Interviu: Remi Ochea

În lipsa echipei secunde, ne-am îndreptat atenţia către juniorii U19 şi U17 în acest sezon. Printre ei se numără şi Remi Ochea, un mijlocaş ofensiv care a apucat să debuteze la Poli II încă din mandatul lui Adi Săvoiu. Decarul alb-violeţilor s-a evidenţiat dinainte de a evolua pentru Poli, când a câştigat, la categoria sa de vârstă, ediţia Milan Junior Camp organizată în Timişoara în 2012. 

Între timp a ajuns la ultimul an de juniorat şi este un component cheie al primului unsprezece de la U19. În plus, a început de curând să participe şi la antrenamente cu echipa mare, alăturându-se astfel lui Denis Haruţ şi Cristian Podină dintre tinerii generaţiei 1999 care evoluează alături de Şeroni&co. 

Sâmbătă aveţi oportunitatea să-l urmăriţi alături de colegii săi, începând cu ora 12.00, în ultimul meci al preliminarelor, cu LPS Banatul, disputat pe terenul acestora, tot în preajma stadionului Dan Păltinişanu. Imediat după meciul celor de la U19, deja calificaţi la Elite, urmează jocul decisiv de la U17, unde micii alb-violeţi au nevoie de toată susţinerea posibilă!

Cu Remi am putut vorbi despre drumul lui în fotbal, ambiţiile în grupa de Elite, situaţia juniorilor care au plecat şi multe alte lucruri. Aşadar...

CV: Unde ai început fotbalul?

RO: La Ripensia. Aveam vreo șapte ani, dar nu am stat așa de mult timp, fiindcă era departe. Mi-era greu cu drumul, cum eram și la școală și eram mic, iar părinții nu erau încântați de ideea să am atât de mers. Antrenorul insista chiar el să vină după mine, însă până la urmă am ajuns la CFR Timișoara, care era mai aproape de casă. Am jucat acolo la o grupă mai mare, de 95. Am învățat multe, avându-l antrenor pe Văsui Marian, de la el am deprins tot ce știu. Apoi am plecat în Italia, unde am jucat un an, la A.S. Vis Nova, un club din promoție. Am așteptat foarte mult după cartea verde, cam șapte luni.

CV: Ai învăţat italiană?

RO: Da, cât am stat acolo și m-am dus la școală. În trei-patru luni am învățat, însă a fost mai greu o perioadă până mi-am dat drumul. După niște probleme în familie, m-am întors la Timișoara. Știam că Poli e cea mai bună, fiindcă ne băteam mereu cu ei și cu LPS Banatul pe când eram la CFR, deci am ales să vin aici.

CV: N-ai apucat sezonul trecut să lucrezi cu Victor Collins. Cum ți se pare?

RO: E un antrenor foarte bun, mă înțeleg bine cu el. Avem antrenamente TRX, din care n-am mai făcut și sunt destul de grele. Mai lucrăm mult la forță explozivă, ne ajută.

CV: Câte antrenamente aveți acum?

RO: Momentan unul, zilnic. Vara aveam și două, am făcut inclusiv antrenamente pe nisip cu domnul Collins. Ne-a ajutat foarte mult.

CV: Mulți dintre cei de la Poli II au plecat împrumut. Ți s-a oferit și ție opțiunea?

RO: Încă nu, acesta este ultimul meu an de juniorat. Îmi doresc foarte mult să rămân la Poli, la echipa mare. Pentru asta vreau să rămân aici, să și debutez. Am fost în ultima vreme și la antrenamentele primei echipe, unde mi se pare mai greu, trebuie să fii mai concentrat, să te demarci mai mult, să alergi mai mult, contează toate lucrurile astea.

CV: Joci în spatele vârfurilor, ar fi loc de cineva acolo...

RO: E postul meu de mic, mereu am jucat acolo. Îmi place să am libertate de joc.

CV: La Națională ai fost?

RO: Nu, doar la o selecționată. Când eram mai mic și jucam la CFR, însă clubul nu era văzut ca o sursă de jucători pentru Națională. Am și dat gol la selecționată, dar n-am mai fost chemat.

CV: Cum crezi că o să fie faza elitelor? Ai avut deja o experiență anul trecut.

RO: Vrem să jucăm bine, să ajungem cât mai sus, chiar dacă încă nu avem un obiectiv trasat. O să fie greu, sunt echipe mult mai bune, vor fi meciuri de la egal la egal. Acolo se vede adevărata valoare. Sper să terminăm în primele două, să mergem mai departe, să ajungem în finală, de ce nu? Aș vrea să putem să ne batem cu Dinamo și Viitorul, care au cele mai bune loturi.

CV: Aveți în special o apărare bună, mai ales cu întăririle de la prima echipă.

RO: Da, cu Haruț, Cochințu, Podină, Găvruță, Demenescu, jucători puternici, fundașii centrali și cu talie înaltă.

CV: În atac mi-a plăcut de Sîrbu. E un jucător solid, cu simțul porții.

RO: E și tehnic, știe bine cu mingea. Din păcate mai ratăm, dar n-ai ce face.

CV: Tu nu ești foarte înalt, ai vrea să mai crești?

RO: Chiar îmi doresc să ajung la 1,80 m. Părinții mei nu sunt chiar înalți, deja i-am depășit, dar sper să mai pot crește, lucrez mult la sală.

CV: Te inspiră cineva, ai vreun idol?

RO: Idolul meu este Neymar, un jucător cu toate calitățile posibile. Mă uit la clipuri cu el, încerc unele scheme de acolo la antrenamente.

CV: Care e numărul preferat pe tricou?

RO: De mic am jucat cu 10 – deși inițial am jucat cu 14, fiind data mea de naștere.

CV: 10 pe tricou, 81 pe șort.

RO: [râde] Da, dacă nu mai este șortul cu numărul 10!

CV: Ai avut probleme cu accidentările?

RO: Am avut o problemă cu spatele, care m-a ținut pe margine o lună și jumătate, înainte de finalul sezonului trecut. Acum îmi doresc mult să nu mă accidentez, pentru că am început bine și vreau să am continuitate.

CV: Care e situația ta contractuală?

RO: N-am semnat nimic. S-ar putea să fiu chemat în perioada următoare. Nici n-am impresar, deși am vorbit cu domnul Sărmășan când am fost în Italia, dar n-am rămas în contact.

CV: Ai vreo părere despre plecările de la juniori? Au părăsit mulți jucători clubul, care acum puteau fi în prima echipă.

RO: Nu știu ce să zic, cred că e un dezavantaj pentru ei. Anul acesta chiar aveau mulți ocazia să joace la echipa mare. Nu reușesc să-mi dau seama...

CV: Care crezi că e cea mai mare tentație?

RO: Poate vor să joace, sau pur și simplu vor să joace altundeva. Știu că au fost probleme și cu salariile, cu întârzieri, și asta îi nemulțumea.

CV: Tu unde te vezi în cinci ani?

RO: Sper foarte mult să îmi iasă cu fotbalul, să ajung să joc la Poli. Întotdeauna l-am pus pe primul loc și am lăsat orice altceva la o parte.

CV: Nu ai un plan B?

RO: Cu școala nu am fost prea dedicat, dar e bine să ai și un plan B.

CV: Unii colegi s-au înscris la facultate.

RO: Da, de exemplu Oprea. Eu chiar îmi doresc să reușesc cu fotbalul. E visul meu de mic...

CV: La el nu a fost visul lui de mic?

RO: [râde] Nu știu!

CV: Cât crezi că depinde de tine?

RO: 90% de mine, 5% noroc, 5% de antrenor.

CV: Așa puțin de antrenor?

RO: Păi da, în mare parte depinde de noi, de jucători.

CV: Dar pe cine te superi prima oară când nu joci, pe tine sau pe antrenor?

RO: [râde] Dacă nu joc clar este ceva la mine, ori nu m-am pregătit bine, ori nu am dat randamentul care trebuie.

CV: Care e cel mai important lucru pentru tine când intri pe teren?

RO: Mă gândesc doar să joc pentru echipă, să fac treaba mea, dacă e să dau și gol e și mai bine. Am o relație foarte bună cu colegii, ne înțelegem bine.

CV: Ești doar de doi ani la club, dar vă cam știați de dinainte.

RO: Da, unii stau și cu mine în zonă, ne vedem și în timpul liber.

CV: Ai timp liber?

RO: Nu prea, antrenamente zilnic, sâmbătă meci, rămâne duminica ceva timp pentru a ieși în oraș.

CV: Vă susțin prietenii la meciuri?

RO: Eu îi chem, când au timp mai și vin la meci. E mereu special când ajung să mă susțină.

CV: Ce te motivează, ce te scoate din pat dimineața?

RO: În primul rând vreau să demonstrez părinţilor mei că toate sacrificiile lor au meritat. Știu câte au făcut pentru mine.

CV: Îţi imaginezi un moment în care să te gândești că „gata, sunt mulțumit cu ce-am făcut, de aici încolo totul este un bonus”? De exemplu să ajungi titular în Liga 1.

RO: Poate acuma, dar întotdeauna se poate mai bine, ajungi să ai alte pretenții. Îmi doresc mult să debutez la Poli, mă pregătesc cât pot de bine să profit dacă apare o șansă.

CV: Îți pare rău că te-ai întors, ai fi vrut să mai stai în Italia?

RO: Nu am regret pentru nimic, ce-a fost a fost. Acum vreau să-mi văd de treaba mea aici la Poli și le mulțumesc tuturor antrenorilor care au avut încredere în mine, m-au susţinut şi mi-au dat şansa să joc: domnilor Săvoiu, Bătrânu, Vlaicu, Vlătănesc şi Collins.