25 aprilie 2015

FC Olt - ACS Poli 0:1 (0:1)

După mult chin, Poli a reușit finalmente să obțină victoria departe de casă! A fost un meci cu destule ocazii de ambele părți și chiar dacă cele mari ne-au aparținut nouă, garanția celor trei puncte n-am avut-o până la fluierul final, cu gazdele forțând egalarea până la capătul celor cinci minute de prelungiri. Golul decisiv a fost marcat în prima repriză de Belu, după un corner executat de Trandu și deviat de Popovici. Din păcate, victoria a fost pătată oarecum de eliminarea lui Melinte în prelungiri, dar important este că suntem foarte aproape de țelul nostru.

Despre joc, Popovici a avut trei ocazii în primele douăzeci de minute, cu două intervenții vitale ale lui Nuno Claro la șuturi din mai puțin de zece metri. Între acestea, Rogoveanu l-a solicitat pe Pap, dar portarul nostru a fost la post, precum a fost și în minutul 26, la execuția aceluiași fost polist. Scorul a fost deschis în minutul 38, grație reușitei lui Belu, și meciul nu a mai produs faze notabile până la pauză.
Repriza secundă a fost una destul de dinamică, cu multe ocazii de ambele părți. După ce Nuno Claro a respins libera lui Popovici imediat după reluare, același Popovici l-a lansat pe Trandu singur cu portarul, dar mijlocașul nostru nu l-a putut învinge nici din două încercări pe portughez. FC Olt a replicat prin șutul lui Anghelina, respins cu dificultate de Pap, ca în minutul 61 Trandu să aibă un nou șut parat de Nuno Claro. Gazdele au forțat puternic pe final, dar au avut dificultăți în a prinde cadrul porții, în ciuda șanselor avute. Cea mai mare ocazie s-a arătat chiar în ultimele secunde ale jocului, când mingea a trecut de puțin pe lângă și am putut răsufla ușurați.

Trei puncte vitale, așadar, pentru Poli, plătite mai ales cu cartonașe galbene. Din fericire, lotul ne permite să rulăm jucători, în ciuda numeroaselor accidentări de care suferim. Mi-e puțin greu să înțeleg cum a fost posibil ca Melinte să prindă un al doilea galben pentru trageri de timp la un aut de poartă, de parcă nu mai avea cine să tragă de timp în acea fază decât un jucător deja avertizat, și nici nu știu cât de ideal e să închei așa pe baricade. Dar asta nu este ceva cu adevărat nou, cred că ne-am obișnuit deja cu finaluri iritant de tensionante, și în sfârșit am scăpat cu fața curată.

Victoria Reșiței nu ne-a permis să ne distanțăm de locul secund, dar meciul direct de etapa viitoare ne va permite să o facem. Un succes ar însemna să avem un avans de 13 puncte cu un maxim de 15 puncte rămase de jucat. Game, set, meci, aproape.

Hai Poli!

Poli: Pap - Belu, Scutaru, Melinte, Neagu - O. Petre - Keita, Boldea, Trandu - Popovici, Elek

Schimbări:

Nanu pentru Popovici (min 65)
Bocșan pentru Petre (min 76)
Popescu pentru Boldea (min 90+1)

20 aprilie 2015

Poli pe bani publici

Acest articol este o replică la editorialul publicat în GSP, semnat de Maria Andrieș.

Fotbalul pe bani publici nu este un fenomen ce ține exclusiv de Timișoara, ca să fie atacat țintit. Este o opțiune la nivel național. Este consecința unui sistem bolnăvicios, consolidat în ultimul sfert de veac, care a îndepărtat nu doar mulți suporteri de fotbal, ci și potențiali sponsori sau finanțatori. Pentru a menține fotbalul profesionist în viață, pentru Timișoara (și nu numai) aceasta a fost singura variantă.

Situația finanțării fotbalului în era Iancu, diferită de situația actuală sau de situația altor cluburi doar prin prisma cadrului legal ales, evidențiază semi-competența celor care s-au înhămat la ea, dar și faptul că justiția e relativă. Nu a fost nicidecum un secret că acei bani mergeau la Poli în perioada respectivă, era o acțiune publică și nimeni n-a avut ceva de comentat ani și ani de zile. Până și majorității presei îi lipsea acuitatea să perceapă acest demers ca pe o problemă ce trebuie rezolvată. Acuma, când discuția s-a transformat într-un monolog (Iancu în pușcărie, primăria spălându-se pe mâini de era Ciuhandu, galeria croindu-și propriul drum), părerile sunt zvelte și atotcuprinzătoare.

Primăria, asemeni celorlalte organe ale statului, are menirea să cheltuie "banii altora". Am acordat această răspundere celor pe care i-am ales. Este, cum ar veni, o alegere intrinsecă. Și i-am susținut când dădeau acei bani, cu o medie de peste 10.000 de spectatori an de an. Cei care-și întorc spatele acestei realități dau dovadă de ipocrizie.

Eroarea celor care au condus la această situație stă în inabilitatea lor de a găsi cadrul legal potrivit. Deși, repet, dacă mai toată lumea a votat pentru, cine ar trebui să-și asume răspunderea? Majoritatea nu trebuie niciodată să o facă, ea este judecată doar după spargerea ei.

În ceea ce privește proiectul actual, el își îndeplinește obiectivul de a reprezenta Timișoara: echipa este condusă de bănățeni, domină liga a II-a, include mulți jucători din zonă și crește sute de juniori, dintre care un „unsprezece” plus rezerve se află în circuitul naționalelor. Este de datoria conducerii să transforme acest potențial într-un fenomen care să fie acceptat de oraș, ceea ce presupune nu doar o abilitate deosebită în a construi un club, ci și redobândirea identității sportive. Aici este principala problemă pe care o văd în sădirea banilor publici.

Fotbalistic, retrogradarea de anul trecut reprezintă o mare pată neagră și, ca orice eșec public, și-a primit porția de critici. Finanțările de acest tip cer succes și de cele mai multe ori succesul are un caracter absolut - îmbunătățiri de infrastructură, spre exemplu. Dar în fotbal succesul este relativ, ține de capacitatea adversarilor și în special de bugetul acestora. Nu este practic să conduci fotbalul pe bani publici, să perpetuezi o structură politica, lipsită de transparență, într-un mediu competitiv. Asta a dus la retrogradarea din 2014. Schimbările efectuate promit să fi recunoscut acest lucru, dar standardul de execuție trebuie să fie foarte ridicat pentru a o dovedi. În final, ai nevoie de o strategie care să permită subzistența clubului dincolo de susținerea politică, care să nu caute doar optimizare de costuri, pe cât să caute să creeze valoare. Adică fotbaliști, crescuți la Timișoara, care să reprezinte orașul acolo unde îi va duce cariera și să fie baza unei "rețete financiare" sustenabile.

Problema fotbalistică la Timișoara nu este că practicăm sportul pe bani publici. Este că nu avem un front comun în acest demers. În special pentru ACS Poli, este că nu știe să se definească, deci este definită drept "jucăria primarului", a cărui strategie egocentrică pentru club încurajează acest discurs. Independența financiară pe structuri publice e ideală; în lipsa ei, dependența de un acționar benevolent este cea mai fezabilă alternativă. Generic, susținerea exclusivă din bani publici trebuie gândită ca ceva tranzitoriu, altfel demersul își pierde legitimitatea. Dacă Timișoara a dat o lecție negativă în acest sens, a făcut-o arătând că odată ce ai capital sportiv, o bază, jucători, staff, poți supraviețui prin transferuri minimaliste și o comabinație de finanțare cu bani publici și bani din televizarea meciurilor. Asta a făcut Iancu în ultimii ani la club, deci autoritățile locale au recunoscut posibilitatea de a o face independent de finanțatori, păstrând controlul. Tentația e evidentă, perspectivele ambigue.

Dar pentru Timișoara, dacă ar fi să dăm timpul înapoi, să alegem între a avea o Poli sau două, alegerea e evidentă, indiferent de liga în care ar evolua. Mi-e greu să văd un viitor îndepărtat în care ACS Poli va exista în paralel cu ASU Poli, iar atunci când momentul critic va sosi, sper să fie gestionat cu mai multă atenție la identitatea Politehnicii, trăirile tuturor suporterilor și prezervarea capitalului uman și sportiv de la club. Aici, poate, e un avantaj să fii dependent de voința politică, fiindcă asta se schimbă mult mai ușor decât trăirile celor care iubesc fotbalul.

Cine stă pe bancă

Poli II a trecut ieri pe primul loc în liga a V-a, grație semi-eșecului adversarilor de la Biled. N-am putut să nu remarc că unsprezecele nostru a avut doar trei jucători peste 20 de ani, anume Haidău, Popescu și Bocșan. Și mi-am adus brusc aminte din nou de șansele acestor tineri să prindă prima echipă, să fie promovați activ în meciuri de liga a II-a sau, de ce nu, mai sus, când va fi cazul.

O parte din acest proces este introducerea treptată a tinerilor, cu plecare de pe banca de rezerve. Și  pentru că am tot adus în discuție tiparul bizar al rezervelor din meciurile jucate în acest an, am pus laolaltă o mică sinteză a situației așa cum a fost ea etapă de etapă. Se prezintă după cum urmează:


Am două probleme cu această listă:

1) Absența tinerilor jucători 

O regulă scrisă-n piatră pentru un club de profilul nostru, care pune accentul pe dimensiunea locală a lotului și pe promovarea tinerilor să reprezinte orașul pe viitor, ar trebui să fie ca minim un tânăr fotbalist neconsacrat să se afle mereu pe bancă. În două din șapte meciuri disputate nu a fost cazul, deși merită menționat că Bocșan, deținătorul acestui rol pe bancă, a fost titular într-unul dintre acestea - la Mioveni.

Nu înțeleg cum e posibil să nu încerci să promovezi activ jucătorii cu potențial din propria ogradă. Primul cantonament al sezonului, cel din Ungaria în vara trecută, îi includea pe Bocșan, Todorov, Dragomir și Balaure dintre cei care erau deja în circuitul echipei mari, și de-a lungul anului au mai fost testați Motreanu, Fridrich și Mezin. Acești șapte jucători au adunat un total de cinci prezențe în campionat: Bocșan integralist în trei rânduri și Dragomir cu o titularizare (plus una în cupă) și o prezență venind de pe bancă.

Bocșan, care măcar prinde banca, e deja în al treilea an când e aproape de prima echipă, ajuns între timp la 20 de ani. Problema lui e că evoluează pe o poziție care nu se pretează la schimbări pe final de meci, iar situația de sâmbătă, când Scutaru a fost preferat în detrimentul său și l-a înlocuit pe Cânu, spune multe despre cum își propune Alexa să promoveze tinerii jucători. Deși l-a lăudat și îmbărbătat după meciul cu Mioveni, antrenorul nostru nu și-a confirmat vorbele prin fapte. De ce să prefere un jucător al cărui contract este pe cale să expire și nu a fost încă prelungit, în detrimentul unui tânăr de perspectivă? Ca să promovezi un tânăr fotbalist el trebuie folosit atunci când ai oportunitatea, nu când ești constrâns de situație și nu ai alte alternative, pentru că în acest caz arată că nu prea ai încredere în el.

Precum se vede și în statistică, doar Dragomir a mai fost inclus pe foaie anul acesta, ca apoi să-și piardă poziția privilegiată de rezervă ocazională odată cu escapada sa londoneză. Dacă e să ne uităm însă la ansamblul acestui sezon, am avut șase victorii cu 3-0, va să zică m-aș fi așteptat la măcar șase prezențe adunate de tinerii debutanți sau cvasi-debutanți. Ce s-a întâmplat, în ordine inversă:

- cu Satu Mare n-a fost niciunul be bancă;
- cu Reșița a fost Bocșan pe bancă, ultimul intrat în minutul 86 (chiar înainte de golul trei) a fost O. Petre;
- cu Olt a fost Bocșan pe bancă, dar deși era 3-0 în minutul 50, au intrat Rody, Trandu și Kneeshaw (ultimul, cvasi-debutant și el, cu șapte minute rămase)
- cu Satu Mare a fost Bocșan pe bancă, 3-0 din minutul 68, au intrat Petre, Popovici și Rody
- cu Fortuna au fost Bocșan și Dragomir pe bancă, 3-0 din minutul din minutul 67, au intrat Popovici, Nanu, Petre
- cu Bihor au fost Todorov pe bancă și Dragomir titular, 3-0 în minutul 77, schimbările fuseseră deja efectuate cu Poparadu, Popovici și Boldea intrând

Nu știu dacă ar mai fi ceva de zis. Poate că Alexa se simte sub presiune să ruleze lotul masiv pe care îl are, cu diverși seniori lipsiți de minute de joc, și alege acest sacrificiu. Nu mi se pare un sacrificiu potrivit, însă.

Ca un subpunct, nu l-am inclus pe Pap aici, care jucase deja șase meciuri pentru Poli înainte de acest sezon. Aș atrage atenția că până și el și-a pierdut locul din echipă pentru o perioadă lungă de timp.

2) Rezerve pe nume, nu pe post

Să ne uităm la aceste șapte etape. De regulă avem o rezervă de fundaș, cu o excepție. Avem măcar o rezervă de atacant, cu două excepții - chiar trei, dacă ne gândim că Popovici nu prea e atacant. Și în rest, avem trei sau patru mijlocași, care uneori nu sunt toți centrali.

Care e sensul în a-i avea pe Doman și Lazăr concomitent pe bancă? S-a întâmplat de patru ori. Sunt doi jucători pe care îi introduci să dinamizeze meciul, cu calitatea de care dispun, dar în ce situație i-ai introduce pe amândoi? Pentru mine unul dintre ei ocupă locul unui fotbalist tânăr pe bancă. Să-mi fie cu iertare, căci e loc în primul unsprezece de cei doi atunci când evoluează la capacitate maximă, dar nu știu a cui e vina că adunăm nume și senioritate în lot, ca apoi tot Boldea să joace titular aproape meci de meci.

Ca o altă mică ciudățenie, Nanu și Doman par să fie rezerve de atacanți, adică rezervele mai defensive pentru finalurile de meci. Și dacă ne uităm la disputele recente cu Satu Mare și Mioveni, regăsim pe bancă câte un fundaș și câte un portar, cărora li se alătură patru mijlocași centrali și Nanu. Ține un atacant sau orice opțiune puțin subversivă la-ndemână, nu căuta doar să umpli nume pe o foaie!

Concluzie

Pentru mine există o singură rațiune care să explice această abordare a lui Alexa: nu are încredere că jucătorii numiți, internaționali de juniori la diverse categorii, au valoare. Sau, se poate și asta, acești tineri cu oareșce talent nu fac parte din planul conducerii pe următorii trei ani. Dar din tot ce am văzut în fotbalul pe care l-am admirat de-a lungul anilor, dacă nu faci promovarea jucătorilor proprii o chestiune de strategie explicită, riști mereu să mergi pe calea precauției. Calea precauției nu e doar plictisitoare, e periculoasă, fiindcă dă naștere la un mediu în care a-ți asuma răspunderea pentru ceva neobișnuit te exclude și te expune unor critici veninoase. Nu poți aștepta să-ți intre norocul în casă. Ai obligația să-l cauți, să-i oferi un mediu propice dezvoltării și să-l cultivi până la capăt. Că dacă strategia de supraviețuire se rezumă la racolarea jucătorilor refuzați de alte echipe, nu există viitor.

Da, îi avem pe Bărbuț, Belu și Pap în primul unsprezece. Tot ce zic este că în fiecare an trebuie să propunem câte un nume, chiar dacă acesta nu ajunge să confirme. Prezența pe bancă a unor tineri care să și fie introduși pe teren când situația o permite nu ar trebui să fie o chestiune supusă unei discuții complexe. E simplu și e clar.

18 aprilie 2015

ACS Poli - Unirea Tărlungeni 1:0 (0:0)

Meci tare chinuit azi pe Dan Păltinișanu, în care nimeni n-a părut să-și dorească prea mult fotbal, în ton cu vremea mohorâtă a acestei dimineți. Până la urmă a fost suficientă reușita lui Elek, din minutul 64, dar și această partidă a purtat ecourile neajunsurilor noastre, căci pe lângă impresia neconvingătoare din prima oră de joc, am beneficiat din nou de avantaj numeric, timp de douăzeci de minute, fără a arăta luciditatea și convingerea că putem tranșa disputa. Probabil că cele mai fascinante evenimente ale dimineții au fost freza nouă a lui Belu și porumbelul care s-a relaxat pe gazon o grămadă de vreme - simbolic pentru intensitatea duelului.

Dacă repriza secundă a mai fost cum a fost, prima parte a jocului a impus un nou standard al dezamăgirii. Fără Bărbuț, accidentat cu o ruptură musculară, ne-a lipsit viteza în ultima treime. Ocazii să fi avut două, când un șut al lui Henrique din careu a fost deviat mult pe lângă, după un sfert de oră de joc, și la un corner, care l-a întins pe portarul advers. Poate doar pasa puțin prea în spate a lui Keita, din minutul 31, pe care Henrique n-a prins s-o șuteze bine să fi fost o acțiune notabilă. De cealaltă parte, vrând - nevrând, oaspeții au trecut aproape de gol de trei ori. Prima la un corner, în minutul 21, când Pap a fost nevoit să respingă, apoi un șut de la distanță de puțin pe lângă, în urma unei erori a lui Cânu, și pe final de repriză o centrare/șut din partea dreaptă pe care Pap a scos-o de la vinclu. Să nu mai spunem că minutele anterioare pauzei ne-au găsit comasați în careu, când Tărlungeniul a avut trei sau patru lovituri de colț consecutive.

Dar a trecut cu bine și odată cu intrarea lui Doman la pauză, deja a doua înlocuire după schimbarea forțată a lui Cânu cu Scutaru, jocul nostru s-a mai aerisit puțin și a căpătat viteză. Elek a încercat o finalizare pretențioasă în minutul 49, ratând cadrul porții, înainte ca Melinte să fie aproape de a profita de o scăpare a portarului advers, la un corner, însă i-a lipsit reflexul decisiv. Tot Melinte avea să fie la originea golului marcat în minutul 64, când l-a deschis pe Belu în dreapta, acesta a centrat prin spatele fundașilor care erau în retragere, și Elek a fost omul potrivit la locul potrivit. Trei minute mai târziu, Scutaru a fentat un adversar în preajma liniei de tușă, acesta venind cu elan a întins piciorul și l-a agățat pe fundaș, secerându-l fără prea multă intenție. Arbitrul a considerat că un caz de eliminare, în ciuda dubiilor mele, astfel că ne-am aflat în paradoxal ingrata situație de a juca în unsprezece contra zece. Faptul că n-am învățat nimic din experiențele anterioare a fost evident, jucând restul meciului cu teamă și multe imprecizii tehnice. Ocazii am avut doar două: un voleu al lui Henrique din marginea careului, puțin pe lângă, și o scăpare unu la unu pe o minge lungă în minutul 90, dar Nanu a încercat un lob care nu i-a ieșit. Oaspeții n-au reușit mare lucru, dar ar fi putut face mai mult la o ieșire hazardată a lui Pap în prelungiri, la o liberă bătută de portarul advers din propria jumătate. Nivelul acestor faze de joc a fost evidențiat perfect pe final, când am obținut un corner la care s-au dus Elek și Boldea, de nu mă înșel. În careu se aflau vreo șapte jucători ai oaspeților, care se țineau poate unul pe celălalt, căci ai noștri ocupa mijlocul terenului. Chiar și în aceste condiții, am pierdut posesia aproape instantaneu, deși existau nenumărate opțiuni de pasă, din moment ce jucătorii adverși erau mai toți în propriul careu. Ce să mai zici? Bine că ne-a ieșit.

Cu atât mai mult că Reșița a fost egalată în prelungiri de FC Olt, astfel că am ajuns la un avans de zece puncte cu douăzeci și unu rămase în joc. Dar dacă nu avem voința și forța să jucăm un fotbal bun în condițiile actuale, e greu de crezut că ne va fi mai ușor să o facem în Liga 1. Avem nevoie de o altă atitudine, pe care să o purtăm cu noi anul viitor și care să ne dea încredere în momentele dificile. Fotbalul arătat astăzi a fost unul sărac, iar abordarea meciului una dătătoare de gânduri. Revin ca o moară stricată la teama lui Alexa de a promova jucătorii tineri, căci nu știu ce altceva l-ar fi făcut să îl introducă pe Scutaru, un jucător pe care clubul nu are convingerea că trebuie să-l țină când îi expiră contractul la vară, în locul accidentatului Cânu, atunci când pe bancă se afla Bocșan, pe care în ciuda autogolului nefericit de etapa trecută, Alexa l-a considerat excelent în acel meci. Aparent nu destul de excelent să evolueze cu una din cele mai slabe formații din play-off.

Cât despre performerii zilei, i-aș aprecia pe Keita, Belu, Melinte, Elek și Doman. Senegalezul a avut dispoziție bună la efort și a fost singurul jucător care a mai rupt cumva ritmul în prima repriză. Belu a urcat adesea bine în flanc, chiar de centrările sale n-au fost remarcabile, excepție făcând assist-ul de la gol. Melinte, pe lângă rolul de la reușita noastră, a avut o singură scăpare și a încercat să participe ofensiv când a avut oportunitatea. Marcatorul golului, Elek, a fost implicat în majoritatea fazelor noastre de atac, cu mai multă disciplină decât colegul lui de linie. Finalmente, Doman intră iarăși în lista remarcaților, tot grație ruperilor sale de ritm și a tehnicii superioare, dar nu pare suficient de închegat în jocul colegilor săi pentru a fi mai util.
La polul opus se află Boldea, Trandu și Henrique, lipsiți de inspirație și fără eficiență. De la toți trei avem pretenții mai mari, brazilianul în special fiind mult mai puțin impresionant decât în prima parte a sezonului.

Punctele sunt bune, dar victoria asta maschează (sau nu se obosește prea mult să mascheze) faptul că încă nu jucăm cu destulă autoritate, suntem fragili la fazele fixe și adesea pare să ne lipsească plăcerea fotbalului. Mai avem șapte etape să ne găsim identitatea, și sper să o facem acuma, nu la anul când va fi mult mai greu.

Hai Poli!

Poli: Pap (6) - Belu (6), Melinte (6), Cânu, Neagu (5,5) - O. Petre (5,5) - Keita (6), Trandu (5), Boldea (5) - Henrique (5), Elek (6)

Schimbări:

Scutaru (5,5) pentru Cânu (min 24)
Doman (6) pentru O. Petre (min 45)
Nanu pentru Henrique (min 81)

10 aprilie 2015

CS Mioveni - ACS Poli 1:1 (0:1)

După ce am trecut peste deziluzia (ne)televizării, de departe cel mai consecvent aspect al acestui sezon al Ligii secunde, ne vedem obligaţi să trecem şi peste deziluzia unei noi egalări pe final. De această dată, chiar în minutul şapte de prelungire! Astfel, golul lui Bărbuţ şi jumătatea de oră în care am avut superioritate numerică nu au fost suficiente pentru a pecetlui în bună măsură soarta promovării.

Meciul a fost destul de echilibrat, judecând statistic, şi raportările de la faţa locului par să confirme acest lucru. S-au arătat câteva jumătăţi de ocazie de ambele părţi, multe cornere pentru gazde, dar repriza a fost "luată de guler" în ultimul ei sfert. Elek şi Henrique au ratat unul după celălalt, în minutele 34 şi 35, şanse majore de a deschide scorul, ca apoi Bărbuţ să nu mai ierte în minutul 37: o fază construită de atac l-a găsit pe acesta în interiorul careului, şutul său atenuat de un adversar strecurându-se în plasa porţii Mioveniului.

Nu pare că partida a fost mult mai fascinantă în repriza secundă, căci în afara de accidentarea lui Bărbuţ şi un şut ce a trecut de puţin peste poarta noastră, nimic notabil nu a fost semnalat în primele cincisprezece minute. A urmat eliminarea lui Mazilu în minutul 63, pentru cumul de galbene, şi ai fi zis că rezultatul este ca şi asigurat. Henrique şi Elek au testat degrabă poarta adversă, dar apoi Poli s-a retras şi a lăsat gazdele să-şi încerce norocul. Alexa a fost trimis în tribună în minutul 78 pentru proteste, dar lucrurile mergeau conform planului - până când centralul a dictat şapte minute de prelungire, pentru ceea ce îmi imaginez că trebuie să fi fost nişte întreruperi legendare. Cum n-am putut tranşa meciul la şansele avute, ne-am trezit egalaţi la una din ultimele faze ale meciului, un şut al gazdelor găsind poarta noastră după o deviere a lui Bocşan. Aşadar, conform tradiţiei aproape, egalurile adversarelor Reşiţa şi Olt scapă nepedepsite, şi Poli li se alătură.

Din lipsă de informaţii, nu sunt multe lucruri de spus. E clar că avem o problemă în a ţine de rezultat când suntem puşi sub presiune şi în a controla cum s-ar cuveni avantajul numeric; că ratăm destul de mult, în continuare. Nu e uşor să evaluezi nivelul echipei noastre, în aceste condiţii.

Chiar dacă a fost implicat nefericit la faza egalării, prezenţa lui Bocşan în primul unsprezece este un eveniment pozitiv, el alăturându-se lui Melinte pentru accidentaţii Scutaru şi Cânu. Mai puţin impresionant mi se pare că pe bancă n-am avut decât mijlocaşi centrali, chiar dacă de nuanţe diferite, ceea ce mă face iarăşi să întreb: de ce nu ţinem juniori pe bancă, mai ales că avem nevoie de acoperire pe anumite posturi? Nu e ca şi cum Doman îl va înlocui pe Henrique, ca apoi să fie înlocuit la rândul lui de Lazăr.

Aşadar, ne rămâne să aşteptăm mai departe pentru o nouă victorie în deplasare. Poate la Olt. Până atunci, meciul cu Tărlungeni şi...Paşte fericit!

Poli: Pap - Belu, Melinte, Bocşan, Neagu - O. Petre - Bărbuţ, Poparadu, Keita - Henrique, Elek

Schimbări:

Boldea pentru Bărbuţ (min 49)
Doman pentru Henrique (min 74)
Trandu pentru Poparadu (min 86)

5 aprilie 2015

ACS Poli II - Voinţa Biled 0:0

Speram la mai multe de la derby-ul primelor clasate din Liga a V-a, seria a II-a, însă am avut parte de un meci tern, cu două bare pentru Poli şi multe mingi aruncate de ambele părţi către careul advers, fără sorţi de izbândă. Cu Haidău, Rody şi Lazăr de la prima echipă, Poli avea nevoie de victorie pentru a depăşi Biledul, dar n-a arătat că ar avea capacitatea de a o obţine decât arareori.


Necunoscând toţi jucătorii noştri, voi face referire la unii după numerele de pe tricou, pentru siguranţă. Ca joc, prima repriză a fost ceva mai dinamică, cu Poli la timonă douăzeci de minute, timp în care Rody a trimis în bară după o acţiune pe dreapta, ca tot el să îl deschidă pe Niţă la capătul unei faze personale, dar acesta a tras mult pe lângă. Replica oaspeţilor a venit în minutele 19 şi 30, de ambele ori din liberă: prima oară, Fridrich a trecut pe sub minge, însă adversarii au trimis destul de departe de poartă; a doua oară am consemnat şi singurul şut sănătos către poarta noastră (sau orice poartă, la o adică), venit pe o respingere, mingea trecând de puţin peste. Finalul reprizei a consemnat şi o fază controversată, când Niţă a depăşit doi jucători, a intrat în careu şi a căzut în urma unui duel oarecum dubios, dar s-a ales cu galben pentru simulare.

Poli, în albastru-negru, a efectuat trei schimbări la pauză, iar consecinţa a fost că jocul echipei a devenit mai neconvingător. Echipa a părut ruptă o bună perioadă de timp şi impresia era că Biled avea iniţiativa, numai că ocaziile au lipsit. Doar lovitura peste a numărului 7 (Mezin) de la noi a mai animat spiritele în minutul 53, când a beneficiat de una din puţinele centrări chiar utile ale jocului, de la numărul 17. Înlocuirea lui Rody cu Velcotă un sfert de oră mai târziu a părut să echilibreze din nou meciul, dar anemia fotbalistică a persistat. Lazăr a fost singurul protagonist în minutele rămase: a scăpat de un al doilea galben căutat cu lumânarea, ca în prelungirile partidei să execute o liberă de la 30 metri cu boltă, mingea a lovit încheietura barelor, a fost recentrată către Bocşan, care n-a putut s-o cadreze. Şi aşa s-a încheiat meciul care lasă destinul promovării echipei secunde în mâinile altora.

Trecând peste nivelul rudimentar al construcţiei noastre, am văzut o echipă destul de harnică, însă fără viziune.

Despre seniori: dacă Haidău n-a avut multe de făcut şi atunci când a avut, le-a făcut cu brio, Lazăr şi Rody au jucat roluri mai importante. Aproape toate mingile au trecut pe la cel dintâi în anticipaţiunea unui atac, mai ales că acesta a evoluat foarte retras, adesea în faţa apărării, dar în lipsa unor jucători de forţă şi în condiţiile unei linii defensive joase a Biledului, lansările sale n-au adus roade. Rody nu m-a impresionat în duelurile sale şi a făcut prea puţin înspre a se distinge pozitiv faţă de coechipierii săi mai puţin experimentaţi, în aşa o manieră că încep să mă întreb cât de înţeleaptă a fost aducerea sa.

Despre juniori: apărarea s-a dovedit a fi punctul tare al echipei, cu Motreanu, Bocşan, Yazjy şi Fridrich fiind greu de depăşit. Centralii mi-au plăcut în special, precum mi-a plăcut şi Fridrich. Acesta din urmă a ratat intercepţia mingii de trei ori, însă s-a prezentat bine în dueluri unu la unu şi a oferit nişte centrări cu zvâc atunci când a urcat în atac. La mijloc, Bocşa (nr. 14) a fost adesea depăşit de situaţie, a pierdut multe mingi şi n-a avut un plasament grozav. Înlocuitorul său, Bârnoi (nr. 6), a fost admonestat frecvent pentru poziţionarea în teren, dar cu mingea la picior a părut mai capabil şi mai cumpătat decât Soare. În flancuri, Niţă nu a fost foarte inspirat, chiar dacă a arătat un control bun cu ambele picioare, iar Sorescu (nr. 10) mi-a părut la un nivel asemănător, ca prestaţie. Rus (nr. 11) a fost alături de Rody în atac, ca în repriza secundă să treacă mai retras, în flanc, şi a dat dovadă de multă energie, fiind integralist. Rata sa de succes n-a fost însă la fel de admirabilă. Dintre cei introduşi pe parcurs, Livan (nr. 17) mi s-a părut orientat şi cu o tehnică bună, chiar dacă la fel ca mulţi dintre colegii săi avea dificultăţi în a ştii când să dea drumul la mingi şi când să insiste. În schimb Mezin (nr. 7) şi Velcotă nu m-au convins, nereuşind să insufle ceva inspiraţional atacului.

Greu de zis care sunt perspectivele de promovare, chiar dacă şanse mai există. Echipa, lipsită şi de aportul lui Dragomir, aflat în tribune azi, va avea mult de muncit şi să spere în eşecul adversarilor de astăzi. E posibil să poată promova din talent, dar ar fi bine să aibă o abordare mai controlată a jocurilor pe care le mai au de disputat şi să reducă incidenţa mingilor lungi.

Ca o remarcă de final, câţiva jucători de la prima echipă au fost în tribune la meci - atât cât i-am văzut eu, căci e posibil să fi fost şi alţii - anume Bărbuţ, Pap, Popescu, precum şi împrumutaţii Todorov şi Balaure. Alexa şi Timofte au urmărit echipa la lucru din zona băncilor de rezervă.

În final: Paşte fericit celor care îl sărbătoresc astăzi!

Poli II: Haidău - Motreanu, Bocşan, Yazjy, Fridrich - Bocşa - Sorescu, Lazăr, Niţă - Rody, Rus

Schimbări:

Bârnoi pentru Bocşa (min 45)
Livan pentru Sorescu (min 45)
Mezin pentru Niţă (min 45)
Velcotă pentru Rody (min 68)

4 aprilie 2015

ACS Poli - Olimpia Satu Mare 3:0 (1:0)

Prima victorie la scor a anului s-a lăsat aşteptată, dar iat-o! Cele trei puncte adunate după o prestaţie destul de bună ne măresc ecartul faţă de urmăritoarele Reşiţa şi Olt, care se află acuma la opt puncte distanţă. Dar succesul din teren vine la finalul unei săptămâni în care s-a prefigurat pierderea a doi dintre cei mai talentaţi juniori ai clubului: deja cunoscutul Vlad Dragomir şi portarul naţionalei U15 Ionuţ Rus, primul în drum spre Arsenal Londra şi al doilea în tatonări cu Wolverhampton. Ca şi o idee paralelă acestor evenimente, numărul juniorilor aflaţi în lot astăzi a fost...zero.

Ceea ce nu înseamnă neapărat că e de rău, fiindcă fotbalul jucat, mai ales în repriza a două, a fost unul convingător. Doar că Poli nu este în poziţia în care poate trăi unidimensional, fără să-şi gestioneze potenţialii juni titulari drept o sursă necesară a supravieţuirii fotbalistice. Sau poate că aceasta este consecinţa unui club aflat oarecum în afara luptei pentru supravieţuire, sub oblăduirea unui primar devotat, dar încăpăţânat.

Cu două schimbări importante în primul unsprezece, Melinte pentru Scutaru şi Petre pentru Poparadu, Poli a controlat prima repriză, fiind însă lipsită în repetate rânduri de o pasă decisivă bună. Tiparul a fost unul foarte clar: mingea în flancul drept la Bărbuţ (şi uneori Belu), acesta scapă de fundaş sau de marcaj şi trimite o centrare semi-reuşită. Prima şansă s-a arătat în minutul 7, când Boldea a primit o minge la voleu graţie lui Bărbuţ, dar şutul său n-a pus în mare pericol poarta adversă. Scorul avea să fie deschis în minutul 13, când Henrique a transformat un penalty. În prealabil, Belu a fost deschis rapid de Keita, din unghi a încercat să prelungească mingea pe lângă portar şi a fost agăţat - dacă mingea mai era în teren în acel moment este de discutat, dar arbitrul a reacţionat rapid. Era să dublăm avantajul la următoarea fază, cornerul lui Keita ajungând într-un final la Belu pe dreapta, acesta a centrat în faţa porţii, Henrique a luftat, ca Elek să înscrie în poarta goală. S-a dictat însă ofsaid, la brazilian din câte am putut să-mi dau seama, astfel că golul a fost anulat. Jocul a scăzut în intensitate, ca de atâtea ori în intervalul 15-30, ca apoi să-şi dea drumul în ultimul sfert de oră. Prima mare ocazie i-a aparţinut lui Boldea, beneficiarul unei pase bune la capătul tiparului descris mai sus, doar că acesta s-a împiedicat în minge şi n-a ieşit nimic. Au mai fost două-trei faze de acest gen până la pauză, doar că șansele mai concrete le-au aparținut oaspeților. Întâi, în minutul 35, Sălăgeanu a fost liber în flancul drept al apărării noastre și a trimis din voleu, mingea trecând pe lângă. Apoi, în minutul 44, Pap a degjat slab, Olimpia a contrat rapid și doar intervenția portarului nostru ne-a salvat de la un șut plasat sub bară - eroare reparată la ceea ce avea să fie singurul șut pe poarta sa. Între timp, Poli a trimis pe poartă prin Boldea, cu un șut din afara careului, respectiv peste prin Henrique, a cărui lovitură de cap n-a fructificat centrarea excelentă a lui Elek.

Mitanul secund a debutat destul de lent, dându-și drumul doar după introducerea lui Doman în minutul 63. Aproape imediat, acesta a jucat un rol important în golul desprinderii: a executat (slab) liberă din marginea careului în urma unui fault asupra lui Bărbuț, mingea a fost respinsă de un adversar până la Elek, care de la optsprezece metri a tras din prima, învingându-l pe portar. Într-un moment de mare inspirație, același Doman putea să-și treacă numele pe lista marcatorilor un minut mai târziu, când a primit o minge lungă de la Keita, s-a debarasat de fundaș, a șutat din unghi, doar ca portarul să intervină acrobatic și să respingă în corner. În formă de spectacol, fostul argeșean a încercat o foarfecă la o centrare a lui Bărbuț, mingea trecând peste, ca apoi tot Doman să-l deschidă pe Neagu în stânga, de unde centrarea acestuia l-a găsit pe Bărbuț, însă șutul său a fost blocat după o atingere în plus. Presiunea s-a concretizat în gol în minutul 78, când pe o contră trei contra unu, condusă de Doman, acesta l-a deschis în dreapta pe Elek, vârful nostru a recentrat către Doman în centru, mingea a fost poziţionată pentru Bărbuţ, care a îndeplinit o formalitate. Până la final nu am mai notat decât centrarea deviată a lui Neagu ce aproape că a nimerit cadrul porţii, astfel că scorul a rămas cel stabilit de cei trei atacanţi ai zilei.

Pe lângă ineficienţa tiparului de altfel bun, care foloseşte calităţile lui Bărbuţ într-o manieră constructivă, aş mai remarca faptul că Melinte şi Doman au arătat mult mai convingător astăzi decât cei pe care i-au înlocuit tactic, Scutaru (absent din lot) şi Boldea, astfel că probabil ar fi indicat să apară mai des în primul unsprezece. Am admirat jocul arătat de Bărbuţ şi Elek azi, în vreme ce colegul lor Henrique mi s-a părut mai puţin inspirat. Normal că mi-a plăcut Doman, care va avea sarcina deloc uşoară să găsească echilibrul sănătos între spectacol şi eficienţă odată ce prinde un loc de titular, şi mi-au plăcut prestaţiile lui O. Petre şi Keita.

Mă îngrijorează însă precauţia (excesivă?) de care dă dovadă Alexa, nu doar în ceea ce priveşte rezervele aflate pe bancă, cât şi anumite înlocuiri: Poparadu pentru Boldea, spre exemplu. Lipsa juniorilor din lot mi-e un mister, nu văd ce scuze există să n-ai un tânăr măcar pe bancă meci de meci, tocmai pentru situaţii când câştigi cu uşurinţă şi rezultatul ţi-ar permite să-i trimiţi în teren fără a risca ceva. Ce altceva ar putea Poli să ofere în acest moment unor jucători talentaţi în afară de fotbal la nivel profesionist?

Să sperăm că aceste chestiuni de strategie se vor ajusta în timp. Până atunci, stăm bine.

Bravo Poli!

Poli: Pap (5,5) - Belu (6), Cânu (5,5), Melinte (6), Neagu (6) - O. Petre (6,5) - Bărbuţ (6,5), Keita (6,5), Boldea (5) - Henrique (6), Elek (6,5)

Schimbări:

Poparadu (5) pentru Boldea (min 45)
Doman (6,5) pentru Henrique (min 63)
Nanu pentru Bărbuţ (min 81)

Google+