Se afișează postările cu eticheta Meditatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Meditatii. Afișați toate postările

31 iulie 2019

Prezent și viitor

Nu ştiu dacă am mai avut o pauză de o lună în ultimii optsprezece ani. Cei mai ageri au remarcat că nu ne-am culcat complet pe o ureche, dar am zis să clarificăm puțin cele petrecute în ultima perioadă și ce urmează. Pe cât se poate.


Ca să le luăm pe rând, încep cu partea despre "suporterul blogger" care a fost aproape de a fi administrator special. La fel ca majoritatea dintre voi, mi-am dorit să fac totul pentru a ne garanta continuitatea, dar în anumite condiţii. Cea principală: să putem oferi necesarul pentru desfăşurarea activităţii sportive. Am discutat cu persoane mai experimentate decât mine despre situaţia de la club, resursele existente şi capacitatea pe care o am de a atrage finanţarea de care avem nevoie pentru a participa cu succes în acest sezon de Liga a III-a. Precum v-ați aştepta, nimeni care nu este deja investit emoţional în Poli nu vedea motive care să încurajeze implicarea mea la club. Dacă era altfel, era şi coadă pentru această poziţie.

Nu există un singur motiv pentru care am considerat că nu pot reuşi ceea ce îmi doresc. Că e treabă complicată, că sunt datorii, că jucătorii cu experienţă au plecat de la club, că există un vid de încredere faţă de Poli, toate au contat. Într-un final, decisivă a fost lipsa banilor sau, mai exact, inabilitatea mea de a asigura o sumă iniţială, care să ne permită să stabilizăm situaţia şi să dăm un impuls pozitiv pentru noul sezon. Apreciez timpul pe care mi l-au acordat decidenții și cei din club, inclusiv domnul Birlică, care mi-au răspuns la întrebări şi mi-au oferit o imagine a celor mai presante obligaţii.

În aceste condiţii, faptul că Petre Muşat şi-a arătat disponibilitatea pentru a prelua răspunderea rolului de administrator special este cu atât mai remarcabil. În mod cert, Muşat are o experienţă sportivă pe care eu nu o am şi este recunoscut în plan sportiv atât local, cât şi la federaţie. Mai mult de atât, este un polist cu state vechi, drept dovadă şi-a arătat de la primele discuţii disponibilitatea de a sta alături de mine, dacă aş fi fost numit. Vreau să-i răspund în fel.

Lucrurile n-aveau cum să fie altfel decât cum sunt în acest moment. Principala veste din care tragem cu toţii speranţe este că există niște bani care intră în club în baza unor contracte de sponsorizare. În rest, nu ai ce face decât să preiei lucrurile din mers și să le organizezi cât se poate de bine, ca să ajungem să jucăm fotbal. Despre problemele pe termen lung nici nu are sens să vorbim.

Aceste săptămâni i-au dat multe de muncă lui Mușat, atât din cele uzuale când vine vorba de preluarea administrării unei organizații în insolvență, cât și din cele organizatorice - cu prioritate stabilizarea echipei și asigurarea condițiilor pentru desfășurarea antrenamentelor și a meciurilor oficiale.

Demolarea/relocarea construcțiilor de la complexul „Adrian Stoicov” a fost o lovitură destul de greu de înțeles pentru mine, când orașul oricum suferă pe seama deficiențelor de infrastructură sportivă. Nu este ușor să te pregătești fără să ai unde să te schimbi, să te speli, iar când vine iarna, va fi greu să organizezi grupele de copii care au de mers la școală, dar nu mai dispun de nocturna necesară pentru antrenamente după ora 17.00. O asemenea decizie, venită taman de la membrul fondator al lui Poli pe care îți imaginai că te mai poți baza, nu îți oferă motive de încredere pentru viitor.

Odată ce finalizează toate demersurile organizatorice, conducerea clubului se va adresa suporterilor. Se pune preț ca atunci când se comunică, să se comunice lucruri certe și concrete. În ultima perioadă m-am ocupat personal de pagina oficială a clubului de pe Facebook, cât și de site-ul oficial, alături de Levente Balint și de Bianca Albu. Cred că aceste canale de comunicare trebuie să fie sursele principale de informații pentru noi, poliștii, și îmi voi da silința ca ele să fie actualizate la zi, ca primul reflex să fie verificarea lor, înainte de verificarea altor surse.

Nu știu sigur ce înseamna asta pentru cronică - aș vrea să continue această dualitate, fiindcă sunt lucruri de zis care își au locul aici, dar nu-mi dau seama încă sub ce formă s-o fac/facem. Poate că unii dintre voi mi-ați remarcat numele în Fotbal Vest, unde am preluat poziția neoficială a delegatului la cea mai puțin iubită dintre Poli din presa locală, deci vă recomand să apelați cu încredere la săptămânalul sportiv (alături de care am crescut de când eram copil) pentru câte un interviu, câte o știre cu alb-violeții și nu numai.

Cel mai bine, zic eu, e să lăsăm timpul să le despleticească pe toate. Iar cât mai putem trăi în alb-violet, s-o facem.

21 iunie 2019

Multe întrebări, câteva răspunsuri

În sondajul completat săptămână această, nu puţini dintre voi au avut întrebări despre viitorul clubului - cine, ce, unde, cum. Am avut câteva discuţii cu factorii de decizie şi încerc să vă prezint nişte răspunsuri care să clarifice, măcar în parte, aşteptările noastre. Nu există multe certitudini, doar intenţii şi eforturi.


Perspectivele pe termen scurt


  • Desemnarea unui nou administrator special

În 4-5 iulie are loc Adunarea Generală a Asociaţilor pentru desemnarea noului administrator special. Primăria, Consiliul Judeţean, Politehnca şi Ioan Miculaş îşi vor asuma această alegere. Dacă se desemnează un administrator special, aş lua-o ca pe un semn că activitatea va continua şi echipa se va înscrie în Liga a 3-a. Dacă nu, probabil că vor începe demersurile pentru intrarea în faliment.

Problema în numirea unui administrator special este că acesta trebuie să-şi asume atât plata datoriilor curente, cât şi a costurile de funcţionare. Ce rost ar avea altfel? Sumele datorate în acest moment sunt consistente, iar chiar dacă există contracte de sponsorizare în derulare, ele trebuie suplimentate. Pe lângă acestea, un sezon în Liga a 3-a costă de la un milion de RON în sus, şi asta la nivel de subzistenţă, nu ca să ataci promovarea.

Nu mai este mult până la AGA, există oameni cu care se discută. Cei care stăm aproape de club de ani de zile ştim cât de complicată este situaţia, ce semne de întrebare îşi pune orice posibil finanţator şi motivele pentru care nimeni nu s-a aruncat până acuma să astupe găuri şi să dezlege căile întortocheate care ne-au adus în acest punct.

  • Lotul de jucători

O primă problemă a administratorului numit va fi că la club mai există doar o mână de jucători din lotul trecut, două mâini de jucători împrumutaţi şi mai multe mâini de juniori. Valoric am putea, poate, să încropim o echipă care nu retrogradează din L3, în condiţii de activitate normală - fără restanţe, neplăţi, etc.

Dacă nu mă înşel, singurii jucători din retur care mai au contract cu clubul sunt Mario Contra, Lucian Oprea, Dorin Codrea şi David Pop - iar toţi au restanţe salariale şi ar putea pleca liberi. Apoi, jucătorii împrumutaţi ar fi Podină, Cochinţu, Popan, Sporin, Ochea, David Filip, Daniel Filip şi Alexandru David dintre cei de la nivelul ligii a treia, care au şi jucat în această primăvară. Completările de la juniori ar putea veni de la jucătorii pe care i-am văzut în acest sezon, preponderent din generaţiile 2000, 2001 şi 2002. Nu poţi face însă o echipă doar din juniori şi să supravieţuieşti, nu suntem în situaţia Centrului Naţional de Pregătire, nu avem resursele lor.

Acestor jucători li s-ar alătura şi Motreanu, care pare însă că va pleca la Astra - de văzut în ce condiţii, fiindcă atâta timp cât nu se renunţă la participarea în liga a treia, orice transfer trebuie justificat şi să aducă un beneficiu clubului/creditorilor.

Nu ştiu câţi jucători îşi şi doresc să continue aici. Nu mulţi, îmi imaginez.
  • Sume de plată
Administratorul special ar trebui să plătească, urgent, salariile jucătorilor pe care clubul îi mai are sub contract, atât la seniori, cât şi la juniori. Jucătorii care vin la finalul unor împrumuturi teoretic nu ar trebui să aibă restanţe, mai ales că toţi, mai puţin Motreanu, n-au fost la club de la intrarea în insolvenţă. Va fi foarte dificil şi foarte scump să găsească alţi jucători la un nivel valoric echivalent cu jucătorii care au evoluat sezonul trecut aici, dată fiind reputaţia clubului. 

Totodată, administratorul va trebui să găsească resurse să plătească restanţe sau să negocieze cu toţi angajaţii care ar putea duce la depunctarea echipei. Aceasta este cea mai semnificativă sumă, dar nu pot spune cu precizie cât şi ce se poate temporiza. Oricum, într-un fel sau altul, ea va trebui plătită, dacă echipa continuă. 

Nu în ultimul rând, trebuie plătită o garanţie financiară pentru participarea în L3 până în data de 15 iulie, în valoare de 20.000 RON. Practic acesta este cel mai târziu termen la care vom ştii cu certitudine dacă Poli va continua în L3.
  • Reorganizare
În funcţie de resursele disponibile, structura administrativă a clubului va suferi şi ea, mai mult ca sigur, o transformare, dacă este să continue activitatea. Sportiv am avut nevoie de o reorganizare de mult timp, fiindcă am suferit la acest capitol şi multe decizii greşite au fost luate ca urmare a acestor lipsuri.

Există o mare încărcătură negativă care atârnă pe umerii lui Poli.

Perspectivele pe termen lung


Revenim la o discuţie mai veche: vin astăzi şi cumpăr clubul, ce preiau de valoare? Există câţiva jucători, câţiva juniori, nişte oameni în departamentul administrativ care au experienţă în domeniu. Există şi palmaresul, care nu are însă greutate comercială, atâta timp cât în oraş mai activează un club care şi-l arogă, direct sau indirect.

Datoria de aprox. 10 milioane de euro poate fi negociată în momentul propunerii planului de reorganizare, în funcţie de votul şi de interesele grupelor de creditori. La cât, este ceva care nu va fi stabilit decât atunci când se încearcă negocierea. Dacă apare un şeic cu 3 milioane şi propune să plătească proporţional fiecărui creditor 30% din sumele datorate (sau poate 50% unora şi 0% altora), poate că va avea succes, poate că nu. Nu cred că a purtat cineva această discuţie până acuma. 

În lipsa vreunui alt deznodământ în lupta cu Curtea de Conturi (şi nu ştiu ce se mai poate face în acest sens), acesta este singurul scenariu pentru a avea continuitate pe termen lung. Multă lume nu cred că a înţeles că şi dacă acuma există un cadru legal să oferi bani fotbalului, în situaţia noastră de la Poli este prea complicat/riscant să o faci din cauza acestei decizii judecătoreşti, atât din cauza unei posibile expuneri legale, cât mai ales din punct de vedere politic. Aşadar, cine vine să plătească aceşti bani din buzunarul propriu pentru un club care are puţine active şi nişte drepturi derivate din asocierea pentru palmares care necesită, însă, o validare juridică într-o dispută teoretică cu ASU Politehnica? 

Orice alte idei despre fuziuni şi transferuri de identitate depind de acest lucru. 

Şi, să fim sinceri, ce sacrificii mai merită făcute? Cât de jos să mai cobori şi pentru ce? Dacă vom continua, mi se pare imperativ să fie altfel decât a fost până acuma. Este posibil aşa ceva?

5 iunie 2019

Cauzele unei salvări nereuşite

În vreme ce clubul pare să-și trăiască ultimele săptămâni, noi mai parcurgem o analiză finală a sezonului trecut - mai exact, a returului desfășurat în 2019 -, înainte de a opina despre treburi mai atotcuprinzătoare.


Am sperat mult că eforturile făcute în iarnă vor fi suficiente pentru a propulsa echipa în lupta pentru salvarea de la retrogradare. În cantonament am avut o discuţie despre şansele noastre cu Valeriu Răchită, a cărei concluzie a şi fost redată într-unul din rapoartele sale lunare. El le-a estimat la 70%, cu lotul pe care îl aveam atunci. Mi s-a părut optimist atunci (în gândurile mele răspunsul era 20%, dacăt atâta), dar nici n-aveai cum să te înhami la această luptă fără optimism. Oricum, n-a fost un optimism gratuit, ci unul bazat pe principiile aduse de Răchită cu sine în formarea şi gestionarea lotului. Dacă nu erau clare deja din perioada de triere în ianuarie, cu siguranţă au devenit în cele trei luni de competiţie pe care le-am trăit.

Într-un fel am fost aproape - dacă două din înfrângerile la limită luau direcţia noastra, mai ales la început de campanie, discutam în alţi termeni acuma. În alt fel am fost departe - prea multe meciuri la limita ca să adunăm punctele de care aveam nevoie. Să ne uităm mai pe larg la cei mai importanţi factori:

1) Puterea limitată de atragere a jucătorilor

Proasta reputaţia ca urmare a neplăţii salariilor sezonul trecut nu a fost ştearsă prin intrarea în insolvenţă - chiar dacă ulterior situaţia, începând din septembrie, s-a ameliorat (temporar). N-a ajutat de fel nici faptul că am intrat în iarnă la zece puncte distanţă de salvare, cu puţini jucători pregătiţi să-şi asume riscul unei retrogradări în palmares. Prin urmare, foarte mulţi dintre jucătorii contactaţi de Răchită au refuzat să vină la Timişoara, preferând variante mai calme. Consecinţa a fost punctul doi.

2) Completarea târzie a lotului cu patru titulari

Când alţii au terminat de transferat, jucătorii rămaşi fără contracte şi-au mutat atenţia înspre noi. Nouă fotbalişti care aveau să fie de bază în primul unsprezece al lui Răchită au venit după cantonament, câţiva în săptămâna dinaintea primului meci, doi chiar şi după prima etapă. Recuperarea unor restanţe fizice a afectat integrarea unora, în vreme ce formarea unui unsprezece stabil, cu relaţii de joc, a avut de suferit. Practic doar Olteanu şi Paramatti au fost în cantonament şi au şi fost titulari de drept. Ceilalţi au jucat fie prin rotaţie, fie s-au impus odată ce lotul s-a subţiat numeric din cauza accidentărilor şi excluderilor.

3) Plecările de pe parcurs şi jucătorii care n-au confirmat

Putem discuta despre jucătorii care au fost în Antalya, nu s-au impus în primul unsprezece şi, ulterior, au fost excluşi din lot din cauza atitudinii lor (Bilia, Bîrnoi, Pop). Poate Răchită a fost prea aspru. Putem discuta şi despre cei care au ales să plece înainte de debutul returului (Motreanu, Drăghici, să-l punem şi pe Haruţ aici), fiindcă s-au simțit dați la o parte.
Toţi ar fi fost jucători de lot rezonabili, cei doi fundaşi dreapta U21 ne-ar fi oferit flexibilitate în alegerea primului unsprezece, Bădăuţă ar fi fost bun ca o dublură la Drăghici, oferindu-şi unul altuia concurenţă. Poate că lotul ar fi fost mai complet, dar nu cred că prezenţa acestora ar fi făcut o diferenţă decisivă la şansele noastre de salvare.

Mai grav a fost faptul că nici cei care au venit să-i înlocuiască nu au confirmat cu adevărat, cu câteva excepţii. Adică şi ei au fost, în genere, jucători de lot, cu meritul adiţional că s-au integrat pozitiv în colectiv. Singurii care au confirmat şi au ridicat vizibil nivelul echipei prin aportul lor individual au fost Paramatti şi Moldovan. Nu că alţii n-ar fi jucat fotbal, n-ar fi făcut-o şi bine pe alocuri, dar n-au avut constanţă şi, în ciuda efortului depus, au avut un raport egal între reuşite şi nereuşite. Poate cele mai mari mistere au fost Olteanu, Sidorenco şi Ţîgîrlaş, jucători care la experienţa lor, la calităţile pe care le au, speram că vor face diferenţa în momentele dificile, dar n-au reușit. Un vârf capabil să marcheze goluri din acţiune, adică un Sidorenco mai percutant (chiar şi venind din flanc), ar fi contat decisiv.

Ca să nu mai vorbim de accidentarea lui Rogoveanu, poate cel mai important om, ca rol, în echipa gândită de Răchită. Rupt chiar înainte de primul meci, în care a tras să joace totuşi o repriză (slab), nu şi-a mai găsit ritmul şi l-am pierdut definitiv la Snagov, după doar 238 de minute.

3) Inabilitatea de a ne apropia de pluton în prima jumătate a mini-returului

În ciuda acestor neajunsuri, au contat şi micile momente. Fotbalul este, până la urmă, un sport de moral. Ce însemna să nu rateze Sidorenco acel penalty cu Luceafărul şi să câştigăm meciul, să înscrie Bădăuţă la şansele avute la Arad şi să intrăm cu două goluri avantaj la pauză? Un început îmbelşugat cu puncte, chiar şi dacă fotbalul era mai chinuit, dădea altă încredere echipei, poate tocmai cât să facă diferenţa în meciurile echilibrate ulterioare, în care s-au irosit şanse bune.

Arbitrajul a venit cu plusuri și minusuri în acest retur. Tind să cred că în ciuda câtorva erori importante împotriva echipei (UTA, Clinceni, Cluj), am avut parte și de decizii la limită luate în favoarea noastră. Față de tur, când toate deciziile 50-50 (sau mai rău) au mers împotriva noastră, a fost altceva. Oricum, nu arbitrajul a fost cauza principala noastră problemă.

4) Rezultatele peste aşteptări ale adversarilor

Primele şapte echipe au făcut 252 de puncte în primele 17 etape din tur, în vreme ce primele şapte echipe din 2019 au făcut 240 de puncte cele 17 etape scurse în acest an. Adică punctele au fost distribuite ceva mai egal, în jos, iar dacă ne uităm că în primele şapte din retur se numără Metaloglobus, Luceafărul şi Farul, toate la, sau aproape de retrogradare la începutul anului, devine şi mai clar cât de dificil ar fi fost să ne salvăm. Pandurii şi Energeticianul, care au ajuns să dispute ultimul loc retrogradabil, erau la 18/19 puncte de noi în ianuarie. A fost cel mai rău scenariu posibil pentru Poli, deşi am scris şi în analiza de după prima etapă a anului că cele două formaţii sunt candidate serioase la retrogradare.

S-o mai spun şi altcumva: doar primele trei clasate s-ar fi salvat la finalul sezonului cu punctele acumulate în 2019 dacă începeau cu 10 puncte în iarnă. Dacă mai avem în vedere şi cum o grămadă de puncte  au mers  la echipe care aveau mare nevoie de ele, în meciuri din care teoretic nu aveau de ce să câştige la fotbalul arătat în rest, pare ca şi cum am fi avut nevoie de ceva chiar spectaculos să ne salvăm.

5) Problemele financiare

Orice s-ar spune, faptul că nu am avut linişte financiară şi că nu am putut plusa cu prime nu a ajutat. Da, e plin de exemple prin România cu cluburi care au restanţe de mai multe luni, dar niciunul nu se afla în situaţia noastră. Dacă ne uităm la clasament, singurele echipe care sunt sub linie au dificultăţi financiare - cu excepţia Aerostarului. Dacă ţineam moralul ceva mai sus, puteam scoate puncte la Bacău, puteam să le scoatem şi cu Mioveni, și cu Daco-Getica. Am fi pus măcar presiune pe adversare, să fim aproape de linie. Era un scenariu către care am luptat de la bun început, să facem cât mai multe puncte, "căci nu se ştie".

Ca să nu mai spunem că era o chestie de demnitate, de onoare, să nu îi lași neplătiți pe toți cei care au venit/stat să dea o față acestui retur, de la jucători, la toți angajații clubului. Lipsa de susţinere din partea patronatului în acest 2019, de la cap la coadă, cu un buget asigurat, care să-ţi permită să construieşti şi să încerci improbabilul, este cel puţin dezamăgitoare.

25 septembrie 2018

O echipă tânără, prea tânără

Înfrângerea de la Balotești confirmă tot felul de fatalisme care pluteau pe facebook după ultimele partide pierdute. Nu pot să spun decât că cine mai are timp pentru fatalisme și se uită în continuare la meciurile lui Poli, ar trebui să-și reevalueze viața. Ne aflăm într-o situație critică de atâta timp, că n-ar trebui să mai lăsăm eșecurile să ne dicteze curiozitățile existențiale. Astfel, atunci când ajung s-o văd pe Poli, o văd doar pe Poli, nu o expresie a tuturor speranțelor pe care mi le aștern între sfârșiturile de săptămână. Ce va fi, va fi și, probabil, nimeni n-o va povesti. Eventuala mutare pe stadionul Electrica, redevenită de actualitate după tatonări înainte de debutul sezonului, nu conferă încredere pentru viitor.


Dar să revenim la motivul pentru care mai suntem aici, fotbalul. Această serie de șase înfrângeri consecutive poate deveni cea mai lungă serie de înfrângeri la rând din istoria recentă (a se citi post-2012) a clubului. Ultima dată am atins această bornă în 2016, combinând un final de sezon mizer cu debutul slab al unui sezon care avea să fie fantastic. Motivele sunt multiple, atât financiare, cât și valorice. Dacă despre perspectiva finanțării (sau lipsa ei) am mai vorbit, aș prefera să ne aplecăm din nou asupra aspectului sportiv. Nu că cele două ar trebui tratate complet separat - sunt convins că o echipă fără grija banilor ar fi obținut mai mult decât a făcut-o aceasta, care e la zi doar cu diverse promisiuni de mai bine. Dacă e să avem un viitor, este esențial să reabilităm imaginea de rău-platnic a clubului. Iar dacă nu putem să facem asta, atunci întreb: ce facem?

Revenind la aspectul sportiv - am citit de mai multe ori despre cum „tinerii Baloteștiului” au fost mai buni ca ai noștri. Hai „să vorbim cifre” şi să ne uităm la experienţa acumulată din lotul lui Poli, de la meci la meci.


Pe lângă vârsta medie a fotbaliştilor folosiţi, am inclus şi numărul de partide disputate de aceştia la nivelul primelor trei ligi şi am verificat câţi nu aveau experienţă în L1 sau L2 înainte de debutul acestui sezon. N-avem nevoie de un statistician ca să constatăm că unsprezecele (şi rezervele) folosite s-au devalorizat ca experienţă de la meci la meci. Am ajuns în situaţia în care şapte din cei paisprezece jucători folosiţi nu au au de fel experienţa primelor două ligi. Din cei care o au, Velcotă nu bifase cinci meciuri complete ca timp efectiv de joc, Haruţ zece, iar Bîrnoi abia trecuse de douăzeci. Rămân Melinte, Smaranda şi...Bocşan, veteranii. Colac peste pupăză, avem cinci jucători rămaşi din lotul de anul trecut (hai şase cu Bocşan), dar care n-au jucat aproape deloc împreună, şi diverşi alţi jucători veniţi de la echipe din ligile inferioare sau de la juniori.

La Baloteşti alb-violeţii au aliniat un prim unsprezece deosebit de tânăr, iar acest lucru s-a resimţit cel mai mult în atac, datorită absenţei lui Drăghici. Am făcut un comparativ mai jos analizând jucătorii folosiţi în ultima etapă. Se vede de la o poştă că dacă ne raportăm la Baloteşti, aceştia chiar nu au folosit mulţi jucători neexperimentaţi - doi din cei trei debutanţi de L2 în acest sezon fiind introduşi pe parcurs, iar cel folosit titular a avut două sezoane de L3 la activ. Rămâne doar vârful Stoica, care a şi înscris, jucător născut în anul 2000 cu un singur meci în L1, dar când în jur ai atâta experienţă, îţi permiţi să forţezi un atacant foarte tânăr.


Am introdus şi Pandurii în comparativ, fiindcă sunt adversarii noştri de etapa viitoare şi fiindcă, într-adevăr, au o echipă foarte tânără. Aceasta diferă însă faţă de a noastră în două aspecte importante: din cei cinci jucători fără meciuri în primele două ligi, unul e portar şi unul are 24 de ani, deci a jucat ceva fotbal la viaţa lui; mai presus de atât, lotul este mai bine sudat, iar toţi tinerii ne-debutanţi au măcar un sezon întreg de L2 în spate. La noi, 71% din acele meciuri de L1 + L2 sunt adunate de Melinte şi de Smaranda. Experienţa nu este distribuită la fel de uniform.

Şi totuşi, aşa o diferenţă, de la penultimul loc la locul trei, două echipe în insolvenţă? Perspectiva celor de la Pandurii este oarecum mai bună, fiindcă au experienţă cu situaţia insolvenţei, cât şi nişte decizii judecătoreşti favorabile. În rest, pe lângă avantajul unui unsprezece mai rodat, o mai fi şi ceva diferenţă de valoare acolo, de ambiţie.

Ca să postulăm o teorie simplistă, puterea de joc este condiţionată de patru factori:
  • valoarea jucătorilor
  • calitatea antrenorului
  • experienţa la un anumit nivel de joc
  • coeziunea echipei
Toate acestea sunt afectate negativ de incertitudine, de tipul problemelor financiare, a schimbărilor de lot, a lipsei unei baze sportive care să fie „acasă”, etc. astfel că progresul pe cei patru factori este îngreunat.

Care e ideea? Că mai durează până când avem un lot care să se echilibreze ca experienţă. Că în paralel cu echilibrarea, trebuie să creştem cumva şi valoric efortul din ultima treime, fie găsind alţi jucători, fie capacitându-i pe cei pe care-i avem, fie reuşind să profităm mai mult din fazele statice de atac. Că toate sunt legate.

24 iulie 2018

Acum cinci ani...

Pe 19 iulie 2013, alb-violeții, antrenați de Vali Velcea, reveneau în Liga 1 și învingeau pe Dinamo acasă, după un meci memorabil. Trandu rata un penalty, Szekely începea în trombă cel mai bun sezon al carierei și Bărbuț se remarca cu un gol de generic. Credeam, în naivitatea mea, că de această dată va putea fi altfel. De fapt, nu doar „altfel”, ci și mai bine.


Poli se prezenta cu următorii jucători:

Titulari: Claro - Nohai, Scutaru, Șeroni, Marovic - Bărbuț, Trandu, Petre, Boldea, Nicola- Szekely

Rezerve: Poparadu, Nanu, Ruiz, Petrovic, Popovici, Belu, Coca


Ulterior, după ce am învârtit o grămadă de jucători prin lot, pe seama și a unei campanii de achiziții foarte slabe în iarnă, am creat tiparnița din care aveau să fie printate sezoanele noastre de retrogradare: închei anul pe un loc sigur de mijlocul clasamentului, îl sfârșești în genunchi, sub linia. S-a întâmplat în 2014, în 2016 și în 2018. Păzea, 2020.

Uitându-ne la acel lot, nu este tocmai o surpriză că am retrogradat. Doar Șeroni a continuat la nivelul primei ligi în sezonul ulterior, iar singurii care arată a jucători de Liga 1 din întreaga listă, cinci ani mai târziu, sunt Belu și Bărbuț. Destui dintre ceilalți erau însă la vârf de carieră, deci nu trebuie să deconsiderăm ceea ce au reușit în acea primă parte a sezonului, înaintea haosului „gestionat” de conducere în pauza de iarnă. Și asta pe vremurile în care aveam și bani.

Să-i luăm pe rând, într-o excursie nostalgică.

Nuno Claro (41 de ani) - a mai evoluat la Olt Slatina, după care s-a retras la 38 de ani. Până de curând fusese cel mai vârstnic jucător folosit de Poli după 2012, însă a s-a văzut depășit de Croitoru și de Cânu.

Florin Nohai (37 de ani) - nu a rămas titular de drept în acel sezon, fiind la concurență cu Belu. Ulterior a mers la Ripensia, în L4, iar recent a mai jucat la Voința Biled, tot în L4.

Cristian Scutaru (31 de ani) - după alte două sezoane la Poli, Scutaru a trecut scurt pe la UTA înainte să ajungă la ASU Politehnica.

Alin Șeroni (31 de ani) - de Șero știm prea bine ce-a mai făcut. A trecut pe la Viitorul, FC Brașov și Speranța Nisporeni, înainte de a reveni în alb-violet. Din această vară este la Călărași.

Marko Marovic (35 de ani) - și-a pierdut degrabă locul în echipă în favoarea lui Morarjiu (și Bălace). A plecat de la Poli către o ligă regională din Serbia, iar din 2015 joacă în campionatul canadian, la Serbian White Eagles.

Cristian Bărbuț (23 de ani) - alături de Artean, unul dintre cei mai reprezentativi jucători ai acestei Poli. După ce a plecat la Craiova, pe gratis, în vara anului trecut, a avut dificultăți în a câștiga un loc de titular.

Ovidiu Petre (36 de ani) - a rămas la Poli și după retrogradarea din 2014, însă s-a retras din activitate la doar 33 de ani. Recent numit director sportiv al clubului.

Răzvan Trandu (27 de ani) - încă unul dintre jucătorii talentați pe seama căruia clubul nu a scos niciun venit, Trandu a fost lăsat să plece la Rapid în 2015, a evoluat bine acolo, însă s-a retras din fotbal la 25 de ani.

Nicu Boldea (31 de ani) - în ciuda unui sezon bunicel de Liga 1, Boldea a rămas la Poli până în 2015/2016, când mai evolua doar la echipa secundă. Ulterior s-a lăsat de fotbal.

Eduard Nicola (35 de ani) - odată ce a părăsit-o pe Poli, Nicola a părăsit și Liga 1, unde nu a mai revenit. A fost tranzitoriu pe la Vâlcea și Clinceni în L2, la Afumați în L3, apoi a coborât la Sportul și în sezonul trecut a evoluat pentru...Agricola Borcea.

Szabolcs Szekely (33 de ani) - să tot vorbești de jucători care nu au profitat de șansa pe care au avut-o. În ciuda unui sezon cu 11 goluri în Liga 1, Szekely a rămas la Poli după retrogradare, apoi s-a perindat pe la UTA, Ighiu și Deva, înainte de a ajunge la Lugoj în 2017.

Valentin Coca (31 de ani) - a mai apărat pentru Caransebeș, în L2, după plecarea de la Poli. Nu pare să fi mai jucat la nivel profesionist începând cu vara lui 2015. (L.E. Ni se scrie că acum joacă în L7 din Germania)

Claudiu Belu (24 de ani) - nu eram convins că Belu se va afirma la nivelul L1 după plecarea de la Poli (din nou, pe gratis), însă sezonul trecut la Astra l-a găsit bine așezat în primul unsprezece al unei echipe de play-off, mai ales grație aportului său ofensiv.

Aleksandar Petrovic (35 de ani) - n-a mai stat mult la Poli, iar apoi a evoluat prin ligile inferioare din Serbia și România - Belgrad, Pancevo, Pazova și Sebiș.

Adrian Poparadu (31 de ani) - a părut că va avea soarta lui Boldea, cu un sezon întreg petrecut la echipa secundă, însă a revenit la echipa mare și a făcut parte din lotul care a săvârșit „salvarea minune” în 2016. Din 2017 este om de bază la ASU Politehnica.

Florin Nanu (34 de ani) - a plecat la Ripensia în 2015, unde a promovat de două ori consecutiv, astfel că vara trecută se afla la nivel de L2. Între timp s-a dus la Dumbrăvița, în L4, cu care din nou a promovat.

Alexandru Popovici (29 de ani) - exceptând un excurs în Azerbaidjan, Popovici a evoluat pentru Poli, reușind cel mai bun sezon al carierei în 2016/2017. Între timp își caută echipă.

Jorge Ruiz (28 de ani) - după scurta sa aventură europeană la Poli, Ruiz a revenit în Venezuela, inclusiv câteva din prima divizie. A ajuns în Costa Rica în iarna lui 2018, dar pe niciunde nu a confirmat.

10 iulie 2018

Lotul pentru Poiana Brașov

Am așteptat cu sufletul la gură acest moment. Ultimele zile au crescut cotele de tensiune, odată ce a devenit evident că aproape toți tinerii reveniți la club în această vară nu se vor regăsi pe lista de cantonament. Scandalul s-a desfășurat în prime-time la Tele Europa Nova, unde impresarul Opria și ulterior Ionuț Popa (?!) au luat în șuturi clubul și, în special, pe președintele Birlică. O constelație nefericită de personaje, fiecare cu interese divergente. Ni s-au dezvăluit de atunci câțiva jucători care nu fac parte din lotul de cantonament, deși s-au pregătit cu echipa până în acest moment: Oprea, Pop, Pădurariu și Fridrich.


Ca să avem ce discuta, să ne uităm la selecția făcută de Ionel Ganea:

Portari: Marius Curileac, Mădălin Smaranda, Mario Contra

Fundași: Bogdan Străuț, Daniel Filip, Radu Motreanu, Igor Basic, Cristian Bocșan, Cristian Melinte, Alin Mutu, Florin Dumbravă, Cristian Podină

Mijlocași: Joel Ikong Yuh, Andrei Artean, Cosmin Bîrnoi, Dorin Codrea, Denis Haruț, Sebastian Velcotă, Andrej Mrkela

Atacanți: Octavian Drăghici, Denis Golda (atacanți)

Fridrich, deși a fost folosit cel mai des fundaș stânga la Lugoj, nu se pliază bine pe acel post, fiind mai potrivit în centrul defensivei. Împrumuturile acestea făcute anapoda, unde jucătorii sunt folosiți cum le convine cluburilor unde sunt trimiși să joace, nu pe cele unde jucătorii au cele mai mari șanse să se afirme, este o prostie repetată - și Podină a mers la Reșița, unde a jucat în centru, iar acum îl folosim din nou fundaș lateral.
Asemeni lui Cochințu, și Fridrich poate spune că a fost scos din schemă de venirea lui Basic, cel mai discutabil transfer făcut până acum, judecând atât din ce-am văzut în partidele amicale, cât și a CV-ului său.

La mijloc a fost confirmat Joel Ikong, senegalezul care a arătat bine în partidele de pregătire. Pe Dorin Codrea l-am văzut puțin, și el vine cu o experiență de L3 și este o prezență fizică bună la centru. Ne este greu să judecăm în acest moment dacă cei doi sunt variante superioare lui Oprea și Pop. Tindem să-i dăm dreptate impresarului celor doi în acest caz, căci ambii au fost ținuți să se antreneze cu clubul în iarna acestui an, evident în perspectiva de a-i reține în sezonul care vine, ca apoi să nu-și găsească un loc nici măcar în liga secundă pentru Poli. Meritul situației îl vom discuta, dacă va mai fi cazul, prin iarnă, dar logica ei și lipsa de viziune pot fi criticate de pe acum. Da, antrenorul decide, dar conducerea trebuie să își asume alegerile făcute pentru creșterea propriilor jucători. Nu era mult mai bine ca, să zicem, Oprea să evolueze în liga secundă în sezonul recent terminat?

Nu mai menționăm că atât ei, cât și Fridrich, Cochințu, Popan, Andreici și compania, toți nereținuți, au crescut exclusiv purtând tricourile lui Poli. Nu este neapărat un argument de sine stătător, dar postulam pe undeva - dacă majoritatea jucătorilor crescuți de club ar primi jumătate din șansele lui Bocșan, nimeni nu ar mai avea nimic de comentat.

Ca să închei cu Pădurariu, când se creiona lotul înainte de venirea lui Ganea, el îi era preferat lui Golda. Din afară nu putem spune dacă unul a oferit mai multă satisfacție ca celălalt, dar probabil că plusul de experiență adunat de Golda în liga secundă a cântărit în luarea deciziei finale.

Trecând peste aceste dezamăgiri, realitatea este că lotul include mulți jucători produși de Poli, din generația nouă. Contra, Filip, Motreanu, Podină, Haruț, Velcotă și Golda reprezintă o treime din numărul de jucători deplasați. Nu e chiar rău. Aș fi preferat să rămână mai mulți dintre cei care au absolvit junioratul aici, așa cum aș vrea să cred că cei care pleacă împrumutați au orgoliul de a ne arăta tuturor că au fost nedreptățiți. Și până la orgoliul jucătorilor, ar putea și conducerea tehnică să înceapă prin a discuta față în față cu ei, să le explice de ce nu sunt pregătiți să rămână aici și ce aspecte din jocul lor trebuie îmbunătățite. Iar apoi să le mai dea câte un telefon când fac un meci bun sau când suferă accidentați pe tușă.

Un contingent important va fi direcționat către Giarmata (L3): Raul Cochințu, Narcis Popan, Remi Ochea, Dorobanțu, Sinișa Sporin, Andreici și Ed. Codrean. Celor rămași până la trierea finală le-ar prinde bine un loc la echipe de L2, cu Oprea deja confirmat un an la UTA, împrumut. De ceilalți mai vedem.

Ganea și-ar mai dori trei jucători să completeze lotul. Suntem de aceeași părere, deși, ca lot, poate avem un fundaș dreapta în plus, unde ar fi fost mai bine să avem încă un fundaș central. Unul sau doi mijlocași cu veleități ofensive și un atacant ar consolida un compartiment ofensiv care nu pare foarte inventiv pe hârtie (hah! am scris astea fără să citesc că exact aceste posturi sunt căutate de antrenor). Mai ales că lui Doman i s-a reziliat contractul, acesta urmând să se lase de fotbal din cauza accidentărilor, iar Popovici nu va rămâne nici el - două plecari care nu ar trebui să dăuneze echipei.

În rest, ne rămân grijile financiare, care vor determina, până la urmă, ce direcție va lua acest sezon. Să vedem.

15 iunie 2018

O nouă încercare

Am făcut zilele trecute o listă de vreo cincizeci de antrenori disponibili, pe care am despicat-o cât am putut de bine. De pe lista aia,  vreo zece sigur nu veneau, pe douăzeci nu i-aș fi vrut în niciun caz la club, la zece aveam dubii că ar reuși să se impună, șapte păreau vag interesanți și pe patru chiar mi i-aș fi dorit. Ganea se încadra în categoria dubiilor.


De ce? Fiindcă în medie a stat trei luni la cluburile unde a fost, este temperamental și nu are prestanță.

Noi facem o reconstrucție, care se va întinde pe unul sau chiar doi ani, deci avem nevoie de cineva cu anduranță și viziune, capabil să îndure dificultăți financiare și să medieze această realitate față de jucători. Ganea va trebui să fie pedagog pentru un contingent numeros de tineri, care nu pot fi crescuți doar cu disciplină autoritară. Nu în ultimul rând, antrenorul girează cu propria persoană viabilitatea clubului, a se înțelege că va fi un factor important în a convinge jucători să vină la o Poli suferindă.

Ca rezultate, antrenorul Ganea nu a strălucit, dar în general a dovedit că are capacitatea să-și mobilizeze jucătorii. Perioada petrecută la Călărași, în liga secundă, a impresionat, la fel ca cea imediat următoare la Voluntari. De atunci a mai petrecut doar câteva etape la Târgu Mureș, când echipa vicecampioană își dădea duhul în sezonul 2016-17.

N-am nicio idee care mai este statutul lui Ganea în lumea fotbalului românesc în acest moment, însă un fost jucător de talia sa trezește mereu anumite simpatii (sau antipatii). Povesteam și în cartea noastră despre momentul Ganea - Mudura, o pată pe o carieră remarcabilă, dar nu lipsită de controverse. Într-un fel se potrivește aici, la un club pe care nu-l înghite toată lumea. Dacă este cu adevărat omul de care avem nevoie, făcătorul de minuni, vom vedea mai degrabă mai devreme, decât mai târziu. El va fi ajutat de Norbert Niţă (secund) și Călin Frunză (antrenor cu portarii).
Prezentarea noului staff va avea loc pe 25 iunie, odată cu reunirea lotului. Cantonamentul se va derula între 10 și 20 iulie.

Să fie de bine, căci altfel nu poate fi decât foarte de rău.

Hai Poli!

11 iunie 2018

Un lot de austeritate cu potenţial

Scriam ultima oară despre situația precară în care ne aflăm - necesarul de finanțare urgentă fiind cel care condiționează potențialele transferuri din această vară, cât mai ales sosirea unui antrenor. Am avut şansa unei întâlniri cu preşedintele Radu Birlică, alături de alţi câţiva suporteri, în care am obţinut câteva clarificări - doar câteva, însă, deoarece ne rămân destule necunoscute.


În zilele următoare vom afla staff-ul tehnic. Există posibilitatea să continue duo-ul Neaga-Şunda, la fel cum se poate să vină cineva din afară. Rămâne dificil să atragem lume la club, atâta timp cât nu există certitudini financiare, dar conducerea a creionat un program de pregătiri: reunirea lotului la începutul lui iulie, plecarea într-un cantonament extern pentru care s-au demarat discuţiile, şi meciuri de pregătire în zona Timişoarei la finalul lui iulie, în aşteptarea debutului Ligii a 2-a. Clubul este aproape de nişte contribuţii importante din sponsorizări, însă cheia rămâne vânzarea unuia dintre jucători.

(L.E. Anunțul făcut de club la scurt timp după publicarea articolului lasă să se înțeleagă că Neaga nu va continua la Poli)

Trecem la lot. Dacă este să ne bazăm doar pe tinerii contractați acum de Poli, cei de la U19 și cei care se întorc din diverse împrumuturi, situația se prezintă cam așa, pe categorii de experiență și în funcție de cât de apropiați au fost de lotul de seniori.


De la U19 îi avem pe Cochințu, Ochea, Iseini și Dorobanţu, deși lor li s-ar putea alătura şi Andreici, frecvent accidentat în acest an. La club vor reveni împrumutații Contra, Filip, Sporin, Motreanu, Bocșan, Fridrich, Podină, Filip, Popan, Pădurariu, Golda, Doman, Pop, Totic, Ciobanu, Dincă şi Lazăr. Aceştia vor fi evaluaţi, iar cei care se impun vor fi reţinuţi la Poli. Din lotul acestui an ar mai rămâne Haruț, Velcotă, Oprea și Bîrnoi. Mai avem jucători împrumutați în L4, dar șansele ca aceștia să-și găsească un loc în echipă sunt mici. Am prezentat deja situația jucătorilor împrumutați în acest an, deci n-o mai reluăm aici și ne aruncăm în analiza de lot.

Oricât de mult am încerca s-o învârtim, acest lot ar lupta în a doua jumătate a clasamentului. Nu există echilibru pe poziții, nu are mulți jucători cu experiență de L2 și L1, iar ofensiva lasă de dorit. Deși i-am distribuit pe teren, avem de fapt patru fundași dreapta - Haruț, Motreanu, Filip și Sporin. Deci vânzarea măcar unuia dintre ei nu doar că ar ajuta clubul financiar, ci ar și decongestiona o poziție suprapopulată. Deși avem doi fundași stânga, în Fridrich și Podină, calitățile amândurora îi recomandă mai mult pentru o poziție centrală. Avem, așadar, șase fundași centrali, cu Bocşan veteran între ei - spune multe. Oprea, Pop, Dorobanţu și Andreici sunt toți patru mijlocași la închidere, dar le lipsesc meciurile la seniori. Dintre cei șase jucători din spatele vârfului, doar Bîrnoi și, să zicem, Velcotă sunt aproape de cerințele din L2. Popan a fost accidentat tot sezonul, Dincă și Ciobanu nu s-au impus la Ghiroda, iar Ochea rămâne unul dintre jucătorii promițători de la U19, alături de tehnicul Iseini, care mai trebuie însă să se maturizeze. Nu-mi pun speranțe în revenirea lui Doman, ba chiar mă tem că ne vom baza pe el în sezonul care urmează, fiind unul dintre jucătorii pe care cei de la ANAF au pus gaj. Toți atacanții listați au adunat, laolaltă, zece goluri în sezonul proaspăt încheiat, însă tind să cred că mai ales Golda și Pădurariu au progresat de-a lungul anului și ar putea să se impună.

Dacă, așa cum ne-a sugerat președintele Birlică, mai rămân câțiva jucători cu experiență din lotul acestui sezon, anume Smaranda, Curileac, Melinte, Artean, Drăghici, Popovici și, eventual Străuț, lucrurile se mai schimbă. Aș prefera să-l știu vândut pe Artean, atât pentru că lui i-ar fi bine, cât și pentru club, fiindcă pe postul lui vin câțiva jucători din spate, aş prefera să avem un singur portar veteran, iar lui Străuț nu îi văd locul la aglomerație actuală din flancul drept. M-aș mira ca Melinte să rămână și, oricum, ar depinde de ce diminuare salarială ar accepta. Lotul mai are nevoie şi de completări. Există câțiva jucători mai tineri care ar putea să-și găsească locul aici, cu Kecskes și Toboșaru interesanți mai ales fiindcă ocupă poziții deficitare din treimea ofensivă, însă pentru a emite pretenții, avem în primul rând nevoie de câțiva seniori. Mai mult, aș lăsa juniorii eligibili să se concentreze pe calificarea la Elite, o potențială sursă de bani pentru club. 

Așadar, la lotul acesta și cu plecarea preconizată a lui Motreanu/Haruț, respectiv Artean, ne trebuie cel puțin un fundaș stânga, unul sau doi mijlocași centrali şi doi jucători de viteză în spatele vârfului. Toți fotbaliști experimentați. Măcar un lider. Jucătorii din spatele vârfului vor conta mult, mai ales că Drăghici, Golda şi Pădurariu nu sunt oameni de gol, ci preferă jocul cu spatele la poartă şi să intre în combinaţii cu linia de susţinere, care trebuie să compenseze prin explozie - ceva ce ne lipseşte la cei numiţi mai sus.

Este esenţial să găsim un antrenor potrivit și să reușim să fim cu plățile la zi, pentru a emite vreo pretenţie la promovare. Dacă actuala conducere va reuşi să ofere aceste condiţii şi va fi ţine de jucătorii pe care ni i-a enunţat astăzi, nu este totul pură teorie. Ştiu că ţintă pare departe acum, însă dacă nu reuşim să revenim urgent în Liga 1, şansele noastre de supravieţuire tind spre zero dincolo de vara lui 2019. Deci nu are rost să ne aşezăm comod în „nu se poate”, ci să ne imaginăm cum se poate. Dacă distanța între imaginație și realitate se va dovedi de netraversat, cunoaștem deznodământul care ne așteaptă.

8 iunie 2018

Despre perspective gri

Odată ce Neaga a divulgat lipsa vreunui plan concret în cazul retrogradării, era de așteptat ca situația să rămână ambiguă o perioadă neplăcut de lungă. Concret, clubul are nevoie de până la două milioane de euro între acum și vara lui 2019 pentru a-și putea continua activitatea: să plătească restanțele către jucători, ratele la ANAF și să asigure bugetul de salarii și cel operațional pentru anul în liga secundă.


Președintele Birlică are ingrata sarcină de a vinde obligatoriu și cât mai repede măcar unul dintre cei trei jucători pe care i-a oferit la pețit (Artean, Bîrnoi, Haruț), pe câteva sute de mii de euro. Asta în condițiile în care cumpărătorii pot lua modelul Dinamo, să stea la pândă așteptând memoriile. De ce e atât de important să vinzi repede? Nu doar din necesitatea evidentă de a începe să acopere datoriile aducătoare de penalități, ci și date fiind cele divulgate de Nicolae Robu în această dimineață, pe urma discuțiilor cu potențialii susținători ai clubului. Aceștia, cei care au mai oferit bani echipei de-a lungul sezonului proaspăt încheiat, vor semna contracte de sponsorizare care să ofere venituri cu periodicitate și predictibilitate, susceptibile însă la o clauză de nulitate, în cazul în care clubul nu adună destui bani să încheie sezonul. Următoarea întâlnire între primar și finanțatori va avea loc în două săptămâni, implicit se înțelege că măcar o parte din acești bani trebuie găsiți acum, ca discuția să aibă unde continua

Niște calcule care-mi aparțin, din informații publice. Pur teoretic, dacă s-ar renegocia favorabil ratele de plată către ANAF, care ar însuma 600.000 de euro pentru sezonul următor, plus ce-ar mai fi restanțe din acest an, probabil vreo 300.000 de euro, clubul tot ar avea nevoie 500.000 de euro pentru a plăti nu doar salarii restante, ci și prime restante, plus cheltiulei cu restul staff-ului tehnic. Nu doar echipa mare nu este plătitiă, mai sunt bani de dat inclusiv la centrul de copii și juniori. Dacă suntem excepționali, putem ataca promovarea cu un buget de 500.000 de euro sezonul viitor. La o adică, nu văd cum am supraviețui pe termen lungă fără a reveni degrabă în Liga 1, deci așa ajungem spre cele 2.000.000 de euro sugerate, poate jumătate dacă se găsește o variantă de reeșalonare cu ANAFul. Dacă vindem doi, trei jucători pe sumele vehiculate (200.000-300.000 bucata), rămân între 300.000 și 500.000 de euro de acoperit din sponsorizări. 

Toată această incertitudine financiară riscă să compromită și șansele teoretice de a lupta pentru promovare -  oricum ne-ar fi greu considerând cu ce cluburi vom lupta, care au atât finanțare, cât și susținere amplă în orașele lor. Sportiv, trebuie să găsim un antrenor nou, capabil să funcționeze într-o astfel de incertitudine, versat în a lucra cu jucători tineri și care poate reconstrui lotul echipei. Lotul în sine trebuie stabilit și completat în următoarea lună, căci prin iulie toți jucătorii mai buni vor fi deja sub contract. Cu toată incertitudinea de la club, cât și cu reputația construită anul trecut, forța noastră de atragere este una diminuată. 

Așadar, așteptăm cu sufletul la gura vânzarea unui jucător și numirea unui staff tehnic, dacă se poate săptămâna viitoare. Până atunci ne vom uita și la jucătorii pe care-i avem în cuibar și unde ne-ar putea propulsa aceștia.



15 martie 2018

Stadioane și piramide

În afara capitalei, Timișoara este singurul oraș din țară cu trei echipe în primele două ligi, plus o echipă de rugby angrenată în competiții europene. Cu toate acestea, riscă să ajungă într-o situație inadmisibilă dacă se va închide stadionul „Dan Păltinișanu”. Practic, orașul va rămâne fără un stadion de Liga 1 și cu niște arene abia adecvate ligii secunde. Chiar de au mai fost echipe ce au jucat în deplasare pe perioada modernizării sau reconstruirii unor stadioane, nu credem că fotbalul timișorean trebuie să încaseze o astfel de lovitură, mai ales că nici nu există vreo dată la care să ne putem aștepta măcar ca un stadion să existe.


Starea ideală la care orașul ar trebui să tindă ar fi un stadion mare, de peste 20.000, poate chiar 30.000 de locuri și unul mediu, de 5-10.000 de locuri, plus alte arene mici dar cu facilități moderne pentru dezvoltarea sportului la nivel amator sau juniori. În acest context, cred că e clar că actualul „Dan Păltinișanu” nu are viitor, fiind o arenă învechită și nefuncțională (cu un loc pentru o pistă de atletism acum inexisistentă), care presupune costuri imense de întreținere și modernizare, comparate cu reconstrucția lui la standarde moderne.

În orice caz, stadionul mare nu este o prioritate, pentru că în acest moment un stadion de dimensiuni medii ar fi benefic și suficient mai multor echipe. Nici unul din cluburile timișorene nu are nevoie acum de o arenă pe care să nu o poată umple decât de vreo două ori pe an și care să aducă mai mult costuri adiționale decât profit. În plus, nici nu pot aștepta un timp necunoscut după certurile politice și după o sursă de finanțare, având în vedere că orice investiție de la centru trebuie să aștepte finalizarea templelor fotbalistice bucureștene.

Prioritatea principală și de urgență maximă este stabilirea a ce se va întâmpla în această vară. Este cu adevărat nefolosibil bătrânul „Dan Păltinișanu”? Poate că tribunele nu sunt încă un pericol și pot fi folosite în continuare. Poate se poate face o investiție mai mică ce ar asigura folosința stadionului la norme regulamentare pentru o perioadă scurtă-medie până când va fi disponibil un nou stadion - să zicem 5 ani. Dar pentru asta este nevoie de o colaborare la nivelul autorităților locale și trasarea unui plan comun, chiar dacă atribuțiile implementării vor fi împărțite.

Fie că se poate găsi o improvizație pe termen scurt, fie că va trebui să rămânem fără un stadion decent din vară, principalul obiectiv ce trebuie demarat cât de curând posibil este construirea unui stadion de mărime medie: o investiție minimă, dar de calitate, care să asigure strictul necesar, eventual cu posibilitatea dezvoltării ulterioare. Există cazuri numeroase de stadioane modulare (de exemplu airberlin), a căror construcție inițială a durat numai câteva luni și n-a costat mai mult de câteva milioane de euro. Este un proiect care poate fi asumat de bugetul orașului și ar asigura și o independență față de luptele politice pentru marele obiectiv, Dan Păltinișanu. Ar fi de discutat și ce funcționalitate/versatilitate va avea viitorul stadion de rugby, pregătit pentru Ciarda Roșie. De asemenea, se poate vorbi și de modernizarea unora dintre vechile arene rămase în paragină: CFR, Electrica etc.

Din păcate, în ciuda acestor necesități imediate, dezbaterea de marți dintre cele două părți s-a axat exclusiv pe visul unui stadion grandoman, necesar într-o anumte formă pe termen lung, dar nu pe nevoile concrete ale orașului. Piramida ar trebui construită de la bază, nu de la vârf. Maslow ar fi de acord.

5 februarie 2018

O schimbare de antrenor

Rezilierea contractului lui Ionuț Popa vina ca o surpriză și nu chiar. Declarațiile antrenorului de duminică, cele în urma cărora a părut brusc probabilă plecarea sa, oscilează între explicabil și inexplicabil, așa cum au fost multe dintre declarațiile sale din acest sezon. Jucătorii care alaltăieri nu aveau nevoie să joace decât la 70% din capacitate ca Popa să fie mulțumit fac parte deodată din cel mai slab lot din campionat. Frustrările sale vin probabil pe seama faptului că a pierdut susținerea fotbaliștilor, care de mai bine de zece etape nu pot sau nu vor să găsească resursele să dea totul pentru antrenor - implicit și pentru club. Popa punctează această senzație cu afirmația că antrenorii nu și-au luat decât o lună de salariu, ca jucătorii să-și poată lua mai mulți bani și să nu se mai plângă de neajunsuri, acest sacrificiu nefiind apreciat sau răsplătit în meciul cu Sepsi - intrepretarea mea, ultima parte.


Să recunoaștem că este o situație neplăcută. Dacă Popa a pierdut într-adevăr vestiarul, a făcut-o de multă vreme, de când jocul echipei s-a stins și criticile voalate, că era vorba de bani, de subminarea propriilor jucători, de diverse alte nemulțumiri, s-au întețit. De multe ori acestea veneau atunci când simțeai că antrenorul caută să-și acopere propriile neajunsuri, prea rare fiind momentele în care și-a admis greșelile făcute. Fără dar și poate, Popa a contribuit la întreținerea senzației că Poli este cel mai văduvit club de Liga 1, drept consecință nici nu miră faptul că ne-a fost așa de greu să ne completăm lotul în această iarnă. Dacă aceste impresii din afară sunt cât de cât bazate în realitate, este și un eșec al conducerii care nu a apreciat gravitatea situației. Miștocăreala lui Popa a dres busuiocul în vestiar o vreme și a acoperit o parte din lipsurile financiare, deci e de înțeles de ce compromisul era acceptabil până la un moment dat - adică până la ultimul meci din decembrie. Nu trebuia să ajungem în poziția de a schimba antrenorul la o etapă după reluarea campionatului, iar „tranziția de putere” între Drăgoi și Birlică nu reprezintă o scuză.

Pauza de iarnă era momentul să aducem pe cineva nou, fiindcă puteam liniști spiritele cu plata unor restanțe (ceea ce s-a și întâmplat), ca apoi să ne axăm pe ce se întâmplă pe teren. Măcar e o mutare care vine destul de repede, înainte ca situația financiară să degenereze din nou și jucătorii să reintre într-un tipar al frustrării. Dacă era să schimbăm antrenorul, trebuia s-o facem până cel târziu la începutul lui martie, adică începutul play-out-ului.

Ce se întâmplă acum ne aduce tot mai mult aminte de sezonul 2015/2016 - începutul pe cai mari, speranțele deșarte pentru finanțare, nemulțumirile jucătorilor, demiterea antrenorului în (prag de) primăvară. Se prea poate. Dar spre deosebire de acel sezon, avem o situație financiară ceva mai stabilă și am reținut aproape toți jucătorii importanți cu care am început anul sportiv. Ar putea fi elementele cheie care să facă diferența, alături de numirea unui antrenor potrivit. Un antrenor care să aibă capacitatea de a aduce jucătorii de partea sa de la bun început și de a-i ține acolo când atingem strâmtoarea financiară dinspre finalul sezonului.

Leo Grozavu, cel aproape cert de a prelua postul vacant, este, probabil, cea mai bună numire pe care o puteam face - deși cred că am gândit ceva vag asemănător și acum trei ani, când a sosit Grigoraș. Grozavu e un antrenor cu experiență, care a avut succes recent la echipe de nivelul lui Poli și care știe să lucreze cu jucătorii tineri. E un tip care știe să tragă carul, cât să-l și împingă. Ok, știe să și lovească cu palma, gestul său infam față de Golofca fiind ceva ce nu-și are locul în secolul 21. Cu siguranță că reputația sa de dur va fi pusă la încercare în contextul actual de la club, iar succesul său și, implicit, supraviețuirea noastră vor depinde de cum își va stabili autoritatea în fața celor care ne reprezintă pe teren.

Cât despre Popa, într-un fel și-a făcut-o cu mâna lui, dar e greu să-l judeci. E greu să mediezi toți oamenii cu miză de la Poli - jucătorii, conducerea formală, conducerea informală (a se citi Nicolae Robu). Nu puține au fost momentele în care a trebuit să țină spatele întregului club, părând singura voce care ne reprezintă, așa cum era firea lui - imprevizibilă, spumoasă, contrariantă sau ranchiunoasă. Nu știu câți antrenori și-ar fi păstrat poziția peste iarnă la ce joacă Poli de paisprezece etape, iar în ciuda șansei unei nou început, alb-violeții au arătat vineri cu Sepsi ca o echipă fără putere de luptă sau plan de joc. Cine a decis să facem această pregătire de iarnă, să aducem acești jucători, să nu reținem/promovăm jucători pe care îi aveam în lot la finalul anului trecut? Probabil că răspunderea vine împărțită între antrenor și conducere, dar cert este că ne aflăm în cea mai importantă parte a sezonului și părem gata naufragiați. Trăim mereu cu riscul ca schimbarea pe care o facem să fie una dăunătoare, fiindcă nu avem încredere în cei care o decid, dar...Poli are nevoie de o schimbare. E un clișeu, dar asta e.

Privesc cu mult regret această plecare. Ca rezultate, ca cifre, Popa a fost de departe cel mai bun antrenor de la Poli în ultimii ani, asta și fără să luăm în considerare dificultățile cu care a avut de-a face. Aș fi vrut ca finalul pentru Ionuț Popa să fie unul demn, pe măsura nu atât a lucrurilor care-i ies uneori pe gură, ci a rezultatelor miraculoase pe care le-a obținut sezonul trecut. Să-și fi terminat mandatul la vară, cu echipa salvată, un lot consolidat și o ușă mereu deschisă la Poli. Nu că i s-ar închide ușa, dar resimt ceva amărăciune și frustrare, de ambele părți, în această despărțire. La ce a reușit Popa anul trecut merita să aibă timp să savureze succesul, să trăiască satisfacția lui. Simplul fapt că neajunsurile îi sunt trecute în plan secund grăiește răspicat despre cât de apreciat este Popică de suporterii lui Poli, de Timișoara. Personalitatea lui a dat adeseori viață unui club care încă se caută pe sine.

Mulțumim domn' profesor!


1 februarie 2018

Mutările pentru un nou retur de foc

Ieri s-au oficializat cele cinci transferuri efectuate în această pauză de iarnă: Alexandru Popovici, Adrian Zaluschi, Akaki Khubutia, Andrei Enescu și Mahrez Kayondo. Dinspre juniori au scos capul în pregătiri Sebastian Velcotă și Raul Cochințu, cu primul folosit mult mai intens decât am fi anticipat.


Transferuri și povești 

Cum arată aceste veniri față de ceea ce am perceput drept necesar acum puțin peste o lună? Așa și așa. Și ca să începem cu buba cea mare:
„Lipsa unui atacant care să performeze consecvent ne va face candidați serioși la retrogradare, deci dacă este să aducem un singur jucător în această iarnă, acela trebuie să fie un vârf.”
Chiar dacă am adus câțiva jucători care pot juca în atac (Popovici, Kayondo), nu am reușit să transferăm o dublură de profil pentru Drăghici. Cei veniți sunt jucători de viteză, utili pe contre, în vreme ce Drăghici este un jucător de combinație, care evoluează frecvent cu spatele la poartă pe faza de construcție. Este clar că și Popa își dorea mai mult și este ciudat că nu s-a găsit măcar formal o dublură pentru singurul nostru vârf de forță. O variantă care a sfârșit la Timișoara ar fi fost Oliver Lusamba, transferat însă la ASU Politehnica.

Ne jucăm serios cu focul. Drăghici a arătat o formă bună în pregătiri, dar consider că nu am rezolvat ceea ce ar fi trebuit să fie prioritatea numărul unu: transferarea unui atacant care să creeze concurență pe post și pe profil.

Pe lângă atacant, ne lipsește o variantă solidă de fundaș stânga. Fără să-l punem la număr pe jolly-jokerul Ciucur, stăm în Șeroni titular cu Neagu rezervă, cel din urmă reintrodus în echipă și folosit cu insistență de Popa în pregătiri. Starea asta de fapt înseamnă că flancul stâng va fi un punct nevralgic al apărării noastre.

Zaluschi și Enescu vin să ne ofere variante în spatele vârfurilor, acolo unde îi aveam pe Croitoru și pe Bîrnoi - sosirea celor doi îl cam scoate din schema din nou pe căpitanul de anul trecut. Popovici și Kayondo pot suplini și posibile absențe în flancul drept, dar în vreme ce primul arată în continuare slăbiciunile cu care ne-am familiarizat la finalizare, al doilea este un mare semn de întrebare, fiind puțin probabil ca el să reprezinte o soluție pentru acest retur. Akaki, adus așa pe nevăzute, are toate șansele să fie cea mai bună mutare a iernii, mai ales dacă vom mai avea absențe în centrul apărării.

Cât despre o revenire a lui Torje, despre care se zvonește fără a inspira încredere prin presă, s-o vedem înfăptuită și ne refacem calculele. Nu că ar afecta teribil primul unsprezece, găsindu-i-se loc undeva într-un flanc fără mari probleme.

Cum formăm o echipă competitivă

Toți cei transferați sunt jucători utili de lot, dar niciunul nu vine să fie titular. Rămâne de văzut cine se va impune, mai ales că în primul rând trebuie integrat jucătorul U21. De la filosofia marilor promovări, enunțată în decembrie de către președintele clubului, am ajuns la o singură suplinire de tinerețe în preajma primei echipei, prin Velcotă. Cochințu are șanse minime să mai reapară odată cu venirea lui Akaki, exceptând să acopere absența lui Haruț, cauzată de accidentări sau de convocări la Națională. Mă tem puțin că din moment ce Velcotă joacă în flanc, Bîrnoi să fie din nou forțat într-o poziție care nu-i face favoruri, dar la urma urmei mă bucură că s-a încercat integrarea lui și că jucătorul a dus atât de multe minute - probabil cele mai multe din aceste pregătiri.

Să creionăm un prim optsprezece ideal, gândit în filosofia promovării tinerilor și cu toți jucătorii apți:

Titulari: Straton - Haruț, Melinte, Cânu, Țigănașu - Artean, Vașvari - Munteanu, Bîrnoi, Ciucur - Drăghici

Rezerve: Curileac, Străuț, Akaki, Zaluschi, Enescu, Velcotă, Popovici

Normal că Zaluschi/Enescu ar trebui să fie unul singur, iar celălalt loc pe bancă să fie luat de Oprea, dar nu pare ceva probabil, cu Popa dispus mai degrabă să-l forțeze pe Zalu la închidere, unde nu se simte de fel confortabil. La fel de probabil este ca Străuț să fie titular în locul lui Haruț, fiindcă dacă nu se epuizează toate alternativele, tinerii au șanse mici să prindă primul unsprezece la Popa.

Și acum să ne aducem aminte că deja pentru primul meci lipsesc cinci jucători: Cânu, Haruț, Oprea, Munteanu plus Țigănașu, care are șanse doar să mai prindă meciuri cândva prin play-out. Ne rămâne următorul prim optsprezece realist pentru meciul cu Sepsi:

Titulari: Straton - Străuț, Melinte, Akaki, Șeroni - Artean, Vașvari - Ciucur, Zaluschi, Velcotă - Drăghici

Rezerve: Curileac, Neagu, Bocșan, Enescu, Doman, Popovici, Bîrnoi

L-am pus pe Velcotă titular fiindcă Bîrnoi n-a jucat în ultimele două meciuri, deci planează un semn de întrebare dacă poate juca titular. La fel cum l-am aruncat pe Akaki în centrul apărării deși n-a jucat de fel fiindcă e un jucător cu destulă calitate și experiență să se poată impune. Pot să apară tot felul de permutații în linia de fund, cu Bocșan-Neagu-Akaki-Șeroni luptându-se pe două locuri libere, la fel cum pot să apară permutații în linia de trei din spatele lui Drăghici, cu Enescu-Zaluschi-Croitoru-Bîrnoi-Velcotă-Doman drept posibile piese de schimb.

Ce au mai făcut adversarii și ce ne așteaptă

E greu de zis ce ne așteaptă, dar aș fi foarte plăcut surprins să nu sfârșim cu sufletul la gură și unghiile roase și la finalul acestui sezon. Adversarele din zona fierbinte s-au întărit, cu mutări multe la adversara noastră de mâine, Sepsi, cât și la Mediaș. La primii par mutări mai calculate, la cei din urmă mai hei-rupiste, dar cu câteva pariuri exotice care ar putea confirma ca la Iași. Juventus nu a mișcat convingător pe piața transferurilor, în vreme ce Voluntari pare mult mai slăbită ca anul trecut. Doar Chiajna ce a stat cu capul la cutie și a căutat să-și consolideze lotul bun pe care îl are.

Într-un fel, Popa a spus-o foarte bine la conferința de presă de ieri: „Dacă echipa mea evoluează la măcar 70-80% din potențial, nu mă interesează foarte mult echipa adversă.” Doar că pe ultimele treisprezece etape, practic un retur de campionat regulat, suntem pe loc de baraj, lângă Mediaș.

Să vedem dacă Popa a găsit calea spre acel 70-80%, care, sincer, cred că este optimist pentru unsprezecele pe care o să-l aliniem la Ploiești. Nu cred că ne permitem o mobilizare mai mică de cea maximă dacă vrem să începem această parte a sezonului cu dreptul, să nu ne aruncăm cu capul înainte în lupta pentru salvarea de la retrogradare. Plata unor restanțe ar trebui să fi îmbunătățit atmosfera din vestiare, dar cumva am impresia că lucrurile nu sunt încă nici pe departe magenta. Să sperăm că mă înșel.

Hai Poli!

22 decembrie 2017

Mișcări de trupe în ajun de sărbători

Președintele Birlică și-a intrat tare-n pâine și își asumă niște decizii importante: rezilierea contractelor cu Curjuric, Miguel și Abraw, în contrapartidă cu promovarea unor juniori care să completeze (serios) lotul: Podină, Ochea, Cochințu alături de mai familiarii Bîrnoi, Haruț și Oprea. Totodată, se dorește readucerea „atacantului” Velcotă.



Cred că este o decizie curajoasă, care se impunea mai ales din rațiuni financiare, nu neapărat fiindcă majoritatea dintre cei numiți ar fi pregătiți de Liga 1. Reducerea cheltuielilor salariale cu 30.000 Euro pe lună este un prim pas absolut necesar în a avea măcar un minim de speranță că putem să terminăm sezonul în condiții bune și să construim ceva pentru anul viitor.

În situația în care nu pierdem mai mult de unul, maximum doi titulari, și aducem măcar un atacant, putem spera. Și dacă scăpăm cu atâția tineri în lot, vom fi construit un nucleu interesant pentru sezonul viitor. 

Să le luăm pe rând.

Dacă Curjuric și Miguel au avut probleme în a se afirma la Poli și plecările lor sunt justificate, e de tristă factură rezilierea cu Abraw. Togolezul arătase reale calități în minutele jucate, dar mi-a lăsat impresia că nu s-a integrat bine la nivelul lotului și, judecând după cât a evoluat în ultima perioadă, lui Ionuț Popa nu-i plăcea de el în mod deosebit. Păcat, căci la 27 de ani avea toate șansele să ajute clubul și pe termen lung, precum și să ridice puțin profilul lui Poli prin prezențe internaționale.

Niciunul dintre tinerii menționați nu are capacitatea să ocupe un loc în atac, ceea ce ne lasă cu o singură opțiune ca vârf, Drăghici, deci și aceea departe de a fi reconfortantă. Lipsa unui atacant care să performeze consecvent ne va face candidați serioși la retrogradare, deci dacă este să aducem un singur jucător în această iarnă, acela trebuie să fie un vârf.

Velcotă nici la Reșița nu evolua atacant și, pe deasupra, nu era titular incontenstabil la nivelul ligii a 3-a, deci va necesita o perioadă de adaptare și de creștere. El evoluează însă în flancul stâng, deci alături de Ochea, care joacă în spatele vârfurilor, cei doi oferă variante de rezervă pentru Bîrnoi, care să nu necesite reașezarea tactică la schimbare - cum se întâmplă când intră Haruț.


Oprea, care n-a prins minute decât în meciul cu FCSB, ar fi înlocuitorul lui Soljic în lot, chiar dacă Popa a ezitat să-i mai ofere timp de joc în această jumătate a sezonului. La fel, Ochea este omul care să evolueze pe postul lui Curjuric, deci aceste mutări fac bine să aerisească puțin lotul și să nu ne expună excesiv la riscurile retrogradării.

Promovările din linia defensivă nu cred că se vor vedea prea curând în lot, dincolo de prezența lui Haruț. Nici n-ar fi prea sănătos să joci concomitent cu doi, trei fundași născuți 1999.


Să aruncăm un ochi la lotul actual, cu observații:

Portari: Straton, Curileac, Smaranda

[unul dintre cei trei ar putea pleca, fiind prea multe opțiuni cu experiență pentru un singur post]

Fundași stânga: Podină, Țigănașu / de avarie Șeroni, Ciucur

[trebuie să avem un titular ferm pe post, fie Țigănașu, fie cineva nou; din moment ce Podină n-a prins vreun minut chiar și în condițiile acestea de absențe majore, este greu de crezut că Popa îl va favoriza prea curând, deși poate ar merita „forțat”; ar mai putea fi readus Fridrich, care a fost om de bază la Lugoj]

Fundași centrali: Cânu, Melinte, Șeroni, Bocșan, Cochințu

[Cânu-Melinte rămâne cuplul de bază, cu Șeroni prima rezervă, Bocșan și Cochințu la nivel de avarie; ar trebui să ne descurcăm cu ce avem, cu riscurile de rigoare, că n-am uitat încă meciul cu FCSB]

Fundași dreapta: Crețu, Străuț, Haruț

[probabil cel mai bine acoperit post din echipă, deci nu m-ar mira să plece unul dintre veterani, ba chiar să mai înapoiem unul din jucătorii împrumutați în acest caz]

Notă ulterioară: într-adevăr, Crețu pare pe picior de plecare, după ce și-a depus memoriu și caută un transfer afară.

Mijlocași centrali: Artean, Vașvari, Oprea/ de avarie Croitoru

[un post oarecum acoperit, deși am văzut că Popa nu-i are în grații nici pe Croitoru, nici pe Oprea; dacă nu pleacă nimeni ar trebui să ne descurcăm cu ce avem]

Mijlocași dreapta: Munteanu, Ciucur

[strânși pe post, ar fi fost bine să avem un tânăr rezervă aici, dar singurele variante cât de cât sunt la U17; cu Munteanu colecționar de galbene este cu atât mai important, deci un om, fie pe stânga, fie pe dreapta, aș considera necesar]

Mijlocași ofensivi: Bîrnoi, Croitoru, Ochea / de avarie Vașvari

[nu este un post pe care să stăm grozav la nivel calitativ, cu Bîrnoi încă în căutarea consistenței și Croitoru prea puțin folosit pentru a fi considerat om de bază; dar e o poziție pe care putem risca puțin, deci n-aș mai umbla la ea]

Mijlocași stânga: Ciucur, Doman, Velcotă /de avarie Bîrnoi

[cu Ciucur aici nu e așa de rău, dar ceilalți jucători prezintă mari semne de întrebare; eventual la juniori se mai regăsește Popan, care vine însă după o accidentare gravă și va avea mult de muncit să revină la forma de anul trecut]

Atacanți: Drăghici

[obligatoriu încă un transfer, dacă nu chiar două - dar unul dintre cei doi trebuie să fie om de bază]

13 decembrie 2017

Cifrele jucătorilor împrumutați

Președintele desemnat al clubului începând de anul viitor, Radu Birlică, făcea un anunț ferm în ceea ce privește filosofia lui Poli:
Voi implementa o singură politică, una la care țin foarte mult. Promovarea tinerilor din centrul nostru juvenil! Ei sunt viitorul clubului și cei valoroși vor juca 100% în Liga 1. Această politică, de a evolua cu tinerii în Liga 1 o voi impune și staff-ului tehnic. Este obligatoriu să înțelegem cu toții că doar prin valorile locale, crescute în spiritual alb-violet, putem salva acest club.
Rămâne de văzut cum se va implementa această politică și cu cine, din moment ce Poli a pierdut tinerii care ar fi fost cel mai aproape de integrarea într-un lot de Liga 1. În acest scop, am colat datele statistice pentru jucătorii împrumutați de club, să vedem ce-au făcut în turul campionatului.

Tabelul nu include decât date din campionat, nu și din cupă, dar și așa este puțin stufos și necesită mici explicații. Culorile cluburilor denotă ligile în care joacă (albastru - L2, verde - L3, galben - L4, roșu - L5). Rubrica de minute/meci ne dă o idee dacă jucătorii evoluează preponderent ca titulari sau ca integraliști atunci când intră pe teren. Rubrica de minute/total raportează minutele petrecute pe teren la totalul minutelor jucate în turul fiecărei ligi în parte și este expirmată ca procent în ultima coloană.



În liga secundă, fundașul dreapta Motreanu continuă să fie o piesă de bază la ASU Politehnica, în ciuda unor momente de fricțiune la începutul sezonului. Din păcate, el evoluează pe o poziție unde se regăsește atât unul dintre cei mai buni jucători cu experiență de la Poli, Valentin Crețu, cât și un tânăr care a arătat un nivel solid de joc când a fost folosit, Denis Haruț. Ar fi nevoie de niște permutații ample la nivelul lotului pentru a-l readuce în această iarnă.

Cei doi jucători împrumutați la Ripensia, Codrean și Golda, nu au prins multe minute. Primul a intrat doar o dată pe finalul unei partide. Al doilea a avut probleme medicale la debut de sezon, a jucat câteva meciuri, a și înscris un gol, înainte de a ieși din grațiile noului antrenor, Radu Suciu. Ambii ar fi mai câștigați jucând undeva în acest moment.

Avem o sumedenie de jucători în liga a treia. La echipa de pe locul trei, CSM Lugoj, s-au impus fundașii laterali, Fridrich (stânga) și Daniel Filip (dreapta). Și portarul David Filip a adunat câteva prezențe, în vreme ce vârful Pădurariu a avut viață grea în a se impune mai experimentaților Szekely și Velici. Dintre toți, singurul cu o șansă teoretică de a reveni pare Fridrich, fiind un jucător care poate acoperi două posturi deficitare, cel de fundaș stânga și cel de fundaș central. 

La echipa de pe locul patru, Școlar Reșița, a adunat Velcotă un număr respectabil de minute. Folosit de regulă în spatele vârfurilor sau în flancul stâng, fostul internațional de juniori și-a trecut în cont un singur gol. Deși s-ar potrivi ca o dublură pentru Bîrnoi, impresia mea de la distanță este că l-ar ajuta mai mult să adune în continuare minute la Reșița.

Aflată pe nouă, Ghiroda prezintă cel mai mare contingent de poliști, deși niciunul nu e chiar om de bază. Cel mai bine s-a prezentat portarul Contra, care în ciuda unor erori, a făcut și partide deosebite, reușind să nu ia gol în trei meciuri. Zvonurile îi prevăd o mutare la Ripensia împreună cu fostul antrenor al Ghirodei, Paul Codrea. Posibilitatea de a apăra în liga secundă, unde titularul junior din poarta Ripensia nu s-a impus, merită urmărită. În orice caz, la vară măcar unul dintre cei trei portari veterani de la club va pleca, iar atunci fie Contra, fie Filip, fie unul dintre portarii juniori ai clubului va ocupa acea poziție. Ceilalți jucători împrumutați la Ghiroda trebuie să lupte în continuare pentru un loc fermă în primul unsprezece.

Culmea, cel mai bine așezat în echipa sa pare fundașul dreapta Sporin, care odată ajuns la Giarmata, a intrat în echipă și n-a mai pierdut un minut. E drept că Giarmata se află mai aproape de subsolul clasamentului, dar cifrele sale sunt încurajatoare.

Mai jos de liga a treia avem câțiva jucători menționați doar pentru statistică. Dacă ar fi totuși să evidențiem pe cineva, ar merita remarcat mijlocașul de bandă Gînju, care a înscris de douăsprezece ori. Din păcate diferența de nivel este prea mare pentru a ne face speranțe că jucătorii care evoluează aici pot fi soluții pe termen scurt (sau chiar mediu) la echipa mare.

Așadar, numai câțiva jucători au evoluat mai mult de jumătate din totalul minutelor, aceștia fiind, logic, cel mai aproape de a-și găsi un loc și la echipa de seniori: Motreanu, Sporin, Fridrich, Daniel Filip și Contra. Pare destul de improbabil însă să vedem o revenire de senzație în această iarnă. O șansă ceva mai bună ar putea avea câțiva dintre juniorii U19, care sunt deja în cadrul clubului, în frunte cu Cristian Podină, Remi Ochea sau Raul Cochințu. Rămâne de văzut ce-o să fie.

12 noiembrie 2017

Poli: generația pierdută

Nicolae Robu a avut dreptate când a spus că (ACS) Poli este necesară pentru a oferi un cadru de promovare zecilor de juniori talentați din zonă. A eșuat însă lamentabil în crearea condițiilor instituționale necesare pentru a-i valorifica. A se citi: un club condus cu cap, care să-și urmărească interesele proprii, nu interese terțe.

Plecarea lui Mailat la CFR Cluj este doar cel mai recent exemplu. Putem să-l și comparăm cu achiziția lui Costache, de la Dinamo, pe care clujenii au plătit 800.000 EUR. Ce ar fi făcut Poli cu o asemenea sumă de bani? Și-ar fi asigurat supraviețuirea până sezonul viitor? Probabil. Iar banii s-au pierdut fiindcă cineva a fost dispus să-și asume acest risc, neplătindu-l pe Mailat cu câteva mii de RON.

Ne aflăm în anul de grație 2017, an în care Poli ar fi fost aproape de a putea să alinieze un unsprezece format exclusiv din juniori proprii. De fapt, și poate: un unsprezece din jucători pe care clubul i-a pierdut fără a primi vreun ban pe ei; ba, mai mult, fără a apuca să-i valorifice măcar un sezon întreg în teren. Că așa, în afară de Ovidiu Popescu, Poli nu a luat vreun ban pe cineva - iar pe Popescu a luat mărunțiș. În schimb pe Bărbuț sau Belu n-a reușit să ia nimic.

Deci, cine s-ar alinia în primul unsprezece al lui Poli - generația pierdută? Fac o tentativă mai jos, cu explicații pentru maniera în care s-au pierdut jucătorii și niște responsabili. La nevoie, completez cu ce mai avem în lot. Valorile trecute în grafică sunt estimative (moderate rău) de pe transfermarkt, dar e clar că vorbim de milioane de Euro.



Portar - Ionuț Rus (20.01.2000) 

Portarul de aproape doi metri a fost format de LPS Banatul, iar în 2014/2015 clubul nostru l-a avut sub formă de împrumut. Nu a decis să-l rețină în mandatul lui Rosenblum, din motive necunoscute, iar după un set de probe la Ajax Amsterdam, a sfârșit în 2016 la Lazio. În acest sezon evoluează la gruparea Primavera din capitala clubului italian.

Responsabil: conducerea și șeful centrului de copii și juniori.

Fundaș dreapta - Deian Sorescu (29.08.1997)

Îl forțez puțin pe Sorescu în apărare, dar mijlocașul de bandă avea toate calitățile să evolueze oriunde în flanc. La 19 ani, juniorii sunt „obligați” să semneze cu clubul la care se află sub contract, ceea ce Sorescu a și făcut, pe suma minimă pentru Liga 1, 1800 RON net. Mai contează că la negocieri Daniel Stanciu l-a insultat pe tatăl jucătorului, numindu-l „șofer pe vapor”?
Când clubul s-a văzut retrogradat în vara lui 2016, acestuia i s-a înjumătățit contractul, pe timpul mandatului Miculaș. Ulterior, contractul semnat de jucător n-a ajuns la FRF în timpul reglementat pentru a fi înregistrat, astfel că și-a pierdut valabilitatea și jucătorul, după un litigiu prelung, a fost declarat liber în 2017.

(Notă: informația inițială era incorectă/incompletă. Motivul anulării contractului a ținut de înregistrarea tardivă a acestuia la FRF. Mulțumiri lui Anda Deliu pentru corecție.)

Responsabil: directorul sportiv. 

Fundași centrali

Aici ne lipsesc marile pierderi, dar mai e timp. Cristi Podină, internațional U19, poate evolua pe această poziție, deși e mai degrabă fundaș stânga. Momentan nu primește minute la prima echipă, iar la vară trebuie să semneze contractul la finalul junioratului. Într-o situație asemănătoare, deși a evoluat deja pentru echipa mare, se află Denis Haruț. Dacă ar fi să facem totuși un unsprezece din jucători crescuți de club, i-am forța puțin pe Podină și pe Bocșan să completeze axul central.

Fundaș stânga - Silviu Balaure (06.02.1996)

Nici Balaure nu e taman fundaș stânga, dar aglomerația e mare de la mijloc în sus. Istoricul cu Balaure începe în 2013, când directorul sportiv de la Poli, Călin Rosenblum, a încercat să-l forțeze pe juniorul B de atunci să meargă împrumut la LPS Banatul, acolo unde tot Rosenblum era conducător (ce chestie, la câți jucători n-au ajuns la Poli de la LPS). Până la urmă a rămas la Poli, unde nici Velcea, nici Alexa nu l-au prea folosit - al doilea nici măcar în liga secundă. În schimb, în baza parteneriatului cu Casa Rusu, Balaure a fost trimis la Becicherecu Mic, unde era primar reprezentatul familiei Rusu. Apoi, lui Balaure i s-a propus prea târziu contractul ca senior la terminarea junioratului, și jucătorul se temea că va fi trimis din nou împrumut, la Caransebeș. Astfel a plecat la Baia Mare, de unde a ajuns la Astra și este internțional U21.

Responsabili: conducerea clubului, directorul sportiv și antrenorul

Mijlocaș central - Carlo Casap (29.12.1998)

Pe Casap, ajuns la Viitorul, Poli l-a pierdut în 2012. Fiind sub contract cu clubul patronat de Iancu, acesta a ajuns pe liber și, la 14 ani, a putut alege unde să-și continue cariera. Astfel a preferat s-o facă la academia lui Hagi. Rosenblum a declarat la momentul respectivă că clubul nu avea cum să-l convingă pe jucător și pe părinți acestuia să rămână.

Responsabili: directorul sportiv, conducerea clubului

Mijlocaș central - Marius Marin (30.08.1998)

Dacă Balaure nu a fost pus să semneze contractul în timp util, lui Marin i s-a solicitat s-o facă înainte ca acesta să fi împlinit vârsta de 16 ani - fapt nestatuar. Șunda, conducătorul centrului de copii și juniori, și-a declinat responsabilitatea, el fiind antrenor la echipa de seniori când i s-ar fi oferit contractul lui Marin. Deși Alexa l-a folosit ulterior pe mijlocaș în finalul campionatului de liga secundă și clubul a dorit să-l rețină, Marin a preferat să stea un an la ASU Politehnica, pentru a pleca ulterior în Italia. Momentan este împrumutat în Serie C la Catanzaro, unde a reușit să intre în echipă.

Responsabili: directorul sportiv

Mijlocaș dreapta - Dorin Rotariu (29.07.1995)

Rotariu s-a pierdut, asemeni lui Casap, la ruperea din 2012. Zvonurile declară însă că Roti jr. ar fi putut continua la Poli, dacă nu exista o animozitate sporită între frații Rotariu și antrenorul de atunci, Valentin Velcea. Așa s-a dus la Dinamo, de unde a ajuns la naționala României, înainte de a se transfera în Belgia.

Repsonsabili: conducerea clubului, antrenorul

Mijlocaș ofensiv - Vlad Dragomir (24.04.1999)

„Bijuteria” naționalei U19, Dragomir a apucat să joace puțin la Poli, înainte ca același Alexa să prefere variante seniore precum Keita în primul unsprezece. Ajuns la 16 ani, Dragomir a semnat cu Arsenal iar Poli s-a ales doar cu suma de 100.000 Eur, pe un fond războinic al președintelui de atunci, Liviu Anton. E clar că ar fi fost greu să-l ținem, dar cât a fost la noi, trebuia folosit mai mult, iar când a plecat se puteau găsi condiții mai bune de transfer, dacă în loc să fim recalcitranți, colaboram cu clubul londonez.

Responsabili: președintele clubului, antrenorul

Mijlocaș stânga - Sebastian Mailat (12.12.1997)

Cea mai recentă pagubă adusă clubului, Mailat a semnat cu CFR Cluj în cursul acestei zile. Jucătorul a fost pierdut după ce clubul nu l-a plătit timp de trei luni, bazându-se pe un „gentleman's agreement” făcut cu jucătorii, că aceștia nu-și vor depune memorii. Mailat și-a depus, iar în ciuda unor ambiguități procedurale, a fost declarat liber. Așa cum clubul a găsit brusc banii să-l plătească în ziua depunerii, ar fi putut s-o facă mai repede, dacă directorul sportiv, Neaga, era mai aciuit la cele care stăteau să se întâmple. Așa, un „mizilic” de câteva mii de lei a ajuns să ne coste cel mai bun tânăr jucător al echipei și, potențial, sute de mii de Euro.

Responsabili: conducerea clubului, directorul sportiv

Atacant - Andrei Sîntean (16.06.1999)

Internaționalul U19, care cochetase cu plecarea încă de acuma doi ani, a beneficiat de un contract semnat pe un singur an, până la vârsta majoratului, pe vremea lui Stanciu. Astfel, când acesta a expirat, nu a fost obligat să prelungească cu clubul, cum ar fi fost cazul dacă semna până la terminarea junioratului. Pentru a o face, Sîntean, frustrat că nu primise destule șanse să joace la echipa mare (doar câteva crâmpeie de minute), a cerut să aibă garantat un loc în primul unsprezece, ceea ce nu ar fi fost acceptabil din niciun punct de vedere. Cu scandal, acesta a părăsit clubul astă vară pentru a merge la Slavia Praga. Dacă ar fi rămas, cu siguranță ar fi jucat în Liga 1 în acest sezon, la cât am suferit în compartimentul ofensiv.

Responsabili: conducerea clubului, fostul director sportiv
Google+