Alb-violeții au pierdut meciul, dar nu războiul, vorba vine. Putem scrie cu certitudine că înfrângerea este una nemeritată, căci băieții noștri au avut cinci-șase ocazii bune, chiar mai multe decât oaspeții, care s-au dovedit însă mai pragmatici. Golul nostru a fost înscris de Sebastian Velcotă, care a revenit la echipă și a adus un aport pozitiv în acest joc.
Celălalt debutant din acest joc a fost fundașul stânga Raul Popa, un jucător interesant, dar care nu este încă pregătit să ducă un meci întreg. Am avut un debut de joc foarte bun, căci timp de douăzeci de minute am dominat partida și ne-am creat patru ocazii mari de a înscrie, toate la capătul unor acțiuni cursive de atac cum n-am mai văzut de ceva vreme la Poli. Finalizarea a lăsat puțin de dorit, dar maniera în care Iseini, Velcotă și Ochea au conlucrat este dătătoare de speranțe. Adversarii au reintrat în joc ulterior și ne-au pus în pericol poarta mai ales la fazele fixe, fiind nevoie de intervenții inspirate ale lui Mosoarcă pentru a menține scorul egal. Poate cea mai mare șansă a oaspeților a venit spre finalul reprizei, când o bălbâială în careul nostru le-a permis acestor să finalizeze o acțiune prelungită de atac, mingea fiind deviată de puțin pe lângă colțul lung.
Am avut două victime pe parcursul primei părți, cu Cochințu ieșind la pauză și Ochea urmându-l după un sfert de oră. Între timp, Filiașul a reușit și deschiderea scorului, la o acțiune în care poziționarea fundașilor în zona stângă a defensivei noastre a lăsat de dorit (min. 55). N-am cedat și după o dublă ratare a lui Podină (de fapt două tentative blocate în aceeași fază), am reușit egalarea prin lovitura de cap a lui Velcotă (min. 65). O intervenție negândită a lui Oprea la mijlocul terenului ne-a văzut rămași în zece, dar atitudinea echipei a fost în continuare pozitivă. Modificările efectuate în general forțat de-a lungul reprizei nu au adus un plus semnificativ în joc, ceea ce ne-a limitat ofensiv, dar tot o slăbiciune de organizare la un corner a permis Filiașului să preia conducerea (min. 83). Puteam egala până la final, fie la libera lui Iseini, fie la mingea lungă pe care Velcotă n-a reușit s-o preia spre poartă, dar n-a fost să fie și am rămas cu buza umflată.
Înainte de a trece la concluzii, două cuvinte și despre un arbitraj...dezamăgitor. Fotoreporterul nostru, situat în spatele porții, a confirmat părerea pe care am avut-o din tribună, că Velcotă trebuia să primească un penalty în prima repriză. Ulterior, o intrare brutală asupra lui Ochea nu a fost sancționată de fel, ba mai mult, s-a lăsat jocul să continue deși jucătorul a fost lovit în zona capului! În partea secundă, Oprea a văzut roșu direct pentru o intrare care putea fi lejer sancționată cu galben (ar fi avut aceeași consecință, căci jucătorul nostru fusese avertizat, dar nu l-am fi pierdut două meciuri), iar la final s-au dat doar trei minute de prelungire, în condițiile în care au avut loc cinci schimbări, s-au marcat trei goluri și s-a dat un roșu. Ciupeli, mai mici și mai mari.
Revenind la ale noastre, cu siguranță putem aprecia jocul echipei. Primul unsprezece folosit astăzi a arătat că este unul competitiv, în ciuda vârstei, dar suferim la nivelul băncii de rezerve. Cel mai clar exemplu, în repriza secundă am fost forțați să folosim doi mijlocași centrali în centrul apărării, după accidentarea lui Cochințu. Se prefigurează o mutare la nivelul băncii tehnice, unde ar veni Silviu Bălace antrenor principal de săptămâna viitoare. Să sperăm că și cu doi-trei jucători cu experiență, căci chiar dacă direcția pare bună, riscăm să intrăm în cerc vicios al înfrângerilor, care scade încrederea de sine a unei echipe și așa tinere.
Poli: Mosoarcă - Sporin, Cochințu (46 Buga), Podină, Popa (77 Românu) - Ochea (59 Mitre), Oprea, Chiriac, Iseini - Pădurariu (62 Daminescu) - Velcotă
31 august 2019
27 august 2019
CR: Ghiroda și Giarmata Vii - Poli 6:1 (4:0)
Inevitabilul s-a produs degrabă. În fața unei formații bune a Ligii a III-a, alb-violeții s-au dovedit inferiori din punct de vedere fizic și au arătat numeroase slăbiciuni la fazele fixe.
Totul a început de la golul primit, la o primă vedere, direct din aut - doar că Baranyi, complet nemarcat în careu, a deviat mingea aruncată puternic de la margine (min. 10). Nici n-am clipit și s-a făcut 2-0, același Baranyi, la fel de nemarcat, înscriind după un corner (min. 11). Chiar dacă Mosoarcă a mai scos câteva mingi de pe spațiul porții, nu am reușit nicicum să gestionăm fazele fixe, ba chiar am luat un al doilea gol după o lovitură de la margine - Bocșan a deviat cu capul mai departe către Baranyi, care a îndeplinit o formalitate (min. 23). S-a făcut 4-0 înainte de pauză (min. 40) la o fază plecată de la pasa greșită a lui Podină, apoi la reluare 5-0, când Iseini a faultat în careu și gazdele au primit un penalty. Au încercat o umilință, schema Messi-Suarez cu pasă în lateral, nu a ieșit, dar faza a continuat și tot au izbutit să înscrie (min. 50). A venit și un gol de partea noastră, la un șut al lui Buga din interiorul careului, care a dat peste mâinile portarului și a intrat în poartă (min. 63), dar la scurt timp am mai încasat un gol - iar după un corner, o degajare nereușite și o ieșire la ofsaid la fel de neinspirată (min. 68). Finalul a mai adus câteva ocazii, inclusiv una a noastră, la o liberă bătută de Iseini și scoasă de portar.
Revin la cele scrise chiar ieri - dacă nu aducem întăriri defensive, vom suferi grav și mă tem că aceasta nu va fi ultima înfrângere dizgrațioasă. Jucătorii încearcă, în linii mari, să se impună, un exemplu elocvent fiind Românu, care a jucat accidentat mai bine de douăzeci de minute, dar a tras de el și a reușit câteva faze bune. Dar până nu aducem câțiva jucători să organizeze defensiva, să ne dea un plus de talie, câțiva centimetri de barbă, ne va fi extrem de greu.
Factorii decizionali care poartă răspunderea acestui club trebuie să facă un ultim efort, dacă tot au insistat pentru înscrierea în acest sezon. Trebuie să-l facă în primul rând pentru că este vorba de Poli, trebuie să-l facă pentru acești copii care au rămas să poarte tricoul și trebuie să-l facă pentru suporterii care mai sunt alături de echipă (ca fapt divers, tribuna a fost arhiplină). Până și adversarii, cei care au primit jucători de la Poli de-a lungul ultimilor ani, cei care au activat la club în anii trecuți, înghit în sec de amarul situației actuale.
Poli: Mosoarcă - Sporin, Iovanovici, Podină, L. Codrea (min. 33 Tașcă) - Oprea (min. 52 Buga) - Românu, Dorobanțu, Ochea, Iseini - Pădurariu (min. 46 Daminescu)
Totul a început de la golul primit, la o primă vedere, direct din aut - doar că Baranyi, complet nemarcat în careu, a deviat mingea aruncată puternic de la margine (min. 10). Nici n-am clipit și s-a făcut 2-0, același Baranyi, la fel de nemarcat, înscriind după un corner (min. 11). Chiar dacă Mosoarcă a mai scos câteva mingi de pe spațiul porții, nu am reușit nicicum să gestionăm fazele fixe, ba chiar am luat un al doilea gol după o lovitură de la margine - Bocșan a deviat cu capul mai departe către Baranyi, care a îndeplinit o formalitate (min. 23). S-a făcut 4-0 înainte de pauză (min. 40) la o fază plecată de la pasa greșită a lui Podină, apoi la reluare 5-0, când Iseini a faultat în careu și gazdele au primit un penalty. Au încercat o umilință, schema Messi-Suarez cu pasă în lateral, nu a ieșit, dar faza a continuat și tot au izbutit să înscrie (min. 50). A venit și un gol de partea noastră, la un șut al lui Buga din interiorul careului, care a dat peste mâinile portarului și a intrat în poartă (min. 63), dar la scurt timp am mai încasat un gol - iar după un corner, o degajare nereușite și o ieșire la ofsaid la fel de neinspirată (min. 68). Finalul a mai adus câteva ocazii, inclusiv una a noastră, la o liberă bătută de Iseini și scoasă de portar.
Revin la cele scrise chiar ieri - dacă nu aducem întăriri defensive, vom suferi grav și mă tem că aceasta nu va fi ultima înfrângere dizgrațioasă. Jucătorii încearcă, în linii mari, să se impună, un exemplu elocvent fiind Românu, care a jucat accidentat mai bine de douăzeci de minute, dar a tras de el și a reușit câteva faze bune. Dar până nu aducem câțiva jucători să organizeze defensiva, să ne dea un plus de talie, câțiva centimetri de barbă, ne va fi extrem de greu.
Factorii decizionali care poartă răspunderea acestui club trebuie să facă un ultim efort, dacă tot au insistat pentru înscrierea în acest sezon. Trebuie să-l facă în primul rând pentru că este vorba de Poli, trebuie să-l facă pentru acești copii care au rămas să poarte tricoul și trebuie să-l facă pentru suporterii care mai sunt alături de echipă (ca fapt divers, tribuna a fost arhiplină). Până și adversarii, cei care au primit jucători de la Poli de-a lungul ultimilor ani, cei care au activat la club în anii trecuți, înghit în sec de amarul situației actuale.
Poli: Mosoarcă - Sporin, Iovanovici, Podină, L. Codrea (min. 33 Tașcă) - Oprea (min. 52 Buga) - Românu, Dorobanțu, Ochea, Iseini - Pădurariu (min. 46 Daminescu)
26 august 2019
Catalogul alb-violet: Fortuna - Poli
Anul acesta va aduce două-trei schimbări la catalog, una de mult în coacere, celelalte de nevoie. Ca să începem cu cele din urmă, nu vom mai face analize individuale, fiindcă nici nu vom avea acces la materiale video, ca să verificăm diverse faze cheie. Totodată, o să eliminăm notarea separată pe echipă, rămânând doar la cea pentru antrenor, fiindcă diferențele între cele două erau rare - și, mai degrabă o experesie a afinității față de antrenor, decât a deciziilor sale tactice.
Schimbarea mai semnificativă va fi la sistemul de notare. În anii trecuți, 95% din note erau între 4,5 și 6,5 - o abordare puțin drastică și limitată în sus. Începând cu acest sezon, vom elimina jumătățile de puncte și veți remarca o polarizare mai mare - în special în sus, dar și în jos. Deci să nu vă speriați când mai vedeți câte un 8 sau un 9.
Ca să aducem în discuție meciul de la Becicherecu Mic, marele plus vine la nivelul echipei, care a abordat meciul curajos și a luptat până în ultimul minut. Toate acțiunile de atac care au avut finalizare au avut și o bună cursivitate, pase inteligente și momente de bravură individuală. Va să zică nu au fost un rod al întâmplării, al unor mingi aruncate la nimereală - asta chiar dacă, mai ales în prima parte, am dat mult cu mingea direct la adversar, Pădurariu fiind izolat în față. Când adversarul ne-a oferit spații, am profitat de ele, și incursiunile din flanc înspre centru au dat ceva roade.
Evidente au fost slăbiciunile defensive. Prestația lui Mosoarcă a mascat multe erori - de plasament, de posesie, de marcaj - atât în flancuri, cât și pe centru. Buga a suferit mult în flancul stâng, în primul rând fiindcă nu este fundaș de meserie și avea o poziționare care nu-l avantaja în duelurile cu Hodiș, și în al doilea fiindcă a primit doar sporadic susținere de la Iseini. Nici Sporin, odată mutat în stânga, nu a fost mult mai comod, în special în repriza secundă. Au venit ocazii și din stânga, și din dreapta, dar și prin centru - acolo unde așezarea aceasta cu un singur închizător a oferit mai mult spațiu adversarilor, chiar dacă Chiriac și Oprea au fost ambii mai retrași ca profil.
Aici stă cheia unei echipe solide, avem nevoie de un fundaș central experimentat ca de aer, care să coordoneze cele două compartimente. Un coleg de aceeași factură la mijloc ar fi o altă mutare inspirată. Nu avem resurse să facem minuni, dar dacă nu găsim niște soluții aici, este doar o chestiune de timp până ce acest lucru se va vedea în rezultate și va debusola echipa. Rezervele pentru Cochințu și Podină sunt Mirescu (2001) și Tașcă (2002), doi jucători care au neapărată nevoie de colegi cu experiență în jurul lor pentru a nu rămâne expuși în fața adversarilor.
Cam atât pentru astăzi, că mâine este iarăși zi de meci. Notele în formă scriptică mai jos, cronică/comunitate. L-ați desemnat pe Iseini omul meciului, cu 64% din voturi. Noi mergem pe mâinile lui Mosoarcă de această dată, chiar dacă amândoi au arătat mult că și-au dorit ceva de la acest joc.
Cronică
Mosoarcă (9) - Sporin (6), Cochințu (6), Podină (6), Buga (5) - Oprea (6) - Daminescu (5), Chiriac (5), Ochea (7), Iseini (8) - Pădurariu (6) + Iovanovici (6), Românu (7), Mitre (-) + Velcotă (7)
Comunitate
Mosoarcă (7,8) - Sporin (6,1), Cochințu (6,5), Podină (6,9), Buga (6,1) - Oprea (7,4) - Daminescu (6,5), Chiriac (6,1), Ochea (7,0), Iseini (8,0) - Pădurariu (6,7) + Iovanovici (6,5), Românu (7,4), Mitre (6,3) + Velcotă (7,2)
Au fost 14 votanți. |
Ca să aducem în discuție meciul de la Becicherecu Mic, marele plus vine la nivelul echipei, care a abordat meciul curajos și a luptat până în ultimul minut. Toate acțiunile de atac care au avut finalizare au avut și o bună cursivitate, pase inteligente și momente de bravură individuală. Va să zică nu au fost un rod al întâmplării, al unor mingi aruncate la nimereală - asta chiar dacă, mai ales în prima parte, am dat mult cu mingea direct la adversar, Pădurariu fiind izolat în față. Când adversarul ne-a oferit spații, am profitat de ele, și incursiunile din flanc înspre centru au dat ceva roade.
Evidente au fost slăbiciunile defensive. Prestația lui Mosoarcă a mascat multe erori - de plasament, de posesie, de marcaj - atât în flancuri, cât și pe centru. Buga a suferit mult în flancul stâng, în primul rând fiindcă nu este fundaș de meserie și avea o poziționare care nu-l avantaja în duelurile cu Hodiș, și în al doilea fiindcă a primit doar sporadic susținere de la Iseini. Nici Sporin, odată mutat în stânga, nu a fost mult mai comod, în special în repriza secundă. Au venit ocazii și din stânga, și din dreapta, dar și prin centru - acolo unde așezarea aceasta cu un singur închizător a oferit mai mult spațiu adversarilor, chiar dacă Chiriac și Oprea au fost ambii mai retrași ca profil.
Aici stă cheia unei echipe solide, avem nevoie de un fundaș central experimentat ca de aer, care să coordoneze cele două compartimente. Un coleg de aceeași factură la mijloc ar fi o altă mutare inspirată. Nu avem resurse să facem minuni, dar dacă nu găsim niște soluții aici, este doar o chestiune de timp până ce acest lucru se va vedea în rezultate și va debusola echipa. Rezervele pentru Cochințu și Podină sunt Mirescu (2001) și Tașcă (2002), doi jucători care au neapărată nevoie de colegi cu experiență în jurul lor pentru a nu rămâne expuși în fața adversarilor.
Cam atât pentru astăzi, că mâine este iarăși zi de meci. Notele în formă scriptică mai jos, cronică/comunitate. L-ați desemnat pe Iseini omul meciului, cu 64% din voturi. Noi mergem pe mâinile lui Mosoarcă de această dată, chiar dacă amândoi au arătat mult că și-au dorit ceva de la acest joc.
Cronică
Mosoarcă (9) - Sporin (6), Cochințu (6), Podină (6), Buga (5) - Oprea (6) - Daminescu (5), Chiriac (5), Ochea (7), Iseini (8) - Pădurariu (6) + Iovanovici (6), Românu (7), Mitre (-) + Velcotă (7)
Comunitate
Mosoarcă (7,8) - Sporin (6,1), Cochințu (6,5), Podină (6,9), Buga (6,1) - Oprea (7,4) - Daminescu (6,5), Chiriac (6,1), Ochea (7,0), Iseini (8,0) - Pădurariu (6,7) + Iovanovici (6,5), Românu (7,4), Mitre (6,3) + Velcotă (7,2)
25 august 2019
Fortuna Becicherecu Mic - Poli Timișoara 1:1 (1:0)
Și, iată-ne în Liga a III-a. În fața a 250 de spectatori, la 20 de kilometri de Timișoara, pe un stadion pe care l-am văzut de zeci de ori în anii în care ieșeam din țară pe la Cenad, alb-violeții au dat piept cu Fortuna Becicherecu Mic. Precum scriam și în prefața acestui sezon, nu este o situație în care ar trebuie să se regăsească Poli - nu fiindcă cei care au rămas alături de echipă n-ar știi s-o savureze, ci datorită faptului că artizanii acestei situații dezastruoase au fost departe de arena becicherecheană.
Gazdele au pornit ca favorite în acest meci - o altă situație inedită, să joci împotriva lui Poli ca formație proaspăt promovată din L4 și să ai prima șansă la victorie. Mă temeam că ne va fi foarte greu, cu un jucător 97, doi 98, trei 99, un 00, doi 01 și doi 02 în primul unsprezece, majoritatea fără experiență la seniori. Bandorla de căpitan a purtat-o ultimul mohican al sezonului trecut, Lucian Oprea.
Ambele formații s-au tatonat un sfert de oră, timp în care a devenit evident că improvizația lui Marco Buga în flancul stâng, acolo unde ar juca în mod normal fie Raul Popa, jucătorul venit de la CNPT, fie Podină, dacă am avea alt fundaș central, nu funcționa. Primele șanse le-am avut noi, cu Iseini artizan, dar odată ce gazdele au început să-și finalizeze ocaziile, a părut că jucătorii noștri le-au luat puțin de frică. Au fost două intervenții bune ale lui Mosoarcă, dar și câteva finalizări pe lângă din poziții promițătoare pentru Fortuna. Dominarea s-a lăsat cu gol abia pe final de repriză și, culmea, la un corner, din care Bârză a marcat cu capul (min. 40).
Cu scorul rămas strâns, am păstrat speranță pentru mai bine, iar atitudinea cu care băieții au început repriza secundă mi-a dat motive de încredere. Au fost două ocazii bune, ambele semnate de Iseini, dar ce-a de-a doua a arătat chiar a fotbal, cu o incursiune în flancul drept, un șut parat al lui Daminescu și o reluare din prima în bară a câștigătorului trofeului CroVi juniori de sezonul trecut (min. 50). Din fericire pentru noi, gazdele au jucat deschis în continuare. Asta a venit cu plusuri, că am avut spații, dar și cu minusuri, că au avut și șansele lor. Mosoarcă, însă, a fost inspirațional între buturi, iar până la finalul partidei a scos de cinci sau șase ori în poziție de unu la unu. Introducerea lui Românu a dinamizat flancul drept, de unde a venit și pericolul pentru poarta Fortunei. A fost, întâi, o pasă în lungă de linie pentru Ochea, acesta a depășit un adversar în marginea careului, a centrat tare pe colțul lung la Iseini, care a reluat cu capul, însă portarul a parat (min. 76); iar apoi, în minutele de final, tot Românu a luat o minge din propria jumătate, a trecut de un adversar, a schimbat flancul cu o pasă pentru Iseini care nu s-a precipiat, deși presat de un fundaș, a luat la țintă colțul din stânga portarului și a tras de la 16 metri, reușind egalarea! Mosoarcă ne-a păzit punctul în minutele de prelungire, și ne-am putut bucura de un debut, până la urmă reușit.
Reușit chiar dacă, repet, e greu să ne obișnuim cu ideea că un egal la Becicherec este un lucru bun pentru Poli. Dar cu cât mai repede ne vom obișnui cu ea, cu atât mai repede vom putea să stăm aproape de echipă și să-i susținem pe băieți, de la care vrem mai mult din ce am văzut astăzi: o atitudine pozitivă, dispoziție la efort, și mostre de fotbal pe alocuri. Cu doi, trei jucători cu experiență pe axul central, care să ajute mai ales la organizarea defensivă, am câștiga mult în consistență, ceea ce ne trebuie neapărat, la cum am văzut echipa reacționând după egalare. Până la urmă a fost un meci de debut și pentru mulți dintre jucători, emoțiile sunt naturale, dar pentru a-i ajuta să treacă peste ele și să nu-și piardă încrederea, avem nevoie de aceste completări.
Dacă tragem linia, eu m-am bucurat să-i văd pe băieți jucând, mi-a plăcut meciul și sper să continuăm pe această direcție.
Bravo Poli!
Poli: Mosoarcă - Sporin, Cochințu, Podină, Buga (min. 57 Iovanovici) - Oprea - Daminescu (min. 63 Românu), Chiriac (min. 77 Mitre), Ochea, Iseini - Pădurariu
Referitor la catalogul nostru alb-violet, îi dăm pornire și în acest sezon, să vedem cine mai dă note și dacă-și mai are rostul.
Gazdele au pornit ca favorite în acest meci - o altă situație inedită, să joci împotriva lui Poli ca formație proaspăt promovată din L4 și să ai prima șansă la victorie. Mă temeam că ne va fi foarte greu, cu un jucător 97, doi 98, trei 99, un 00, doi 01 și doi 02 în primul unsprezece, majoritatea fără experiență la seniori. Bandorla de căpitan a purtat-o ultimul mohican al sezonului trecut, Lucian Oprea.
De la stânga la dreapta: Pădurariu, Mosoarcă, Podină, Cochințu, Ochea, Oprea (R1) Chiriac, Iseini, Buga, Daminescu, Sporin (R2) |
Cu scorul rămas strâns, am păstrat speranță pentru mai bine, iar atitudinea cu care băieții au început repriza secundă mi-a dat motive de încredere. Au fost două ocazii bune, ambele semnate de Iseini, dar ce-a de-a doua a arătat chiar a fotbal, cu o incursiune în flancul drept, un șut parat al lui Daminescu și o reluare din prima în bară a câștigătorului trofeului CroVi juniori de sezonul trecut (min. 50). Din fericire pentru noi, gazdele au jucat deschis în continuare. Asta a venit cu plusuri, că am avut spații, dar și cu minusuri, că au avut și șansele lor. Mosoarcă, însă, a fost inspirațional între buturi, iar până la finalul partidei a scos de cinci sau șase ori în poziție de unu la unu. Introducerea lui Românu a dinamizat flancul drept, de unde a venit și pericolul pentru poarta Fortunei. A fost, întâi, o pasă în lungă de linie pentru Ochea, acesta a depășit un adversar în marginea careului, a centrat tare pe colțul lung la Iseini, care a reluat cu capul, însă portarul a parat (min. 76); iar apoi, în minutele de final, tot Românu a luat o minge din propria jumătate, a trecut de un adversar, a schimbat flancul cu o pasă pentru Iseini care nu s-a precipiat, deși presat de un fundaș, a luat la țintă colțul din stânga portarului și a tras de la 16 metri, reușind egalarea! Mosoarcă ne-a păzit punctul în minutele de prelungire, și ne-am putut bucura de un debut, până la urmă reușit.
Reușit chiar dacă, repet, e greu să ne obișnuim cu ideea că un egal la Becicherec este un lucru bun pentru Poli. Dar cu cât mai repede ne vom obișnui cu ea, cu atât mai repede vom putea să stăm aproape de echipă și să-i susținem pe băieți, de la care vrem mai mult din ce am văzut astăzi: o atitudine pozitivă, dispoziție la efort, și mostre de fotbal pe alocuri. Cu doi, trei jucători cu experiență pe axul central, care să ajute mai ales la organizarea defensivă, am câștiga mult în consistență, ceea ce ne trebuie neapărat, la cum am văzut echipa reacționând după egalare. Până la urmă a fost un meci de debut și pentru mulți dintre jucători, emoțiile sunt naturale, dar pentru a-i ajuta să treacă peste ele și să nu-și piardă încrederea, avem nevoie de aceste completări.
Dacă tragem linia, eu m-am bucurat să-i văd pe băieți jucând, mi-a plăcut meciul și sper să continuăm pe această direcție.
Bravo Poli!
Poli: Mosoarcă - Sporin, Cochințu, Podină, Buga (min. 57 Iovanovici) - Oprea - Daminescu (min. 63 Românu), Chiriac (min. 77 Mitre), Ochea, Iseini - Pădurariu
Referitor la catalogul nostru alb-violet, îi dăm pornire și în acest sezon, să vedem cine mai dă note și dacă-și mai are rostul.
22 august 2019
Debut de sezon în L3
Uneori stau și mă mai uit printre comentariile de pe Facebook, iar atunci când apare cineva care deplânge situația în care am ajuns (de exemplu să pierdem 2-6 cu Sântana sau 0-3 cu Gătaia), mă minunez la rându-mi că mai există persoane cu puterea să deplângă. Cândva pe la mijlocul sezonului trecut am renunțat să mai deplâng și am ales să trăiesc în moment. Căci atâta mai avem, momentul.
Ne aflăm la primul sezon din istoria lui Poli în L3 (din fotbalul romanesc 'modern', de dupa 1946), iar faptul că nu s-a discutat de fel despre asta în această vară, este grăitor pentru statutul care i se acordă în acest moment clubului. Am putut vedea de-a lungul acestor săptămâni cam care este nivelul de susţinere de care dispune. Am văzut ce s-a întâmplat cu baza de pregătire. Am văzut pe ce jucători s-a putut baza stafful tehnic. Am văzut cum Dumbrăviţa este tratată ca un fel de mecca a fotbalului timişorean în comparaţie cu Poli.
Sunt nişte realităţi triste pentru care nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Mai mult de atât, nici nu se mai zbate cineva să ceară vreo judecată. Ce-a fost a fost, ce-o să fie o să fie. Când un tovarăş polist mi-a zis în urmă cu şase luni că se va continua în L3 la minima rezistenţă în cazul retrogradării, am crezut că nu este posibil aşa ceva - nu fiindcă nu s-ar putea, ci fiindcă ar fi dincolo de ceea ce este demn pentru blazonul lui Poli şi cei care şi-au asumat să-l fluture în vânt. M-am înşelat.
Să ne uităm la lotul cu care vom aborda acest sezon:
Portari: Octavian Mosoarcă, Robert Popeţ
Fundaşi: Sinişa Sporin, Raul Cochinţu, Cristian Podină, Sebastian Mirescu, Laurenţiu Codrea, Octavian Taşcă, Cătălin Ţărţău, Bogdan Turdean, Raul Popa
Mijlocaşi: Lucian Oprea, Remi Ochea, Nafi Iseini, Velco Iovanovici, Alexandru Dincă, Cristian Mitre, Eduard Codrean, Marco Buga, Alexandru Daminescu, Sergiu Românu, Denis Dorobanţu
Atacanţi: Cristian Pădurariu, Alexandru Dobrincu, Flavius Toboşaru, Adrian Sevici
În primul rând, nu este cert că toţi vor continua - de exemplu, cu venirea lui Iseini în această săptămână, Roger Kecskes a luat drumul Dumbrăviţei. În al doilea rând, ar putea să mai vină nişte completări de lot. În al treilea, i-am urmărit la juniori pe majoritatea componenţilor lotului în anii trecuți. Din generația 1997 a rămas Pădurariu, din 1998 doar Codrean, Dincă, Oprea și Sporin, din 1999 Podină, Cochințu, Ochea, Dorobanțu și Sevici, iar de 2000 sunt tot doar patru jucători, Iovanovici, Mitre, R. Popa și Iseini. Diferența până la 26 de jucători o completează juniori activi U19, născuți 2001 și 2002: portarii Mosoarcă și Popeț, jucătorii de câmp Țărțău, Mirescu, Buga (toți 2001), respectiv L. Codrea, Tașcă, Turdean, Dobrincu, Românu, Toboșaru, Daminescu (toți 2002).
În fapt, singurii jucători seniori care au jucat fotbal cu consecvență anul trecut măcar la nivel de L3 sunt Sporin (28/4), Podină (25/0), Cochințu (24/4). Hai și Ochea (18/2). Pădurariu, Sevici, Dorobanțu și Dincă au prins, din varii motive, puține minute de joc. Dintre juniori, câțiva sunt pregătiți să facă pasul spre seniori, alții sunt încă destul de fragezi - fizic, în primul rând. Este clar că avem nevoie de câțiva jucători cu experiență ca de aer în toate compartimentele, dar mai ales în apărare. Doar că și aerul e pe bani la Poli.
Au plecat jucători de toate culorile de la noi în această vară, de la cei cărora le-au expirat contractele, la cei care au avut căutare și au preferat siguranța unui colectiv stabil la alte cluburi de L3. Cu siguranță că echipa ar fi arătat mai bine dacă rămâneau Pop, Velcotă (cei doi plecați în Italia) , Codrea, Foca, David (la Dumbrăvița) și Chiriac (la Dinamo). Fără a dispune de resursele necesare pentru a ține de ei, conducerea a ales să le dea drumul, de regulă sub formă de împrumut, celor care nu și-au dorit să stea. Lupta este pentru a crea un colectiv care să tragă cât de cât într-o direcție, aceasta fiind unica noastră șansă pentru a vedea victorii. Să începem cu una şi vedem apoi câte se pot aduna.
Avem exemplul de acum doi ani al celor de la Centrul de Pregătire Timișoara, care cu o echipă compusă din jucători de 2000 (echivalentul ar fi 2002 acum), au început greu sezonul, dar în returul competiției au devenit competitivi. E drept, condițiile de acolo au fost excelente, iar mulți jucători se află acum în loturile unor echipe de L2.
Dacă Pavel Velcotă, alături de cei care îl vor susţine, va reuși să îi motiveze pe băieți să-şi redescopere potenţialul, vom putea savura momentul, atât cât va mai dura el. Nu are rost să vorbim despre obiective, echipa trebuie în primul rând să-şi găsească picioarele şi cheful de fotbal, jucătorii să-şi recâştige încrederea că...pot.
Dar dacă e să existe, obiectivul este ca jucătorii să arate că nu sunt o echipă a renegaţilor, ci că sunt o echipă a Timişoarei - nu doar la propriu, fiindcă majoritatea sunt născuţi aici, iar toţi sunt crescuţi la Poli, ci ca atitudine. E un cuvânt care pluteşte uşor de pe buzele oricui în fotbal, dar sper ca ai noştri să se ia la trânte cu el, ca un Sporin, un Iseini, un Daminescu să ne oblige să ne aducem aminte de ei în ciuda acestui petec mizerabil de istorie pe care-l parcurge clubul nostru.
Deci, fie ce-o fi, hai Poli!
Ne aflăm la primul sezon din istoria lui Poli în L3 (din fotbalul romanesc 'modern', de dupa 1946), iar faptul că nu s-a discutat de fel despre asta în această vară, este grăitor pentru statutul care i se acordă în acest moment clubului. Am putut vedea de-a lungul acestor săptămâni cam care este nivelul de susţinere de care dispune. Am văzut ce s-a întâmplat cu baza de pregătire. Am văzut pe ce jucători s-a putut baza stafful tehnic. Am văzut cum Dumbrăviţa este tratată ca un fel de mecca a fotbalului timişorean în comparaţie cu Poli.
Sunt nişte realităţi triste pentru care nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Mai mult de atât, nici nu se mai zbate cineva să ceară vreo judecată. Ce-a fost a fost, ce-o să fie o să fie. Când un tovarăş polist mi-a zis în urmă cu şase luni că se va continua în L3 la minima rezistenţă în cazul retrogradării, am crezut că nu este posibil aşa ceva - nu fiindcă nu s-ar putea, ci fiindcă ar fi dincolo de ceea ce este demn pentru blazonul lui Poli şi cei care şi-au asumat să-l fluture în vânt. M-am înşelat.
Să ne uităm la lotul cu care vom aborda acest sezon:
Portari: Octavian Mosoarcă, Robert Popeţ
Fundaşi: Sinişa Sporin, Raul Cochinţu, Cristian Podină, Sebastian Mirescu, Laurenţiu Codrea, Octavian Taşcă, Cătălin Ţărţău, Bogdan Turdean, Raul Popa
Mijlocaşi: Lucian Oprea, Remi Ochea, Nafi Iseini, Velco Iovanovici, Alexandru Dincă, Cristian Mitre, Eduard Codrean, Marco Buga, Alexandru Daminescu, Sergiu Românu, Denis Dorobanţu
Atacanţi: Cristian Pădurariu, Alexandru Dobrincu, Flavius Toboşaru, Adrian Sevici
În primul rând, nu este cert că toţi vor continua - de exemplu, cu venirea lui Iseini în această săptămână, Roger Kecskes a luat drumul Dumbrăviţei. În al doilea rând, ar putea să mai vină nişte completări de lot. În al treilea, i-am urmărit la juniori pe majoritatea componenţilor lotului în anii trecuți. Din generația 1997 a rămas Pădurariu, din 1998 doar Codrean, Dincă, Oprea și Sporin, din 1999 Podină, Cochințu, Ochea, Dorobanțu și Sevici, iar de 2000 sunt tot doar patru jucători, Iovanovici, Mitre, R. Popa și Iseini. Diferența până la 26 de jucători o completează juniori activi U19, născuți 2001 și 2002: portarii Mosoarcă și Popeț, jucătorii de câmp Țărțău, Mirescu, Buga (toți 2001), respectiv L. Codrea, Tașcă, Turdean, Dobrincu, Românu, Toboșaru, Daminescu (toți 2002).
În fapt, singurii jucători seniori care au jucat fotbal cu consecvență anul trecut măcar la nivel de L3 sunt Sporin (28/4), Podină (25/0), Cochințu (24/4). Hai și Ochea (18/2). Pădurariu, Sevici, Dorobanțu și Dincă au prins, din varii motive, puține minute de joc. Dintre juniori, câțiva sunt pregătiți să facă pasul spre seniori, alții sunt încă destul de fragezi - fizic, în primul rând. Este clar că avem nevoie de câțiva jucători cu experiență ca de aer în toate compartimentele, dar mai ales în apărare. Doar că și aerul e pe bani la Poli.
Au plecat jucători de toate culorile de la noi în această vară, de la cei cărora le-au expirat contractele, la cei care au avut căutare și au preferat siguranța unui colectiv stabil la alte cluburi de L3. Cu siguranță că echipa ar fi arătat mai bine dacă rămâneau Pop, Velcotă (cei doi plecați în Italia) , Codrea, Foca, David (la Dumbrăvița) și Chiriac (la Dinamo). Fără a dispune de resursele necesare pentru a ține de ei, conducerea a ales să le dea drumul, de regulă sub formă de împrumut, celor care nu și-au dorit să stea. Lupta este pentru a crea un colectiv care să tragă cât de cât într-o direcție, aceasta fiind unica noastră șansă pentru a vedea victorii. Să începem cu una şi vedem apoi câte se pot aduna.
Avem exemplul de acum doi ani al celor de la Centrul de Pregătire Timișoara, care cu o echipă compusă din jucători de 2000 (echivalentul ar fi 2002 acum), au început greu sezonul, dar în returul competiției au devenit competitivi. E drept, condițiile de acolo au fost excelente, iar mulți jucători se află acum în loturile unor echipe de L2.
Dacă Pavel Velcotă, alături de cei care îl vor susţine, va reuși să îi motiveze pe băieți să-şi redescopere potenţialul, vom putea savura momentul, atât cât va mai dura el. Nu are rost să vorbim despre obiective, echipa trebuie în primul rând să-şi găsească picioarele şi cheful de fotbal, jucătorii să-şi recâştige încrederea că...pot.
Dar dacă e să existe, obiectivul este ca jucătorii să arate că nu sunt o echipă a renegaţilor, ci că sunt o echipă a Timişoarei - nu doar la propriu, fiindcă majoritatea sunt născuţi aici, iar toţi sunt crescuţi la Poli, ci ca atitudine. E un cuvânt care pluteşte uşor de pe buzele oricui în fotbal, dar sper ca ai noştri să se ia la trânte cu el, ca un Sporin, un Iseini, un Daminescu să ne oblige să ne aducem aminte de ei în ciuda acestui petec mizerabil de istorie pe care-l parcurge clubul nostru.
Deci, fie ce-o fi, hai Poli!
31 iulie 2019
Prezent și viitor
Nu ştiu dacă am mai avut o pauză de o lună în ultimii optsprezece ani. Cei mai ageri au remarcat că nu ne-am culcat complet pe o ureche, dar am zis să clarificăm puțin cele petrecute în ultima perioadă și ce urmează. Pe cât se poate.
Ca să le luăm pe rând, încep cu partea despre "suporterul blogger" care a fost aproape de a fi administrator special. La fel ca majoritatea dintre voi, mi-am dorit să fac totul pentru a ne garanta continuitatea, dar în anumite condiţii. Cea principală: să putem oferi necesarul pentru desfăşurarea activităţii sportive. Am discutat cu persoane mai experimentate decât mine despre situaţia de la club, resursele existente şi capacitatea pe care o am de a atrage finanţarea de care avem nevoie pentru a participa cu succes în acest sezon de Liga a III-a. Precum v-ați aştepta, nimeni care nu este deja investit emoţional în Poli nu vedea motive care să încurajeze implicarea mea la club. Dacă era altfel, era şi coadă pentru această poziţie.
Nu există un singur motiv pentru care am considerat că nu pot reuşi ceea ce îmi doresc. Că e treabă complicată, că sunt datorii, că jucătorii cu experienţă au plecat de la club, că există un vid de încredere faţă de Poli, toate au contat. Într-un final, decisivă a fost lipsa banilor sau, mai exact, inabilitatea mea de a asigura o sumă iniţială, care să ne permită să stabilizăm situaţia şi să dăm un impuls pozitiv pentru noul sezon. Apreciez timpul pe care mi l-au acordat decidenții și cei din club, inclusiv domnul Birlică, care mi-au răspuns la întrebări şi mi-au oferit o imagine a celor mai presante obligaţii.
În aceste condiţii, faptul că Petre Muşat şi-a arătat disponibilitatea pentru a prelua răspunderea rolului de administrator special este cu atât mai remarcabil. În mod cert, Muşat are o experienţă sportivă pe care eu nu o am şi este recunoscut în plan sportiv atât local, cât şi la federaţie. Mai mult de atât, este un polist cu state vechi, drept dovadă şi-a arătat de la primele discuţii disponibilitatea de a sta alături de mine, dacă aş fi fost numit. Vreau să-i răspund în fel.
Lucrurile n-aveau cum să fie altfel decât cum sunt în acest moment. Principala veste din care tragem cu toţii speranţe este că există niște bani care intră în club în baza unor contracte de sponsorizare. În rest, nu ai ce face decât să preiei lucrurile din mers și să le organizezi cât se poate de bine, ca să ajungem să jucăm fotbal. Despre problemele pe termen lung nici nu are sens să vorbim.
Aceste săptămâni i-au dat multe de muncă lui Mușat, atât din cele uzuale când vine vorba de preluarea administrării unei organizații în insolvență, cât și din cele organizatorice - cu prioritate stabilizarea echipei și asigurarea condițiilor pentru desfășurarea antrenamentelor și a meciurilor oficiale.
Demolarea/relocarea construcțiilor de la complexul „Adrian Stoicov” a fost o lovitură destul de greu de înțeles pentru mine, când orașul oricum suferă pe seama deficiențelor de infrastructură sportivă. Nu este ușor să te pregătești fără să ai unde să te schimbi, să te speli, iar când vine iarna, va fi greu să organizezi grupele de copii care au de mers la școală, dar nu mai dispun de nocturna necesară pentru antrenamente după ora 17.00. O asemenea decizie, venită taman de la membrul fondator al lui Poli pe care îți imaginai că te mai poți baza, nu îți oferă motive de încredere pentru viitor.
Odată ce finalizează toate demersurile organizatorice, conducerea clubului se va adresa suporterilor. Se pune preț ca atunci când se comunică, să se comunice lucruri certe și concrete. În ultima perioadă m-am ocupat personal de pagina oficială a clubului de pe Facebook, cât și de site-ul oficial, alături de Levente Balint și de Bianca Albu. Cred că aceste canale de comunicare trebuie să fie sursele principale de informații pentru noi, poliștii, și îmi voi da silința ca ele să fie actualizate la zi, ca primul reflex să fie verificarea lor, înainte de verificarea altor surse.
Nu știu sigur ce înseamna asta pentru cronică - aș vrea să continue această dualitate, fiindcă sunt lucruri de zis care își au locul aici, dar nu-mi dau seama încă sub ce formă s-o fac/facem. Poate că unii dintre voi mi-ați remarcat numele în Fotbal Vest, unde am preluat poziția neoficială a delegatului la cea mai puțin iubită dintre Poli din presa locală, deci vă recomand să apelați cu încredere la săptămânalul sportiv (alături de care am crescut de când eram copil) pentru câte un interviu, câte o știre cu alb-violeții și nu numai.
Cel mai bine, zic eu, e să lăsăm timpul să le despleticească pe toate. Iar cât mai putem trăi în alb-violet, s-o facem.
Nu există un singur motiv pentru care am considerat că nu pot reuşi ceea ce îmi doresc. Că e treabă complicată, că sunt datorii, că jucătorii cu experienţă au plecat de la club, că există un vid de încredere faţă de Poli, toate au contat. Într-un final, decisivă a fost lipsa banilor sau, mai exact, inabilitatea mea de a asigura o sumă iniţială, care să ne permită să stabilizăm situaţia şi să dăm un impuls pozitiv pentru noul sezon. Apreciez timpul pe care mi l-au acordat decidenții și cei din club, inclusiv domnul Birlică, care mi-au răspuns la întrebări şi mi-au oferit o imagine a celor mai presante obligaţii.
În aceste condiţii, faptul că Petre Muşat şi-a arătat disponibilitatea pentru a prelua răspunderea rolului de administrator special este cu atât mai remarcabil. În mod cert, Muşat are o experienţă sportivă pe care eu nu o am şi este recunoscut în plan sportiv atât local, cât şi la federaţie. Mai mult de atât, este un polist cu state vechi, drept dovadă şi-a arătat de la primele discuţii disponibilitatea de a sta alături de mine, dacă aş fi fost numit. Vreau să-i răspund în fel.
Lucrurile n-aveau cum să fie altfel decât cum sunt în acest moment. Principala veste din care tragem cu toţii speranţe este că există niște bani care intră în club în baza unor contracte de sponsorizare. În rest, nu ai ce face decât să preiei lucrurile din mers și să le organizezi cât se poate de bine, ca să ajungem să jucăm fotbal. Despre problemele pe termen lung nici nu are sens să vorbim.
Aceste săptămâni i-au dat multe de muncă lui Mușat, atât din cele uzuale când vine vorba de preluarea administrării unei organizații în insolvență, cât și din cele organizatorice - cu prioritate stabilizarea echipei și asigurarea condițiilor pentru desfășurarea antrenamentelor și a meciurilor oficiale.
Demolarea/relocarea construcțiilor de la complexul „Adrian Stoicov” a fost o lovitură destul de greu de înțeles pentru mine, când orașul oricum suferă pe seama deficiențelor de infrastructură sportivă. Nu este ușor să te pregătești fără să ai unde să te schimbi, să te speli, iar când vine iarna, va fi greu să organizezi grupele de copii care au de mers la școală, dar nu mai dispun de nocturna necesară pentru antrenamente după ora 17.00. O asemenea decizie, venită taman de la membrul fondator al lui Poli pe care îți imaginai că te mai poți baza, nu îți oferă motive de încredere pentru viitor.
Odată ce finalizează toate demersurile organizatorice, conducerea clubului se va adresa suporterilor. Se pune preț ca atunci când se comunică, să se comunice lucruri certe și concrete. În ultima perioadă m-am ocupat personal de pagina oficială a clubului de pe Facebook, cât și de site-ul oficial, alături de Levente Balint și de Bianca Albu. Cred că aceste canale de comunicare trebuie să fie sursele principale de informații pentru noi, poliștii, și îmi voi da silința ca ele să fie actualizate la zi, ca primul reflex să fie verificarea lor, înainte de verificarea altor surse.
Nu știu sigur ce înseamna asta pentru cronică - aș vrea să continue această dualitate, fiindcă sunt lucruri de zis care își au locul aici, dar nu-mi dau seama încă sub ce formă s-o fac/facem. Poate că unii dintre voi mi-ați remarcat numele în Fotbal Vest, unde am preluat poziția neoficială a delegatului la cea mai puțin iubită dintre Poli din presa locală, deci vă recomand să apelați cu încredere la săptămânalul sportiv (alături de care am crescut de când eram copil) pentru câte un interviu, câte o știre cu alb-violeții și nu numai.
Cel mai bine, zic eu, e să lăsăm timpul să le despleticească pe toate. Iar cât mai putem trăi în alb-violet, s-o facem.
21 iunie 2019
Multe întrebări, câteva răspunsuri
În sondajul completat săptămână această, nu puţini dintre voi au avut întrebări despre viitorul clubului - cine, ce, unde, cum. Am avut câteva discuţii cu factorii de decizie şi încerc să vă prezint nişte răspunsuri care să clarifice, măcar în parte, aşteptările noastre. Nu există multe certitudini, doar intenţii şi eforturi.
Perspectivele pe termen scurt
În 4-5 iulie are loc Adunarea Generală a Asociaţilor pentru desemnarea noului administrator special. Primăria, Consiliul Judeţean, Politehnca şi Ioan Miculaş îşi vor asuma această alegere. Dacă se desemnează un administrator special, aş lua-o ca pe un semn că activitatea va continua şi echipa se va înscrie în Liga a 3-a. Dacă nu, probabil că vor începe demersurile pentru intrarea în faliment.
Problema în numirea unui administrator special este că acesta trebuie să-şi asume atât plata datoriilor curente, cât şi a costurile de funcţionare. Ce rost ar avea altfel? Sumele datorate în acest moment sunt consistente, iar chiar dacă există contracte de sponsorizare în derulare, ele trebuie suplimentate. Pe lângă acestea, un sezon în Liga a 3-a costă de la un milion de RON în sus, şi asta la nivel de subzistenţă, nu ca să ataci promovarea.
Nu mai este mult până la AGA, există oameni cu care se discută. Cei care stăm aproape de club de ani de zile ştim cât de complicată este situaţia, ce semne de întrebare îşi pune orice posibil finanţator şi motivele pentru care nimeni nu s-a aruncat până acuma să astupe găuri şi să dezlege căile întortocheate care ne-au adus în acest punct.
O primă problemă a administratorului numit va fi că la club mai există doar o mână de jucători din lotul trecut, două mâini de jucători împrumutaţi şi mai multe mâini de juniori. Valoric am putea, poate, să încropim o echipă care nu retrogradează din L3, în condiţii de activitate normală - fără restanţe, neplăţi, etc.
Dacă nu mă înşel, singurii jucători din retur care mai au contract cu clubul sunt Mario Contra, Lucian Oprea, Dorin Codrea şi David Pop - iar toţi au restanţe salariale şi ar putea pleca liberi. Apoi, jucătorii împrumutaţi ar fi Podină, Cochinţu, Popan, Sporin, Ochea, David Filip, Daniel Filip şi Alexandru David dintre cei de la nivelul ligii a treia, care au şi jucat în această primăvară. Completările de la juniori ar putea veni de la jucătorii pe care i-am văzut în acest sezon, preponderent din generaţiile 2000, 2001 şi 2002. Nu poţi face însă o echipă doar din juniori şi să supravieţuieşti, nu suntem în situaţia Centrului Naţional de Pregătire, nu avem resursele lor.
Acestor jucători li s-ar alătura şi Motreanu, care pare însă că va pleca la Astra - de văzut în ce condiţii, fiindcă atâta timp cât nu se renunţă la participarea în liga a treia, orice transfer trebuie justificat şi să aducă un beneficiu clubului/creditorilor.
Nu ştiu câţi jucători îşi şi doresc să continue aici. Nu mulţi, îmi imaginez.
Perspectivele pe termen scurt
- Desemnarea unui nou administrator special
În 4-5 iulie are loc Adunarea Generală a Asociaţilor pentru desemnarea noului administrator special. Primăria, Consiliul Judeţean, Politehnca şi Ioan Miculaş îşi vor asuma această alegere. Dacă se desemnează un administrator special, aş lua-o ca pe un semn că activitatea va continua şi echipa se va înscrie în Liga a 3-a. Dacă nu, probabil că vor începe demersurile pentru intrarea în faliment.
Problema în numirea unui administrator special este că acesta trebuie să-şi asume atât plata datoriilor curente, cât şi a costurile de funcţionare. Ce rost ar avea altfel? Sumele datorate în acest moment sunt consistente, iar chiar dacă există contracte de sponsorizare în derulare, ele trebuie suplimentate. Pe lângă acestea, un sezon în Liga a 3-a costă de la un milion de RON în sus, şi asta la nivel de subzistenţă, nu ca să ataci promovarea.
Nu mai este mult până la AGA, există oameni cu care se discută. Cei care stăm aproape de club de ani de zile ştim cât de complicată este situaţia, ce semne de întrebare îşi pune orice posibil finanţator şi motivele pentru care nimeni nu s-a aruncat până acuma să astupe găuri şi să dezlege căile întortocheate care ne-au adus în acest punct.
- Lotul de jucători
O primă problemă a administratorului numit va fi că la club mai există doar o mână de jucători din lotul trecut, două mâini de jucători împrumutaţi şi mai multe mâini de juniori. Valoric am putea, poate, să încropim o echipă care nu retrogradează din L3, în condiţii de activitate normală - fără restanţe, neplăţi, etc.
Dacă nu mă înşel, singurii jucători din retur care mai au contract cu clubul sunt Mario Contra, Lucian Oprea, Dorin Codrea şi David Pop - iar toţi au restanţe salariale şi ar putea pleca liberi. Apoi, jucătorii împrumutaţi ar fi Podină, Cochinţu, Popan, Sporin, Ochea, David Filip, Daniel Filip şi Alexandru David dintre cei de la nivelul ligii a treia, care au şi jucat în această primăvară. Completările de la juniori ar putea veni de la jucătorii pe care i-am văzut în acest sezon, preponderent din generaţiile 2000, 2001 şi 2002. Nu poţi face însă o echipă doar din juniori şi să supravieţuieşti, nu suntem în situaţia Centrului Naţional de Pregătire, nu avem resursele lor.
Acestor jucători li s-ar alătura şi Motreanu, care pare însă că va pleca la Astra - de văzut în ce condiţii, fiindcă atâta timp cât nu se renunţă la participarea în liga a treia, orice transfer trebuie justificat şi să aducă un beneficiu clubului/creditorilor.
Nu ştiu câţi jucători îşi şi doresc să continue aici. Nu mulţi, îmi imaginez.
- Sume de plată
Administratorul special ar trebui să plătească, urgent, salariile jucătorilor pe care clubul îi mai are sub contract, atât la seniori, cât şi la juniori. Jucătorii care vin la finalul unor împrumuturi teoretic nu ar trebui să aibă restanţe, mai ales că toţi, mai puţin Motreanu, n-au fost la club de la intrarea în insolvenţă. Va fi foarte dificil şi foarte scump să găsească alţi jucători la un nivel valoric echivalent cu jucătorii care au evoluat sezonul trecut aici, dată fiind reputaţia clubului.
Totodată, administratorul va trebui să găsească resurse să plătească restanţe sau să negocieze cu toţi angajaţii care ar putea duce la depunctarea echipei. Aceasta este cea mai semnificativă sumă, dar nu pot spune cu precizie cât şi ce se poate temporiza. Oricum, într-un fel sau altul, ea va trebui plătită, dacă echipa continuă.
Nu în ultimul rând, trebuie plătită o garanţie financiară pentru participarea în L3 până în data de 15 iulie, în valoare de 20.000 RON. Practic acesta este cel mai târziu termen la care vom ştii cu certitudine dacă Poli va continua în L3.
- Reorganizare
În funcţie de resursele disponibile, structura administrativă a clubului va suferi şi ea, mai mult ca sigur, o transformare, dacă este să continue activitatea. Sportiv am avut nevoie de o reorganizare de mult timp, fiindcă am suferit la acest capitol şi multe decizii greşite au fost luate ca urmare a acestor lipsuri.
Există o mare încărcătură negativă care atârnă pe umerii lui Poli.
Perspectivele pe termen lung
Revenim la o discuţie mai veche: vin astăzi şi cumpăr clubul, ce preiau de valoare? Există câţiva jucători, câţiva juniori, nişte oameni în departamentul administrativ care au experienţă în domeniu. Există şi palmaresul, care nu are însă greutate comercială, atâta timp cât în oraş mai activează un club care şi-l arogă, direct sau indirect.
Datoria de aprox. 10 milioane de euro poate fi negociată în momentul propunerii planului de reorganizare, în funcţie de votul şi de interesele grupelor de creditori. La cât, este ceva care nu va fi stabilit decât atunci când se încearcă negocierea. Dacă apare un şeic cu 3 milioane şi propune să plătească proporţional fiecărui creditor 30% din sumele datorate (sau poate 50% unora şi 0% altora), poate că va avea succes, poate că nu. Nu cred că a purtat cineva această discuţie până acuma.
În lipsa vreunui alt deznodământ în lupta cu Curtea de Conturi (şi nu ştiu ce se mai poate face în acest sens), acesta este singurul scenariu pentru a avea continuitate pe termen lung. Multă lume nu cred că a înţeles că şi dacă acuma există un cadru legal să oferi bani fotbalului, în situaţia noastră de la Poli este prea complicat/riscant să o faci din cauza acestei decizii judecătoreşti, atât din cauza unei posibile expuneri legale, cât mai ales din punct de vedere politic. Aşadar, cine vine să plătească aceşti bani din buzunarul propriu pentru un club care are puţine active şi nişte drepturi derivate din asocierea pentru palmares care necesită, însă, o validare juridică într-o dispută teoretică cu ASU Politehnica?
Orice alte idei despre fuziuni şi transferuri de identitate depind de acest lucru.
Şi, să fim sinceri, ce sacrificii mai merită făcute? Cât de jos să mai cobori şi pentru ce? Dacă vom continua, mi se pare imperativ să fie altfel decât a fost până acuma. Este posibil aşa ceva?
5 iunie 2019
Cauzele unei salvări nereuşite
În vreme ce clubul pare să-și trăiască ultimele săptămâni, noi mai parcurgem o analiză finală a sezonului trecut - mai exact, a returului desfășurat în 2019 -, înainte de a opina despre treburi mai atotcuprinzătoare.
Am sperat mult că eforturile făcute în iarnă vor fi suficiente pentru a propulsa echipa în lupta pentru salvarea de la retrogradare. În cantonament am avut o discuţie despre şansele noastre cu Valeriu Răchită, a cărei concluzie a şi fost redată într-unul din rapoartele sale lunare. El le-a estimat la 70%, cu lotul pe care îl aveam atunci. Mi s-a părut optimist atunci (în gândurile mele răspunsul era 20%, dacăt atâta), dar nici n-aveai cum să te înhami la această luptă fără optimism. Oricum, n-a fost un optimism gratuit, ci unul bazat pe principiile aduse de Răchită cu sine în formarea şi gestionarea lotului. Dacă nu erau clare deja din perioada de triere în ianuarie, cu siguranţă au devenit în cele trei luni de competiţie pe care le-am trăit.
Într-un fel am fost aproape - dacă două din înfrângerile la limită luau direcţia noastra, mai ales la început de campanie, discutam în alţi termeni acuma. În alt fel am fost departe - prea multe meciuri la limita ca să adunăm punctele de care aveam nevoie. Să ne uităm mai pe larg la cei mai importanţi factori:
1) Puterea limitată de atragere a jucătorilor
Proasta reputaţia ca urmare a neplăţii salariilor sezonul trecut nu a fost ştearsă prin intrarea în insolvenţă - chiar dacă ulterior situaţia, începând din septembrie, s-a ameliorat (temporar). N-a ajutat de fel nici faptul că am intrat în iarnă la zece puncte distanţă de salvare, cu puţini jucători pregătiţi să-şi asume riscul unei retrogradări în palmares. Prin urmare, foarte mulţi dintre jucătorii contactaţi de Răchită au refuzat să vină la Timişoara, preferând variante mai calme. Consecinţa a fost punctul doi.
2) Completarea târzie a lotului cu patru titulari
Când alţii au terminat de transferat, jucătorii rămaşi fără contracte şi-au mutat atenţia înspre noi. Nouă fotbalişti care aveau să fie de bază în primul unsprezece al lui Răchită au venit după cantonament, câţiva în săptămâna dinaintea primului meci, doi chiar şi după prima etapă. Recuperarea unor restanţe fizice a afectat integrarea unora, în vreme ce formarea unui unsprezece stabil, cu relaţii de joc, a avut de suferit. Practic doar Olteanu şi Paramatti au fost în cantonament şi au şi fost titulari de drept. Ceilalţi au jucat fie prin rotaţie, fie s-au impus odată ce lotul s-a subţiat numeric din cauza accidentărilor şi excluderilor.
3) Plecările de pe parcurs şi jucătorii care n-au confirmat
Putem discuta despre jucătorii care au fost în Antalya, nu s-au impus în primul unsprezece şi, ulterior, au fost excluşi din lot din cauza atitudinii lor (Bilia, Bîrnoi, Pop). Poate Răchită a fost prea aspru. Putem discuta şi despre cei care au ales să plece înainte de debutul returului (Motreanu, Drăghici, să-l punem şi pe Haruţ aici), fiindcă s-au simțit dați la o parte.
Toţi ar fi fost jucători de lot rezonabili, cei doi fundaşi dreapta U21 ne-ar fi oferit flexibilitate în alegerea primului unsprezece, Bădăuţă ar fi fost bun ca o dublură la Drăghici, oferindu-şi unul altuia concurenţă. Poate că lotul ar fi fost mai complet, dar nu cred că prezenţa acestora ar fi făcut o diferenţă decisivă la şansele noastre de salvare.
Mai grav a fost faptul că nici cei care au venit să-i înlocuiască nu au confirmat cu adevărat, cu câteva excepţii. Adică şi ei au fost, în genere, jucători de lot, cu meritul adiţional că s-au integrat pozitiv în colectiv. Singurii care au confirmat şi au ridicat vizibil nivelul echipei prin aportul lor individual au fost Paramatti şi Moldovan. Nu că alţii n-ar fi jucat fotbal, n-ar fi făcut-o şi bine pe alocuri, dar n-au avut constanţă şi, în ciuda efortului depus, au avut un raport egal între reuşite şi nereuşite. Poate cele mai mari mistere au fost Olteanu, Sidorenco şi Ţîgîrlaş, jucători care la experienţa lor, la calităţile pe care le au, speram că vor face diferenţa în momentele dificile, dar n-au reușit. Un vârf capabil să marcheze goluri din acţiune, adică un Sidorenco mai percutant (chiar şi venind din flanc), ar fi contat decisiv.
Ca să nu mai vorbim de accidentarea lui Rogoveanu, poate cel mai important om, ca rol, în echipa gândită de Răchită. Rupt chiar înainte de primul meci, în care a tras să joace totuşi o repriză (slab), nu şi-a mai găsit ritmul şi l-am pierdut definitiv la Snagov, după doar 238 de minute.
3) Inabilitatea de a ne apropia de pluton în prima jumătate a mini-returului
În ciuda acestor neajunsuri, au contat şi micile momente. Fotbalul este, până la urmă, un sport de moral. Ce însemna să nu rateze Sidorenco acel penalty cu Luceafărul şi să câştigăm meciul, să înscrie Bădăuţă la şansele avute la Arad şi să intrăm cu două goluri avantaj la pauză? Un început îmbelşugat cu puncte, chiar şi dacă fotbalul era mai chinuit, dădea altă încredere echipei, poate tocmai cât să facă diferenţa în meciurile echilibrate ulterioare, în care s-au irosit şanse bune.
Arbitrajul a venit cu plusuri și minusuri în acest retur. Tind să cred că în ciuda câtorva erori importante împotriva echipei (UTA, Clinceni, Cluj), am avut parte și de decizii la limită luate în favoarea noastră. Față de tur, când toate deciziile 50-50 (sau mai rău) au mers împotriva noastră, a fost altceva. Oricum, nu arbitrajul a fost cauza principala noastră problemă.
4) Rezultatele peste aşteptări ale adversarilor
Primele şapte echipe au făcut 252 de puncte în primele 17 etape din tur, în vreme ce primele şapte echipe din 2019 au făcut 240 de puncte cele 17 etape scurse în acest an. Adică punctele au fost distribuite ceva mai egal, în jos, iar dacă ne uităm că în primele şapte din retur se numără Metaloglobus, Luceafărul şi Farul, toate la, sau aproape de retrogradare la începutul anului, devine şi mai clar cât de dificil ar fi fost să ne salvăm. Pandurii şi Energeticianul, care au ajuns să dispute ultimul loc retrogradabil, erau la 18/19 puncte de noi în ianuarie. A fost cel mai rău scenariu posibil pentru Poli, deşi am scris şi în analiza de după prima etapă a anului că cele două formaţii sunt candidate serioase la retrogradare.
S-o mai spun şi altcumva: doar primele trei clasate s-ar fi salvat la finalul sezonului cu punctele acumulate în 2019 dacă începeau cu 10 puncte în iarnă. Dacă mai avem în vedere şi cum o grămadă de puncte au mers la echipe care aveau mare nevoie de ele, în meciuri din care teoretic nu aveau de ce să câştige la fotbalul arătat în rest, pare ca şi cum am fi avut nevoie de ceva chiar spectaculos să ne salvăm.
5) Problemele financiare
Orice s-ar spune, faptul că nu am avut linişte financiară şi că nu am putut plusa cu prime nu a ajutat. Da, e plin de exemple prin România cu cluburi care au restanţe de mai multe luni, dar niciunul nu se afla în situaţia noastră. Dacă ne uităm la clasament, singurele echipe care sunt sub linie au dificultăţi financiare - cu excepţia Aerostarului. Dacă ţineam moralul ceva mai sus, puteam scoate puncte la Bacău, puteam să le scoatem şi cu Mioveni, și cu Daco-Getica. Am fi pus măcar presiune pe adversare, să fim aproape de linie. Era un scenariu către care am luptat de la bun început, să facem cât mai multe puncte, "căci nu se ştie".
Ca să nu mai spunem că era o chestie de demnitate, de onoare, să nu îi lași neplătiți pe toți cei care au venit/stat să dea o față acestui retur, de la jucători, la toți angajații clubului. Lipsa de susţinere din partea patronatului în acest 2019, de la cap la coadă, cu un buget asigurat, care să-ţi permită să construieşti şi să încerci improbabilul, este cel puţin dezamăgitoare.
Am sperat mult că eforturile făcute în iarnă vor fi suficiente pentru a propulsa echipa în lupta pentru salvarea de la retrogradare. În cantonament am avut o discuţie despre şansele noastre cu Valeriu Răchită, a cărei concluzie a şi fost redată într-unul din rapoartele sale lunare. El le-a estimat la 70%, cu lotul pe care îl aveam atunci. Mi s-a părut optimist atunci (în gândurile mele răspunsul era 20%, dacăt atâta), dar nici n-aveai cum să te înhami la această luptă fără optimism. Oricum, n-a fost un optimism gratuit, ci unul bazat pe principiile aduse de Răchită cu sine în formarea şi gestionarea lotului. Dacă nu erau clare deja din perioada de triere în ianuarie, cu siguranţă au devenit în cele trei luni de competiţie pe care le-am trăit.
Într-un fel am fost aproape - dacă două din înfrângerile la limită luau direcţia noastra, mai ales la început de campanie, discutam în alţi termeni acuma. În alt fel am fost departe - prea multe meciuri la limita ca să adunăm punctele de care aveam nevoie. Să ne uităm mai pe larg la cei mai importanţi factori:
1) Puterea limitată de atragere a jucătorilor
Proasta reputaţia ca urmare a neplăţii salariilor sezonul trecut nu a fost ştearsă prin intrarea în insolvenţă - chiar dacă ulterior situaţia, începând din septembrie, s-a ameliorat (temporar). N-a ajutat de fel nici faptul că am intrat în iarnă la zece puncte distanţă de salvare, cu puţini jucători pregătiţi să-şi asume riscul unei retrogradări în palmares. Prin urmare, foarte mulţi dintre jucătorii contactaţi de Răchită au refuzat să vină la Timişoara, preferând variante mai calme. Consecinţa a fost punctul doi.
2) Completarea târzie a lotului cu patru titulari
Când alţii au terminat de transferat, jucătorii rămaşi fără contracte şi-au mutat atenţia înspre noi. Nouă fotbalişti care aveau să fie de bază în primul unsprezece al lui Răchită au venit după cantonament, câţiva în săptămâna dinaintea primului meci, doi chiar şi după prima etapă. Recuperarea unor restanţe fizice a afectat integrarea unora, în vreme ce formarea unui unsprezece stabil, cu relaţii de joc, a avut de suferit. Practic doar Olteanu şi Paramatti au fost în cantonament şi au şi fost titulari de drept. Ceilalţi au jucat fie prin rotaţie, fie s-au impus odată ce lotul s-a subţiat numeric din cauza accidentărilor şi excluderilor.
3) Plecările de pe parcurs şi jucătorii care n-au confirmat
Putem discuta despre jucătorii care au fost în Antalya, nu s-au impus în primul unsprezece şi, ulterior, au fost excluşi din lot din cauza atitudinii lor (Bilia, Bîrnoi, Pop). Poate Răchită a fost prea aspru. Putem discuta şi despre cei care au ales să plece înainte de debutul returului (Motreanu, Drăghici, să-l punem şi pe Haruţ aici), fiindcă s-au simțit dați la o parte.
Toţi ar fi fost jucători de lot rezonabili, cei doi fundaşi dreapta U21 ne-ar fi oferit flexibilitate în alegerea primului unsprezece, Bădăuţă ar fi fost bun ca o dublură la Drăghici, oferindu-şi unul altuia concurenţă. Poate că lotul ar fi fost mai complet, dar nu cred că prezenţa acestora ar fi făcut o diferenţă decisivă la şansele noastre de salvare.
Mai grav a fost faptul că nici cei care au venit să-i înlocuiască nu au confirmat cu adevărat, cu câteva excepţii. Adică şi ei au fost, în genere, jucători de lot, cu meritul adiţional că s-au integrat pozitiv în colectiv. Singurii care au confirmat şi au ridicat vizibil nivelul echipei prin aportul lor individual au fost Paramatti şi Moldovan. Nu că alţii n-ar fi jucat fotbal, n-ar fi făcut-o şi bine pe alocuri, dar n-au avut constanţă şi, în ciuda efortului depus, au avut un raport egal între reuşite şi nereuşite. Poate cele mai mari mistere au fost Olteanu, Sidorenco şi Ţîgîrlaş, jucători care la experienţa lor, la calităţile pe care le au, speram că vor face diferenţa în momentele dificile, dar n-au reușit. Un vârf capabil să marcheze goluri din acţiune, adică un Sidorenco mai percutant (chiar şi venind din flanc), ar fi contat decisiv.
Ca să nu mai vorbim de accidentarea lui Rogoveanu, poate cel mai important om, ca rol, în echipa gândită de Răchită. Rupt chiar înainte de primul meci, în care a tras să joace totuşi o repriză (slab), nu şi-a mai găsit ritmul şi l-am pierdut definitiv la Snagov, după doar 238 de minute.
3) Inabilitatea de a ne apropia de pluton în prima jumătate a mini-returului
În ciuda acestor neajunsuri, au contat şi micile momente. Fotbalul este, până la urmă, un sport de moral. Ce însemna să nu rateze Sidorenco acel penalty cu Luceafărul şi să câştigăm meciul, să înscrie Bădăuţă la şansele avute la Arad şi să intrăm cu două goluri avantaj la pauză? Un început îmbelşugat cu puncte, chiar şi dacă fotbalul era mai chinuit, dădea altă încredere echipei, poate tocmai cât să facă diferenţa în meciurile echilibrate ulterioare, în care s-au irosit şanse bune.
Arbitrajul a venit cu plusuri și minusuri în acest retur. Tind să cred că în ciuda câtorva erori importante împotriva echipei (UTA, Clinceni, Cluj), am avut parte și de decizii la limită luate în favoarea noastră. Față de tur, când toate deciziile 50-50 (sau mai rău) au mers împotriva noastră, a fost altceva. Oricum, nu arbitrajul a fost cauza principala noastră problemă.
4) Rezultatele peste aşteptări ale adversarilor
Primele şapte echipe au făcut 252 de puncte în primele 17 etape din tur, în vreme ce primele şapte echipe din 2019 au făcut 240 de puncte cele 17 etape scurse în acest an. Adică punctele au fost distribuite ceva mai egal, în jos, iar dacă ne uităm că în primele şapte din retur se numără Metaloglobus, Luceafărul şi Farul, toate la, sau aproape de retrogradare la începutul anului, devine şi mai clar cât de dificil ar fi fost să ne salvăm. Pandurii şi Energeticianul, care au ajuns să dispute ultimul loc retrogradabil, erau la 18/19 puncte de noi în ianuarie. A fost cel mai rău scenariu posibil pentru Poli, deşi am scris şi în analiza de după prima etapă a anului că cele două formaţii sunt candidate serioase la retrogradare.
S-o mai spun şi altcumva: doar primele trei clasate s-ar fi salvat la finalul sezonului cu punctele acumulate în 2019 dacă începeau cu 10 puncte în iarnă. Dacă mai avem în vedere şi cum o grămadă de puncte au mers la echipe care aveau mare nevoie de ele, în meciuri din care teoretic nu aveau de ce să câştige la fotbalul arătat în rest, pare ca şi cum am fi avut nevoie de ceva chiar spectaculos să ne salvăm.
5) Problemele financiare
Orice s-ar spune, faptul că nu am avut linişte financiară şi că nu am putut plusa cu prime nu a ajutat. Da, e plin de exemple prin România cu cluburi care au restanţe de mai multe luni, dar niciunul nu se afla în situaţia noastră. Dacă ne uităm la clasament, singurele echipe care sunt sub linie au dificultăţi financiare - cu excepţia Aerostarului. Dacă ţineam moralul ceva mai sus, puteam scoate puncte la Bacău, puteam să le scoatem şi cu Mioveni, și cu Daco-Getica. Am fi pus măcar presiune pe adversare, să fim aproape de linie. Era un scenariu către care am luptat de la bun început, să facem cât mai multe puncte, "căci nu se ştie".
Ca să nu mai spunem că era o chestie de demnitate, de onoare, să nu îi lași neplătiți pe toți cei care au venit/stat să dea o față acestui retur, de la jucători, la toți angajații clubului. Lipsa de susţinere din partea patronatului în acest 2019, de la cap la coadă, cu un buget asigurat, care să-ţi permită să construieşti şi să încerci improbabilul, este cel puţin dezamăgitoare.
3 iunie 2019
Trofeul CroVi 2019
Totul se schimbă, nimic nu dispare - adică ocupaţia noastră săptămânală poate lua alte forme şi în sufletul nostru se poate căsca un gol greu de umplut, dar ceva tot o să-l umple. De exemplu, trăirile ultimilor ani, care se vor expanda, legate la supapa de nostalgie şi melancolie. Meritul acestui sezon, aşa cum a decurs el, cu deznodământul său...tragic, este că ne-a oferit încă o oportunitate să ne aducem aminte de ce o iubim pe Poli, un ultim tango fotbalistic.
94% din cei 120 de fani care au votat în sondajul din acest an au ales să acordăm trofeul, semn că n-a fost o trăire exprimată doar în mintea cronicarilor. O scriu cu atât mai mult cu cât am avut şansa să stau personal mai aproape de echipă din iarnă, să mă implic în a apropia clubul de ceea ce am simţit că ne lipsea în anii trecuţi - vasăzică, sigur voi avea melancolii expandate în suflet, dar nu cred că voi fi singurul.
A fost cea mai strânsă votare din aceşti patru ani de CroVi, iar cu doar câteva ore înainte de miezul nopţii, trei jucători erau umăr la umăr. Câteva voturi au făcut diferenţa, astfel că pentru a 4-a ediţie a trofeului CroVi, acesta îi va reveni lui Dinu Moldovan. Este al doilea an consecutiv în care un portar câştigă titlul, în faţa a doi tineri alb-violeţi, Dorin Codrea şi Denis Golda, dar cred că este, în primul rând pe criterii fotbalistice, o alegere cât se poate de justificată. A fost o jumătate de sezon fără greşeli notabile pentru Moldovan, care şi-a trecut în cont numeroase intervenţii providenţiale, oferind un mare plus de siguranţă echipei. N-am avut şansă în multe lucruri sezonul acesta, dar în cazul venirii lui Dinu Moldovan ne putem declara norocoşi.
Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma consultărilor cu antrenorul echipei U19, Pavel Velcotă, pe Nafi Iseini. În lipsa unui junior care să se afirme net la echipa mare, am căutat un reprezentant care îşi încheie junioratul în acest an. Ne-a fost greu să luăm o decizie, cu destui jucători care aveau argumente în favoarea lor, dar tânărul mijlocaş născut în anul 2000, chiar dacă n-a fost constant în evoluţiile sale, şi-a ridicat echipa în multe momente importante, fiind golgheterul echipei din acest sezon, cu douăzeci de reuşite. A debutat în L2, dar a ieşit din schema primei echipe odată ce a depus memoriu pentru a fi declarat liber - o situaţie regretabilă, născută din problemele pe care le avem la club, care l-a privat de şansa de a mai aduna minute la acest nivel. Rămâne însă unul dintre cei mai importanţi jucători de la U19, fără de care este greu de crezut că echipa ar fi ajuns în finala pe ţară a Campionatului Naţional.
Nu am reuşit să ne întâlnim cu ambii jucători la un loc, dar i-am luat pe rând şi am cules impresii din acest moment de la acest final de sezn.
Mai întâi, însă, rezultatele detaliate ale votării. La fel ca anul trecut, jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Chiar dacă Golda a adunat cele mai multe menţiuni de trei puncte, Moldovan s-a regăsit cu o mai bună frecvenţă în topurile voastre, ceea ce a făcut în final diferenţa.
Trofeele sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerul Timea Bendek de la LIPOPLAST, secția de sticle speciale.
Dinu Moldovan
Cât de dificilă a fost această jumătate de sezon - mai ales din punct de vedere mental, dată fiind presiunea rezultatelor?
Pentru mine a fost ok. Am venit să cresc în experiență, știind că obiectivul era greu de realizat. M-a ajutat mult faptul că am jucat și am crescut valoric. Știam unde vin, știam ce o să urmeze, dar am încercat să salvăm situația.
A fost vreun moment în care ai simțit că nu mai credeați?
Cred că doar în ultimele două meciuri, cel cu Mioveni și cel cu Daco-Getica. Atâta timp cât am avut șanse matematice, am luptat până la capăt. Noi tot timpul am crezut, doar că am avut și ghinionul că atunci când câștigam noi, câștigau și echipele de deasupra. În rest cred că am făcut o echipă competitivă, am jucat bine și nu am dezamăgit în ultimele trei luni.
Ai avut multe meciuri în care ai jucat bine, ai vreunul preferat?
Sincer, m-am simțit bine din momentul în care am venit aici. N-am stat să mă gândesc, dar este clar că cea mai mare satisfacție era după victorii. Dar dacă ar fi să aleg unul singur...meciul cu ASU Timișoara, faptul că am bătut la ei acasă, că am simțit oamenii din tribună aproape.
Cum ai resimțit relația cu conducerea, antrenorii, colegii și suporterii?
M-am simțit super ok la Timișoara, am găsit un grup unit, cu mulți tineri. Chiar dacă au fost problemele financiare de care se știe, grupul ne-a ajutat să trecem peste ele. Suporterii...poate că puțini, dar buni! Au fost alături de noi până în ultimul moment. Când am stat împreună după meciul cu Mioveni ne-au felicitat, iar noi le-am mulțumit, le suntem recunoscători.
Cu ce rămâi pe urma acestor trei luni de la Timișoara?
Cu o experiență foarte mare, sunt lucruri din care am învățat multe și din care mai am ce învăța.
Ce urmează pentru tine?
Nu știu încă. Urmează vacanța, sper să fie cât mai bine, îmi doresc să joc oriunde m-aș duce. Sper să am noroc vara asta, să găsesc o echipă bună și să cresc în continuare.
Nafi Iseini
Cum a fost sezonul pentru voi la U19? Perspectivele erau gri în toamnă, când aţi început cu un 0-3 acasă împotriva celor de la LPS Banatul. La final îi băteaţi cu 7-1.
Nimeni nu ne-a dat nicio şansă. Până să îi învingem pe ASU în turneul zonal, nimeni n-a crezut în noi, abia după aceea au început să creadă. Cred că ne-a ambiţionat asta pe final.
Poţi identifica cel mai bun moment?
Pentru mine meciul din zonale cu Craiova, când am înscris o triplă. Pentru echipă, meciul cu Poli Iaşi, când am jucat toţi foarte motivaţi, am dat primele două goluri repede, am simţit că am controlat partida.
Care a fost cel mai greu moment?
Înfrângerea din finală, normal. Eram siguri că-i batem, uitându-ne la rezultate: ei au trecut la limită de Baia Mare, care apoi au suferit cu Iaşi, de care noi trecuserăm cu autoritate. Până la urmă a fost fix invers de cum ne-am aşteptat, am fost inferiori la toate capitolele: fizic, tehnic, psihic. Chiajna avea şi doi jucători care au evoluat în Liga 1, a contat şi acest aspect.
Cum de nu ai rămas în iarnă în lotul echipei mari?
Am fost la trialul din iarnă, dar domnul Răchită mi-a transmis că nu am fizic pentru liga secundă. Am o tehnică bună, dau binişor şi fazele fixe, dar...
Răchită avea dreptate?
Da. Încerc să schimb asta, fac sală, fac antrenamente cu un antrenor, dar nu este uşor să progresez.
Cum ai simţit meciurile pe care le-ai disputat la seniori?
Am jucat cu U Cluj şi cu FC Argeş. La primul meci nici nu am vrut să intru, aşa emoţii aveam. Speram să se termine meciul cât mai repede! Dar apoi mi-a mai trecut, cu FC Argeş, chiar dacă rezultatul a fost unul rău, m-am simţit mai liniştit, fiind cu mai mulţi tineri în jur.
Ai fost căpitan la juniori, ce a însemnat asta pentru tine?
Când eram mai mic, îmi era important să fiu căpitan, îl rugam pe domnul Săvoiu să mă pună, dar n-am mai ţinut neapărat de banderolă ulterior. Pentru turneu am dat cu banul între mine şi Mosoarcă, am ieşit eu şi după ce am bătut pe Gică Popescu, am luat-o de bine aşa.
Ce îţi rezervă vitorul, mai ales pe termen mediu lung?
Eu am fost declarat liber de contract, datorită problemelor financiare de la club, deci urmează să văd ce se întâmplă în lunile următoare. Pe termen lung vreau să ajung în Liga 1 undeva, dar preferabil nu în ţară. Nu cred că felul în care se gestionează fotbalul este pozitiv aici. Aş vrea să am o experienţă afară, să fiu în alt mediu o vreme. Urmează primul meu sezon la seniori, va fi o schimbare mare, sper să facă faţă - partea fizică va cântări mult. Joc în spatele vârfurilor, acolo mă simt cel mai bine, deci este un aspect esenţial.
Când tragi linia, cum a fost anul acesta?
Păi la începutul anului nu credeam nici eu că ajungem în finală, deci am depăşit aşteptările. Per ansamblu a fost un sezon cu multe lucruri pozitive pentru mine, m-a ajutat să cresc şi este foarte important să continui astfel.
94% din cei 120 de fani care au votat în sondajul din acest an au ales să acordăm trofeul, semn că n-a fost o trăire exprimată doar în mintea cronicarilor. O scriu cu atât mai mult cu cât am avut şansa să stau personal mai aproape de echipă din iarnă, să mă implic în a apropia clubul de ceea ce am simţit că ne lipsea în anii trecuţi - vasăzică, sigur voi avea melancolii expandate în suflet, dar nu cred că voi fi singurul.
Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma consultărilor cu antrenorul echipei U19, Pavel Velcotă, pe Nafi Iseini. În lipsa unui junior care să se afirme net la echipa mare, am căutat un reprezentant care îşi încheie junioratul în acest an. Ne-a fost greu să luăm o decizie, cu destui jucători care aveau argumente în favoarea lor, dar tânărul mijlocaş născut în anul 2000, chiar dacă n-a fost constant în evoluţiile sale, şi-a ridicat echipa în multe momente importante, fiind golgheterul echipei din acest sezon, cu douăzeci de reuşite. A debutat în L2, dar a ieşit din schema primei echipe odată ce a depus memoriu pentru a fi declarat liber - o situaţie regretabilă, născută din problemele pe care le avem la club, care l-a privat de şansa de a mai aduna minute la acest nivel. Rămâne însă unul dintre cei mai importanţi jucători de la U19, fără de care este greu de crezut că echipa ar fi ajuns în finala pe ţară a Campionatului Naţional.
Nu am reuşit să ne întâlnim cu ambii jucători la un loc, dar i-am luat pe rând şi am cules impresii din acest moment de la acest final de sezn.
Mai întâi, însă, rezultatele detaliate ale votării. La fel ca anul trecut, jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Chiar dacă Golda a adunat cele mai multe menţiuni de trei puncte, Moldovan s-a regăsit cu o mai bună frecvenţă în topurile voastre, ceea ce a făcut în final diferenţa.
Dinu Moldovan
Cât de dificilă a fost această jumătate de sezon - mai ales din punct de vedere mental, dată fiind presiunea rezultatelor?
Pentru mine a fost ok. Am venit să cresc în experiență, știind că obiectivul era greu de realizat. M-a ajutat mult faptul că am jucat și am crescut valoric. Știam unde vin, știam ce o să urmeze, dar am încercat să salvăm situația.
A fost vreun moment în care ai simțit că nu mai credeați?
Cred că doar în ultimele două meciuri, cel cu Mioveni și cel cu Daco-Getica. Atâta timp cât am avut șanse matematice, am luptat până la capăt. Noi tot timpul am crezut, doar că am avut și ghinionul că atunci când câștigam noi, câștigau și echipele de deasupra. În rest cred că am făcut o echipă competitivă, am jucat bine și nu am dezamăgit în ultimele trei luni.
Ai avut multe meciuri în care ai jucat bine, ai vreunul preferat?
Sincer, m-am simțit bine din momentul în care am venit aici. N-am stat să mă gândesc, dar este clar că cea mai mare satisfacție era după victorii. Dar dacă ar fi să aleg unul singur...meciul cu ASU Timișoara, faptul că am bătut la ei acasă, că am simțit oamenii din tribună aproape.
Cum ai resimțit relația cu conducerea, antrenorii, colegii și suporterii?
M-am simțit super ok la Timișoara, am găsit un grup unit, cu mulți tineri. Chiar dacă au fost problemele financiare de care se știe, grupul ne-a ajutat să trecem peste ele. Suporterii...poate că puțini, dar buni! Au fost alături de noi până în ultimul moment. Când am stat împreună după meciul cu Mioveni ne-au felicitat, iar noi le-am mulțumit, le suntem recunoscători.
Cu ce rămâi pe urma acestor trei luni de la Timișoara?
Cu o experiență foarte mare, sunt lucruri din care am învățat multe și din care mai am ce învăța.
Ce urmează pentru tine?
Nu știu încă. Urmează vacanța, sper să fie cât mai bine, îmi doresc să joc oriunde m-aș duce. Sper să am noroc vara asta, să găsesc o echipă bună și să cresc în continuare.
Nafi Iseini
Cum a fost sezonul pentru voi la U19? Perspectivele erau gri în toamnă, când aţi început cu un 0-3 acasă împotriva celor de la LPS Banatul. La final îi băteaţi cu 7-1.
Nimeni nu ne-a dat nicio şansă. Până să îi învingem pe ASU în turneul zonal, nimeni n-a crezut în noi, abia după aceea au început să creadă. Cred că ne-a ambiţionat asta pe final.
Poţi identifica cel mai bun moment?
Pentru mine meciul din zonale cu Craiova, când am înscris o triplă. Pentru echipă, meciul cu Poli Iaşi, când am jucat toţi foarte motivaţi, am dat primele două goluri repede, am simţit că am controlat partida.
Care a fost cel mai greu moment?
Înfrângerea din finală, normal. Eram siguri că-i batem, uitându-ne la rezultate: ei au trecut la limită de Baia Mare, care apoi au suferit cu Iaşi, de care noi trecuserăm cu autoritate. Până la urmă a fost fix invers de cum ne-am aşteptat, am fost inferiori la toate capitolele: fizic, tehnic, psihic. Chiajna avea şi doi jucători care au evoluat în Liga 1, a contat şi acest aspect.
Cum de nu ai rămas în iarnă în lotul echipei mari?
Am fost la trialul din iarnă, dar domnul Răchită mi-a transmis că nu am fizic pentru liga secundă. Am o tehnică bună, dau binişor şi fazele fixe, dar...
Răchită avea dreptate?
Da. Încerc să schimb asta, fac sală, fac antrenamente cu un antrenor, dar nu este uşor să progresez.
Cum ai simţit meciurile pe care le-ai disputat la seniori?
Am jucat cu U Cluj şi cu FC Argeş. La primul meci nici nu am vrut să intru, aşa emoţii aveam. Speram să se termine meciul cât mai repede! Dar apoi mi-a mai trecut, cu FC Argeş, chiar dacă rezultatul a fost unul rău, m-am simţit mai liniştit, fiind cu mai mulţi tineri în jur.
Ai fost căpitan la juniori, ce a însemnat asta pentru tine?
Când eram mai mic, îmi era important să fiu căpitan, îl rugam pe domnul Săvoiu să mă pună, dar n-am mai ţinut neapărat de banderolă ulterior. Pentru turneu am dat cu banul între mine şi Mosoarcă, am ieşit eu şi după ce am bătut pe Gică Popescu, am luat-o de bine aşa.
Ce îţi rezervă vitorul, mai ales pe termen mediu lung?
Eu am fost declarat liber de contract, datorită problemelor financiare de la club, deci urmează să văd ce se întâmplă în lunile următoare. Pe termen lung vreau să ajung în Liga 1 undeva, dar preferabil nu în ţară. Nu cred că felul în care se gestionează fotbalul este pozitiv aici. Aş vrea să am o experienţă afară, să fiu în alt mediu o vreme. Urmează primul meu sezon la seniori, va fi o schimbare mare, sper să facă faţă - partea fizică va cântări mult. Joc în spatele vârfurilor, acolo mă simt cel mai bine, deci este un aspect esenţial.
Când tragi linia, cum a fost anul acesta?
Păi la începutul anului nu credeam nici eu că ajungem în finală, deci am depăşit aşteptările. Per ansamblu a fost un sezon cu multe lucruri pozitive pentru mine, m-a ajutat să cresc şi este foarte important să continui astfel.
1 iunie 2019
Daco-Getica - Poli 3:1 (2:1)
N-aveam mari sepranţe de la acest ultim joc al sezonului şi, în ciuda unor momente de insistenţă pozitivă şi a faptului că Poli a deschis scorul prin Oprea, alb-violeţii au arătat grave careneţe defensive, oferind bucureştenilor două penalty-uri în mai puţin de cinci minute.
Gazdele controlează jocul la debut şi ajung de mai multe ori la finalizare - dubla-ocazie a lui Călinţaru (min. 7), şutul lui Nsiah pe lângă (min. 15), un presupus penalty neacordat la o intervenţie a lui Ţîgîrlaş (min. 17) şi intervenţia lui Moldovan la lovitura de cap a lui Martin (min. 18). În ciuda dominării, şi alb-violeţii mai percutează defensiva adversă, şi după şuturile lui Golda (min. 16) şi Stere (min. 19), chiar reuşesc să deschidă scorul: alt şut al lui Stere este respins de portar până la Codrea, care îi trimite mingea lui Oprea şi tânărul mijlocaş înscrie cu un şut puternic, primul său gol în alb-violet (min. 20). Avantajul nu ţine mai deloc, căci arbitrul oferă un penalty în compensaţie la o altă intervenţie a lui Ţîgîrlaş şi Nsiah transformă (min. 25). Degrabă vine şi rândul lui Olteanu să faulteze în careu, de această dată clar, iar gazdele preiau conducerea graţie lui Grecu (min. 28). Iniţiativa rămâne la Daco-Getica, care ajung uşor să finalizeze, dar fie ratează cadrul, fie Moldovan se opune cu succes. Replica alb-violeţilor este palidă, chiar dacă Golda are o jumătate de ocazie la o minge trimisă de Stere în careu.
Meciul se tranşează la scurt timp după debutul reprizei secunde, când Nsiah înscrie cu capul la o minge plouată în careul nostru (min. 54), cu mai mulţi spectatori decât o piesă de teatru - eroarea de marcaj îi aparține lui Manolache. Urmează o şansă bună a lui Sidorenco, libera bătută de jucătorul nostru fiind scoasă de lângă bară de portar (min. 61), însă oportunităţile mai multe le au tot gazdele - Dinu Moldovan este providenţial în repetate rânduri, ceea ce ţine scorul la proporţii...digerabile. Finalul ne găseşte ofensivi, dar neşansa lui Sidorenco ţine până în ultimele minute ale sezonului, căci moldoveanul nimereşte bara la un şut pe care portarul nu îl mai putea para (min. 84), şi nici Buzan nu ajunge la o minge centrată în faţa porţii de Olteanu (min. 85). Ultima şansă aparţine gazdelor, prin Raphael Stănescu, al cărui şut nu prinde poarta şi, cam aşa, se încheie aventura.
Mă simt iritat şi frustrat de acest final de sezon, din cam toate punctele de vedere. Dar mai contează ce simţim noi? Nu prea cred.
Poli: Moldovan - Ţîgîrlaş, Ghidurea, Manolache, Olteanu - Codrea, Oprea - Buzan, Sidorenco, Golda - Stere
Schimbări:
Bădăuţă pentru Oprea (min. 56)
Chiriac pentru Stere (min. 66)
Daminescu pentru Golda (min. 72)
Gazdele controlează jocul la debut şi ajung de mai multe ori la finalizare - dubla-ocazie a lui Călinţaru (min. 7), şutul lui Nsiah pe lângă (min. 15), un presupus penalty neacordat la o intervenţie a lui Ţîgîrlaş (min. 17) şi intervenţia lui Moldovan la lovitura de cap a lui Martin (min. 18). În ciuda dominării, şi alb-violeţii mai percutează defensiva adversă, şi după şuturile lui Golda (min. 16) şi Stere (min. 19), chiar reuşesc să deschidă scorul: alt şut al lui Stere este respins de portar până la Codrea, care îi trimite mingea lui Oprea şi tânărul mijlocaş înscrie cu un şut puternic, primul său gol în alb-violet (min. 20). Avantajul nu ţine mai deloc, căci arbitrul oferă un penalty în compensaţie la o altă intervenţie a lui Ţîgîrlaş şi Nsiah transformă (min. 25). Degrabă vine şi rândul lui Olteanu să faulteze în careu, de această dată clar, iar gazdele preiau conducerea graţie lui Grecu (min. 28). Iniţiativa rămâne la Daco-Getica, care ajung uşor să finalizeze, dar fie ratează cadrul, fie Moldovan se opune cu succes. Replica alb-violeţilor este palidă, chiar dacă Golda are o jumătate de ocazie la o minge trimisă de Stere în careu.
Meciul se tranşează la scurt timp după debutul reprizei secunde, când Nsiah înscrie cu capul la o minge plouată în careul nostru (min. 54), cu mai mulţi spectatori decât o piesă de teatru - eroarea de marcaj îi aparține lui Manolache. Urmează o şansă bună a lui Sidorenco, libera bătută de jucătorul nostru fiind scoasă de lângă bară de portar (min. 61), însă oportunităţile mai multe le au tot gazdele - Dinu Moldovan este providenţial în repetate rânduri, ceea ce ţine scorul la proporţii...digerabile. Finalul ne găseşte ofensivi, dar neşansa lui Sidorenco ţine până în ultimele minute ale sezonului, căci moldoveanul nimereşte bara la un şut pe care portarul nu îl mai putea para (min. 84), şi nici Buzan nu ajunge la o minge centrată în faţa porţii de Olteanu (min. 85). Ultima şansă aparţine gazdelor, prin Raphael Stănescu, al cărui şut nu prinde poarta şi, cam aşa, se încheie aventura.
Mă simt iritat şi frustrat de acest final de sezon, din cam toate punctele de vedere. Dar mai contează ce simţim noi? Nu prea cred.
Poli: Moldovan - Ţîgîrlaş, Ghidurea, Manolache, Olteanu - Codrea, Oprea - Buzan, Sidorenco, Golda - Stere
Schimbări:
Bădăuţă pentru Oprea (min. 56)
Chiriac pentru Stere (min. 66)
Daminescu pentru Golda (min. 72)
31 mai 2019
Avancronică: Daco-Getica - Poli
Se termină anul fotbalistic şi cu el, dacă este să ne croim loc prin inecrtitudine, şi drumul pe care l-am cutreierat împreună. Ultimul meci ne găseşte la Bucureşti, alături de cealaltă formaţie retrogradată din L1 sezonul trecut. Cu chiu, cu viu, dacogeţii s-au salvat de la retrogradare şi privesc cu...indiferenţă? către viitor.
Sincer, nu credeam că fosta Juventus se va salva în 2019. Cu pierderi grele în iarnă şi rezultate lamentabile în prima parte a returului, şansele păreau minime. Cum, necum au adunat 20 de puncte, ba chiar 14 din ultimele 21 puncte puse în joc. Miracol? Să-mi fie iertat dacă nu cred în aşa ceva. Cei care au avut nevoie de puncte, au făcut puncte în a doua jumătate a returului.
Meritul bucureştenilor este că au găsit un înlocuitor decent pentru golgheterul plecat în iarnă, pe Nsiah - fostul atacant al Pandurilor nu a înscris doar şase goluri, ci a şi jucat un fotbal bun. În rest, adăugând la suma decentă de puncte adunată în tur, formaţia lui Marius Baciu s-a salvat.
Poli Timișoara
Toţi jucătorii rămaşi la Timişoara sunt apţi pentru jocul de mâine. Lipsesc Paramatti, plecat, Uyi, suspendat/plecat, Chemin plecat, cât şi accidentaţii Rogoveanu, Munteanu şi Calugher. Primul unsprezece se cam face singur în aceste condiții.
În rest, a fost o săptămână care a trecut cum a trecut, cu apăsare, frustări, necazuri. Rămân la părerea că aceşti băieţi meritau să nu încheie sezonul cu restanţele financiare pe care le au, dar susţinerea clubului a trecut la nivel de subzistenţă minimă îndată ce obiectivul a părut de neatins. Fără bani...păcat că ne învârtim în (aceste) cercuri.
Greu de zis ce speranţe putem avea. Frumos ar fi să nu pierdem, ca cei care îmbracă pentru, se prea poate, ultima oară tricoul lui Poli, să mai găsească resurse nebănuite şi să depăşească situaţia mizeră în care ne zbatem, pierduţi şi cu susţinere insufcientă, de atâţia ani de zile.
Și cam atâta.
Cronica ultimei întâlniri:
„Obiectiv...neîndeplinit. Alb-violeţii reuşesc să încheie un meci fără gol primit, pentru prima oară în acest sezon, însă răsuflă mai degrabă uşuraţi la ultimul fluier. N-a fost un meci grozav de partea noastră, cu foarte puţine şanse de gol, în vreme ce oaspeţii au lovit de două ori bara şi au avut o prezenţă constantă în ultima treime.”
https://www.cronicavioleta.ro/2018/11/poli-daco-getica-00.html
Daco Getica
Sincer, nu credeam că fosta Juventus se va salva în 2019. Cu pierderi grele în iarnă şi rezultate lamentabile în prima parte a returului, şansele păreau minime. Cum, necum au adunat 20 de puncte, ba chiar 14 din ultimele 21 puncte puse în joc. Miracol? Să-mi fie iertat dacă nu cred în aşa ceva. Cei care au avut nevoie de puncte, au făcut puncte în a doua jumătate a returului.
Meritul bucureştenilor este că au găsit un înlocuitor decent pentru golgheterul plecat în iarnă, pe Nsiah - fostul atacant al Pandurilor nu a înscris doar şase goluri, ci a şi jucat un fotbal bun. În rest, adăugând la suma decentă de puncte adunată în tur, formaţia lui Marius Baciu s-a salvat.
Poli Timișoara
Toţi jucătorii rămaşi la Timişoara sunt apţi pentru jocul de mâine. Lipsesc Paramatti, plecat, Uyi, suspendat/plecat, Chemin plecat, cât şi accidentaţii Rogoveanu, Munteanu şi Calugher. Primul unsprezece se cam face singur în aceste condiții.
În rest, a fost o săptămână care a trecut cum a trecut, cu apăsare, frustări, necazuri. Rămân la părerea că aceşti băieţi meritau să nu încheie sezonul cu restanţele financiare pe care le au, dar susţinerea clubului a trecut la nivel de subzistenţă minimă îndată ce obiectivul a părut de neatins. Fără bani...păcat că ne învârtim în (aceste) cercuri.
Greu de zis ce speranţe putem avea. Frumos ar fi să nu pierdem, ca cei care îmbracă pentru, se prea poate, ultima oară tricoul lui Poli, să mai găsească resurse nebănuite şi să depăşească situaţia mizeră în care ne zbatem, pierduţi şi cu susţinere insufcientă, de atâţia ani de zile.
Și cam atâta.
Cronica ultimei întâlniri:
„Obiectiv...neîndeplinit. Alb-violeţii reuşesc să încheie un meci fără gol primit, pentru prima oară în acest sezon, însă răsuflă mai degrabă uşuraţi la ultimul fluier. N-a fost un meci grozav de partea noastră, cu foarte puţine şanse de gol, în vreme ce oaspeţii au lovit de două ori bara şi au avut o prezenţă constantă în ultima treime.”
https://www.cronicavioleta.ro/2018/11/poli-daco-getica-00.html
27 mai 2019
Nominalizaţi Trofeul CroVi 2019
Speram să nu fim din nou în poziţia din 2018, să premiem un jucător individual în contextul contraperformanţelor echipei. Astfel, ca în vara trecută, puteţi alege să nu acordăm trofeul - clubul, clar, nu l-ar merita. Practic, însă, tratăm două echipe diferite, cea a turului, codaşa ligii secunde, şi cea a returului, o formaţie de mijlocul clasamentului. Nici măcar cea din urmă nu este una meritorie în termeni absoluţi, dar având în vedere prin ce-am trecut cu toţii în acest sezon, pare de-a dreptul o echipă de excepţie; chiar este dintr-un anumit punct de vedere, fiindcă ne-a adus-o pe Poli mai aproape de suporteri decât a fost, tind să cred, oricând din 2012 încoace.
Dacă nu mai aveți răbdare să citiţi explicaţii, sondajul îl găsiți fie la capătul articolului, fie aici.
În acest al patrulea (şi ultim?) an, dorim să acordăm câte un trofeu celui mai bun jucător al primei echipe și celui mai bun junior - sau, mai precis, jucătorului care s-a evidențiat în traseul către locul secund din Campionatul Naţional U19. Am fi avut un precedent, de la prima ediție, să acordăm premii doar juniorilor. Şi atunci am retrogradat (era 2016), iar Mailat şi Sorescu au fost distinşi, ei întruchipând speranţa pentru un altfel de viitor. Nu cred că mai este cazul.
Vă aducem însă aminte toţi câştigătorii din ediţiile anterioare (cu linkuri):
2015-2016: Sebastian Mailat şi Deian Sorescu
2016-2017: Marius Croitoru şi Denis Haruţ
2017-2018: Cătălin Straton şi Raul Cochinţu
În sondajul acestui an, prima întrebare este dacă doriți să acordăm trofeul. În cazul în care răspundeți da, puteți alege preferații dintre jucătorii nominalizați.
A fost mai greu ca în anii trecuţi să facem o selecţie pentru vot. Nominalizații acestui sezon i-am selectat în baza notelor acordate de noi și de comunitate de-a lungul celor 37 de etape disputate până acuma. I-am exclus din ecuație pe cei care au plecat, pe cei care au jucat sub 20 de partide dintre cei prezenţi de la începutul sezonului, respectiv pe cei cu sub 10 partide dintre cei veniţi în iarnă. În anii trecuţi am propus la vot jucătorii a căror medie a fost peste media echipei pe întregul sezon, însă de această dată luam ca referinţă media echipei pe 2019 şi ne uităm doar la acele note, inclusiv pentru cei care au fost la Poli şi în tur. Ca să comparăm mere cu mere. Combinând notele cronicii cu notele comunităţii, obţinem o medie generală şi fotbaliştii cu medii peste cea a echipei sunt nominalizaţi la un vot deschis tuturor suporterilor, care pot alege cui îi va reveni trofeul.
Votul va avea un format aparte, sarcina fiind să alegeți, în ordine, cei mai buni trei jucători din acest sezon. Normal că „bun” este un cuvânt vag și general, dar ca idee ne referim la calitatea prestațiilor, la constanță, la importanța pentru echipă, la aportul în meciurile cheie.
Sondajul va fi deschis până miercuri (29 mai) seara, ora 24.00. Trofeul CroVi, la fel ca și trofeul CroVi juniori, vor fi acordate, în măsura disponibilității jucătorilor, la finalul săptămânii.
Așadar, nominalizații, fiecare cu imperfecțiunile sale, în ordine alfabetică, iar la capăt sondajul magic. Normal că vor fi destule neajunsuri și pentru selecția restrânsă de aici, dar ei au fost jucătorii care au dus acest sezon - cu bune și cu rele.
1. Sorel Chemin
Aflat chiar sub limită cu numărul de note din partea Cronicii, voturile comunităţii l-au propulsat pe Chemin între nominalizaţi. Jucătorul format la PSG a impresionat cu tehnica sa, chiar dacă fizic n-a arătat că poate duce un meci de nouăzeci de minute la acelaşi nivel. Venit cu acea suspendare de trei etape din Cipru şi în urmă cu pregătirea, a durat ceva până când Răchită să se poată baza pe el, însă a arătat că poate fi un jucător util echipei. Are o pasă de gol şi, bineînţeles, un gol, reuşita pentru care, indiferent de alte criterii, ar fi meritat măcar să fie trecut în această listă.
2. Dorin Codrea
Omul cu cele mai multe minute pentru Poli în acest sezon, tânărul Codrea a confirmat, în parte, speranţele puse în el pe urma presezonului, fiind unul dintre puţinii jucători care au arătat ceva pozitiv şi în turul competiţiei. Nădejduiam că va înscrie mai mult decât cele două goluri pe care şi le-a trecut în cont, dar asta este şi o consecinţă a faptului că echipa n-a ajuns să marcheze multe goluri. Chiar dacă a avut suişuri şi coborîşuri, cred că poate fi considerat un sezon pozitiv la debutul în liga secundă, marcat însă de numeroasele cartonaşe galbene primite - capitol la care este "lider" în L2.
3. Denis Golda
Dacă ar exista un titlu de "most improved player", cred că acesta i-ar reveni lui Golda. Eram sceptic că se va putea impune în echipă jucând în flancuri, dar după venirea lui Răchită, consistenţa sa în joc a crescut şi i-a premis să fie al doilea golgheter al sezonului pentru Poli, cu cinci reuşite - asta pe lângă cele trei assisturi pe care le-a oferit. Calităţile sale fizice îl recomandă pentru acest nivel, dar suferă în continuare la viziunea jocului şi precizia tehnică, aspecte pe care dacă reuşeşte să le îmbunătăţească, va avea toate şansele pentru mai mult pe viitor.
4. Antonio Manolache
Adus pe ultima sută de metri, jucătorul împrumutat de la Groningen a impresionat prin tupeu şi prin calitatea paselor sale - cu atât mai mult cu cât este un jucător născut în 2000. A dovedit o constanţă bună în joc, chiar dacă pe alocuri şi-a arătat vârsta, ca în meciul cu Energeticianul. Dintre toţi tinerii jucători pe care i-am văzut în acest an la Poli, mă întristează cumva că tocmai unul care n-a fost crescut de club m-a impresionat cel mai mult. Vom vedea dacă va reuşi să crească şi să facă pasul spre prima ligă.
5. Dinu Moldovan
Venit după ultimul amical al pre-sezonului, fostul portar de la Espanyol s-a înfipt între buturi şi nu l-a mai scos nimeni de acolo (exceptând cartonaşele galbene). Am avut parte de mai mulţi portari de calitate în ultimii ani, dar consistenţa cu care Moldovan a produs intervenţii decisive după intervenţii decisive, cu minim de imprecizii, a fost de-a dreptul remarcabilă. Îmi vin în minte prestaţiile exemplare de la Snagov şi Târgovişte, însă ceea ce vorbeşte mai ales în favoarea lui, este siguranţa pe care a oferit-o apărării şi echipei.
6. Lorenzo Paramatti
Ales căpitan de la primul meci în alb-violet, în cantonamentul din Antalya, italianul a adus echipei un mare plus la capitolul atitudine, cât şi energia sa pozitivă. N-a avut viaţă uşoară în centrul defensivei noastre, pe care a condus-o cu succes în majoritatea partidelor. Dacă am fi avut un echivalent al său în compartimentul ofensiv, cineva care să ofere consistenţă jocului nostru ofensiv, aveam toate şansele să ne salvăm. Ne aducem aminte de golul reuşit cu CS Baloteşti, acel moment de euforie care a definit încercarea noastră disperată de a trece peste linia roşie şi ambiţia de a lupta până în ultimul minut, meci de meci.
7. Igor Ţîgîrlaş
Aprecierile comunităţii l-au propulsat pe Ţîgîrlaş în această listă. Jucătorul moldovean nu a transformat echipa aşa cum am fi sperat de la cineva cu experienţa lui, a comis destule erori defensive, dar a avut o prestanţă excelentă atât în teren, cât şi în afara lui. Motivaţia şi concentrarea cu care a abordat fiecare meci au fost exemplare şi dacă ar fi reuşit să aducă un aport ceva mai consistent atât defensiv, cât şi ofensiv, ar fi făcut o diferenţă mare la şansele noastre de salvare. Golul de la Târgu Jiu ne-a câştigat un punct, într-un meci care a arătat tăria acestei echipe, fiind aproape de victorie, deşi în inferiooritate numerică.
8. Sergio Uyi
Impozant prin prezenţa sa fizică, Uyi a avut nevoie de câteva etape să-şi intre în mână. Debutul ni l-a arătat ezitant, stângaci chiar în execuţii, un pericol pentru propria apărare - toate culminând cu penaltyul acordat Snagovului. De atunci, însă, a crescut în joc şi, alături de Paramatti, a neutralizat toate comparaţiile cu fundaşii din turul campionatului. A obţinut un penalty şi a oferit o pasă de gol, dar dacă ar fi reuşit să se impună mai bine în duelurile din careurile adverse, ar fi putut decide câteva meciuri.
Nu uitați, ne puteți urmări și pe facebook:
https://facebook.com/cronicavioleta/
Pentru o vedere mai puțin înghesuită a sondajului:
https://forms.gle/P2egscZpnhFzpxho6
Dacă nu mai aveți răbdare să citiţi explicaţii, sondajul îl găsiți fie la capătul articolului, fie aici.
Vă aducem însă aminte toţi câştigătorii din ediţiile anterioare (cu linkuri):
2015-2016: Sebastian Mailat şi Deian Sorescu
2016-2017: Marius Croitoru şi Denis Haruţ
2017-2018: Cătălin Straton şi Raul Cochinţu
În sondajul acestui an, prima întrebare este dacă doriți să acordăm trofeul. În cazul în care răspundeți da, puteți alege preferații dintre jucătorii nominalizați.
A fost mai greu ca în anii trecuţi să facem o selecţie pentru vot. Nominalizații acestui sezon i-am selectat în baza notelor acordate de noi și de comunitate de-a lungul celor 37 de etape disputate până acuma. I-am exclus din ecuație pe cei care au plecat, pe cei care au jucat sub 20 de partide dintre cei prezenţi de la începutul sezonului, respectiv pe cei cu sub 10 partide dintre cei veniţi în iarnă. În anii trecuţi am propus la vot jucătorii a căror medie a fost peste media echipei pe întregul sezon, însă de această dată luam ca referinţă media echipei pe 2019 şi ne uităm doar la acele note, inclusiv pentru cei care au fost la Poli şi în tur. Ca să comparăm mere cu mere. Combinând notele cronicii cu notele comunităţii, obţinem o medie generală şi fotbaliştii cu medii peste cea a echipei sunt nominalizaţi la un vot deschis tuturor suporterilor, care pot alege cui îi va reveni trofeul.
Votul va avea un format aparte, sarcina fiind să alegeți, în ordine, cei mai buni trei jucători din acest sezon. Normal că „bun” este un cuvânt vag și general, dar ca idee ne referim la calitatea prestațiilor, la constanță, la importanța pentru echipă, la aportul în meciurile cheie.
Sondajul va fi deschis până miercuri (29 mai) seara, ora 24.00. Trofeul CroVi, la fel ca și trofeul CroVi juniori, vor fi acordate, în măsura disponibilității jucătorilor, la finalul săptămânii.
Așadar, nominalizații, fiecare cu imperfecțiunile sale, în ordine alfabetică, iar la capăt sondajul magic. Normal că vor fi destule neajunsuri și pentru selecția restrânsă de aici, dar ei au fost jucătorii care au dus acest sezon - cu bune și cu rele.
1. Sorel Chemin
Aflat chiar sub limită cu numărul de note din partea Cronicii, voturile comunităţii l-au propulsat pe Chemin între nominalizaţi. Jucătorul format la PSG a impresionat cu tehnica sa, chiar dacă fizic n-a arătat că poate duce un meci de nouăzeci de minute la acelaşi nivel. Venit cu acea suspendare de trei etape din Cipru şi în urmă cu pregătirea, a durat ceva până când Răchită să se poată baza pe el, însă a arătat că poate fi un jucător util echipei. Are o pasă de gol şi, bineînţeles, un gol, reuşita pentru care, indiferent de alte criterii, ar fi meritat măcar să fie trecut în această listă.
2. Dorin Codrea
Omul cu cele mai multe minute pentru Poli în acest sezon, tânărul Codrea a confirmat, în parte, speranţele puse în el pe urma presezonului, fiind unul dintre puţinii jucători care au arătat ceva pozitiv şi în turul competiţiei. Nădejduiam că va înscrie mai mult decât cele două goluri pe care şi le-a trecut în cont, dar asta este şi o consecinţă a faptului că echipa n-a ajuns să marcheze multe goluri. Chiar dacă a avut suişuri şi coborîşuri, cred că poate fi considerat un sezon pozitiv la debutul în liga secundă, marcat însă de numeroasele cartonaşe galbene primite - capitol la care este "lider" în L2.
3. Denis Golda
Dacă ar exista un titlu de "most improved player", cred că acesta i-ar reveni lui Golda. Eram sceptic că se va putea impune în echipă jucând în flancuri, dar după venirea lui Răchită, consistenţa sa în joc a crescut şi i-a premis să fie al doilea golgheter al sezonului pentru Poli, cu cinci reuşite - asta pe lângă cele trei assisturi pe care le-a oferit. Calităţile sale fizice îl recomandă pentru acest nivel, dar suferă în continuare la viziunea jocului şi precizia tehnică, aspecte pe care dacă reuşeşte să le îmbunătăţească, va avea toate şansele pentru mai mult pe viitor.
4. Antonio Manolache
Adus pe ultima sută de metri, jucătorul împrumutat de la Groningen a impresionat prin tupeu şi prin calitatea paselor sale - cu atât mai mult cu cât este un jucător născut în 2000. A dovedit o constanţă bună în joc, chiar dacă pe alocuri şi-a arătat vârsta, ca în meciul cu Energeticianul. Dintre toţi tinerii jucători pe care i-am văzut în acest an la Poli, mă întristează cumva că tocmai unul care n-a fost crescut de club m-a impresionat cel mai mult. Vom vedea dacă va reuşi să crească şi să facă pasul spre prima ligă.
5. Dinu Moldovan
Venit după ultimul amical al pre-sezonului, fostul portar de la Espanyol s-a înfipt între buturi şi nu l-a mai scos nimeni de acolo (exceptând cartonaşele galbene). Am avut parte de mai mulţi portari de calitate în ultimii ani, dar consistenţa cu care Moldovan a produs intervenţii decisive după intervenţii decisive, cu minim de imprecizii, a fost de-a dreptul remarcabilă. Îmi vin în minte prestaţiile exemplare de la Snagov şi Târgovişte, însă ceea ce vorbeşte mai ales în favoarea lui, este siguranţa pe care a oferit-o apărării şi echipei.
6. Lorenzo Paramatti
Ales căpitan de la primul meci în alb-violet, în cantonamentul din Antalya, italianul a adus echipei un mare plus la capitolul atitudine, cât şi energia sa pozitivă. N-a avut viaţă uşoară în centrul defensivei noastre, pe care a condus-o cu succes în majoritatea partidelor. Dacă am fi avut un echivalent al său în compartimentul ofensiv, cineva care să ofere consistenţă jocului nostru ofensiv, aveam toate şansele să ne salvăm. Ne aducem aminte de golul reuşit cu CS Baloteşti, acel moment de euforie care a definit încercarea noastră disperată de a trece peste linia roşie şi ambiţia de a lupta până în ultimul minut, meci de meci.
7. Igor Ţîgîrlaş
Aprecierile comunităţii l-au propulsat pe Ţîgîrlaş în această listă. Jucătorul moldovean nu a transformat echipa aşa cum am fi sperat de la cineva cu experienţa lui, a comis destule erori defensive, dar a avut o prestanţă excelentă atât în teren, cât şi în afara lui. Motivaţia şi concentrarea cu care a abordat fiecare meci au fost exemplare şi dacă ar fi reuşit să aducă un aport ceva mai consistent atât defensiv, cât şi ofensiv, ar fi făcut o diferenţă mare la şansele noastre de salvare. Golul de la Târgu Jiu ne-a câştigat un punct, într-un meci care a arătat tăria acestei echipe, fiind aproape de victorie, deşi în inferiooritate numerică.
8. Sergio Uyi
Impozant prin prezenţa sa fizică, Uyi a avut nevoie de câteva etape să-şi intre în mână. Debutul ni l-a arătat ezitant, stângaci chiar în execuţii, un pericol pentru propria apărare - toate culminând cu penaltyul acordat Snagovului. De atunci, însă, a crescut în joc şi, alături de Paramatti, a neutralizat toate comparaţiile cu fundaşii din turul campionatului. A obţinut un penalty şi a oferit o pasă de gol, dar dacă ar fi reuşit să se impună mai bine în duelurile din careurile adverse, ar fi putut decide câteva meciuri.
Nu uitați, ne puteți urmări și pe facebook:
https://facebook.com/cronicavioleta/
Pentru o vedere mai puțin înghesuită a sondajului:
https://forms.gle/P2egscZpnhFzpxho6
26 mai 2019
Catalogul alb-violet: Poli - CS Mioveni
Poli - Mioveni 1:4 (1:3) [12 voturi] |
Dinu Moldovan
A blocat ce a putut, dar n-avea ce face la goluri.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,0
Lucian Buzan
Neconvingător ca fundaş dreapta, a riscat eliminarea cu câteva faulturi în repriza secundă. N-a stat grozav în marcaj la golul doi.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,2
Antonio Manolache
Prestaţie respectabilă a lui Manolache în centrul apărării.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,2
Sergio Uyi
Nu a fost un meci curat pentru Uyi, care a început practic partida cu o greşeală care ne putea costa primul gol. Şi-a mai revenit pe parcurs şi a oferit pasa de gol.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,4
Vlad Olteanu
Prea puţin prezent în joc.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,1
Nota comunității: 5,1
Alin Ghidurea
Nu s-a simţit la închidere, ceea ce a şi permis oaspeţilor să îşi creeze şanse în prima parte. Şi-a scăpat omul din marcaj la primul gol. Expunerea de la golul doi a plecat din replierea greoaie a mijlocaşilor centrali.
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 4,7
Nota comunității: 4,7
Lucian Oprea
S-a implicat la joc, reuşind un blocaj important în prima repriză, dar, aşa cum scriam, mijlocul n-a făcut grozav faţă la calitatea jucătorilor ofenisivi ai Mioveniului. Nu am înţeles de ce nu a făcut un efort să ajungă mingea la centrarea lui Chiriac.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,3
Denis Golda
Omul potrivit la locul potrivit pentru gol, dar a stat rău în marcaj la golul trei al oaspeţilor şi a irosit două şanse promiţătoare în partea secundă.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,7
Sorel Chemin
O prezenţă mai bună în ultima treime, a avut un şut deviat în corner, a bătut libera de la gol şi a nimerit bara.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,3
Eugen Sidorenco
Şi de această dată fără reuşite, în ciuda implicării cu care ne-a obişnuit.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,8
Alexandru Bădăuță
Nu reuşesc să îmi aduc aminte nici reuşite, nici nereuşite pentru Bădăuţă în acest meci. Dezamăgitor în ultimele etape.
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 3,5
REZERVE
Giani Stere
Un şut spre poartă şi o eroare la golul trei al oaspeţilor. Ineficient în partea secundă.
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 4,7
Adrian Chiriac
S-a mai arătat la joc şi a avut o centrare interesantă pentru Oprea la bara a doua.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,6
David Roşu
Devenit cel mai tânăr jucător al sezonului din L2, Roşu a arătat că este încă prea fragil pentru a ocupa un loc în defensivă la cei abia 15 ani împliniţi.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 6,0
ANSAMBLU
Valeriu Răchită
A încercat să dreagă echipa cu jucătorii pe care îi mai are la dispoziţie. Poate a fost prea aspru cu Ghidurea, nu fiindcă ar fi jucat bine, dar nici soluţiile de pe bancă nu erau superioare, cum s-a şi dovedit. În rest are meritul de a sta la echipă până la final.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,8
Echipa
Am văzut foarte puţin din atitudinea care i-a conscarat pe băieţi în amintirile noastre. Este şi greu cu atâtea absenţe, fără obiectiv şi dificultăţi financiare, dar atunci când iei două goluri din faze fixe este clar că există deficienţe de concentrare.
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 4,2
Omul meciului
Niciunul - 33,3%
Denis Golda - 16,7%
Dinu Moldovan - 16,7%
Giani Stere - 8,3%
Eugen Sidorenco - 8,3%
David Roşu - 8,3%
Antonio Manolache - 8,3%
25 mai 2019
Poli - CS Mioveni 1:4 (1:3)
Absențele defensive au înclinat decisiv balanța în favoarea Mioveniului, care a marcat de trei ori în prima jumătate de oră. Alb-violeții, chinuți de soartă, au dat o replică destul de slabă, înscriind o singura dată prin Denis Golda.
Cele două schimbări din linia de fund, plus lipsa lui Codrea la mijloc, se resimt de la începutul meciului, căci oaspeții ajung de două ori periculos la poarta noastră. A treia oară când o fac, deschid și scorul: fază fixă, Ghidurea își pierde omul din marcaj și Burnea înscrie din interiorul careului mic (min. 12). O neatenție defensivă în aceeași zonă permite Mioveniului să-și dubleze imediat avantajul, mingea ajunsă la Măzărache fiind împinsă în poarta goală (min. 13). Replica alb-violeților se lasă așteptată, dar băieții lui Răchită au șansa de a reveni pe tabelă la chiar prima ocazie: liberă Chemin spre colțul lung, Uyi recentrează și Golda înscrie din careul mic (min. 24). Suferim însă în continuare defensiv, și oaspeții se desprind (prea) repede, la altă fază fixă, cu Stere șifonat la marcaj, și finalizarea cu capul din apropiere a lui Balint (min. 27). Vârful nostru este aproape să-și șteargă din păcate, dar șutul său de la marginea careului nu prinde poartă (min. 32), și nici arbitrul nu ține cu noi, alegând să ierte un henț în careul advers (min. 40).
Lucrurile nu stau mai bine nici după pauză. Moldovan are două intervenții decente, în vreme ce Oprea nu găsește să întindă piciorul la centrarea lui Chiriac. Golda trimite pe lângă din poziție centrală și tot marcatorul zilei nu profită de un atac trei contra doi, pierzând mingea. Cea mai bună șansă a noastră o semnează Chemin, al cărui șut din marginea careului nimerește bara transversală și merge peste (min. 76). Finalul ne prinde cu extrem de tânărul Roșu debutând, jucător care abia a împlinit cincisprezece ani, dar la golul patru contribuie „veteranii”: Stere pierde o minge la centru, apoi Sidorenco ratează degajarea din marginea careului și oaspeții scapă mulți spre poartă, Moldovan respinge în primă fază, dar nu mai are ce face la al doilea șut, al lui Ișfan (min. 90). Speram la un altfel de meci de adio.
Asta este situația, nu avem o echipă care să poată compensa absența a șase titulari, nici una care să depășească chiar tot ce i se pune în cale. Este ușor să fii cinic în situația actuală.
Poli: Moldovan - Buzan, Manolache, Uyi, Olteanu - Ghidurea, Oprea - Golda, Chemin, Sidorenco - Bădăuță
Schimbări:
Stere pentru Ghidurea (min. 24)
Chiriac pentru Bădăuță (min. 56)
Roșu pentru Buzan (min. 77)
Cele două schimbări din linia de fund, plus lipsa lui Codrea la mijloc, se resimt de la începutul meciului, căci oaspeții ajung de două ori periculos la poarta noastră. A treia oară când o fac, deschid și scorul: fază fixă, Ghidurea își pierde omul din marcaj și Burnea înscrie din interiorul careului mic (min. 12). O neatenție defensivă în aceeași zonă permite Mioveniului să-și dubleze imediat avantajul, mingea ajunsă la Măzărache fiind împinsă în poarta goală (min. 13). Replica alb-violeților se lasă așteptată, dar băieții lui Răchită au șansa de a reveni pe tabelă la chiar prima ocazie: liberă Chemin spre colțul lung, Uyi recentrează și Golda înscrie din careul mic (min. 24). Suferim însă în continuare defensiv, și oaspeții se desprind (prea) repede, la altă fază fixă, cu Stere șifonat la marcaj, și finalizarea cu capul din apropiere a lui Balint (min. 27). Vârful nostru este aproape să-și șteargă din păcate, dar șutul său de la marginea careului nu prinde poartă (min. 32), și nici arbitrul nu ține cu noi, alegând să ierte un henț în careul advers (min. 40).
Lucrurile nu stau mai bine nici după pauză. Moldovan are două intervenții decente, în vreme ce Oprea nu găsește să întindă piciorul la centrarea lui Chiriac. Golda trimite pe lângă din poziție centrală și tot marcatorul zilei nu profită de un atac trei contra doi, pierzând mingea. Cea mai bună șansă a noastră o semnează Chemin, al cărui șut din marginea careului nimerește bara transversală și merge peste (min. 76). Finalul ne prinde cu extrem de tânărul Roșu debutând, jucător care abia a împlinit cincisprezece ani, dar la golul patru contribuie „veteranii”: Stere pierde o minge la centru, apoi Sidorenco ratează degajarea din marginea careului și oaspeții scapă mulți spre poartă, Moldovan respinge în primă fază, dar nu mai are ce face la al doilea șut, al lui Ișfan (min. 90). Speram la un altfel de meci de adio.
Asta este situația, nu avem o echipă care să poată compensa absența a șase titulari, nici una care să depășească chiar tot ce i se pune în cale. Este ușor să fii cinic în situația actuală.
Poli: Moldovan - Buzan, Manolache, Uyi, Olteanu - Ghidurea, Oprea - Golda, Chemin, Sidorenco - Bădăuță
Schimbări:
Stere pentru Ghidurea (min. 24)
Chiriac pentru Bădăuță (min. 56)
Roșu pentru Buzan (min. 77)
24 mai 2019
Avancronică: Poli - CS Mioveni
Am ajuns și la ultima partidă de acasă din acest sezon, un meci care a căpătat un plus de suspans, după ce Pandurii au fost penalizați cu nouă puncte în cursul săptămânii. Mai pot face recurs, dar dacă nu găsesc 80.000 Euro să plătească datoriile, nu au șanse săă scape de penalizare. Astfel avem o jumătate de șansă să-i depășim în clasament, dar rezultatele obținute cu Aerostar ne limitează la un salt de maxim un loc în clasament. Până să facem calculele, să vedem ce rezultat putem scoate sâmbătă.
Clasica echipă fără emoții și fără ambiții, Mioveniul joacă fotbal atunci când vrea, bazându-se pe experiența jucătorilor pe care îi are în lot. După înlocuirea lui Oprița, Marius Stoica a preluat conducerea temporară a echipei și a obținut două victorii din tot atâtea meciuri, marcând zece goluri: șase cu Brăila (meh) și patru cu Ripensia (hmm).
Compartimentul ofensiv al echipei răsună puternic: V. Balint, Hergheligiu, Măzărache sunt completați de veteranii Ayza și Năstăsie. Coșăreanu, Rădescu și Beța sunt alte nume bine cunoscute din formația argeșeană, care are tot ce-i trebuie pentru a nu se scălda în mediocritate. Și totuși o face.
Poli Timișoara
Alb-violeții fac eforturi să rămână competitivi, dar absențele sunt apăsătoare. Pe lângă accidentații Rogoveanu, Munteanu și Calugher, exilații Pop și Bîrnoi, îi mai avem pe Paramatti, Codrea și Țîgîrlaș suspendați pentru acest joc. Singura veste bune este că revine Manolache.
Avem, așadar, jucători de un prim unsprezece. Pe bancă vor sta aproape exclusiv juniori, majoritatea prezenți weekendul trecut în finala Campionatului Național U19, pierdută în fața Chiajnei. Testul principal în acest joc va fi să vedem cum rezistă apărarea modificată în fața experienței adversarilor. Fiind ultima partidă acasă, sperăm la un meci pozitiv și cele trei puncte, dacă este să ni se arate.
Câteva vorbe ale antrenorului:
„Nu prea înțeleg strategia în legătură cu juniorii. E bine că sunt introduși, dar deja pare că singura regulă e aceea de a da fiecăruia șansa câtorva minute, indiferent de condiții. Promovarea jucătorilor tineri trebuie făcută cu cap, nu mecanic. Una e când ești condus la scor (pentru că din păcate nu suntem în postura să conducem noi) și îi lași să se desfășoare fără presiunea rezultatului, și alta e atunci când trebuie să egalezi (ca în etapa trecută) sau să ții de rezultat (ca acum). În plus, rotirea numelor de pe bancă nu are cum să asigure un progres pe termen lung sau să producă jucători pe care ne putem baza cu adevărat. Avem nevoie de calitate, nu de cantitate.”
https://www.cronicavioleta.ro/2018/11/mioveni-poli-11-00.html
CS Mioveni
Clasica echipă fără emoții și fără ambiții, Mioveniul joacă fotbal atunci când vrea, bazându-se pe experiența jucătorilor pe care îi are în lot. După înlocuirea lui Oprița, Marius Stoica a preluat conducerea temporară a echipei și a obținut două victorii din tot atâtea meciuri, marcând zece goluri: șase cu Brăila (meh) și patru cu Ripensia (hmm).
Compartimentul ofensiv al echipei răsună puternic: V. Balint, Hergheligiu, Măzărache sunt completați de veteranii Ayza și Năstăsie. Coșăreanu, Rădescu și Beța sunt alte nume bine cunoscute din formația argeșeană, care are tot ce-i trebuie pentru a nu se scălda în mediocritate. Și totuși o face.
Poli Timișoara
Alb-violeții fac eforturi să rămână competitivi, dar absențele sunt apăsătoare. Pe lângă accidentații Rogoveanu, Munteanu și Calugher, exilații Pop și Bîrnoi, îi mai avem pe Paramatti, Codrea și Țîgîrlaș suspendați pentru acest joc. Singura veste bune este că revine Manolache.
Avem, așadar, jucători de un prim unsprezece. Pe bancă vor sta aproape exclusiv juniori, majoritatea prezenți weekendul trecut în finala Campionatului Național U19, pierdută în fața Chiajnei. Testul principal în acest joc va fi să vedem cum rezistă apărarea modificată în fața experienței adversarilor. Fiind ultima partidă acasă, sperăm la un meci pozitiv și cele trei puncte, dacă este să ni se arate.
Câteva vorbe ale antrenorului:
„Ne-ar bucura dacă ar fi cât mai mulți suporteri. Probabil că după meci vom avea și o sesiune de fotografii și discuții cu ei. Noi cred că nu i-am dezamăgit, s-au făcut 19 puncte. [...] Mâine mă aștept la un meci greu, cu o echipă foarte bună de liga a doua, dar sper eu să repetăm rezultatul de la meciul cu FC Argeș. [...] Mioveni au niște atacanți de Liga 1, Hergheligiu, Măzărache, pelus eternul Ayza, și vin după o victorie 4-1 cu Ripensia, dar vom aborda meciul la victorie, fiindcă noi nu mai avem ce pierde. [...] Am băieți de caracter, toți care am rămas suntem profesioniști, vrem să respectăm competiția, pe noi și clubul. Este mai greu însă cu motivarea, fiindcă nu e ușor să muncești și să nu fi retribuit. ”Cronica ultimei întâlniri:
„Nu prea înțeleg strategia în legătură cu juniorii. E bine că sunt introduși, dar deja pare că singura regulă e aceea de a da fiecăruia șansa câtorva minute, indiferent de condiții. Promovarea jucătorilor tineri trebuie făcută cu cap, nu mecanic. Una e când ești condus la scor (pentru că din păcate nu suntem în postura să conducem noi) și îi lași să se desfășoare fără presiunea rezultatului, și alta e atunci când trebuie să egalezi (ca în etapa trecută) sau să ții de rezultat (ca acum). În plus, rotirea numelor de pe bancă nu are cum să asigure un progres pe termen lung sau să producă jucători pe care ne putem baza cu adevărat. Avem nevoie de calitate, nu de cantitate.”
https://www.cronicavioleta.ro/2018/11/mioveni-poli-11-00.html
21 mai 2019
Catalogul alb-violet: Petrolul - Poli
Petrolul - Poli 1:0 (0:0) [16 voturi] |
Dinu Moldovan
Nu a părut la fel de sigur ca de obicei, cu două neatenții în prima repriză. Poate i-a arătat prea mult din colțul lung lui Arnăutu.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 6,4
Igor Țîgîrlaș
Comentatorii au găsit de cuviință să facă miștouri ieftine despre faptul că Igor (și Sido) reflectă nivelul fotbalului din Republica Moldova. E drept că au fost câteva scăpări, pase simple date prost, dar meciul a fost în nota echipei.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,9
Lorenzo Paramatti
Destul de activ, mai ales în partea secundă. Aproape de egalare. Putea să ofere gazdelor un unsprezece metri, pentru o intervenție din prima repriză.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,2
Sergio Uyi
O scăpare notabilă în repriza a doua, când Rusu a trimis cu capul puțin pe lângă. Arnăutu i s-a strecurat prin spate la faza golului - o eroare de poziţionare care aproape compromite un meci pozitiv făcut de Uyi.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,3
Vlad Olteanu
Prea puțin prezent ofensiv, mai ales în repriza a doua. În rest în nota echipei.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,9
Nota comunității: 5,9
Dorin Codrea
A luat un galben aiurea, din nou. Nu s-a simțit suficient în joc, motiv pentru care am și suferit la mijlocul terenului,
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,8
Nota comunității: 5,8
Lucian Oprea
Mai evident decât colegul de linie, cu reușite și nereușite. Dacă de la el se aștepta o prezență ofensivă mai notabilă, nu a funcționat.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,7
Eugen Sidorenco
Cred că trei tentative de a lua mingea și a o căra printre adversari. Fără reușite. Activ însă în prima repriză.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,3
Sorel Chemin
Foarte prezent în joc, chiar dacă n-a făcut o diferență notabilă.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,9
Lucian Buzan
Un meci în care l-am remarcat foarte rar pe Buzan.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,5
Alexandru Bădăuță
A avut singura ocazie a noastră, a gestionat bine câteva faze, dar când putea și trebuia să dea drumul repede la minge, mai mereu a ezitat. A comis eroarea care a dus la golul gazdelor.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,8
REZERVE
Denis Golda
S-a văzut de câteva ori în propria jumătate. Când a avut o deschidere în douăzeci și cinci de metri de poarta adversă, n-a continuat cu succes faza.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 5,9
Giani Stere
Nu s-a văzut în joc, exceptând faza când a fost aproape de o recuperare bună/o accidentare.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 5,3
Alexandru Daminescu
În august mai apăra poarta juniorilor U17. Ieri a debutat ca jucător de câmp la echipa mare, o mărturie a manierei în care s-a impus drept unul dintre cei mai buni marcatori de la juniori în mai puţin de douăsprezece luni.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 6,6
ANSAMBLU
Valeriu Răchită
A organizat bine echipa defensiv, dar rămânem limitaţi în ceea ce priveşte capacitatea de atac. Cu Buzan jucat rar, aproape toate şarjele au fost duse prin zona lui Sidorenco - atât cât le-am dus, în prima parte.
Nu ştiu dacă înlocuirea lui Sido a ajutat, care, cu tot cu neajunsurile arătate, a fost cea mai evidentă prezenţă ofensivă a echipei.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,2
Echipa
Se vede că nu suntem chiar 100% montaţi pentru victorie, dar nu suntem nici departe, ceea ce este un mare merit al jucătorilor. Rămâne de văzut ce ne aşteaptă în aceste ultime etape, dacă mai pleacă o parte dintre fotbalişti, date fiind problemele financiare. Nu este o situaţie care să ne facă onoare.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,2
Omul meciului
Niciunul - 31,3%
Sergio Uyi - 18,8%
Eugen Sidorenco - 12,5%
Sorel Chemin - 12,5%
Igor Ţîgîrlaş - 6,3%
Dinu Moldovan - 6,3%
Lucian Oprea - 6,3%
Denis Golda - 6,3%
20 mai 2019
Petrolul - Poli 1:0 (0:0)
O înfrângere chinuită la un meci inestetic, cu destul travaliu, dar multe erori de ambele părți. Probabil că puteam trage mai mult de rezultat în alte condiții, mai ales că adversarii par să sufere de chinuri existențiale. Dar cum condițiile sunt date...n-avem ce face.
În ciuda șanselor pe care Petrolul le mai are la a prinde barajul, gazdele nu prezintă argumente serioase la debutul partidei. Prima ocazie o semnează pe seama unei erori a lui Moldovan, care pasase greșit, dar apoi parează șutul lui Arnăutu (min. 10), dar până la a doua aproape că se termină repriză - o incursiune a lui Țicu din flancul stâng de atac, finalizată cu șut peste din zonă centrală (min. 43). Între aceste faze, ploieștenii ar fi vrut un penalty la o intervenție ușor imprudentă a lui Paramatti, la un corner, dar nu s-a dat nimic (min. 20). Alb-violeții plimbă binișor mingea, chiar dacă se strecoară mai multe erori decât ne-am dori să vedem. Cea mai bună șansă o are Bădăuță, care trage din întoarcere de la douăzeci și ceva de metri, norocul gazdelor fiind că portarul se afla pe direcția mingii (min. 34).
Partea secundă debutează cu o mare ocazie a ploieștenilor, care trimit peste poartă dintre Paramatti și Uyi, din careul mic, și au altă ocazie bună la devierea lui Rusu de lângă Uyi, cu mingea trecând la o parmă de bara laterală (min. 55). Se vede ușor mai multă dorință în rândul adversarilor, care stau tot mai sus, deseori cu toată echipa în jumătatea noastră, dar ocaziile vin aproape exclusiv pe erori personale. O minge pierdută de Oprea la mijloc oferă o asemenea șansă, finalizarea fiind deviată peste de Paramatti (min. 60). Noi nu reușim de fel să profităm de largile spații rămase în spatele liniei defensive a Petrolului; o singură incursiune trecem în contul nostru, prin Sidorenco, însă acesta iese în afara terenului cu mingea. În fine, gazdele deschid scorul, pe o altă eroare ușoară a alb-violeților: Bădăuță dă o pasă nereușită, direct la adversar în zona centrală, mingea lungă merge ușor lateral dreapta către Arnăutu, Olteanu nu reușește să se replieze și nici Uyi să strângă, permițându-i vârfului de la Petrolul să ia ținta colțului lung și să înscrie (min. 69). Tot ce se schimbă la joc este că adversarii se retrag, dar noi rămânem incapabili să urcăm periculos spre poarta adversă. Avem totuși o șansă de gol în chiar ultimele minute, când Paramatti nu reușește să pună piciorul la o centrare venită de la Chemin, și mingea ajunge în brațele portarului - era, oricum, ofsaid (min. 89). Chemin mai are și el un șut, mult peste, din douăzeci și cinci de metri, și meciul se termină sub averse.
Impresia la capătul acestui joc este că înfrângerea putea fi evitată, cu Petrolul departe de a fi o forță. Ne-au costat erorile, care au descusut efortul echipei de a sta în meci, cât și lipsa de calitate în jocul de pase. Ca de foarte multe ori în acest an, am arătat că suferim ofensiv, construim greu și nu dăm destule emoții adversarilor. Asta este.
Poli: Moldovan - Țîgîrlaș, Paramatti, Uyi, Olteanu - Codrea, Oprea - Sidorenco, Chemin, Buzan - Bădăuță
Schimbări:
Golda pentru Sidorenco (min. 63)
Stere pentru Buzan (min. 78)
Daminescu pentru Oprea (min. 88)
În ciuda șanselor pe care Petrolul le mai are la a prinde barajul, gazdele nu prezintă argumente serioase la debutul partidei. Prima ocazie o semnează pe seama unei erori a lui Moldovan, care pasase greșit, dar apoi parează șutul lui Arnăutu (min. 10), dar până la a doua aproape că se termină repriză - o incursiune a lui Țicu din flancul stâng de atac, finalizată cu șut peste din zonă centrală (min. 43). Între aceste faze, ploieștenii ar fi vrut un penalty la o intervenție ușor imprudentă a lui Paramatti, la un corner, dar nu s-a dat nimic (min. 20). Alb-violeții plimbă binișor mingea, chiar dacă se strecoară mai multe erori decât ne-am dori să vedem. Cea mai bună șansă o are Bădăuță, care trage din întoarcere de la douăzeci și ceva de metri, norocul gazdelor fiind că portarul se afla pe direcția mingii (min. 34).
Partea secundă debutează cu o mare ocazie a ploieștenilor, care trimit peste poartă dintre Paramatti și Uyi, din careul mic, și au altă ocazie bună la devierea lui Rusu de lângă Uyi, cu mingea trecând la o parmă de bara laterală (min. 55). Se vede ușor mai multă dorință în rândul adversarilor, care stau tot mai sus, deseori cu toată echipa în jumătatea noastră, dar ocaziile vin aproape exclusiv pe erori personale. O minge pierdută de Oprea la mijloc oferă o asemenea șansă, finalizarea fiind deviată peste de Paramatti (min. 60). Noi nu reușim de fel să profităm de largile spații rămase în spatele liniei defensive a Petrolului; o singură incursiune trecem în contul nostru, prin Sidorenco, însă acesta iese în afara terenului cu mingea. În fine, gazdele deschid scorul, pe o altă eroare ușoară a alb-violeților: Bădăuță dă o pasă nereușită, direct la adversar în zona centrală, mingea lungă merge ușor lateral dreapta către Arnăutu, Olteanu nu reușește să se replieze și nici Uyi să strângă, permițându-i vârfului de la Petrolul să ia ținta colțului lung și să înscrie (min. 69). Tot ce se schimbă la joc este că adversarii se retrag, dar noi rămânem incapabili să urcăm periculos spre poarta adversă. Avem totuși o șansă de gol în chiar ultimele minute, când Paramatti nu reușește să pună piciorul la o centrare venită de la Chemin, și mingea ajunge în brațele portarului - era, oricum, ofsaid (min. 89). Chemin mai are și el un șut, mult peste, din douăzeci și cinci de metri, și meciul se termină sub averse.
Impresia la capătul acestui joc este că înfrângerea putea fi evitată, cu Petrolul departe de a fi o forță. Ne-au costat erorile, care au descusut efortul echipei de a sta în meci, cât și lipsa de calitate în jocul de pase. Ca de foarte multe ori în acest an, am arătat că suferim ofensiv, construim greu și nu dăm destule emoții adversarilor. Asta este.
Poli: Moldovan - Țîgîrlaș, Paramatti, Uyi, Olteanu - Codrea, Oprea - Sidorenco, Chemin, Buzan - Bădăuță
Schimbări:
Golda pentru Sidorenco (min. 63)
Stere pentru Buzan (min. 78)
Daminescu pentru Oprea (min. 88)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)