțin de frică. Au fost două intervenții bune ale lui Mosoarcă, dar și câteva finalizări pe lângă din poziții promițătoare pentru Fortuna. Dominarea s-a lăsat cu gol abia pe final de repriză și, culmea, la un corner, din care Bârză a marcat cu capul (min. 40).


Cu scorul rămas strâns, am păstrat speranță pentru mai bine, iar atitudinea cu care băieții au început repriza secundă mi-a dat motive de încredere. Au fost două ocazii bune, ambele semnate de Iseini, dar ce-a de-a doua a arătat chiar a fotbal, cu o incursiune în flancul drept, un șut parat al lui Daminescu și o reluare din prima în bară a câștigătorului trofeului CroVi juniori de sezonul trecut (min. 50). Din fericire pentru noi, gazdele au jucat deschis în continuare. Asta a venit cu plusuri, că am avut spații, dar și cu minusuri, că au avut și șansele lor. Mosoarcă, însă, a fost inspirațional între buturi, iar până la finalul partidei a scos de cinci sau șase ori în poziție de unu la unu. Introducerea lui Românu a dinamizat flancul drept, de unde a venit și pericolul pentru poarta Fortunei. A fost, întâi, o pasă în lungă de linie pentru Ochea, acesta a depășit un adversar în marginea careului, a centrat tare pe colțul lung la Iseini, care a reluat cu capul, însă portarul a parat (min. 76); iar apoi, în minutele de final, tot Românu a luat o minge din propria jumătate, a trecut de un adversar, a schimbat flancul cu o pasă pentru Iseini care nu s-a precipiat, deși presat de un fundaș, a luat la țintă colțul din stânga portarului și a tras de la 16 metri, reușind egalarea! Mosoarcă ne-a păzit punctul în minutele de prelungire, și ne-am putut bucura de un debut, până la urmă reușit.


Reușit chiar dacă, repet, e greu să ne obișnuim cu ideea că un egal la Becicherec este un lucru bun pentru Poli. Dar cu cât mai repede ne vom obișnui cu ea, cu atât mai repede vom putea să stăm aproape de echipă și să-i susținem pe băieți, de la care vrem mai mult din ce am văzut astăzi: o atitudine pozitivă, dispoziție la efort, și mostre de fotbal pe alocuri. Cu doi, trei jucători cu experiență pe axul central, care să ajute mai ales la organizarea defensivă, am câștiga mult în consistență, ceea ce ne trebuie neapărat, la cum am văzut echipa reacționând după egalare. Până la urmă a fost un meci de debut și pentru mulți dintre jucători, emoțiile sunt naturale, dar pentru a-i ajuta să treacă peste ele și să nu-și piardă încrederea, avem nevoie de aceste completări.


Dacă tragem linia, eu m-am bucurat să-i văd pe băieți jucând, mi-a plăcut meciul și sper să continuăm pe această direcție.

Bravo Poli!

Poli: Mosoarcă - Sporin, Cochințu, Podină, Buga (min. 57 Iovanovici) - Oprea - Daminescu (min. 63 Românu), Chiriac (min. 77 Mitre), Ochea, Iseini - Pădurariu

Referitor la catalogul nostru alb-violet, îi dăm pornire și în acest sezon, să vedem cine mai dă note și dacă-și mai are rostul.


22 august 2019

Debut de sezon în L3

Uneori stau și mă mai uit printre comentariile de pe Facebook, iar atunci când apare cineva care deplânge situația în care am ajuns (de exemplu să pierdem 2-6 cu Sântana sau 0-3 cu Gătaia), mă minunez la rându-mi că mai există persoane cu puterea să deplângă. Cândva pe la mijlocul sezonului trecut am renunțat să mai deplâng și am ales să trăiesc în moment. Căci atâta mai avem, momentul.


Ne aflăm la primul sezon din istoria lui Poli în L3 (din fotbalul romanesc 'modern', de dupa 1946), iar faptul că nu s-a discutat de fel despre asta în această vară, este grăitor pentru statutul care i se acordă în acest moment clubului. Am putut vedea de-a lungul acestor săptămâni cam care este nivelul de susţinere de care dispune. Am văzut ce s-a întâmplat cu baza de pregătire. Am văzut pe ce jucători s-a putut baza stafful tehnic. Am văzut cum Dumbrăviţa este tratată ca un fel de mecca a fotbalului timişorean în comparaţie cu Poli.

Sunt nişte realităţi triste pentru care nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Mai mult de atât, nici nu se mai zbate cineva să ceară vreo judecată. Ce-a fost a fost, ce-o să fie o să fie. Când un tovarăş polist mi-a zis în urmă cu şase luni că se va continua în L3 la minima rezistenţă în cazul retrogradării, am crezut că nu este posibil aşa ceva - nu fiindcă nu s-ar putea, ci fiindcă ar fi dincolo de ceea ce este demn pentru blazonul lui Poli şi cei care şi-au asumat să-l fluture în vânt. M-am înşelat.

Să ne uităm la lotul cu care vom aborda acest sezon:

Portari: Octavian Mosoarcă, Robert Popeţ

Fundaşi: Sinişa Sporin, Raul Cochinţu, Cristian Podină, Sebastian Mirescu, Laurenţiu Codrea, Octavian Taşcă, Cătălin Ţărţău, Bogdan Turdean, Raul Popa

Mijlocaşi: Lucian Oprea, Remi Ochea, Nafi Iseini, Velco Iovanovici, Alexandru Dincă, Cristian Mitre, Eduard Codrean, Marco Buga, Alexandru Daminescu, Sergiu Românu, Denis Dorobanţu

Atacanţi: Cristian Pădurariu, Alexandru Dobrincu, Flavius Toboşaru, Adrian Sevici

În primul rând, nu este cert că toţi vor continua - de exemplu, cu venirea lui Iseini în această săptămână, Roger Kecskes a luat drumul Dumbrăviţei. În al doilea rând, ar putea să mai vină nişte completări de lot. În al treilea, i-am urmărit la juniori pe majoritatea componenţilor lotului în anii trecuți. Din generația 1997 a rămas Pădurariu, din 1998 doar Codrean, Dincă, Oprea și Sporin, din 1999 Podină, Cochințu, Ochea, Dorobanțu și Sevici, iar de 2000 sunt tot doar patru jucători, Iovanovici, Mitre, R. Popa și Iseini. Diferența până la 26 de jucători o completează juniori activi U19, născuți 2001 și 2002: portarii Mosoarcă și Popeț, jucătorii de câmp Țărțău, Mirescu, Buga (toți 2001), respectiv L. Codrea, Tașcă, Turdean, Dobrincu, Românu, Toboșaru, Daminescu (toți 2002).

În fapt, singurii jucători seniori care au jucat fotbal cu consecvență anul trecut măcar la nivel de L3 sunt Sporin (28/4), Podină (25/0), Cochințu (24/4). Hai și Ochea (18/2). Pădurariu, Sevici, Dorobanțu și Dincă au prins, din varii motive, puține minute de joc. Dintre juniori, câțiva sunt pregătiți să facă pasul spre seniori, alții sunt încă destul de fragezi - fizic, în primul rând. Este clar că avem nevoie de câțiva jucători cu experiență ca de aer în toate compartimentele, dar mai ales în apărare. Doar că și aerul e pe bani la Poli.

Au plecat jucători de toate culorile de la noi în această vară, de la cei cărora le-au expirat contractele, la cei care au avut căutare și au preferat siguranța unui colectiv stabil la alte cluburi de L3. Cu siguranță că echipa ar fi arătat mai bine dacă rămâneau Pop, Velcotă (cei doi plecați în Italia) , Codrea, Foca, David (la Dumbrăvița) și Chiriac (la Dinamo). Fără a dispune de resursele necesare pentru a ține de ei, conducerea a ales să le dea drumul, de regulă sub formă de împrumut, celor care nu și-au dorit să stea. Lupta este pentru a crea un colectiv care să tragă cât de cât într-o direcție, aceasta fiind unica noastră șansă pentru a vedea victorii. Să începem cu una şi vedem apoi câte se pot aduna.

Avem exemplul de acum doi ani al celor de la Centrul de Pregătire Timișoara, care cu o echipă compusă din jucători de 2000 (echivalentul ar fi 2002 acum), au început greu sezonul, dar în returul competiției au devenit competitivi. E drept, condițiile de acolo au fost excelente, iar mulți jucători se află acum în loturile unor echipe de L2.

Dacă Pavel Velcotă, alături de cei care îl vor susţine, va reuși să îi motiveze pe băieți să-şi redescopere potenţialul, vom putea savura momentul, atât cât va mai dura el. Nu are rost să vorbim despre obiective, echipa trebuie în primul rând să-şi găsească picioarele şi cheful de fotbal, jucătorii să-şi recâştige încrederea că...pot.

Dar dacă e să existe, obiectivul este ca jucătorii să arate că nu sunt o echipă a renegaţilor, ci că sunt o echipă a Timişoarei - nu doar la propriu, fiindcă majoritatea sunt născuţi aici, iar toţi sunt crescuţi la Poli, ci ca atitudine. E un cuvânt care pluteşte uşor de pe buzele oricui în fotbal, dar sper ca ai noştri să se ia la trânte cu el, ca un Sporin, un Iseini, un Daminescu să ne oblige să ne aducem aminte de ei în ciuda acestui petec mizerabil de istorie pe care-l parcurge clubul nostru.

Deci, fie ce-o fi, hai Poli!
Google+