30 septembrie 2019

Catalogul alb-violet: Poli - Horezu

A fost nevoie de un efort colectiv, să-i zicem, "uniform" ca să câştigăm vineri în maniera în care am făcut-o. Chiar dacă nu există jucător care să nu fi avut neajunsuri, unii  câte o eroare notabilă de-a lungul meciului, aproape toţi şi-au adus pozitiv contribuţia la obţinerea celor trei puncte.


Un mare merit îi revine lui Bălace şi echipei tehnice, pe de-o parte pentru că munca la apărarea fazelor fixe a dat roade, pe de alta pentru că au făcut câteva ajustări la primul unsprezece cu efecte marcante. Văzând la Dumbrăviţa că trioul Oprea - Sporin - Dincă arată destul de bine, cei trei au fost titularizaţi acolo unde au jucat şi în repriza secundă etapa trecută - Oprea în centrul apărării, Dincă în flancul drept, Sporin la închidere. Toţi trei au dat randament şi am ţinut să remarcăm prestaţia "veteranului" echipei pentru că a fost excelent la intercepţie, blocând aproape toate mingile zburate în direcţia careului nostru.

Precum scriam, a fost nevoie de un efort de echipă ca să obţinem punctele, dar am mai aprecia puţin jocul făcut de Dincă şi de Dorobanţu - doi jucători care au evoluat puţin spre foarte puţin anul trecut, cărora nu li se dădeau şanse mari la primul unsprezece, dar când au primit oportunitatea de a juca, au făcut-o cu determinare. La fel şi Daminescu, care în ciuda contribuţiei la primul gol şi a faptului că a alergat mult, sunt sigur că poate şi mai mult, dar are un mic dezavantaj de vârstă şi nici nu joacă pe un post care să-l favorizeze. Nici lui Românu nu i se poate critica implicarea, dar n-a avut o prestaţie inspirată.

Mai un lucru important: este foarte bine că am câştigat în absenţa unor titulari. Am mai scris că avem parte de cel mult un prim unsprezece care poate duce nivelul, iar faptul că am arătat ca o echipă competitivă şi fără Podină, Cochinţu, Pădurariu sau Ochea între titulari arată că mai mulţi dintre jucătorii neexperimentaţi au început să prindă curaj. Ba, mai mult, arată că în primul rând contează să ai o echipă care trage, iar concurenţa pe post este mereu un lucru bun.

Putem respira adânc cu obţinerea acestor puncte, dar sezonul merge mai departe. N-o să ne fie uşor la Ghiroda, cel mai important fiind să ne găsim cadenţa şi să arătăm că avem capacitatea de a lupta pentru puncte în fiecare meci, că această victorie n-a fost una întâmplătoare.

28 septembrie 2019

Poli - Flacăra Horezu 2:0 (1:0)

Finalmente a venit și victoria în acest sezon - prima de mai bine de patru luni, de la acel 1-0 cu FC Argeș! Golurile lui Iseini și Ochea ne aduc trei puncte de care aveam mare nevoie și ne oferă motive (concrete) să fim optimiști pentru viitor.


Nu cred că cineva se aștepta să avem parte de un meci ușor, iar în ciuda scorului, n-am avut. Am intrat precauți la joc, căutând să nu luăm gol, și aproape că am cedat la prima ocazie a oaspeților, care au trecut ușor de Dincă în flancul nostru drept, centrarea l-a găsit pe Mansour, dar lovitura sa de cap a trimis mingea în bară (min. 13). Același Dincă, de altfel energic și o prezență pozitivă, și-a răscumpărat greșeala cu un blocaj la sacrificiu la un șut din interiorul careului (min. 25). Deși am ieșit pe câteva atacuri promițătoare, fie n-am dat drumul suficient de repede la minge, fie n-am reușit să ne impunem unu la unu, astfel că singurele noastre tentative de gol au fost șuturile lui Velcotă de la mare distanță.

Am avut însă șansa de partea noastră, căci la o acțiune prelungită de atac în buza careului advers, Iseini și Daminescu au presat, iar un adversar a degajat cu sete...în spatele lui Iseini și mingea a intrat în poartă (min. 35)! Golul a fost recompensă pentru atitudinea pozitivă arătată în acea fază, dar n-a lipsit mult să ne vedem egalați degrabă - alb-violeții au părut copleșiți în minutele care au urmat, intervenția lui Mosoarcă fiind decisivă pentru a intra cu avantaj la cabine (min. 37).

Am stat destul de bine în partea secundă, chiar dacă adversarii au avut trei mingi periculoase trimise spre poartă - două pe lângă, una parată iar de Mosoarcă, în poziție de unu la unu cu fostul nostru jucător, Adi Popa (min. 57). Esențial a fost că nu am cedat la fazele fixe, Horezu beneficiind de mai multe cornere, gestionate eficient, chiar dacă nu mereu cu maximă siguranță, de alb-violeți. La fel de esențial a fost că ne-am desprins când ni s-a oferit prima (ok, a doua) mare oportunitate: după ce ratase anterior golul (min. 61), Iseini a conlucrat în flancul stâng pentru a-l deschide apoi pe R. Popa, acesta i-a centrat mingea lui Ochea, care a trimis din apropiere printre picioarele portarului (min. 67)!

Am mai avut șanse bune să ne desprindem până la final, cea mai mare tot semnată de Iseini după un schimb de pase cu Velcotă, însă șutul său a nimerit bara (min. 71). Oaspeții, marcați și de oboseala meciului de Cupă din această săptămână, au mai replicat doar printr-o liberă bătută de căpitanul Nistor, mingea lovind și în acest caz bara (min. 82). Și asta a fost!

Mă bucură nespus această victorie, atât de importantă mai ales pentru moralul jucătorilor. Și una bine-meritată pe deasupra, dovadă a faptului că atunci când ai atitudinea potrivită, ți se întâmplă lucruri bune.

Bravo Poli!

Poli: Mosoarcă – Dincă, Oprea, Chiriac, R. Popa – Sporin, Dorobanțu – Românu (min. 64, Ochea), Velcotă, Iseini – Daminescu (min. 88, Pădurariu)


24 septembrie 2019

Profil: Cristian Daminuță

Am tot auzit/vorbit despre necesitatea unor jucători experimentați. A apărut, finalmente, unul, și ce nume, ce legendă care n-a fost să fie!


Mai rar un jucător așa de talentat, care să nu capitalizeze asupra potențialului pe care l-a avut. Îmi aduc aminte de primele meciuri în care l-am văzut, la echipa secundă, de prezența sa în unsprezecele trimis împotriva lui Dinamo în acel meci din martie 2007, de toate speranțele pe care mi (ni) le-am pus în el în acea perioadă. Apoi a venit plecarea misterioasă la Inter și ce a urmat de acolo a fost din rău în mai rău, până la bizarul transfer către AC Milan.

Când a revenit la noi în 2012, Velcea nu i-a dat mari șanse, însă câțiva ani mai târziu Hagi a reușit să facă ceea ce doar el știe cum, să capaciteze jucători rătăciți, pierduți, și l-a făcut om de bază la o echipă importantă de Liga 1. Din nou decizii proaste, o plecare în Irak, revenirea prin liga secundă la noi, urmată de transferul în liga a V-a italiană, toate pe fugă. În primăvară, Daminuță s-a întors în zona noastră, jucând pentru Millenium Giarmata, unde i-a avut colegi pe Sporin, Cochințu și Ochea. Precum se știe, cu toții au retrogradat din L3 la finalul sezonului trecut.

Ce dovadă mai bună a deciziilor proaste luate, în afară de cea că la 29 de ani a schimbat deja 16 echipe?

Nu știu care este condiția fizică în care se prezintă, dar dacă își mai dorește să joace fotbal, cu siguranță poate să ne ajute - e puternic, un excelent executant de faze fixe, capabil la jocul de cap, și știe câte ceva despre fotbal. Până la urmă, la timona echipei este un om cu care a și jucat - mă rog, mai mult sau mai puțin - iar de Bălace va depinde să-i dea energie și să-l țină în frâu, în același timp.

Și dacă vreți să vedeți mai multe despre povestea lui, găsiți un interviu de o oră cu omul de la începutul acestui an aici.

Data nașterii: 15.02.1990
Locul nașterii: Timișoara, România
Inălțime: 188 cm
Greutate: 85 kg
Poziție: Mijlocaș la închidere/fundaș central

SezonClubŢarăLigăMJGM
2018-19Millenium GiarmataROC144
2017-18AbanoITD--
2016-17Olimpia Satu MareROB30
2016-17Ramat HaSharonISB61
2015-16FCM Baia MareROB160
2015-16ZakhoIQA--
2014-15Viitorul C-ta.ROA291
2013-14Viitorul C-ta.ROA180
2013-14AC MilanITA00
2012-13Flacăra FăgetROC--
2012-13Poli TimișoaraROB10
2011Sherrif TiraspolMDA82
2010-11L'AquilaROC10
2009-10Dinamo Buc.ROA20
2009-10Dinamo II Buc.ROB51
2009-10ModenaITB30
2008-09Inter MilanoITA00
2007-08Poli TimișoaraROA00
2007-08Poli II TimișoaraROB170
2006-07Poli TimișoaraROA10
2006-07Poli II TimișoaraROB181
2005-06Poli TimișoaraROA10
2005-06CFR TimișoaraROB--
2004-05Poli TimișoaraROA00
Total:14310

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate;  IT = Italia; RO = România; MD = Moldova; 
IQ = Irak; IS = Israel 
împrumutat
Sursa: Football Manager 2019, soccerway.com, romaniansoccer.ro

23 septembrie 2019

Catalogul alb-violet: Dumbrăvița - Poli

Problemele sportive nu au soluții simple la alb-violeți. Susceptibilitatea la faze fixe ne-a costat deja mai bine de zece goluri și îi vom mai plăti tribut până când nu devenim mai...atenți, maturi, implicați?

8 voturi
În primul rând, în cazul în care n-ați văzut meciul, găsiți câteva faze pe Dumbrăvița TV (link).

Căci nu aveam voie să luăm primul gol așa cum l-am luat - Stancu a bătut rău cornerul, Sporin a luftat de lângă bară, Daminescu și Mosoarcă au rămas pasivi, în vreme ce Telescu i-a luat fața lui Cochințu și a împuns mingea înspre poartă. Astea n-au mare lucru de-a face cu experiența sau cu diferența fizică față de adversari.

Al doilea corner a arătat mai mult a naivitate defensivă: Românu, intrat cu câteva secunde înainte, a evitat să intervină la o minge în zona lui, din spate doi adversari au țâșnit, scăpând din marcaj, iar mingea lovită inexact a circulat pe marginea careului mic înainte ca Făgărășanu să o trimită în plasă.

Altfel, a fost un meci ezitant și pentru portarul Mosoarcă, care pe lângă intervenția reușită în fața lui Drăghici, a părut temător în a ieși pe fazele fixe și a avut un moment neinspirat la o respingere care putea să ne coste un gol. Și el a acuzat probleme medicale în săptămâna dinaintea partidei, un scenariu care se repetă îngrijorător de des în rândul tinerilor noștri jucători.

Ca să vedem și partea pozitivă, am avut trei-patru faze cursive în repriza secundă, două încununate cu ocazii bune, ceea ce nu e mult...dar dacă înscriam când trebuia să înscriem era destul. Asta în condițiile în care n-a fost un meci grozav al lui Iseini și Velcotă a fost multă vreme izolat. Ne-au ajutat în partea secundă energia lui Românu și dispoziția la efort a lui Daminescu, cât și permutațiile făcute de Bălace la pauză - retragerea lui Oprea ca fundaș central, mutarea lui Sporin la închidere și introducerea unui fundaș dreapta mai ofensiv, în Dincă. Chiar dacă nu are un joc de pase care să se potrivească rolului la mijloc, Sporin a avut dinamismul și agresivitatea necesare unui „distrugător”, în vreme ce Oprea, care ratase mai toate pasele în față din prima repriză, a oferit un plus de siguranță apărării în partea a doua.

Normal că fiind mai ofensivi, ne-am expus adversarilor, dar riscurile fac parte din meserie, mai ales la 0-2. Exact ca anul trecut, dacă nu reușim să ne apărăm bine, se dovedește foarte dificil să adunăm puncte.

Ca și atitudine, nu toți jucătorii par la același nivel. Probabil că și situația îi apasă pe unii, însă alții n-au avut niciodată responsabilitatea rezultatelor și asta se vede în anumite momente din joc. Precum scriam, nu există soluții simple, unele lucruri vin doar cu timpul, dar deja suntem la patru puncte de echipa din fața noastră...

20 septembrie 2019

Dumbrăvița - Poli 2:0 (2:0)

Ne facem viața tare grea prin maniera în care gestionăm fazele fixe, acestea făcând diferența într-un meci destul de echilibrat în rest. Dumbrăvița nu a arătat ca o echipă de speriat, în ciuda numelor jucătorilor îmbrăcați în alb-verde, însă atunci când la fiecare corner mingea apucă să cadă în careul nostru, e clar că suntem expuși la a primi goluri.


Prima reușită a gazdelor a venit la o...non-ocazie de gol, dacă avem în vedere că doi jucători de la alb-violeți au ratat degajarea la un corner bătut prost, și balonul l-a găsit pe Telescu în careul mic (min. 13). La al doilea gol, Mosoarcă a fost temător în a ieși, ca și în alte rânduri în acest sezon, apărarea n-a reușit să respingă o minge recentrată de la bara a doua, și de această dată Făgărășanu a marcat din apropiere (min. 37). De notat însă că „Șarpe” reușise o paradă excepțională înainte, când a scos șutul lui Drăghici cu piciorul, însă la talia sa trebuie să își ajute colegii și să domine careul mic la fazele fixe. Cu curaj, vorba vine. A contat și înlocuirea lui Cochințu cu un minut înainte de gol, fundașul central fiind nerefăcut pe urma unei accidentări la gleznă suferite în meciul cu Fortuna.

Așezarea noastră s-a modificat pe parcursul meciului, cu Oprea retras în centrul apărării, unde a dat un randament mai bun decât la mijloc, Sporin urcat la închidere, Dincă jucat fundaș dreapta, cu Românu în fața lui. Totodată, Popeț i-a luat locul lui Mosoarcă între buturi, în speranța că talia sa ne va permite să gestionăm mai bine fazele fixe.

Partea secundă ne-a arătat mai mult fotbal, alb-violeții reușind să construiască trei-patru acțiuni legate, care, cu mai multă precizie la finalizare, ar fi trebuit să aducă măcar un gol. Daminescu putea înscrie când a primit o centrare de calitate din flancul stâng, găsit liber la unsprezece metri, însă a trimis cu capul pe centrul porții, deși avea timp inclusiv să preia și să tragă (min. 55). Românu a fost și el aproape din careu, dar n-a reușit să cadreze șutul la centrarea lui Velcotă (min. 66), iar la cea mai cursivă acțiune a echipei noastre, finalizarea lui Iseini a fost blocată de un adversar, mingea poposind în brațele portarului (min. 81). Și gazdele au avut șanse, dar Popeț, Dorobanțu, Popeț, în această ordine, au avut intervenții importante, iar atunci când portarul nostru a fost expus, dumbrăvițenii n-au putut să nimerească poarta goală.

Am ratat o șansă de a arăta bine, sincer. În așteptarea întăririlor care nu mai vin, sperăm la mai mult de la următorul meci acasă, cu altă echipă tare antrenată de un fost polist, Flacăra Horezu.


Poli: Mosoarcă (46 Popeț) – Sporin, Cochințu (36 Românu), Chiriac, Popa – Dorobanțu, Oprea – Daminescu (83, Țărțău), Ochea (46 Dincă), Iseini – Velcotă

17 septembrie 2019

Catalogul alb-violet: Poli - Craiova 1948

Cred că a venit momentul pentru o excepţie: după această partidă nu vom acorda note, ne rezumăm la calificativele oferite de comunitate.

Motivele sunt trei la mână: întâi, fiindcă apreciem situaţia dificilă în care s-a aflat echipa, absenţele din lot şi calitatea adversarului; apoi, fiindcă nu ni se pare constructiv să înşiruim o serie de note sub linie, cum ar cere-o rezultatul și prestația acestui meci, dar nici să le mărim artificial; iar nu în ultimul rând, fiindcă oricine poate fi copleşit de situaţie la primul meci mare. O dată.


Pur şi simplu nu este mare lucru de spus sau de analizat. Am fost inferiori fizic, ne-a lipsit curajul să punem mingea jos, iar când nu mai aveam miza rezultatului, am rămas în zece şi totul a fost mai dificil de executat. Craiova ne-a luat tare, a pus multă presiune, ştiind că invariabil va găsi breşe, dacă nu din acţiune, atunci la fazele fixe. Am jucat mai mereu mingea lungă, fără a oferi susţinere pentru Pădurariu sau Velcotă, iar când nu faci asta, n-ai cum să fii periculos, să câştigi posesia în zone promiţătoare. Când am încercat să ţinem de minge, de cele mai multe ori am pierdut-o în propria jumătate, fie datorită unor erori personale, fie din lipsa dinamicii în jocul nostru.

Realitatea rămâne neschimbată de la primele etape: este foarte greu să fii competitiv în L3 cu o echipă compusă preponderent din juniori. Am încheiat meciul cu doar trei jucători născuţi în anii 90 pe teren, Sporin, Ochea şi Dorobanţu. Precum scriam şi în cronică, e aproape imposibil să obţii un rezultat în aceste condiţii.
Dar puteam arăta mai mult curaj, să încercăm să facem lucrurile diferit, să ne creăm măcar o şansă de gol în nouăzeci de minute. Or fi fost Craiova mai tari, dar nu erau de neatins, primiseră goluri în ultimele patru meciuri

Mergem mai departe, cu alt meci dificil vineri, la rănita Dumbrăvița.

14 septembrie 2019

Poli - Craiova 1948 0:5 (0:3)

Nu aveam mari speranţe de la acest meci, o dispută dificilă în orice condiţii pentru alb-violeţi, una aproape imposibilă cu trei absenţe în axul central. Fără Podină, Cochinţu şi Oprea, oaspeţii au putut pune mereu presiune, au câştigat majoritatea duelurilor fizice şi ne-au ţinut ţintuiţi în propriul careu.


Chiar şi în aceste condiţii, craiovenii au primit o mână de ajutor din partea brigăzii de arbitri - un prim gol marcat din ofsaid şi o eliminare foarte uşoară la Toboşaru înainte de pauză. Aici se cam termină scuzele pentru noi, căci atunci când nu ieşi măcar o dată periculos din propria jumătate (!), este greu să mai comentezi ceva. Adversarii au fost superiori din toate punctele de vedere, au controlat mijlocul terenului cu autoritate şi au beneficiat de o grămadă de faze fixe - doar trei din cele cinci goluri pornind de la faze statice. "Doar" dar mai mult ca destul.

Să trecem reuşitele în cronică: o minge pierdută de Dincă la mijloc, Raicea lansat spre poartă, gol în diagonală; un corner recentrat la Dragu, scăpat din marcajul lui Sporin; o liberă bătută înapoi, mingea a circulat către careu, apoi i-a revenit lui Raicea, care a tras tare din 18 metri şi l-a învins pe Mosoarcă; Codoban, proaspăt intrat, a împins în poartă centrarea pe care a trimis-o Negru din zona lui Popa; un corner bătut pe colţul lung, de unde Gugu, complet nemarcat, a înscris.

Au mai fost şi alte ocazii, două-trei scoase de Mosoarcă, o bară, şi câteva tentative mai optimiste ale oaspeţilor La dominarea şi numărul de şanse avute de Craiova, era greu să iasă alt rezultat decât cel de pe tabelă.

Fără dubluri pe posturi, suntem sortiţi să repetăm scenariul de sezonul trecut, cu deznodământ şi mai dureros de această dată. Dar cu ce să aduci dubluri?

Poli: Mosoarcă – Daminescu, Sporin, Chiriac (46 Mitre), Popa – Ochea, Dorobanțu, Dincă (58 Românu), Iseini – Velcotă (46 Buga) – Pădurariu (27 Toboșaru)

9 septembrie 2019

Catalogul alb-violet: Pecica - Poli

Fiecare înfrângere face ca următorul meci să fie unul mai dificil. Din acest motiv este cu atât mai amar că am pierdut la Pecica, la capătul unei partide pe care o conduceam în minutul 89.

17 voturi
Problema principală rămâne maniera în care gestionăm defensiv fazele fixe. Lipsa de experiență și de forță ne fac susceptibili în aceste momente de joc, din care au și venit o bună parte a ocaziilor echipei gazdă. Nu puteam face nimic cu penalty-ul dat aiurea în prelungiri, dar cu câteva minute înainte ne-am expus la o altă lovitură de la unsprezece metri...tot după un corner al pecicanilor.

Ca să ajungem la fazele fixe trebuie, de regulă, să pierdem posesia. Acesta a fost alt neajuns al jocului nostru la Pecica, fiindcă în momentele dificile am predat foarte ușor mingea. N-am încercat să construim sau să temporizăm prin pase, și n-am reușit să scoatem faulturi, să fragmentăm jocul. Acesta ar fi rolul lui Pădurariu, care, jucând cu spatele la poartă, trebuie să profite de fizicul său și să facă fundașilor adverși viața grea în a-i lua mingea. Au fost prea puține dueluri la cap câștigate, prea puține devieri utile.

Altfel, scăpatul de minge este o consecință a lipsei de încredere. Avem o echipă destul de tehnică, putem ține de minge, trebuie să avem și curajul s-o facem. La Pecica nu a ajutat faptul că terenul era unul denivelat, ceea ce a făcut controlul balonului dificil.

Subțirimea băncii s-a făcut din nou simțită. Am fi avut nevoie ca de aer de un jucător proaspăt născut în mileniul doi, care să intre cu mintea limpede. Este al doilea meci consecutiv în care Cochințu trebuie înlocuit și în lipsa unui fundaș de meserie, Chiriac este forțat să coboare în apărare. Intrarea lui Iovanovici nu s-a simțit, iar Românu părea sufocat după doar câteva minute pe teren. Singurul jucător cu ceva experiență de L3 de pe bancă era Dincă, abia refăcut după o accidentare. Bălace ar fi putut încerca să îl retragă pe Pădurariu și să introducă un jucător mai iute în avanposturi, pe Daminescu sau pe Buga, dar astea nu sunt soluții ca să închizi un meci.

Ca prestații individuale, au fost câțiva jucători care au arătat bine și au avut un aport consistent, în frunte cu Velcotă și Sporin. Păcat de ratarea ultimului. Mosoarcă s-a remarcat din nou cu câteva intervenții inspirate, însă a ezitat să iasă la golul egalizator dinainte de pauză. Iseini a fost periculos, Dorobanțu a marcat primul său gol la seniori, Popa a confirmat că este un jucător capabil, iar Podină și Cochințu au ținut destul de bine apărarea cât au jucat împreună. Doar că atunci când a fost greu, în ultimul sfert de oră, aproape nimeni nu s-a mai văzut în joc, mai ales de la mijloc în sus.

Morala: noi putem crește, în primul rând, ca echipă, asta va face diferența cea mai marcantă în rezultate.

Cronică 

Mosoarcă (7) - Sporin (7), Cochințu (6), Podină (6), Popa (6) - Ochea (5), Dorobanțu (7), Chiriac (5), Iseini (6) - Velcotă (8) - Pădurariu (4) + Iovanovici (5), Românu + Bălace (7) 

Comunitate 

Mosoarcă (7,1) - Sporin (6,7), Cochințu (6,5), Podină (6,5), Popa (6,5) - Ochea (6,0), Dorobanțu (6,7), Chiriac (6,0), Iseini (6,9) - Velcotă (8,1) - Pădurariu (6,0) + Iovanovici (6,1), Românu + Bălace (7,7)

8 septembrie 2019

Progresul Pecica - Poli Timișoara 3:2 (1:1)

Acest sezon aduce tot mai mult aminte de cel trecut - nu ajunge că avem o echipă tânără, care își caută încrederea, dar avem parte și de niște arbitraje, vorba vine, de Liga a III-a. Este foarte greu să construiești ceva, când ești mereu aproape, dar nu-ți iese ultimul pas.


A fost un meci ușor atipic la Pecica, formație cu destui jucători experimentați în primul unsprezece, începând cu Szabolcs Szekely, dar care și-a permis să-i țină pe bancă pe Bozian și Copil. Gazdele au dominat autoritar prima repriză, au făcut pressing sus și au avut două șanse prin sus-numitul atacant, dar finalizările acestuia au lăsat de dorit. Pe acest fond, alb-violeții au deschis scorul, după o fază construită în flancul stâng, prin Velcotă, care a rămas la minge cu puțin noroc, a ajuns în zona careului și a trimis balonul către Dorobanțu. Acesta a avut timp să preia, să se poziționeze și să tragă pe lângă portarul advers (min. 32). Jocul a revenit la ritmul anterior, însă în ciuda presiunii, Progresul nu a creat mare pericol. Au egalat, însă, în al doilea minut de prelungire al reprizei, după un corner care n-a prea fost și o ezitare a lui Mosoarcă, care n-a ieșit pe minge.

Partea secundă am început-o foarte bine și am înscris din nou, după o fază de efect a aceluiași Velcotă, care a finalizat plasat din marginea careului (min. 49). Dar nu e vorba doar de gol, ci de faptul că am dominat jocul, am fost prezenți în jumătatea adversă, am mai avut trei ocazii bune, la șuturile lui Iseini și Velcotă, dar mai ales la faza lui Sporin, care a ajuns central, cu portarul în față, însă n-a reușit să cadreze efortul. Așa cum era de așteptat, ulterior gazdele au început să riște mai multe, iar noi am reacționat cu teamă, am predat ușor posesia, ceea ce ne-a înghesuit într-un colț - sau, mă rog, în careu. Cochințu a scos o minge care curgea înspre poartă, după o fază în care trebuia să se dea fault la portar, apoi Mosoarcă a avut o dublă intervenție providențială, mai întâi blocând un șut și apoi alergând să degajeze mingea din fața unui adversar (min. 75). Gazdele au cerut penalty pentru o minge șutată în mâna unui jucător alb-violet după un corner, o fază la care se putea da ceva, dacă era să fie (min. 85).

Presiunea și-a spus până la urmă cuvântul și am suferit, din nou, pe o fază fixă - un aut urmat de o centrare, iar Szekely, demarcat în careu, a trimis puternic cu capul pe lângă portar (min. 89). În mod inexplicabil s-au dat șase minute de prelungire, iar în al patrulea arbitrul a contribuit cu cireașa de pe tort și l-a recompensat pe Szekely pentru un plonjon de calitate cu un penalty, după un duel cu Podină (e drept, a fost șmecher, și-a lăsat brațul în spate, iar de la 30 de metri unde era arbitrul...). Să mai menționez că a fost ofsaid în prealabil?


Arsene a înscris puternic și noi am plecat suferind, după alt meci din care puteam/meritam să scoatem mai mult.

E frustrant, dar nu avem ceva face. Putem doar să privim către jocul nostru, ce putem face mai bine, cum putem să ne expunem mai puțin. Faptul că nu avem rezerve care să ne împingă de la spate, care să intre cu calm și să consolideze jocul nostru, ne-a costat în ultimele două meciuri. Chiar și așa, privesc către partea pozitivă, am luptat de la egal la egal în toate etapele (facem abstracție de meciul jucat cu mulți juniori la Ghiroda). Băieții sunt pe o direcție bună, se călesc la Liga a III-a, dar contează mult să obținem niște puncte, niște victorii.

Hai Poli!

Poli: Poli: Mosoarcă – Sporin, Cochințu (62 Iovanovici), Podină, Popa – Ochea (87 Românu), Dorobanțu, Chiriac, Iseini – Velcotă – Pădurariu
 

2 septembrie 2019

Catalogul alb-violet: Poli - Filiași

Nu-mi vine ușor să notez un meci precum cel de vineri. Pe de-o parte, rezultatul, în fața unei echipe care n-a arătat așa de temător precum se specula că va arăta, este unul dezamăgitor. Pe de alta, mi-am setat așteptările la un nivel care să-mi permită să văd mai ales partea pozitivă, prestația încurajatoare a echipei.

21 de voturi
Dintre aceste lucruri pozitive, cel mai important mi se pare că duo-ul Iseini-Velcotă se anunță a fi unul care poate avea reușite frumoase împreună. Nu a fost o prestație perfectă (nici pentru ei, nici pentru vreunul dintre colegi), dar multe acțiuni au pornit de la combinațiile celor doi - deseori de efect, pe alocuri și, să le zicem, „excese de stil”. Între ei, Pădurariu a fost destul de ieșit din joc, el suferind si pe seama unei accidentari.

Și că ziceam că nimeni n-a avut un meci curat, ajunge să mă gândesc la ieșirea nereușita a lui Mosoarcă dinspre final, intercepția ratată a lui Sporin la un atac periculos al oaspeților în prima repriză, marcajul nefericit al lui Podină la primul gol al oaspeților, plasamentul ratat al lui Popa la aceeași fază, etc.

Cele mai apăsătoare erori i-au aparținut însă căpitanului Oprea, care a luat întâi un galben pentru un fault care nu se impunea la mijlocul terenului, și apoi un roșu direct (discutabil, dar un al doilea galben tot era) pentru un fault făcut tot undeva pe la mijloc, în flanc. Pe lângă efectul pe care l-a avut asupra ultimei jumătăți de oră din joc, absența mijlocașului ne va da probleme și pentru următoarele jocuri.

Și asta ne aduce ultimul punct de discutat de la acest meci. Da, primul unsprezece a arătat destul de bine, dar schimbările nu au adus nimic în jocul nostru. Buga, poate, ce a contribuit la gol și în alte câteva faze, vag si Romanu, care a intrat insa tarziu. Accidentarea lui Cochințu ne-a obligat la improvizații fiindcă nu avem rezervă de fundaș central, Mirescu fiind accidentat, deci nici n-ajungem să discutăm de rezerve apropiate valoric, ci de rezerve pur și simplu. Fără o bancă cu măcar doi jucători care să fie soluții în situații dificile, cum a fost cea din acest meci odată ce am rămas în zece, ești mereu la mâna soartei.

Dar știm asta, știm că ne trebuie încă trei sau patru jucători. Să vedem dacă Silviu Bălace, care va fi noul antrenor al echipei, îi va putea găsi și atrage.

Cronică

Mosoarcă (7) - Sporin (6), Cochințu (6), Podină (6), Popa (6) - Ochea (6), Oprea (3), Chiriac (6), Iseini (7) - Pădurariu (5) - Velcotă (7) + Buga (5), Mitre (4), Daminescu (4), Românu + Velcotă (6)

Comunitate

Mosoarcă (7,4) - Sporin (6,6), Cochințu (6,2), Podină (6,2), Popa (6,2) - Ochea (6,1), Oprea (4,8), Chiriac (5,8), Iseini (7,2) - Pădurariu (5,2) - Velcotă (7,3) + Buga (5,5), Mitre (4,6), Daminescu (4,6), Românu (5,7) + Velcotă (5,7)
Google+