30 noiembrie 2016

Craiova - Poli 2:0 (2:0)

Echipa câștigătoare n-a mai avut succes și astăzi, înfrângerea în fața Craiovei venind după două goluri marcate repede, primul fiind sub influența unei greșeli de arbitraj, iar al doilea cauzat de o greșeală a apărării noastre.

Oaspeții au început avansat, dar jocul a fost unul echilibrat, duelul dându-se între fundași și mijlocași pentru posesia mingii. Am replicat printr-un dribling al lui Doman care s-a strecurat în mijlocul careului advers printre doi jucători, dar negăsind și o finalizare utilă în timp util, a fost blocat în cele din urmă.

Primul și singurul semnal de alarmă a fost tras de către craioveni în minutul 11 când Ivan a plecat de la limita ofsaidului pe stânga, a așezat pentru Gustavo, dar acesta a trimis peste poartă. Doar două minute mai târziu, în urma unei faze prelungite, Briceag are timp să pregătească o minge lungă, urmărită de 3 jucători plecați din apropierea liniei de fundași. Gustavo, cel care a recepționat, mi s-a părut că era clar afară din joc, dar tușierul n-a arătat nimic. Astfel că brazilianul l-a găsit în fața porții pe Rocha, care a înscris fără probleme.

A fost o greșeală de arbitraj, dar oare era indicat să jucăm la ofsaid? Căci după încă trei minute această tactică ne-a costat scump la o lovitură liberă cu o schemă ce a decurs ca la carte pentru craioveni. Aceștia au jucat scurt, în timp ce același Gustavo a plecat pe flancul stâng. Fundașii noștri au făcut bine pasul înainte, dar cei trei din zid s-au avântat spre centru unde se afla mingea și nimeni nu l-a mai urmărit pe Gustavo, care a pătruns și a șutat perfect la colțul lung.

Începusem să tremurăm în apărare, dar și adversarii s-au mai liniștit, astfel că reușim până la urmă să ne trecem și noi în cont o ocazie în minutul 22. La un corner mingea ajunge în cele din urmă la Doman care țintește vinclul porții dar trimite destul de departe de acesta. Două minute mai târziu și Artean încercă șutul de la distanță, dar nici el nu nimerește spațiul porții.

Cu un Pedro ieșit din joc nu avem mari șanse de izbândă, gazdele fiind din nou cele care puteau marca spre finalul reprizei când Șeroni îi lasă mult spațiu lui Ivan pe partea sa, dar este salvat de Straton care i-a închis foarte bine unghiul. Puțin amuzant e că apoi Ivan putea scăpa singur la o minge primită pe la mijlocul terenului, dar tușierul semnalizase ofsaid, deși din reluare nu era prea clar.

După pauză am intrat mult mai hotărâți în teren, chiar și Mulțescu anunța retragerea echipei sale printr-o primă schimbare defensivă. Avem oareșce succes pe flancul stâng, unde driblingurile lui Doman au în sfârșit o utilitate, fiind ajutat și de Șeroni, dar nici unul nu reușește să găsească o finalizare concretă a fazei. Astfel, cel mai periculos moment este marcat de centrarea lui Șeroni prin fața porții, dar e prea puternică ca Bărbuț să ajungă.

Deși rămânem sus, jocul se echilibrează și ne este foarte greu să ne creăm ocazii. Străuț urcă sus, Croitoru conduce bine jocul și în sfârșit pune pericol la fazele fixe, iar Artean și Llorente sunt responsabili de recuperări, în timp ce Scutaru și Bocșan anihilează orice tentativă a gazdelor. Dar singura mare ocazie a noastră rămâne la cornerul bătut de Croitoru în minutul 70. Bocșan se înalță și câștigă duelul aerian, dar căpitanul Vătăjelu e foarte bine poziționat pe linia porții pentru a-și salva echipa de gol.

Cam până aici a fost jocul bun al nostru și am și uitat că Popovici l-a înlocuit pe Pedro, atacantul fiind și mai inexistent decât brazilianul. Spre finalul partidei, Craiova a început să pună probleme pe contraatac iar în minutul 84, la un corner, Acka putea închide meciul, trecând pe lângă Llorente și lovind cu capul de lângă Bocșan. Dar mingea a lovit bara. Merită menționat că puțin mai devreme Ivan trimisese mingea cu capul din colțul careului mic peste poartă, dar deși se afla cu vreun metru în ofsaid, tușierul nu ridicase fanionul.

Ca să nu se lase mai prejos, a ieșit la rampă și centralul, care a cununat o manieră inconsecventă de arbitraj cu un al doilea galben pentru Llorente. Pe primul îl luase foarte ușor în prima repriză și nu a avut alte faulturi, iar al doilea a fost un fault obișnuit de joc, în nici un caz unul care să iasă în evidență prin duritate sau nesportivitate.

E greu de criticat vreun jucător anume, iar cauza înfrângerii de azi nu se va regăsi în note, cei mai slabi notați fiind atacanții. Cam toți au avut momente bune și au jucat decent, greșelile la cele două goluri fiind colective și de natură tactică. Ba chiar și această considerație e șubredă dacă ne gândim că ieșirile la ofsaid au fost bine executate. La urma urmei, cu un asemenea joc am câștigat la Chiajna și la Iași. Nu s-au creat multe ocazii, dar a fost un meci disputat, problema noastră fiind de fapt găsirea căii către gol și în mod concret greșeala flagrantă de la al doilea gol și încă două sau trei la fazele periculoase ale oltenilor. Și dacă n-ar fi fost arbitrajul slab, înfrângerea ar părea justă doar comparând oportunitățile create.

Asta e, nu putem decât să mergem înainte și să sperăm la prestații mai bune în meciurile rămase. Important e că am arătat până acum că putem.

Straton (5,5) - Străuț (5), Bocșan (5,5), Scutaru (5,5), Șeroni (5,5) - Artean (6) - Bărbuț (5), Llorente (5,5), Croitoru (5,5), Doman (5,5) - Henrique (4,5)

Schimbări:

Popovici (4,5) pentru Henrique (min 59)
Mailat pentru Bărbuț (min 80)

27 noiembrie 2016

Poli - Astra 2:0 (1:0)

Adevărul e că eram restanți cu o bătaie Astrei, după ce am jucat bine în fața lor în patru din cele cinci întâlniri directe, dar n-am scos decât un punct. Dar ca victorie să vină pe fondul unui joc atât de bun, din partea întregii echipe, ar fi fost greu de sperat. Două goluri minunate, semnate de Șeroni și de Pedro Henrique, au făcut diferența, într-un joc strâns și întortocheat, în special în primele șaizeci de minute. Apoi, oaspeții au acuzat oboseala partidei din Europa League, iar Poli s-ar fi putut desprinde în mai multe rânduri. N-a fost să fie, însă nici nu mai era nevoie. În sfârșit, urcăm în clasament.

Deși gazonul de pe Dan Păltinișanu s-a prezentat cam precar, fotbalul etalat a fost 'peste media Ligii 1'. Oaspeții au început tare și ne-au cam înghesuit în propria jumătate, doar că nu s-au așteptat, probabil, la ceea ce vom numi 'efectul Henrique'. După un prim șut expediat de brazilian peste, tot el a fost implicat în prima mare ocazie a jocului, din minutul 11: mingea a circulat pe ruta Șeroni - Henrique - Llorente - Bărbuț, iar ultimul a tras din poziție centrală peste poartă. Am scăpat la faza de atac dezvoltată în flancul nostru stâng căteva minute mai târziu, unde Șeroni era lăsat prea des singur în fața unui adversar rapid, în persoana lui Alexandru Stan. Prima minge pe poarta noastră s-a arătat în minutul 21, la o fază fixă, când Scutaru a intrat mai mult sub minge și Teixeira a înțepat balonul, Straton ieșind oportun să blocheze. Jocul s-a domolit ulterior, deși Bărbuț părea mereu periculos, în timp ce slăbiciunile noastre pe stânga puneau în pericol integritatea zeroului de pe tabelă. Și apoi, minutul 37: Șeroni reușește în sfârșit o deposedare în fața lui Stan, preia pe genunchi și o ia la pas săltat spre poarta adversă; niciun adversar nu-i stă în cale, fundașul nostru ajunge în careu și trage perfect la colțul lung, dintr-un unghi neprietenos, de altfel. E gol! Astra nu s-a dezmeticit până la pauză, nereușind să facă mare lucru nici la fazele fixe de care au beneficiat.

La reluare însă, au început sus. După un șut ratat al lui Budescu, Florea a fost deschis bine pe culoar, dar Bocșan a intervenit la sacrificiu (așa cum a mai făcut de cel puțin două ori) și a blocat șutul. Oricum, nu arăta prea grozav pentru noi, căci posesia era aproape exclusiv a oaspeților. Era genul de moment în care ceri divinității o contră bună, să rupi elanul adversarului - dar mai rar o și primești. Faza din minutul 54 a plecat tot de la Șeroni, care a urcat puțin cu mingea, a oprit puțin faza și apoi l-a deschis pe Henrique în lung de linie. Brazilianul, cu doi adversari în față, l-a întors pe Săpunaru, a pătruns în careu, l-a întors și pe Geraldo și deodată se afla singur cu portarul: n-a iertat! La doi zero am început să urmăresc obsesiv ceasul de pe tabelă, care parcă mergea înapoi, nu înainte. În minutul 59, Străuț a beneficiat de o devidere la șutul din liberă a lui Artean și a tras tare, dar pe direcția portarului, Lung reușind să respingă în corner. Zece minute mai târziu, Florea și Teixeira au combinat în fața careului nostru, cel dintâi a trecut de Bocșan, a ajuns central, doar că șutul nu a mers cu prea multă forță spre poartă. În replică, minutul 73, insistențele lui Bărbuț, care a hărțuit constant adversarii, au fost răsplătite cu o recuperare în careul advers, dar n-a reușit să iasă destul din unghi cât să și tragă cu spațiu spre poartă. La buturile noastre, oaspeții au avut un gol anulat, iar apoi Florea a trecut cam ușor de Șeroni, n-a fost presat nici de Scutaru, și a avut timp să plaseze o minge spre colțul lung, doar că a plasat-o dincolo de bară. Finalul, cu echipele rupte, a mai adus o serie de ocazii. Popovici a bifat două, un șut frumos respins de Lung în corner și un șut blocat în careu, după lansarea lui Llorente. Ultima ocazie a aparținut Astrei, care ținut cu prea multă lejeritate de minge în careul nostru, faza fiind finalizată cu un lat din careul mic, dar Straton, ca de atâtea ori în acest sezon, a fost la înălțime. Și gata!

A fost o prestație grozavă a Politehnicii, chiar a fost. Cu excepția lui Doman, care a vrut prea mult și nu i-a ieșit mai deloc, toată echipa s-a prezentat exemplar. Șeroni, improvizat în flancul stâng, a decis practic jocul și a rezistat bine în apărare, deși după gol acuza dureri. Când face câte un meci din ăsta, îți dă impresia că este sufletul echipei. Scutaru, revenit după multe meciuri pe tușă, s-a instalat degrabă alături de Bocșan, amândoi trecându-și în cont intervenții importante. Străuț, la fel, a avut o evoluție solidă, cu accent pe partea defensivă. Dacă Artean și Croitoru au alergat mult să oprească atacurile adverse, Llorente s-a evidențiat ca fiind mintea limpede la centru, cu nenumărate mingi distribuite inteligent și eficient, trei pase care se puteau converti în gol, dacă Bărbuț și Popovici erau mai inspirați. Nivelul de joc din ultima vreme a spaniolului mi se pare admirabil. Bărbuț, deși n-a avut mari reușite, a fost de o insistență de aplaudat, reușind recuperări utile și fiind un ghimpe constant în apărarea Astrei. Iar sus, nebănuitul Pedro, a fost așa cum ni-l aducem aminte - nebănuit. Faza de la gol a fost deosebită, dar nu a fost singura acțiune bună a brazilianului, care dacă ar prinde șase luni fără accidentări, ar avea toate șansele să se facă remarcat și la acest nivel. Popovici, intrat pe parcurs, a fost periculos, da l-aș fi vrut mai inspirat la finalizare, în vreme ce Vădrariu și Sîntean, introduși mai degrabă la final, n-au avut mult timp să se remarce.

Nu mai vreau să zic mare lucru. Echipa a grăit cel mai elocvent din teren, iar Ionuț Popa merită toate aprecierile pentru cum i-a așezat în teren și i-a montat pentru această dispută. Urmează trei săptămâni tare grele, cu cinci deplasări din șase meciuri, deci va trebuit să ne dozăm bine efortul. Aș pune accent pe cele două jocuri de cupă și pe disputa de acasă cu Voluntari, dar orice punct pe lângă acestea ne-ar fi de folos.

Poate, până nu e prea târziu, Timișoara se va trezi să savureze ceea ce fac acești 'jucători de liga a doua' pe teren.

Din toți rărunchii: bravo Poli!

Poli: Straton (6,5) - Străuț (6), Bocșan (6), Scutaru (6), Șeroni (7,5) - Artean (6) - Bărbuț (6), Llorente (6,5), Croitoru (6), Doman (4,5) - P. Henrique (7)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Henrique (min 67)
Vădrariu pentru Doman (min 90)
Sîntean pentru Bărbuț (min 89)


25 noiembrie 2016

Poli II - Școlar Reșița 1:0 (0:0)

Echipa secundă încheie turul și anul cu cea mai importantă victorie a ultimelor luni, tocmai în fața liderului venit de la Reșița. Golul lui Mailat, din penalty, a decis o dispută echilibrată, în care ambele echipe au avut șanse bune spre foarte bune de a mai înscrie. Cu acest rezultat, Poli II se poziționează mai ferm în zona de mijloc a clasamentului și poate să ierneze liniștit.


Prima ocazie a meciului a aparținut oaspeților, care au trimis cu capul spre poartă, iar Smaranda n-a intervenit grozav, mingea căzând cumva pe bară înainte de a-i reveni în brațe. Noi am replicat la capătul unei combinații Bîrnoi - Oprea, ultimul șutând din demivoleu, puțin pe lângă. Ultimul sfert de oră s-a prezentat mai dinamic, începând cu cea mai mare ocazie a reprizei, în minutul 35, când un adversar a scăpat pe culoar între Fridrich și Neagu, a pătruns în careu, dar șutul său a trecut pe lângă colțul lung. A încercat și Bîrnoi un voleu cam ca al lui Oprea, pe respingere, însă fostul portar al Politehnicii, Zimmermann, a reușit să respingă, înainte ca Smaranda să intervină la un șut din marginea careului nostru.

Am avut ceva emoții la reluare, cu reșițenii forțând deschiderea scorului. Prezența oaspeților în jumătatea noastră n-a adus multe ocazii, exceptând una chiar în debutul reprizei, când o lovitură de cap a țintit bara. Pe acest fond al dominării adverse, ne-am putut etala calitățile pe contre, iar după câteva porniri ratate, marea oportunitate s-a arătat în minutul 59: Mailat a pornit cu mingea la picior, într-o fază cu superioritate numerică de partea noastră, a ajuns până în careu, unde a întors un adversar pentru a-și pregăti șutul și a fost agățat. Tot el a bătut lovitura de pedeapsă, în forță, nelăsându-i nicio șansă lui Zimmermann. În minutul 67, o centrare a lui Mailat l-a găsit pe oarecum absentul Lokaj, albanezul a trimis cu capul o minge grea, pe care portarul advers a respins-o, cum necum, în corner. Deși au încercat să preseze, reșițenii s-au chinuit în a-și crea ocazii, iar problema lor a fost că atunci când au reușit s-o facă, finalizarea a suferit. Exemplară este fază din minutul 83: apărarea noastră a ieșit prost la ofsaid, doi adversari au rămas singuri cu Smaranda (și, aș zice, tușierul a greșit nesemnalizând un ofsaid la pasa oferită de unul celuilalt), portarul a respins in extremis, cumva mingea a lovit apoi bara și a revenit tot la un jucător reșițean, a cărui finalizare i-a permis din nou lui Smaranda să intervină, cu un reflex de picior! Pe final am avut șansa desprinderii, nu doar în repetatele contre irosite de un dribling în plus sau o pasă imprecisă, cât la acțiunea lui Mailat din minutul 89, când, deschis de Popan, a tras în Zimmermann, mingea l-a lovit din ricoșeu pe marcatorul golului și a sărit peste poartă. Dar a ieșit bine până la urmă, ultimul fluier al centralului consfințind direcția celor trei puncte.

Per ansamblu, jocul a fost unul combativ, îngreunat de starea precară a gazonului de la baza Colterm. Victoria aș pune-o pe seama unui efort de echipă, mai mult decât în cârca unui jucător anume, chiar dacă e clar că Mailat a decis rezultatul prin faza de la gol. A fost nevoie de sacrificiu defensiv, toată linia de fund prezentându-se bine, în ciuda unor scăpări ocazionale, cauzate de momente de poziționare deficitară. Bun a fost și aportul jucătorilor veniți de la echipa mare, fie ei veterani sau tineri, chiar dacă Lokaj lasă de dorit. Albanezul a părut însă afectat la finalul jocului, ceea ce e un semn pozitiv cu privire la așteptările pe care le are de la sine.

Ce lipsește în continuare e un joc combinativ mai rapid, care ar trebui precedat de reducerea la minim a momentelor de virtuozitate personală pe care le etalează cu eficiență redusă diverși jucători. Altfel, trebuie să redevenim echipa care poate învinge pe oricine, oriunde în această divizie. Prestații ca cele de azi sunt un pas în direcția potrivită.

Bravo Poli!


Poli II: Smaranda - Filip, Cochintu, Fridrich, Neagu - Oprea, Vasi - Mailat, Birnoi, Velcota - Lokaj

Au mai intrat:

Pădurariu pentru Oprea (min 66)
Popan pentru Velcotă (min 88)
Codrean pentru Mailat (min 90+3)

19 noiembrie 2016

Ripensia - Poli II 2:0 (1:0)

În baza ultimelor întâlniri dintre Ripi și Poli II, mă așteptam să văd astăzi o dispută aprigă, la sacrificiu, din partea echipei noastre. N-a fost așa, căci Poli a suferit la capitolul atitudine, impresia lui 'fiecare pentru el' domnind în mare parte a jocului. Gazdele, în schimb, au jucat disciplinat și pragmatic, au profitat de slăbiciunile noastre defensive și au câștigat cele trei puncte, cu mai puține emoții decât probabil s-ar fi așteptat.

N-am numărat nici o mână de șanse de  gol. Scorul a fost deschis la prima ocazie mai mare, în minutul 18, când Ungureanu a primit mingea între Cochințu și Filip, a avut timp și spațiu să înainteze, șutul său în diagonală depășindu-l pe Smaranda. Poli putea egala în minutul 29, când Lokaj a fost servit bine de Sîntean, dar a tras peste, sau la șutul expediat din marginea careului, parat în doi timpi de portarul Ripensiei.
Repriza secundă a început greoi, iar nici după introducerea lui Popan pentru Vasi, starea jocului nostru nu s-a îmbunătățit. Până la urmă tot gazdele au înscris în minutul 73, la o fază în care nici Cochințu, nici Fridrich n-au reușit să-l deposedeze pe Mediop în interiorul careului, acesta a dat mai departe pentru Ungureanu, care i-a pus mingea pentru șut tocmai fostului polist Zaluschi. Finalizarea a fost aproape o formalitate. Am mai dat și noi niște semne de viață pe final, întâi la lansarea excelentă trimisă de Bîrnoi, mingea l-a găsit pe Lokaj, a cărui șut din poziție bună a ratat vinclul porții. Apoi, la un corner, tot Lokaj a primit o minge pe colțul lung, șutul din prima fiind respins din reflex de portar. Dar cam atât a fost și cu atât nu poți emite mari pretenții.

Nu știu de ce echipa a părut așa de moale. Mailat, trimis să joace după ceea ce presupun că a fost o noapte scurtă, n-a contat, în vreme ce Sîntean, Vasi și Lokaj, deși au circulat multe mingi între ei, n-au putut să încropească măcar o fază de la cap la coadă. Ca o completare despre vârful albanez, acesta a părut greoi și a irosit două șanse bune de a marca. Bîrnoi s-a evidențiat cu câteva momente de virtuozitate personală, fiind probabil cel mai bun om al nostru, însă pe final a trebuit înlocuit pe seama unei accidentări. Alături de el, Oprea a avut dificultăți (la fel ca și mulți colegi) cu calitatea gazonului, zona centrală fiind cea unde am pierdut de obicei un tempo. Iar apărarea, ca la echipa mare, a suferit - Filip, în ciuda elanului ofensiv, n-a avut mari reușite, nici el, nici Cochințu nereușind să se poziționeze eficient la o grămadă de mingi lungi/înalte, în special în duel cu Mediop. Pe cealaltă parte, Fridrich a fost mai adunat în joc, dar aș fi avut pretenția unei altfel de intervenții la faza care a precedat golul doi, în vreme ce Podină a acoperit oarecum decent spatele, fără a contribui mult la construcție. Popan și Velcotă, introduși în repriza secundă, n-au adus mare lucru în jocul echipei, deși cel din urmă mi-a lăsat impresia că ar fi fost o opțiune mai bună în primul unsprezece decât, să zicem, Vasi.

Am plecat, așadar, dezamăgit de la stadion. Speram la alt meci, la altă atitudine din partea noastră. Dar nu întâmplător ne aflăm în a doua jumătate a clasamentului ligii a 3-a; e întotdeauna greu să motivezi cum se cuvine niște jucători care se visează mai aproape de L1 decât de L3. Paradoxal.

Poli: Smaranda - Filip, Cochințu, Fridrich, Podină - Oprea, Bîrnoi - Mailat, Sîntean, Vasi - Lokaj

Au mai intrat:

Popan pentru Vasi
Velcotă pentru Sîntean
Codrean pentru Bîrnoi

18 noiembrie 2016

Pandurii - Poli 2:2 (1:1)

Mai rar s-o zici pe asta, dar am avut parte de un egal care nu ne convine chiar de minune. Pe fondul jocului, rezultatul este bun, însă abordarea partidei a lăsat de dorit. Golurile marcate de Popovici și Doman ne-au pus dincolo de acel zero inodor din clasament, iar carențele defensive și impreciziile pe contre ne-au privat de saltul peste Târgu Mureș. Greu de zis ce doare mai mult, lipsa unui vârf sau repetatele erori din centrul apărării, însă fără a rezolva măcar una din aceste două probleme, nu vom putea emite cu regularitate pretenții la puncte.

Deși Pandurii au fost mai tăioși pe parcursul primei reprizei, numărul de ocazii aș zice că a fost egal - trei la trei. Prima, deja în minutul doi, ne-a aparținut, la o acțiune deosebită a lui Bărbuț, care a beneficiat de o minge deviată, a pătruns în careu, dar de la unsprezece metri a fost ușor dezechilibrat de un adversar și nu a reușit să cadreze șutul. Gazdele n-au arătat multe la debut, astfel că am stat destul de sus, iar Bărbuț a făcut cam ce-a vrut în flancul drept cu fundașul lateral al oaspeților, Trocan. Pe o asemenea acțiune a venit deschiderea scorului: minutul 16, Bocșan recuperează la mijloc, Străuț îl deschide repede pe Bărbuț, care trece de Trocan, mai fentează un adversar și centrează în fața porții, de unde Popovici, liber, pune doar latul pentru gol. Așa cum era și strategia, ne-am retras în minutele următoare, ceea ce le-a oferit șansa Pandurilor să ajungă sus cu mai multă ușurință și să exploateze cu precădere flancurile noastre. Prima mare șansă au avut-o în minutul 27, când Bocșan și Străuț au făcut marcaj larg, iar mingea a ajuns la Pârcălab, a cărui șut din prima a trecut de puțin pe lângă. Apoi am respirat ușurați în minutul 33, la șutul lui Voiculeț, de puțin peste. Momentul cheie al reprizei s-a produs în minutul 36: Doman și Novak combină inspirat în flanc, croatul centrează pentru Popovici, care cu poarta goală în față ajunge puțin prea târziu la minge și trimite peste. La acțiunea imediat următoare ne vedem egalați nepermis de simplu, cu o minge plecată din zona centrală, pasă în flancul stâng pe o neatenție a lui Doman, centrarea vine în zece metri la Antal, care finalizează plasat cu capul, scăpat fiind de marcajul lui Bocșan. Cam așa.

Dacă în prima parte ambele echipe au părut destul de disciplinate tactic, în a doua jocul a fost mai deschis pe seama, eu știu, scăderii prospețimii fizice, lejerității cu care s-au apărat ambele formații, etc. După ce Cânu aproape a introdus mingea în propria poartă la un corner (mereu o sursă de emoții), ne-am văzut condus începând cu minutul 54. Faza a fost simptomatică pentru maniera în care am gestionat posesia adversarilor din preajma careului nostru, adică temător și cu pasivitate. După ce balonul s-a tot plimbat de la un capăt la celălalt al careului, Doman n-a reușit să se debaraseze de minge și a urmat o centrare deosebită a tânărului Hlistei, acesta găsind perfect fruntea lui Antal, din nou neiertător. Bocșan și Cânu, între timp, depășiți de fază. Lucrurile nu arătau promițător, însă am avut parte de un cadou din partea marcatorului dublei pentru Pandurii, Antal, care la capătul unui corner l-a agățat pe Doman în careu, deși acesta nu prezenta un pericol iminent. Tot decarul nostru a transformat lovitura de la unsprezece metri, iar cam orice jumătate de șansă pe care am mai avut-o până la final, a plecat de la efortul său. Cea mai mare a venit la o fază fixă, executată de Doman, însă Cânu n-a reușit să strecoare mingea recentrată de Drăghici dincolo de adversari. Gazdele, între timp, au stat destul de sus, fără să profite de jocul nostru la ofsaid - deși au fost de două ori foarte aproape. Până la final au beneficiat totuși de două șanse bune, o liberă bătută de Sânmărtean și scoasă de lângă bară de Straton și, chiar în prelungiri, șutul lui Voiculeț a fost respins în corner tot de portar.  Noi, deși am urcat destul de bine în flancul stâng, n-am mai reușit să punem mingea în zone periculoase.

Multe lucruri n-au mers azi. Iar din cele care au mers, n-am scos tot ce era de scos. Cât Bărbuț l-a avut pe Trocan în față, puteam să creăm mai mult pericol. Pe cât de excelente au fost acele minute pentru șeptarul nostru, pe atât de evident a fost că viața nu e la fel de ușoară cu un fundaș experimentat în preajmă. Apoi, în loc să pistonăm flancul opus, după reașezarea defensivă a gazdelor, noi am rămași rigizi până la pauză - urmările s-au văzut în repriza secundă, prin revirimentul lui Doman. Nu avem viteză de execuție, iar fiecare jucător din linia de mijloc face câte ceva bine, însă nu e destul. Ar trebui să contopim un jucător din Croitoru, Artean și Llorente, care au fost toți destul de pozitivi azi, efortul primului fiind în special constructiv. De apărare nu mai zic nimic, problemele pe care le avem la marcaj nu știu dacă pot fi rezolvate cu acești jucători - cel mult compensate. Iar în față, opțiunea Popovici, în ciuda golului, nu merge. Deși meciul a fost perfect așezat pentru ca acesta să iasă în evidență, mai ales după deschiderea scorului, la fiecare oportunitate și-a ratat șansa - pe lângă ratarea din minutul 36, a irosit o deschidere bună în flancul drept și a preluat inoportun la deschiderea inspirată a lui Llorente din repriza a doua. E greu așa.

Avem multă teamă în noi și aș vrea să zic că e o teamă nejusitifcată, însă nu e așa. Tiparului jocului nostru e fix asta, un tipar, în care doar inspirația câte unui jucător sau lipsa de inspirație a adversarilor face ca un rezultat să cadă pe plus sau pe minus. Astăzi am plătit atât pentru pasivitatea din anumite momente, cât și pentru finalizările perfecte ale lui Antal - care, la o adică, putea ușor să nu fie așa de precis. Luptăm să nu ne scufundăm până la iarnă, însă nu construim ceva nou, aceasta este capacitatea celor pe care îi trimitem momentan în teren, iar Cânu sau Drăghici sau Popovici sau Străuț sau Novak ne-au arătat ce pot și nu promit să ne surprindă cu ceva, oricâte minute vor prinde. Trebuie doar să clarificăm ce vrem și să mergem pe o direcție.

Poli: Straton (6,5) - Străuț (5,5), Bocșan (4,5), Cânu (5), Novak (5,5) - Artean (5,5) - Bărbuț (6), Croitoru (6), Llorente (5,5), Doman (5,5) - Popovici (5,5)

Schimbări:

Drăghici pentru Popovici (min 66)
Șeroni pentru Cânu (min 73)
Mailat pentru Doman (min 80)

15 noiembrie 2016

O aniversare pătrată: 15 ani de Cronica Violetă

Nu am fost niciodată în stare să ținem o evidență clară a anilor pe care i-am petrecut scriind despre Poli. Când am mai adus asta în discuție, a fost la postarea cu numărul 1000, în iulie 2011. Ce vremuri de răscruce! Între timp, am trecut de mijlocul celui de-al doilea deceniu de existență - cândva prin octombrie, după calcule aproximative.

Am scăzut ritmul articolelor publicate în ultimii cinci ani, astfel că acum suntem încă în așteptarea pragului de 1500. Dar, cumva, ne convine mai mult această cadență, precum ne convine și faptul că am reușit să imprimăm o anumită diversitate lucrurilor pe care le scriem. Calculele de acum cinci ani, cum că ne-ar mai lua alți patruzeci de ani să ajungem la postarea cu numărul 10.000, trebuie ajustate puțin în sus, spre optzeci, adică. Dacă nu avem grijă, riscăm să n-o mai prindem în această viață.

Preferăm de această dată să nu ne concentrăm pe incertitudinea care planează în jurul clubului, un fenomen cronic în ciclicitatea lui. În schimb, dorim să anunțăm demararea unui proiect surpriză - surpriză pentru că nici noi nu știm exact cum și când se va desăvârși sau care va fi forma sa finală. Dar va fi un proiect de pasiune, ca tot ceea ce facem aici pentru Poli, și speranțele noastre sunt că îl vom putea prezenta în primul trimestru al anului viitor, de preferință înainte de începutul returului. Într-un fel, va fi un excurs personal despre cum sportul ne aduce și ne ține aproape de noi înșine.

Pe lângă aspectul personal, orice proiect sportiv are o importanță intrinsecă. Căutăm mereu să celebrăm cumva dragostea pentru sport, cu atât mai mult în această perioadă gri pentru cultura sportivă din România. Din fericire, există deja contururile unor demersuri naționale în acest spirit, dar inevitabil va mai dura până când ne vom putea reîndrăgosti de sportul românesc. Abordările pot fi diferite, important e ca drumurile să ducă în același loc și să fie plecate din aceeași pasiune nedisimulată.

Multe mulțumiri pentru răbdarea pe care o aveți cu noi și hai Poli!

7 noiembrie 2016

Reorganizarea Centrului de Juniori

În conferința de presă organizată astăzi, președintele clubului, Sorin Drăgoi, a anunțat planurile pentru o restructurare a centrului de copii și juniori. Astfel, se va crea o nouă structură (a se citi o persoană juridică distinctă) care va prelua toate grupele ne-obligatorii pentru un club de Liga 1. Primele șase grupe de juniori, ca senioritate, vor rămâne în club, celelalte grupe, opt la număr, vor fi în afara lui. Separarea e doar o formalitate. Prin această mișcare se crează un cadru pentru noua entitate de a accesa fonduri pe legea 350, pe care și ASU a obținut peste o sută de mii de Euro.

Pare o inițiativă necesară, care poate reduce din presiunea pe cheltuielile clubului. În plus, a fost anunțată intrarea unei sume de 80.000 EUR din partea UEFA, tot pentru centru, bani care vor fi folosiți exclusiv pentru achiziționarea de echipamente și diverse alte necesități operaționale asociate cu juniorii.

Pe lângă aceste anunțuri, am aflat și că juniorii care vor activa pe noua entitate, vor trebui să plătească o taxă periodică. Nu că ar trebui să fie controversat acest aspect, mai ales că școlile de fotbal din oraș trăiesc din banii pe care îi cotizează părinții, și este o practică uzuală și în străinătate, așa cum ne-a declarat antrenorul echipei secunde, Adrian Stoicov, în interviul pe care ni l-a acordat:
"am fost în 2008 în Olanda, cu Vali Velcea, şi am fost la diverse cluburi. La PSV Eindhoven am discutat cu directorul centrului de copii despre organizarea lor. Toţi copiii până la 12 ani mergeau la casierie şi plăteau o sumă, 250 Euro. După această vârstă, jucătorii de valoarea nu mai plăteau, dar oricum toţi beneficiau de aceleaşi condiţii – echipamente, vestiare, o bază cu paisprezece terenuri, etc."
Cu acești bani s-ar putea îmbunătăți standardele de pregătire, oferind antrenamente mai individualizate jucătorilor.  Și cum Poli oricum nu beneficiază de altă finanțare publică, nu putem vorbi despre vreo datorie de a menține gratuit accesul la toate grupele de pregătire.

Problema este însă alta: nivelul de absorpție la acest nivel (9-14 ani) a scăzut mult de când cu apariția școlilor de fotbal. Concurența este mare și paradoxul prezentat de Drăgoi e că deși Poli nu percepea taxe, dispunea de mai puțini juniori decât alte cluburi din zonă care percep. Deci problema de fond este undeva în interiorul clubului și sarcina principală trebuie să fie identificarea acesteia. Apoi, îmbunătățirea infrastructurii și a condițiilor oferite, ceea ce face și obiectul acestor modificări, ne poate oferi un avantaj competitiv. Cum ar fi fost însă și anunțarea unei burse pentru copii deosebit de talentați, care vin din medii defavorizate, din familii sărace? N-ar fi sunat altcumva?
Altfel, singura consecință riscă să fie pierderea unui număr de juniori, atât actuali, cât și potențiali, în anii care urmează. Există indicații că se vor lua măsuri la nivelul staff-ului tehnic, doar că în lipsa unei cauze clare, anunțul făcut despre taxare este hazardat. Cu atât mai mult cu cât reorganizarea juridică nu se va face peste noapte.

Lipsa jucătorilor dă bătăi de cap chiar și la nivelul echipei secunde și a juniorilor de Elită, unde nu putem umple cu consecvență banca de rezerve. În acest context, deși momentan situația este acceptabilă ca rezultate, șansele ca Poli să câștige grupele mari de vârstă sunt compromise. Între timp se negociază și cu paisprezece juniori, a căror contracte urmează să expire, iar grilele pentru Bîrnoi și Vasi vor fi rezolvate în cursul acestei săptămâni. Cu patru juniori s-a ajuns la acorduri, doi au rețineri în a semna, iar restul sunt în negocieri. Acesta este unul din aspectele de care trebuie să ne îngrijim cu atenție. O veste oarecum bună este că clubul arată o dispoziție de a plăti salarii și dincolo de minimul impus de regulament pentru jucătorii care se evidențiază. Oricum, banii sunt doar o parte din ceea ce contează la acest nivel, mai ales pentru vârfurile de generație; ceva mult mai de preț ce putem oferi sunt minute de joc în prima ligă.

În rest, s-a vorbit scurt și despre echipa mare. Urmează plata salariilor pe august, din banii de la LPF, apoi dorința de a plăti în decembrie următoarea lună, iar cu banii veniți în ianuarie s-ar plăti încă două salarii. Cel mai dificil de gestionat este cazul lui Pedro Henrique, pentru care trebuiesc achitați 100.000 EUR până în 30 noiembrie, altfel vom fi depunctați cu trei puncte. Neplata ulterioară, după alte trei luni, ar aduce o penalizare de încă șase puncte. Greu. Cu atât mai mult cu cât la partida de sâmbătă s-au vândut doar 2800 bilete, acestea adăugându-se policardiștilor și a celor cu gratuități pe Dan Păltinișanu. Totuși, s-au plătit și una-două din facturile pentru chiria stadionului, niște primi pași în soluționarea acelor datorii.

5 noiembrie 2016

Poli - Dinamo 1:2 (0:1)

Rar ne-a fost dat să vedem o Dinamo așa de slabă, dar taman într-un meci în care nici noi n-am reușit să ne depășim condiția. Am oferit pe tavă două goluri la capătul unor lovituri de colț, în vreme ce am irosit numeroase faze fixe și măcar trei ocazii foarte bune de a înscrie. Golul lui Doman, din penalty, ar fi putut dinamiza partida, dacă Popa își asuma riscul introducerii unui jucător de talie din timp. Așa, deși intrarea lui Șeroni pe final a generat instantaneu două ocazii, nu ne-au mai rămas minute. Doar gustul amar al șansei ratate.

Jocul a fost echilibrat de la un capăt la celălalt. Prima șansă ne-a aparținut în minutul 9, când Croitoru și-a epuizat jumătate din serviciile de calitate la faze fixe, declanșând o fază care s-a concluzionat cu centrarea puternică a lui Străuț prin fața porții, ușor deviată, la care Cânu a întins piciorul, dar n-a reușit să redirecționeze pe poartă. Dinamo a replicat în minutul 15, la o acțiune plecată de la cornerul bătut în brațele portarului advers de către Croitoru. Ne-am trezit descoperiți, Bărbuț a sărit glorios pe sub minge, aceasta a ajuns la un dinamovist care a pătruns în careu, l-a întors pe Artean și a tras tare, pe jos, însă Straton a intervenit bine. Zece minute mai târziu s-a deschis scorul: la primul corner al oaspeților, aceștia au bătut scurt, până să ne dezmeticim mingea zbura înspre careu, vârful Nemec a sărit peste apărătorii noștri și a trimis în bară, cu Straton surprins de traiectoria mingii, care a revenit apoi în fața porții de unde Nedelcearu a trimis nestingherit în poartă. Am beneficiat de o semi-șansă la un corner în minutul 34, același Cânu reușind să devieze centrarea lui Croitoru, dar portarul dinamovist a parat și a fost apoi faultat de Drăghici. Putea fi mai rău până la pauză, când am fost din nou prinși pe contră, dar am scăpat la execuția slabă a lui Nemec pe o minge țopăită. Deși am insistat pe final de repriză, cea mai bună șansă a fost o centrare la care Drăghici n-a mai ajuns, astfel că scorul la pauză a rămas cel stabilit după un sfert de oră.

Puteam și probabil trebuia să egalăm în minutul 50: fază foarte bună a lui Bărbuț în flanc, care intră în careu, îi pune mingea lui Croitoru în spate, iar șutul acestuia trece de puțin pe lângă colțul lung. Se face în schimb 0-2 în minutul 57, tot la un blestemat de corner. Ne trezim din nou surprinși când faza fixă e bătută pe jos la un adversar aflat la colțul careului, mingea lobată îl vede pe Novak încremenit în loc, dar ieșirea la ofsaid e dejucată de Maric, care vine din spate și trage puternic la vinclu. CĂ Nemec, aflat în ofsaid, a urmărit mingea...s-o lăsăm să treacă.
Perspectivele pentru o revenire erau sumbre, însă după o nouă șansă a oaspeților, am reușit cumva să ne înscriem pe tabelă. Faza a plecat din flancul drept, unde Străuț a interceptat balonul, cu noroc, în două rânduri, l-a deschis pe Bărbuț, acesta a combinat cu Llorente și a fost agățat în careu. Doman a transformat puternic și plasat, deci brusc aveam aproape jumătate de oră să ne scoatem pârleala. Se putea întâmpla în minutul 69, la un corner executat de Croitoru și prelungit de Străuț, dar plonjonul lui Bocșan n-a reușit decât să-l accidenteze pe Nemec. Jocul a intrat într-un ritm apatic ulterior și era clar că aveam nevoie de o variantă mai puternică în față, mai ales că aproape fiecare minge era degajată înspre careul advers. A fost nevoie să ajungem în pragul prelungirilor ca Șeroni să fie introdus, iar brusc finalul de meci a devenit foarte interesant. Mai întâi Dinamo a solicitat un penalty la mingea care l-a lovit pe Cânu în cot, cu brațul lipit de corp. Apoi, Șeroni a câștigat un duel la cap în fața careului advers, Popovici i-a dat mingea lui Bărbuț și acesta s-a grăbit să tragă din colțul careului, doar că n-a cadrat șutul. Marea șansă avea să vină la chiar ultima fază a partidei: Șeroni deviază din nou cu capul, Llorente trimite într-un spațiu între fundașii adverși, Popovici aleargă după ea, cu Filip în cârcă, dar fundașul dinamovist se întinde și reușește să-i sufle cumva mingea, care e reținută în doi timpi de portar. Și gata.

Suntem deja la al doilea meci consecutiv în care suntem penalizați la faze fixe. Este imperativ să facem ceva în această direcție. Altfel, jocul n-a fost rău, deși am văzut că odată cu ieșirea lui Drăghici, ne-a fost greu să facem ceva pe mingi lungi. Nici jocul laborios al lui Croitoru n-a funcționat suficient de bine, în vreme ce Cânu și Bocșan, deși par cel mai sudat cuplu defensiv pe care îl avem, nu aduc aproape niciun aport în atac. Există un risc în a juca cu Șeroni, mai imprevizibil ca alternativele pe post, doar că el rămâne singurul jucător care a arătat în acest sezon o răutate nebună într-un sens constructiv, de care o echipă ca a noastră are nevoie. Mi-au plăcut astăzi duo-ul Llorente - Artean, cu un plus pentru primul, precum mi-a plăcut și aportul lui Bărbuț în mai multe faze - inclusiv una defensivă, când a intervenit crucial în a acoperi o alunecare ratată a lui Artean. Doman a fost așa și așa, cu câteva acțiuni reușite, dar și cu destule momente în care a ținut prea mult de minge sau a făcut un dribling în plus. O problemă ar mai fi că înlocuirile n-au produs o regenerare a jocului nostru, fapt pentru care nici n-am reușit să forțăm în ultimul sfert de oră.

Greul continuă. Am privit cu oareșce tristețe atmosfera de pe stadion, de o ostilitate stearpă, un fel de ecou al vremurilor de dinainte. Nu că dușmănia ar fi combustibilul esențial al fotbalului, dar totul pare să accentueze trista situație a sportului de consum din România.

Poli: Straton (5,5) - Străuț (5,5), Bocșan (5,5), Cânu (5,5), Novak (5) - Artean (6) - Bărbuț (6), Llorente (6,5), Croitoru (5), Doman (5,5) - Drăghici (5)

Schimbări:

Popovici (5) pentru Drăghici (min 58)
Mailat pentru Doman (min 81)
Șeroni pentru Novak (min 89)

Google+