27 decembrie 2016

Rezumt de semi-sezon 2016/2017

Deși cifrele n-o arată în statistica noastră, nu cred că există cineva care să se plângă de rezultatele obținute în acest segment al sezonului. 22 de puncte, sferturile Cupei României și pasul mare făcut către o finală incredibilă în Cupa Ligii e mult peste ceea ce am sperat la început.

Nu că aș vrea să o iau de-a gata, dar chiar mă buimăcește gândul că suntem pe punctul de a ajunge în prima finală de Cupă din 2009 încoace. Calificarea obținută în primul tur, împotriva Viitorului, se dovedește să fi fost un rezultat chiar mare, mai ales dacă stăm să contemplăm că era prima victorie la capătul unei secete de zece partide, începută în aprilie.

După startul greu în campionat, care a culminat cu aproape-demiterea lui Ionuț Popa înainte de meciul cu CSMS Iași, echipa și-a găsit ritmul. De fapt, cred că nu a fost doar o chestiune de ritm, cât de legarea compartimentului defensiv. Nu e întâmplător că aproximativ atunci au început să joace Novak și Străuț (ambii debutând în tristul meci de la Voluntari), iar încet, încet s-au legat și Bocșan/Cânu în centru. Odată cu stabilizarea flancurilor, am putut lucra mai liber în centru, unde colaborările Scutaru/Bocșan și Scutaru/Șeroni au dovedit că pot funcționa la fel de bine. Consolidarea liniei de mijloc, odată cu venirea lui Llorente și creșterea lui Artean, a fost și ea decisivă.

Și intrarea lui Drăghici în primul unsprezece s-a dovedit importantă, după ce aproape tot turul am jucat fără un vârf puternic. Jucătorul care fusese aproape de ASU în această vară, dar a fost criticat ca fiind susceptibil la accidentări, a lăsat senzația că poate am greșit în a-l aduce, după ce luni de zile n-a putut evolua. Dar odată pus pe picioare, a evidențiat cât de important este un jucător de talie în fotbalul 'modern' al Ligii 1, chiar dacă nu are viteză sau calități combinative deosebite. Drăghici e un fel de elogiu al atacanților din anii 2000, oportuniștii care operau din instinct, din inteligența poziționării și din voință.

Dar toate aceste rezultate au stat în „bulangianismul” lui Ionuț Popa, pe care chiar antrenorul l-a invocat după o victorie recentă. Odată bulangiu fiindcă a fost adus aici, deși nu mai avea cine știe ce carieră de antrenor. A doua oară bulangiu că Bărbuț a făcut a doua cursă a vieții cu Craiova. A treia oară că Șeroni a fost atins de divinitatea fotbalistică la Iași. A patra oară că a nimerit un portar excelent, cum n-am mai avut de ceva vreme. Dincolo de astea, însă, Popa (alături de, s-o zicem, Miculaș) a avut inteligența de a aduna un grup care se cunoștea, repede. Faptul că a făcut-o în mare grabă s-a dovedit decisiv, fiindcă aproape toți jucătorii și staff-ul tehnic au fost împreună încă din momentele de mare incertitudine, iar atunci când au dat de greu, au ținut aproape. Și dincolo de această constelație favorabilă, am avut șansa unei reașezări administrative care dă speranțe, care a gestionat cu inspirație atât problemele financiare, cât și cele sportive. Doar că... nu suntem decât la început și greul continuă.

Repede, cele mai bune meciuri:
  1. Poli - Astra 2:0 (6,08)
  2. Poli - Viitorul 1:0 (5,88)
  3. Poli - Voluntari 1:0 (5,85)
  4. Iași - Poli 0:1 (5,83)
  5. Poli - Craiova 3:2 (5,79)
Nu e loc de dubii, meciul cu Astra a fost într-adevăr unul excepțional pentru echipă. Și celelalte victorii au avut mare însemnătate, dar cireașa e giurgiuveană. 

Singura problemă e că avem și eșecuri pe măsura victoriilor - nu atât prin asprimea lor ca scor, cât prin senzația de neputință pe care ne-au lăsat-o.
  1. Poli - Botoșani 0:5 (4,81)
  2. Voluntari - Poli 4:1 (4,92)
  3. Poli - Târgu Mureș 0:1 (5,17)
  4. Botoșani - Poli 2:0 (5,21)
  5. Poli - Pandurii 1:3 (5,23)
Tras linie? Hai să așteptăm până la finalul sezonului, că atunci se numără puișorii. Dar putem spera și asta e mare lucru.

Să aruncăm și un ochi la cum se aștern mediile jucătorilor. De menționat însă că aceste note iau în considerare doar prezențele din campionat, și mai mulți jucători importanți (Scutaru, Artean, Drăghici, chiar și Bocșan, Străuț, Novak și Cânu) sunt aproape de top. Unii au dezavantajul de a fi jucat în prima parte a campionatului, alții au câte-o chiflă mai mare în dreptul lor - de fapt, majoritatea au câte una. În plus, o parte au prins patru-cinci meciuri de cupă, toate câștigate, deci trebuie să vedem mai mult un nucleu, decât individualități. Singurul care chiar se distinge e Straton, dar asta se poate întâmpla la un portar bun.

Și ce-aș mai remarca, Străuț se dovedește a fi o varianta mai constantă în dreapta față de predecesorul său, Belu, în vreme ce Bocșan a făcut un salt important, de la 4,93 la 5,50.

REMARCAȚII

1. Cătălin Straton - 5,83 (18 meciuri)

Pentru un portar care nu avea așa de multă experiență în Liga 1, Straton se dovedește o mare surpriză plăcută. Craiova a greșit că l-a cedat, mai ales că prinsese niște jocuri în prima parte a acestui an, dar pierderea lor e câștigul nostru. Deși a fost aproape de a ieși din primul unsprezece după meciul cu Botoșani (în care eu nu l-aș fi penalizat, dar pariul lui Popa a funcționat în acest caz, spre deosebire de situația lui Elek), cea mai importantă calitate pe care o are este constanța. Știi că o să-ți apere ce e de apărat, iar atunci când prinde un meci bun, poate să facă și diferența - cum a fost cu Mediaș, Viitorul  (în tur) sau chiar Pandurii (în retur). Nu că ar fi de uitat parade mai recente, precum cea din minutul 90 cu Voluntari sau una asemănătoare cu Târgu Mureș.

2. Alin Șeroni - 5,69 (19 meciuri)

Șeroni e cumva opusul lui Straton, un jucător imprevizibil, care ți-o poate mânca atunci când ți-e mai dragă lumea, dar totodată are abilitatea să dinamizeze echipa, să o injecteze cu atitudine și să facă ceva din nimic. Chiar și atunci când joacă bine, probabilitatea-i mare să-și treacă în cont măcar o eroare importantă, de judecată sau de execuție. Din fericire, ultimele meciuri l-au văzut ceva mai constant, fără să fi compromis personalitatea sa din teren, și până una alta, a decis soarta a două partide prin cursele sale impozante. Dacă i se oferă susținerea de care are nevoie, adică un dublaj rezonabil, sunt convins că Șeroni poate reveni la nivelul arătat acum doi ani.

3. Fernando Llorente - 5,69 (13 meciuri)

Nu cred că e un secret, faptul că Llorente e unul dintre preferații mei. Se numără printre puținii jucători din lot care au curajul și abilitatea să joace cu capul sus; știe să controleze mingea și adversarul, să vadă jocul și să ofere execuțiile tehnice necesare, fie că vorbim de jocul de pase sau de finalizare.  E drept că uneori se expune prin dorința de a găsi cea mai bună soluție, dar de asta se numește joc de echipă. Deși Poparadu a intrat și el bine cât a putut fi folosit, nu cred că dispune de aceeași calitate. Este însă mai bine pentru toată lumea că avem de gestionat mai mulți jucători buni pe un post, decât alternativa - să n-avem concurneță.

4. Cristian Bărbuț - 5,66 (19 meciuri)

La un moment dat, Bărbuț era liderul acestei statistici, dar forma sa din ultimele meciuri a dezamăgit. După sezonul trecut, care a fost de tristă amintire, e de bun augur că mijlocașul dreapta se numără din nou printre cei mai importanți jucători ai echipei. Chiar dacă se vorbește despre o plecare a sa, speranța e că dacă se va întâmpla, să reprezinte și o gură de aer pentru club din punct de vedere financar. Pe teren, importanța șeptarului nu poate fi ignorată, chiar și atunci când nu ajunge să creeze pericol direct, fiind un ghimpe neplăcut pentru apărările adverse.

5. Marius Croitoru - 5,58 (18 meciuri)

Chiar dacă lasă impresia că poate fi un jucător dificil de gestionat, iar uneori încetinește jocul, Croitoru se dovedește capabil și la 36 ani să fie motorul echipei. Am impresia că a fost de ajutor și jucătorilor tineri care au prins mai multe minute în acest sezon, oferindu-le atenție și încredere, așa cum a făcut-o și cu colegul său de linie, Artean. Pare că măcar o parte din răutatea sa a fost preluată de acesta, deși e clar că la închidere responsabilitățile poziționale sunt mai mari decât în spatele vârfurilor. Într-un sistem mai fluid central, cum este al nostru, ajută însă mult că Artean, Llorente și Croitoru se pot acoperi reciproc.

CEILALȚI REMARCAȚI

1. Iulian Roșu - 5,10 (7 meciuri)

Cu doar cinci jocuri notate, Roșu are neșansa de a se găsi în fruntea acestei liste. Nu este însă foarte reprezentativ pentru mijlocașul central, care a primit puține oportunități de a juca - nefiind ajutat nici de faptul că atunci când le-a primit, n-a ieșit în evidență. Probabila lui plecare nu ar fi o pierdere mare, însă cumva îmi pare rău că nu l-am văzut mai mult, atât pe el, cât și pe alți tineri din lotul primei echipe.

2. Cătălin Doman - 5,16 (16 meciuri)

Deși în retur a evoluat ceva mai bine (exceptând meciul cu Astra), feblețea lui Popa rămâne unul din punctele slabe ale primului unsprezece. Pentru toată calitatea tehnică pe care o are, faptul că marchează (și ajunge în poziții de finalizare) doar din faze fixe, mi se pare insuficient. Până la urmă, Bărbuț pe dreapta, chiar dacă cu un singur gol, a avut multe oportunități de a înscrie. Nici la serviciu nu te poți baza pe Doman în campionat, deci rămâne un jucător exploziv, însă mult prea imprevizibil și lipsit de eficacitate. Evident, dacă rămâne pe trendul actual, va fi interesant, iar pentru un jucător care a lipsit de pe teren atâta amar de vreme, n-ar fi exclus să-și mai poată crește jocul pe parcursul sezonului.

3. Cătălin Vădrariu - 5,17 (8 meciuri)

Speram la mai multe de la Vădrariu, care n-a avut însă oportunitatea de a-și intra propriu-zis în mână. Ca fundaș stânga n-a arătat calitățile necesare, mai ales ca poziționare, pentru a rămâne acolo, iar ca mijlocaș de bandă e fost mai util oferind dublaj la fundaș, decât pentru acțiuni ofensive. N-a ajutat nici accidentarea care l-a scos din circuit după o pregătire completă de vară. Nu știu în ce măsura este o soluție pentru flancul stâng, dar aceeași regulă se aplică: în lipsa unor alternative solide, jucătorii care s-au regăsit în lot de la început, ar trebui păstrați.

4. Alexandru Popovici - 5,21 (17 meciuri)

Nu mi-e clar ce rol are Popovici în așezarea noastră tactică. Atunci când e folosit vârf, adversarii îl neutralizează cu destulă lejeritate, excepție făcând pasele lungi la care are destul spațiu să alerge. Deși a marcat de trei ori (inclusiv reușita de mare importanță în semifinala de la Târgu Mureș), inabilitatea sa de a fi mai precis la finalizare mă face să cred că nu ajută destul echipa cât să se regăsească atât de des pe teren. Sau de fel.

5. Alin Cârstocea - 5,25 (16 meciuri)

Și Cârstocea vine după un sezon de pauză, deci într-un anume fel aș sugera să avem răbdare cu el, dacă el e dispus să aibă răbdare la Poli.  Partea goală e că în primele meciuri a fost invizibil pe teren, nicidecum un înlocuitor ideal pentru vreunul din colegii săi de la mijloc. Partea plină e că a făcut apoi două meciuri bune, la Iași și cu Viitorul, și a participat la trei victorii în cupe, un trend pozitiv. Cert e că ne trebuie cinci mijlocași centrali cu care să jonglăm, deci ar avea un rol de jucat. El sau altcineva.

22 decembrie 2016

Cupa Ligii: Târgu Mureș - Poli 2:4 (1:1)

Meci spectacol în prima semifinală a Cupei Ligii, cu 6 goluri, un teren semi-înghețat tratat cu ce au găsit mureșenii la îndemână, și cu numere scrise cu carioca pe tricouri. Cel mai important e că acest meci învăluit în penibil din istoria fotbalistică a țării s-a încheiat cu bine și că nu au fost accidentări grave, cu toate că Poparadu și Scutaru au trebuit să fie schimbați pe parcurs. Apoi, ne putem bucura că Poli a reușit o victorie mare în deplasare și că suntem cu un pas imens în finală, o performanță cu atât mai deosebită cu cât ne gândim la situația clubului și așteptările noastre la începutul campionatului.

Problemele terenului s-au văzut încă de la începutul jocului, cu multe dezechilibrări, Străuț fiind primul ghinionist care să se lovească în urma unei căzături. Cu toate acestea, Poli s-a poziționat bine în terenul advers, forțându-i pe adversari să cedeze ușor posesia. Croitoru a manevrat mingea de parcă era pe un gazon englezesc, nu pe o mocirlă pe jumătate înghețată. Ne-am creat numeroase faze, atât pe flancuri, cât și pe centru. E drept că și adversarul a fost foarte slab și nu s-a adaptat la fel de bine condițiilor.

Am avut, totuși, ceva emoții în apărare, căci orice alunecare într-un moment nepotrivit putea fi fatal. Din fericire, nu a fost cazul vreunei gafe serioase, echipa repliindu-se bine, iar Straton a fost din nou îngerul păzitor din poartă, precum la șutul lui Ciolacu din minutul 7. Culmea, greșeala lui Marius Constantin de la golul nostru din minutul 11 nu a avut legătură cu starea terenului, ci a fost un henț la centrarea lui Vădrariu. Artean a bătut penalty-ul excelent, la rădăcina barei, fără șanse pentru Mingote care ghicise colțul.

O fază frumoasă am legat în minutul 15, când Croitoru, aflat în flanc, i-a pasat lui Artean în centru, care din prima a trimis pe culoar pentru Bărbuț. Din păcate, mingea a mers un pic prea repede chiar și pentru micuțul vitezist, care din unghi închis nu a putut decât să centreze în fața porții, unde Matei a reușit să respingă.

Egalarea gazdelor a venit un pic întâmplător în minutul 26, când în urma unei centrări, apărarea noastră a fost un pic dezorganizată, cu Poparadu aflat în centrul ei, fără șansă în fața lui Kuku. Acesta a reluat cu capul spre locul lăsat liber de Scutaru, unde apare Ciolacu, desprins de lângă Neagu, și înscrie din vole pe lângă Straton. Din acest moment, ASA reechilibrează partida și are mai multe ocazii, toate parate de Straton.

Dar am fi putut intra în avantaj la pauză la șutul foarte bun al lui Artean. Acesta primește în poziție centrală de la Drăghici și dintr-o preluare rapidă trimite plasat cu latul, dar mingea lovește bara și revine în brațele lui Mingote.

Pauza am trăit-o cu emoția că meciul nu se va mai relua, dar nici nu s-a pus problema. În repriza a doua am fost și mai prezenți în joc, cu numeroase ocazii, printre care trei goluri și încă o bară. Dar mai întâi Straton a trebuit să se întindă să scoată șutul lui Rus din minutul 52. Drăghici, Llorente și Vădrariu sunt tot mai prezenți în ofensivă. La o combinație frumoasă, Drăghici se vede într-o poziție bună, dar șutează mult peste poartă, deși Vădrariu sprintase pe culoar. Descătușarea vine în cele din urmă în minutul 61, la o nouă neatenție a lui M. Constantin, care se vede deposedat de Drăghici. Acesta scapă singur cu poratrul și trimite calm pe lângă el pentru 2-1. Doar 6 minute mai târziu ne mărim avantajul, când rolurile lui Drăghici și Llorente se inversează, spaniolul fiind servit cu o pasă perfectă între fundași și e rândul său să trimită pe lângă Mingote.

Părea că am tranșat meciul și putea fi chiar un neverosimil 4-1 în minutul 75 în urma unei prelungiri cu capul în careu, dar Drăghici din câțiva metri șutează în bară. În schimb, adversarii revin în joc, de abia intratul Ursu centrând în fața porții în urma unei curse pe flancul nostru stâng, iar Străuț nu reușește nici cum să-i ia fața lui Rus, care înscrie. Astfel că am ajuns să simțim frigul de pe teren și să tremurăm de teama unei egalări, pentru că evident mureșenii au prins un pic de speranță. Din fericire nu au fost capabili să pună mare presiune, iar Straton ne-a salvat din nou la un șut al lui Usru în minutul 91, ce putea fi surprinzător.

Bărbuț, de altfel aproape invizibil în această repriză, putea să înscrie golul despărțirii de Poli, când mingea a traversat terenul prin fața apărării, via Popovici și Llorente, pentru ca să ajungă la acesta în lateral, față în față cu portarul. Șutul însă nu l-a păcălit pe Mingote. Dar avea să fie totuși 4-2 pentru noi în chiar ultima fază a meciului, în minutul 95, cu un minut peste cele indicate la margine, din cauza accidentării lui Scutaru. Popovici preia pe la 35 de metri în terenul nostru și avansează pe centru, într-un contraatac 3 contra 2. Croitoru îl ajută foarte mult, trăgând un jucător după el, astfel că atacantul are culoar liber până la poartă, unde nici Mingote, nici Szasz nu îl pot opri să înscrie. A intrat în minutul 89, a dat gol și a plecat la vestiare, salvând și impresia generală asupra prestației noastre.

Vom oferi note pe măsura aprecierii contribuției la scorul final, dar până la urmă toți jucătorii merită un 10 pentru modul exemplar în care s-au prezentat în condițiile în care au fost nevoiți să joace, asigurate de toți participanții la fotbalul mioritic. Acest meci simbolizează perfect finalul unui an greu, care uneori ne-a făcut să roșim de penibil, dar ne-a și dat destule satisfacții, grație acestei echipe care s-a întrecut pe sine și așteptările noastre la toate capitolele sportive, permițându-ne să privim cu speranță spre anul viitor. Dar să vedem ce va fi. Până atunci, bravo Poli!

Straton (6,5) - Străuț (5,5), Scutaru (5), Șeroni (6), Neagu (5,5) - Artean (6), Poparadu - Bărbuț (5), Croitoru (6,5), Vădrariu (5,5) - Drăghici (6,5)

Schimbări:

Llorente (6,5) pentru Poparadu
Bocșan pentru Scutaru
Popovici (6) pentru Drăghici

19 decembrie 2016

Juniorii și regula în spatele căreia se ascunde clubul

Iarna e acel moment în care juniorii sunt puși în fața actului ce consemnează trecerea lor spre maturitate fotbalistică. Și, ca de obicei, unii dintre ei stau în cumpănă dacă să continue la clubul care le-a ghidat ultimii pași înainte de începerea senioratului. După cum ne informează Rică Neaga, din doisprezece juniori cărora li s-a propus un contract pe trei ani, opt încă nu l-au semnat.

Managerul sportiv mizează pe articolul 14 din Regulamentul privind statutul și transferul jucătorilor de fotbal, care spune că la împlinirea vârstei de 19 ani un junior este obligat să semneze cu clubul la care este legitimat dacă i se oferă un contract pe o perioadă de maxim cinci ani și i se asigură un salariu minim de 1800 lei net pentru Liga 1. Refuzul este penalizat prin suspendarea din fotbalul profesionist pe o perioadă de doi ani.

Dar dacă lucrurile ar fi așa simple, nu s-ar pune problema ca vreun jucător să refuze. Realitatea e că regula este ilegală, contrazicând în primul rând legile statului român și al oricărui stat civilizat, în care dreptul de a fi liber în a-ți alege locul de muncă este garantat.

Ca precedent, există cazul lui George Mareș care a refuzat prelungirea oferită de Sportul Studențesc și a plecat la Petrolul. Vasile Șiman a cerut suspendarea jucătorului în baza articolului 14, dar Mareș a avut câștig de cauză la TAS, forul menționând că regula este ilegitimă.

Avocatul Vandellos explică mult mai bine ce este în neregulă și de ce FRF nu a modificat încă articolul din regulament. Neaga nu e nici primul, nici ultimul conducător care să folosească regula ca sperietoare pentru cei mai ignoranți sau naivi, aruncând pe masă minimul prevăzut de regulament.

Menită să protejeze investiția cluburilor în juniori, regula face mai mult rău decât bine, încurajând delăsarea cluburilor în dauna unei relații lucrative atât pentru jucător cât și pentru club.

Sub falsa garanție că jucătorul va semna oricum, clubul este încurajat să ofere salariul minim atât pe durata junioratului, cât și în contractul de senior. De la oricine s-a perindat pe la club am auzit același refren. Rosenblum nici nu concepea să îi ofere mai mult de 300 de lei pe lună lui Bărbuț pe vremea când era încă junior. La fel și Anton în cazul lui Dragomir, sub pretextul că această sumă este specificată în regulament. Și juniorii de acum au primit la fel, salariul minim.

Fotbalul este fără îndoială un mediu concurențial. Iar când toți jucătorii sunt tratați cu aceeași răsplată minimă, se înrădăcinează ideea că valoarea și meritul nu sunt răsplătite, astfel că nu ne putem mira că există îndoială în mintea jucătorilor în momentul deciziei și că nu au încredere în club.

Nici un jucător valoros nu se va lăsa păcălit, având cu siguranță și un impresar care să-l sfătuiască. Iar când clubul formator este încurajat să ofere minimul sub pretextul obligativității semnării de către jucător, e foarte ușor pentru un alt club să „fure” jucătorul cu o ofertă mai bună.

Astfel se ajunge în situații precum cea de acum, din care au de pierdut atât clubul, cât și jucătorii. La ultimul meci al juniorilor, cinci dintre cei care nu au semnat contractul nu au fost lăsați să joace. Nu cred că s-au simțit prea afectați de faptul că nu au jucat într-un meci cu ultima clasată, într-o zi friguroasă de iarnă, câștigat în cele din urmă cu „doar” 3-0. Asta în timp ce colegii lor au fost nevoiți să se descurce fără schimbări, pe bancă rămânând doar portarul de rezervă.

Jucătorii au în schimb de pierdut din alt punct de vedere, căci chiar de își vor căuta altă echipă, aceasta va fi nevoită să plătească lui Poli o sumă pentru formarea jucătorului. Pentru un club de liga a doua, ar fi 3500 de lei pentru fiecare an în care jucătorul a fost legitimat ca junior la clubul formator. Nu e sumă mare, dar la sărăcia din fotbalul nostru, poate multe cluburi se vor sfii să plătească pentru un jucător care încă nu e sigur că va confirma fotbalistic. Astfel că celor opt nu le va fi prea ușor să își găsească o echipă de valoare, putând chiar să își compromită cariera.

În excelentul articol menționat mai sus, Vandellos expune și modul prin care un club își poate proteja investiția, într-un mod benefic pentru ambele părți. O lege nu poate obliga pe nimeni să semneze, dar un contract semnat de bunăvoie poate conține și o clauză de prelungire în caz că nu există o răsplată pecuniară peste grila de formare asigurată de regulamentul federației (care oricum nu reprezintă o sumă semnificativă).

De exemplu, să zicem că un jucător de 18 ani de genul lui Sorescu sau Mailat e legitimat la club cu contractul minim de 300 de lei pe lună, la fel ca toți ceilalți juniori din club. E clar că va avea mari șanse să facă față primei ligi, astfel că ar fi bine să fie convins ca la terminarea junioratului să rămână la club. În loc să fie amenințat atunci că riscă suspendarea dacă nu semnează, mai benefic ar fi să fie luat deoparte din timp, să i se renegocieze contractul și să i se ofere un salariu mai bun, pe măsura valorii, dar în schimb să i se introducă o clauză de prelungire automată a contractului la vremea senioratului. Jucătorul ar putea pleca la alt club doar dacă va fi achitată o anumită sumă pentru reziliere. Astfel, clubul își asigură fie un jucător valoros, fie o sumă de bani echivalentă unui transfer sau măcar destul cât să acopere cheltuiala formării lui. Au de câștigat atât clubul, cât și jucătorul, ca să nu mai spunem și de clădirea unei relații de încredere între cele două părți, care ar putea chiar să și reducă din influența unui impresar cu interese proprii.

Desigur, cei opt juniori de care vorbim acum nu sunt de această valoare. Cu siguranță niciunul nu poate avea pretenții la un loc de titular în prima ligă în acest moment. Dar oricare poate crește și să ajungă un jucător valoros. Și lui Artean i-au trebuit vreo două sezoane în liga a doua ca acum să fie unul din jucătorii de bază ai lui Poli. Să admitem, deci, că acești jucători nu ar merita mai mult de salariul minim în acest moment. Abordarea autoritară a lui Neaga tot nu e cea mai potrivită, poate doar dacă scopul este obținerea a ce semnături se poate cu bani cât mai puțini.

Dar dacă se dorește cu adevărat păstrarea acestor băieți, puțină empatie și o deschidere spre negociere n-ar strica. Poate că nu li se poate oferi mai mult de salariul minim, dar nu cred că ar dăuna o clauză prin care să primească mai mult dacă în viitor vor face pasul și vor strânge mai multe prezențe în echipa mare. Sau măcar să li se prezinte un minim de interes în dezvoltarea lor. Vor fi împrumutați la o echipă în liga a doua unde să acumuleze experiență și să crească? Sau își vor pierde veacul pe la Poli II?

Culmea, Sorescu tot pe salariul minim a semnat anul trecut. Oare dacă exista cu adevărat o negociere și o ofertă corect raportată la valoarea sa în comparație cu ceilalți juniori din generație, ar mai fi fost predispus să caute acum chichițe pentru a deveni liber de contract?

Conducătorii clubului ar trebui să nu se mai ascundă în spatele acestei reguli păguboase, ci să se întrebe de ce nu vor acești jucători să semneze. Cât e fiindcă au un gust amar pentru cum au fost tratați în ultimii ani? Cât e fiindcă nu au încredere în viitorul clubului? Cât e fiindcă sunt nemulțumiți financiar? În urma interviurilor pe care le-am avut până acum, am spune că toate trei în egală măsură. Dacă nu au primit până acum șansele pe care și le doreau, atunci și-ar dori un salariu mai mare, sau măcar o asigurare că vor primi ceea ce li se cuvine dacă își vor dovedi valoarea. În schimb, au primit minimul, oportunități conjuncturale și incertitudine.

17 decembrie 2016

Steaua - Poli 1:0 (1:0)

Aproape șaptezeci de minute am văzut clona meciului din tur: Steaua, gol mai mult din întâmplare, Poli fără nicio ambiție ofensivă. Lucrurile s-au schimbat pe final, când nivelul și așa slab al Stelei a mai scăzut oleacă, dar finalizările ratate ale lui Drăghici și Șeroni, precum și golul anulat greșit lui Artean au asigurat ca bucureștenii să rămână în față. Jocul s-a terminat cu eliminarea lui Bourceanu, la o intrare teribilă asupra lui Neagu, dar pentru noi a fost prea târziu. Cu mai mult curaj, cu niște schimbări efectuate mai repede, poate altfel ar fi fost deznodământul, dar Ionuț Popa nu se dezminte.

Gazdele au început sus meciul și ne-au ținut sub presiune în primul sfert de oră. Chiar și așa, unica ocazie a venit în minutul 5, pe o respingere greșită a lui Neagu, finalizarea lui Boldrin fiind respinsă de Straton, ca apoi tot portarul nostru să rețină centrarea lui De Amorim. Ambițiile noastre ofensive s-au dovedit inexistente, astfel că în prima jumătate de oră am notat doar un corner și un șut de la 25 metri al lui Artean, mult pe lângă. Deși părea că meciul va mai merge mult și bine fără ca vreuna din echipe să facă vreo treabă, eroarea lui Străuț a decis prima repriză: o pasă/respingere în spate direct la adversar, De Amorim a centrat în careu de unde Popa, venit din flanc (aparent cu Poparadu în spate), a dat un voleu precis în dreapta lui Straton. E drept că nici Bărbuț nu a fost exemplar în acea fază, dar experiența lui Străuț ar fi trebuit să-i arate calea către soluția simplă, acordarea unui corner. Steaua a mai tras o dată la poartă în minutul 44, tot prin Popa, șutul trecând la câțiva metri de vinclul porții noastre. Între timp, Poli a început să arate câte ceva, destule recuperări la mijloc negăsindu-și însă pasele potrivite pentru a periclita buturile adverse. Doar în pragul prelungirilor Bărbuț a fost aproape de gol, finalizarea sa din marginea careului fiind una fâsâită. O repriză cam la fel de stearpă ca tribunele Arenei Naționale.

Prima parte a mitanului secund a fost de un anost infinit. Steaua n-a avut nicio șansă de poartă pe desfășurarea întregii reprize, dar nici noi n-am forțat cum s-ar fi cuvenit în fața unei echipe tare mărunte. Pe fondul lentorii impuse de vice-campioană, ne-am trezit cu șansa egalării în bocanc în minutul 68, când O. Popescu i-a făcut un cadou lui Drăghici în treimea adversă, acesta a ales șutul în locul unei deschiderii pentru Cârstocea, șut care s-a dus la câțiva metri pe lângă din poziție bună. Câteva minute mai târziu, Artean optează pentru un șut de la 25 metri, mingea îl lovește pe Bărbuț și intră în poartă, ca golul să fie anulat pe motiv de ofsaid - eronat, precum s-a dovedit la reluare, dar o decizie dificilă, oricum. Minutul 81, încă o ocazie mare pentru noi, cu Șeroni punând capul la centrarea lui Vădrariu, și mingea trecând de puțin pe lângă colțul lung, ca ulterior același Șeroni să nu ajungă la un șut/centrare în fața porții, expediat de Drăghici. I. Popa a efectuat așa de tardiv schimbările, că una a venit și în minutul 89, la puțin timp înainte ca Bourceanu să intre cu ambele picioare pe tibia lui Neagu și să vadă cartonașul roșu. Dar aici s-a terminat, și chiar de ultimele douăzeci de minute au șters din gustul amar al primelor șaptezeci, este a doua oară în acest sezon când plecăm cu mâna goală în fața Stelei, deși se cădea mai mult.

I. Popa a făcut o modificare tactică înainte de această partidă, optând pentru Neagu în flancul stâng și Șeroni central, asta în condițiile în care un duel Șeroni - Adi Popa n-ar fi fost ceva de bun augur pentru noi. Cu Vădrariu pentru accidentatul Doman și Cârstocea pentru suspendatul Croitoru, ne-a fost greu să ne impunem de la mijloc în sus, mai ales că primul a jucat foarte retras, iar al doilea nu a pus presiunea tipică optarului nostru. Dacă mai luăm în considerare că Bărbuț a fost complet ieșit din joc, le rămânea lui Artean, Poparadu și Drăghici să facă minuni. N-a fost cazul. Dureroasa eroare a lui Străuț ne-a costat golul astăzi, dar nici prestația lui Neagu nu mi s-a părut mulțumitoare, șansa noastră fiind forma bună a duo-ului central, Șeroni-Scutaru. Problema la fazele ofensive rapide a fost mereu una de execuție, preluările aproximative sau șuturile lipsite de tărie/precizie penalizându-ne din nou și din nou.

Pe deasupra, când era clar că jocul nostru avea nevoie de forțe proaspete, I. Popa a tot amânat schimbările, Mailat fiind primul introdus cu un sfert de oră rămas de jucat. Faptul că a atins mingea de vreo trei ori nu e grozav, dar aveam nevoie de schimbări mai repede, să rupem ritmul, să schimbăm puțin dinamica - cu toate riscurile. Nu înlocuiri în minutele 86 și 89.

Nu am pornit cu mari pretenții de la acest joc și multă vreme am trăit cu impresia că nici echipa nu a pornit cu pretenții, dar finalul a grăit în favoarea noastră. Păcat că prea târziu.

Poli: Straton (6) - Străuț (4,5), Scutaru (6), Șeroni (6), Neagu (5) - Artean (6), Poparadu (6) - Bărbuț (4,5), Cârstocea (5,5), Vădrariu (5) - Drăghici (5)

Schimbări:

Mailat pentru Bărbuț (min 76)
Popovici pentru Cârstocea (min 86)
Vraciu pentru Vădrariu (min 89)

13 decembrie 2016

CR: CS Afumați - Poli 0:3 (0:1)

Uneori mai câștigi și așa, jucând neconvingător. Poate dintre toate semnele unei echipe mature, acesta este printre cele mai importante. Deși în inferioritate numerică din minutul 43, când Artean a văzut al doilea galben, Poli a ținut de scor, a scăpat cu fața curată la câteva momente nu tocmai plăcute pentru poarta noastră, și a tranșat jocul în ultimul sfert de oră. Golurile marcate de Drăghici, Vădrariu și Llorente ne-au calificat, așadar, în următoarea fază a competiției.

Nici nu m-am așezat confortabil la televizor, că Poli a deschis scorul. Era doar minutul 3 când Drăghici a recepționat mingea dintr-o tușă executată de Șeroni, i-a dat-o lui Cârstocea, acesta a pătruns combativ în careu și a centrat în fața porții la același Drăghici, care a marcat din câțiva metri. Deși am rămas sus imediat după gol, încet, încet gazdele au început să-și arate colții. Prima șansă le-a parvenit în minutul 10, la o fază plecată din eroarea lui Scutaru, continuată cu eroarea lui Llorente, ca într-un final Scutaru să devieze de puțin în corner mingea șutată de fostul nostru jucător, Adrian Popa. A părut o întâmplare, dar la nici cinci minute a fost rândul lui Bocșan să piardă balonul la treizeci de metri, cei din Afumați au ajuns în careu, primul șut a fost blocat, iar la al doilea de abia, de abia ce a putut Curileac să respingă mingea pe lângă bară. Asaltul - și nici măcar nu exagerez prea tare - a continuat, iar gazdele au fost din nou aproape în minutele 20 și 22, întâi la un șut pe lângă vinclu al lui Olariu și apoi la o minge deosebit de frumoasă trimisă de Popa spre colțul lung, minimal deviată în corner. Am tremurat și în minutul 27, la capătul unei alte incursiuni pe flancul nostru stâng, unde Șeroni era cam singur, cu mingea trecând prin fața porții, fără ca vreun adversar să ajungă la ea în timp util. În tot acest răstimp, noi am avut doar un șut peste, din voleu, al lui Cârstocea (minutul 14), ca tot mijlocașul central să fie la capătul unei centrări venite de la Doman, doar că finalizarea cu capul a trecut pe lângă (minutul 32). După trecerea primei jumătăți de oră, jocul s-a liniștit și lucrurile păreau să fi revenit într-o stare mai agreabilă nouă. Cu Popovici în dreapta și Doman predispus la călcâie, ne-a fost greu să construim sau chiar să ieșim bine pe contre. Colac peste pupăză, în minutul 42 Artean a văzut al doilea galben pentru o intrare nesăbuită din spate, asta după ce pe primul îl primise cu maximă ușurință. Rămași în zece, perspectivele pentru repriza secundă nu erau grozave.

Culmea, n-a fost să fie prea grav. Gazdele au părut ostenite după efortul depus în prima parte a jocului, iar așezarea noastră defensivă a curmat majoritatea fazelor de atac la ultima pasă. Ocazii, practic, nu au existat, doar șutul din unghi al lui Popa, în minutul 60, fiind notabil, dar Curileac a respins. Numai ce intraseră Vădrariu și Poparadu, care au consolidat serios apărarea, astfel că cei de la Afumați au alergat cam în gol. Deși n-am avut nicio zvâcnire ofensivă o lungă perioadă de timp, la prima șansă am reușit să ne și desprindem: minutul 75, Poparadu a ridicat o minge peste apărarea adversă către Vădrariu, acesta a ciupit balonul din fața portarului și a trimis cu latul în poarta goală. Meciul era aproape tranșat, dar gazdele au încercat parcă mai mult în minutele următoare, destule mingi traversând careul nostru. Nici în aceste momente de joc, nici la destulele faze fixe de care au beneficiat, clubul de liga secundă n-a reușit să-și depășească condiția, în vreme ce noi am arătat ușor revigorați după intrarea lui Vraciu, pe final. Fostul golgheter al Bacăului a fost la sorgintea golului trei, când a obținut un corner la capătul unei curse în flancul drept, în minutul 90. Cârstocea a executat, Scutaru a trimis în bară, mingea i-a revenit lui Bocșan, a cărui șut a fost respins, dar la capătul degajării neconvingătoare a gazdelor s-a aflat Llorente, spaniolul reușind o execuție deosebită din prima, șutul cu exteriorul din marginea careului găsind plasa porții adverse! Ultima șansă pentru golul de onoare i-a aparținut la cam ultima fază a meciului lui Patriche, cadorisit cu mult timp în careul nostru, însă Curileac a rămas alert și a reușit să respingă șutul fostului jucător al Sportului Studențesc. Fluier final, calificare în sferturi.

Nu știu precis care a fost problema astăzi. Jocul nesigur al apărării ne-a destabilizat în prima parte, cu Bocșan, în special, vulnerabil. Doar că și inabilitatea de a ține de minge a contribuit la acel haos, dovedindu-se că titularizările lui Doman, cât mai ales Popovici, n-au fost inspirate. Drăghici, deși a înscris, s-a chinutit să stea în poziții regulamentare, meciul fiind destul de gri pentru el. Din fericire se pare că Artean va putea evolua sâmbătă, în condițiile în care și așa ne lipsesc Croitoru și Llorente, dar asta nu scuză eliminarea de astăzi, care a periclitat serios calificarea. Genul acesta de erori, alături de cea de la Cluj, ne aduc aminte că deși a progresat mult, Artean mai are de lucru până să capete fiabilitatea care te ține în Liga 1.
Pe partea pozitivă aș remarca înlocuirile oportune, precum și prestația lui Curileac, foarte important în câteva momente cheie. Deși au mai avut scăpări, Șeroni și Scutaru au dres-o bine în repriza secundă, mai ales odată ce Vădrariu și Poparadu au apărut la susținere. Și omul meciului, probabil, Cârstocea, care pe lângă driblingul a la Messi de la primul gol, cornerul executat pentru al treilea, a fugit mult în zona centrală, jucându-și rolul în a acoperi deficitul numeric.

În altă ordine de idei, Ionuț Popa, deși abil din destule puncte de vedere, se dovedește a nu fi antrenorul care să promoveze tineri în echipă. În anumite circumstanțe e de înțeles, însă este imperativ să decongestionăm puțin lotul de jucători care au o vârstă, nu sunt titulari și nu aduc nimic cert echipei prin jocul lor. Atunci doar nu va mai fi necesar să ții, din obligație, anumiți jucători pe foaie sau chiar pe teren, în dauna unor tineri cu care clubul să poată respira în anii următori.

Sâmbătă, cu Steaua, trebuie să jucăm cu mai mult curaj decât în tur, fiindcă e o pâine de mâncat. Dar, sincer, mai important cred că e meciul cu Târgu Mureș, programat marți, în prima manșă a semifinalei Cupei Ligii.

Bravo Poli!

Poli: Curileac (6,5) - Străuț (5,5), Scutaru (6), Bocșan (5), Șeroni (6) - Artean (4) - Popovici (4,5), Cârstocea (6,5), Llorente (6), Doman (5) - Drăghici (6)

Schimbări:

Vădrariu (6) pentru Doman (min 51)
Poparadu (6) pentru Drăghici (min 58)
Vraciu pentru Popovici (min 80)

9 decembrie 2016

Galerie foto Poli - Voluntari

Croitoru s-a dăruit mult ca de obicei și a coordonat jocul la mijloc


Decarii, eroii meciului: Doman eroul pozitiv, Cernat cel negativ


Doman, omul meciului, într-o pătrundere clasică pe flancul stâng

Penalty-ul imparabil executat de Doman




Un șut al lui Poparadu care ne-a surprins pe toți - chiar i-a pus probleme lui Bornescu!

Șeroni înscrie în urma unui corner, dar golul este anulat pentru un fault acordat foarte ușor

Croitoru la minge, sub privirile antrenorului care l-a exclus din lotul lui Poli

Artean a făcut din nou un meci foarte bun; aici, purtând banderola de căpitan după ieșirea lui Croitoru

Luptă grea la mijloc, dar câștigată de violeți


Doman putea tranșa partida cu un gol superb, dar bara s-a opus

Popovici, la capătul unui sprint nefructificat; n-a intrat prea bine în joc

Bărbuț le-a făcut viață grea fundașilor de pe partea lui

Meci echilibrat, dar scorul de pe tabelă ne face fericiți

Emoții mari chiar la final, dar zidul așezat de Straton este impenetrabil

Poli - Voluntari 1:0 (1:0)

Știi la ce să te aștepți când dai nas în nas cu o echipă de-a lui Florin Marin: un joc precaut, eminamente defensiv, în care golurile cad din întâmplare sau din moral. Cunoscând și apetența noastră pentru faze construite de atac, miza, era clar, aveau să fie fazele fixe. Golul lui Doman, dintr-un penalty smuls tot de el, ne-a dat avantajul pe tabelă, ca eliminarea lui Cernat, înainte de pauză, să ne dea avantajul pe gazon. Doar că viața e grea și în unsprezece contra zece, iar cum n-am reușit să ne desprindem, am stat cu ochii închiși la ultima fază - o liberă din buza careului nostru. A ieșit bine și iată-ne la un nebănuit +8, cu o etapă înainte de pauza de iarnă. Ce chestie.

Ocazii, precum era de așteptat, n-au prea fost. Câteva curse solitare ale lui Doman/Bărbuț, câteva cornere, atacuri relativ firave ale oaspeților și niște nervi cu arbitrajul, dar toate pe fondul unui meci dinamic, controlat de către noi. Și așa, tac-tac-tac, în minutul 37 Doman a luat o minge din flanc, a pornit înspre careu cu un adversar în spate și acesta l-a oprit prin fault în interiorul suprafeței de pedeapsă - la limită ca poziție, dar decizie corectă. Prostia trebuie să și-o asume jucătorul ilfovenilor, care chiar n-avea de ce să îl faulteze pe decarul nostru. Așa cum ne-a obișnuit, tot Doman a executat și a făcut-o tare, trecându-și în cont a treia reușită din acest sezon de Liga 1. Oaspeții au reacționat tăios, replica cea mai aspră sosind în minutul 43, la o fază în care ne-am păcălit cu un adversar aflat în ofsaid și altul venind din poziție regulametară, însă Straton a reușit să blocheze exemplar. Chiar înainte de fulierul de pauză, Cernat a văzut roșu direct pentru o intrare periculoasă, la atenționarea arbitrului de rezervă, deși Doman a scăpat nevătămat.


De parcă nu era suficient stresul de a conduce, din nou, la pauză, dar acum trebuia să avem și mai multă grijă să n-o comitem cu un om în plus. Meciul putea fi tranșat în minutul 51, când Șeroni a înscris cu capul la un corner, însă centralul a dat deosebit de ușor fault în atac. După ce am transpirat la o minge trimisă spre proprie poartă de Străuț și respinsă de Straton, în minutul 55, jocul s-a liniștit. Oaspeții ar fi putut egala zece minute mai târziu, la o acțiune rapidă, care ne-a descusut rău pe flancul drept, scăparea noastră fiind o finalizare pe lângă, iar la scurt timp am văzut o execuție spectaculoasă a lui Doman din marginea careului, șutul său lovind din plin bara stânga a porții adverse. Deși Popa a încercat să ne dea un plus de rapiditate pentru jocul pe contre prin introducerea lui Popovici, ne-a fost destul de greu să ținem de minge sau să reacționăm cu agresivitate în ultimul sfert de oră. Am avut un șut bun prin Poparadu, respins în corner de portar și am fi putut primi o nouă lovitură de pedeaspă când libera lui Artean a fost oprită cu cotul/brațul de un adversar care-și proteja fața, dar nu s-a dat. Așa s-a făcut că în minutul 90+2, Popadiuc a trecut de Șeroni și a trimis spre poartă, reflexul ușor întârziat al lui Straton salvându-ne de gol. Cornerul care a urmat a prelungit suspansul, mai ales după ce Llorente a comis fault în săritură chiar în fața careului. Libera s-a izbit însă de Scutaru în zid și am putut, finalmente, să răsuflăm ușurați.

Calitatea jocului nostru defensiv a fost din nou bună. De la revenirea lui Scutaru, apărarea se prezintă mai robust, și colegul din zona centrală, Bocșan, este mai încrezător în propriile intervenții. Flancurile n-au funcționat grozav azi, cu Șeroni fluctuant și Străuț în zonă la ambele mari ocazii ale oaspeților, dar aceștia au rămas și de multe ori singuri cu adversarii, în lipsa dublajului. Măcar de această dată, Doman, în special, a făcut multe lucruri bune ofensiv, iertându-i-se replierile întârziate. De fapt, decarul a fost omul decisiv, semnând, poate, cel mai reușit meci al său în Liga 1 pentru Poli. Cu Poparadu surprinzător titular în dauna lui Llorente, linia de mijloc a funcționat totuși bine, atât el, cât și colegii Artean și Croitoru tatonându-și cu mult aplomb adversarii. După ce spaniolul a intrat pentru Croitoru, jocul a prins altă viteză în faza de construcție, dar cumva nu am reușit nicicând să aducem destui oameni în preajma careului oaspeților. N-a fost un meci strălucit pentru Drăghici sau înlocuitorul său, Popovici, însă astăzi am avut șansa că cei din flancuri au compensat - chiar și Bărbuț, pe care nu l-am menționat, reușind să preseze frecvent în stânga apărării.


Totu-i bine când se termină cu bine, nu? Mai Steaua weekend-ul viitor, între partidele de Cupă - marți cu CS Afumați în Cupa României, și miercurea viitoare, pe 21, cu ASA Târgu Mureș în Cupa Ligii. Meciuri destul de explozive pentru mijlocul lui decembrie, dar să sperăm că o să ne priască.

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (5,5), Bocșan (6), Scutaru (6,5), Șeroni (5,5) - Artean (6), Poparadu (6) - Bărbuț (6), Croitoru (6), Doman (6,5) - Drăghici (5)

Schimbări:

Llorente (6) pentru Croitoru (min 59)
Popovici (5) pentru Drăghici (min 66)
Cârstocea pentru Poparadu (min 84)

7 decembrie 2016

Interviu: Narcis Popan

Când am fost la Tomnatic să văd trialiștii noștri aflați în probe la Ripensia, cineva din tribune șușotea că printre ei ar fi unul care o să ajungă în Champions League. Am râs puțin, fiindcă orice altă reacție ar fi fost nenaturală în acel ambient sătesc, orice numai nu premonitoriu pentru cariere mărețe (deși, insist, baza de acolo era de invidiat). Dar m-am și gândit, într-un exercițiu al optimismului rudă cu delirul, despre cine s-ar putea șușoti așa ceva. Singurul care avea vârsta și arătase momente de talent combinat (viteză, tehnică, execuții) dintre cei aflați acolo era Narcis Popan.


Pe Narcis l-am remarcat prima oară la jocul din tur, pe când Poli II, fără vedete, se lua în piept cu Ripensia, în Ciarda Roșie. Văd și acum pasa pe care i-a trimis-o lui Sîntean în repriza secundă, o minge precisă peste apărarea adversă, pe care vârful nostru a fost aproape s-o transforme în gol. După meci, am luat-o la pas înspre casă și am oprit la un market super pe drum. În urma mea au intrat Narcis cu - am presupus - mama lui. Angrenați în discuție și pășind agale, cei doi s-au perindat printre raioane, probabil cu gândul la cina din acea seară. Mi-am rărit și eu pașii, uitând parcă după ce-am intrat, până când au părăsit magazinul. Ce chestie, m-am gândit, cu o oră înainte defrișa flancul stâng al primei clasate din liga a 4-a; acum era doar o zi în viața unui băiat de șaptesprezece ani, care nu e cu capu înfipt în Champions League-uri.

Chiar dacă pleacă mai des din postura de rezervă în acest sezon, cu Velcotă și Vasi greu de scos din flancul stâng, unde preferă să evolueze și Narcis, și-a trecut în cont trei goluri, dintre care unul pe cât de spectaculos, pe atât de important cu CSM Lugoj (video aici, pe facebook). În plus, prestațiile bune l-au readus în atenția lotului național U18, evoluând în octombrie împotriva Turciei. Să-l cunoaștem, așadar, pe Narcis Popan.


CV: Să începem cu ceva simplu: ai frați, surori?

NP: Sunt singur la părinți. Tata e în Germania, eu locuiesc cu mama.

CV: E greu așa?

NP: Nu e foarte greu, tata vine la fiecare două-trei luni acasă, ne descurcăm.

CV: Ai vrea să ai frați sau surori?

NP: Nu, nu, e bine așa! [râde]

CV: Vorbești vreo limbă străină?

NP: Engleză, bine. Am prins de la școală, de la muzică, de la jocuri. Adică FIFA, joc foarte mult.

CV: Cum ai ajuns să joci fotbal?

NP: Eu joc de mic copil, dar nu pot spune că am decis într-o zi să o fac. De când mă știu ieșeam cu copiii – tata îmi lua jucării și eu ieșeam afară să joc fotbal. Prima dată, la șase ani, am mers la școală, la Banatul, și acolo am început de fapt să joc ca lumea. La grupa domnului Tiberiu Brîndescu. Îmi aduc aminte că înainte să mă duc, cu vreo lună, eram în vacanța de vară și cei care erau în clasa I la Banatul, erau generația '98 – deci cu un an mai mare. Ei deja se antrenau în vară. Un prieten de-al meu juca acolo și m-a chemat o dată la antrenamente, că poate joc și eu. A început antrenamentul, eu mă uitam la ei de pe margine, și țin minte că domnul Velcotă s-a uitat așa la mine și mi-a zis: dar tu de cât ești? Păi '99. Hai în teren! mi-a zis, și toți se mirau de mine, ce talent, din astea
[râde]. Eram chiar mic, nici nu mă lua nimeni în serios. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri.
De atunci am jucat la clasa I, la domnul Brîndescu, dar am fost dat împrumut la domnul Velcotă, adică un an mai mare.

CV: Deci ai început foarte repede.

NP: Da, la șase ani. I-am și zis mamei, dacă nu mă dai să joc fotbal undeva, nu mă duc la școală. Părinții m-au susținut mereu, și lui tata îi place mult fotbalul. Chiar înainte să vin la interviu mi-a trimis un video cu niște goluri.

CV: Și cine vine la meciuri?

NP: Mama vine, nu ratează niciun meci. Chiar dacă îi zic să mai stea acasă, că nu mă prea bagă să joc, să nu vină să-nghețe.

CV: Ce poziții ai jucat de-a lungul vremii?

NP: Am jucat cam toate pozițiile de la mijloc în sus, în afară de atacant: central, ofensiv, în bandă.

CV: Unde-ți place mai mult? Când te-am văzut cu Ripensia ai jucat pe dreapta, dar acum joci pe stânga.

NP: Acolo în bandă, mai mult stânga. Pot să joc și în dreapta, dar preferând piciorul drept, îmi place să intru în interior, de aia mă descurc mai bine pe stânga.

CV: E și greu, fiindcă pe postul tău e Velcotă, care are un plus de experiență. Ai prins meciuri ca titular?

NP: Două sau trei meciuri. [Becicherec, Sebiș, Ighiu]

CV: Ai jucat și când ați pierdut 0-6 cu Ighiu. Ce s-a întâmplat atunci?

NP: Nu știu. Am început foarte bine, în primele zece minute adversarii se întrebau pe unde-i mingea, ce se întâmplă. Dar apoi am luat primul gol, la o pasă între fundașul central și cel lateral, și am căzut moral. Și am luat încă cinci. Am avut totuși multe ocazii,  singur cu portarul chiar.

CV: În ultimul meci cu Ripensia, se aude pe înregistrarea de pe net cum te atenționează Stoicov la golul doi. Cum gestionezi momentele acestea?

NP: Încerc să învăț. Pe teren nu-ți dai mereu seama că greșești. Dar știu că am greșit la acel gol, trebuia să alerg după adversar și nu mi-am dat seama. Jucam în spatele vârfului și eram desemnat să țin alt jucător, dar acel jucător plecase în bandă și intrase altul în locul lui. Eu nu știam că trebuia să fug după el, credeam că trebuie să vină Oprea sau Bîrnoi. În loc să mă duc după el, eu mergeam, sau nu mai știu ce făceam.

CV: Ai dat golul victoriei cu Lugoj, o execuție specială în prelungiri.

NP: Am prins-o bine aia! Am intrat în ultimele douăzeci și cinci de minute, dar am intrat foarte bine.

CV: Ți-e mai greu să intri pe parcurs?

NP: Până acum eram obișnuit să intru doar titular. Mai trebuie să mă obișnuiesc să intru așa în ultimele zece, cincisprezece minute.

CV: O simți ca pe o presiune, că trebuie să dovedești ceva?

NP: Când intri de pe bancă e mai greu, fiindcă jucând ca titular, prinzi mai multă încredere. De pe bancă, chiar dacă ești conectat, nu ai aceeași stare, intri puțin mai relaxat. Asta nu cred că-i așa bine! [râde]

CV: Ai pe cineva care te-a inspirat de-a lungul vremii?

NP: Urmăresc toată ziua fotbaliști pe youtube. Când eram mai mic, îl urmăream mereu pe Ronaldinho, îmi plăcea foarte mult de el. Ba chiar mi-am lăsat și părul să-mi crească așa de mult ca al lui! Mie-mi plac jucătorii foarte tehnici, gen Neymar. Dar mă uit la toți, la Messi, la Ronaldo, la cei care-s în top.

CV: Încerci să și deprinzi ceva?

NP: Tot timpul încerc la antrenamente. Atunci domnul profesor îmi zice să fiu mai serios, dar el nu înțelege că sunt serios, doar că încerc să fac ce fac și ei
[râde]. Uneori, când am timp, mai merg la teren, dar nu prea avem timp – doar duminica, sau sâmbăta când nu e meci.

CV: Cu școala cum e?

NP: Mă descurc. Sunt la Ungureanu, nu am probleme. Cam toți știu că fac fotbal și sunt într-un fel privilegiat. Mai ales că domnul director e fost profesor de sport și înțelege care e situația. Notele-s destul de bune.

CV: Vreo materie care-ți place?

NP: Nu prea, fotbalul. Eventual la engleză îmi place să mă implic mai mult ca la celelalte materii.

CV: Te împiedici peste tot de engleză.

NP: Da, și muzica pe care o ascult e în engleză.

CV: Cât mai ai contract cu clubul? Ce-ți dorești în perioada următoare?

NP: Mai am până în vara lui 2018. Nu cred că se poate întâmpla mare lucru în perioada imediat următoare. Jucătorii care se antrenează la echipa mare sunt prioritizați să joace, deci e greu să mă impun în acest moment. Poate dacă ajung și eu cumva acolo...

CV: Cum a fost experiența de la U18? Ai fost prima oară acum în octombrie?

NP: Am mai fost la U16, acum doi ani, la o dublă cu Ungaria. A fost bine, mă știam cu majoritatea din campionatul de juniori. E altă atmosferă acolo, altă mentalitate, alte condiții – cazare, masă, antrenamente, echipamente, tot.

CV: Pe câți dintre cei de la U15 i-ai reîntâlnit acum?

NP: Nu mulți.

CV: De ce crezi?

NP: Când jucătorii se maturizează, unii fac greșeli, alții nu. Se întâmplă multe la vârsta asta, 15-16-17 ani, e foarte greu să te concentrezi doar pe fotbal.

CV: Ce fel de greșeli fac?

NP: Nu se mai antrenează corect, poate. Că dacă erau la lot la U16, undeva s-a greșit.

CV: Care crezi că e cea mai mare tentație?

NP: Fetele. La vârsta asta fetele-ți iau capul ușor. Nu sunt genul care să meargă în cluburi sau să pierd nopțile.

CV: Mai ai timp de altceva, de hobby-uri?

NP: Nu prea. În afară de școală...

CV: Dar școala nu-i un hobby.

NP: Da, știu, zic doar. De la 8 la 14 merg la școală, iar apoi de la 16 la 18 la antrenament. Ești rupt de oboseală după.

CV: Și mai trebuie să faci și teme!

NP: [râde]

CV: Ce faci când ai o după-amiază liberă?

NP: Mai ies în oraș, cu prietenii. Ne mai jucăm FIFA, în doi e altfel. Dar mai mult cu prietenii mei, adică cei care nu joacă fotbal toată ziua.

CV: Probleme cu accidentările?

NP: Nu prea. La juniori am călcat strâmb o dată și am avut o fractură, când am stat cinci săptămâni.

CV: Ți-e frică de accidentări?

NP: N-am nicio treabă. Dacă se întâmplă, se întâmplă, o luăm de la capăt după aceea.

CV: Te-ai gândit ce-ai face dacă nu ți-ar ieși ca fotbalist?

NP: Probabil tot în fotbal ceva, arbitru, antrenor. Îmi place prea mult, mă uit cât pot de des, numai asta știu să fac foarte bine. Deci tot ceva care să țină de fotbal.

CV: De la echipa mare încerci să emulezi pe cineva?

NP: Nu prea avem contact cu cei de la echipa mare. Poate ceau-ceau, dar nu prea stăm de vorbă.

CV: Mai vin la meciuri?

NP: Nu, doar secunzii, domnul Benga sau domnul Bălu. Cred că a venit o dată Marius Croitoru la un meci, la Colterm.

CV: Și asta e o problemă, când se juca lângă Dan Păltinișanu, puteau veni după un antrenament, mai ales că se joacă vineri acum.

NP: Cam așa.

CV: Ce părere ai despre gazonul de pe Colterm, față de cel de pe terenul 1?

NP: Nu e mare diferență, terenul nu e grozav. Cred că dacă am avea un teren de calitate, ne-am descurca mult mai bine, fiindcă majoritatea suntem tehnici și terenul greu ne încurcă. Ar fi altfel, și la pase, și la tot.

CV: Și față de sintetic?

NP: E altă suprafață, altfel sare mingea. Până te obișnuiești pe sintetic e groaznic. Sunt terenuri în țară care sunt foarte bune. În zona Bucureștiului, la Buftea, la Mogoșoaia, sunt terenuri senzaționale. Ți-e drag să joci pe ele, și mingea cum merge, tot. E o diferență de la cer la pământ. Și ale noastre au perioade când sunt bune – de exemplu, cel de pe Dan Păltinișanu e foarte bun în anumite perioade.

CV: Ai jucat acolo anul trecut atât la juniori A, cât și la juniori B. Cum ți s-a părut?

NP: Au fost meciuri ca la juniori, tari, echipe bune. Am jucat și la finala cu UTA BD, când am scos penalty la golul lui Mailat.

CV: Cum ți s-a părut acel joc?

NP: Cred că noi am intrat cu frica de competiție. Nu mai fusesem într-o finală până atunci, iar cei de la UTA BD erau obișnuiți, mai jucaseră finale. Eu zic că dacă nu ne apăsa miză, câștigam. Ei s-au concentrat mai bine, au avut juniori cu experiență în liga a doua, inclusiv Denis Man și Adrian Petre.

CV: Când îi vezi pe ei, nu te face să te gândești că și tu ai putea fi acolo?

NP: E posibil orice. Asta ține de noi, de șansa pe care o primim.

CV: Care ți se pare că e diferența între liga a 3-a și liga a 4-a?

NP: În liga a 3-a mi se pare că se joacă mult mai dur. În a 4-a aveai timp să primești mingea, să te descurci altfel. Dar, precum spuneam, dacă am avea terenuri mai bune, rezultatele ar fi superioare.

CV: Cum ți se pare susținerea pe care o primești din partea clubului?

NP: Nu prea ne susțin. 

CV: Ce-ar trebui să se întâmple ca tu să te simți susținut?

NP: În primul rând, nu cred că ar trebui să fiu susținut de club ca să joc mai bine. Tot eu joc și dacă primesc un echipament nou, asta ține de mine. Dar cred că la alte cluburi sunt mult mai apreciați juniorii, au mai multă grijă de ei. Altfel îmbrăcați, o vitamină, ceva. La noi nu se prea dă, n-avem nici preparator fizic. Nu prea ne bucurăm de susținere.

CV: Simți vreo schimbare, de când a venit domnul Drăgoi?

NP: Am citit că s-au plătit niște datorii, că merge înspre bine. La noi e neschimbată situația de când a început sezonul.

CV: Crezi că echipa își atinge potențialul, judecând după rezultate?

NP: În mare cred că echipa s-a descurcat foarte bine. Nu tot timpul am avut susținere cu jucători de la echipa mare, astfel că de multe ori am jucat doar juniorii. E foarte greu să joci așa, ne lipsește experiența. Te simți altfel când vine cineva de la echipa mare, cum a fost cu Drăghici, cu Vraciu. Ai mai multă încredere.

CV: Se integrează ușor?

NP: Da, ei vin să joace. Ne ajută mult, și Smaranda, mai ales. Eu îl simt mai aproape de noi, putem vorbi cu el.

CV: Cât crezi că depinde de tine să ajungi la maximul potențialului pe care îl ai și cât de factori externi?

NP: În mare parte ține de mine. Să zicem 70%.

CV: În încheiere, vrei să mulțumești cuiva anume? 

NP: Am avut câte ceva de învățat de la fiecare antrenor pe care l-am avut. Și de bine, și de rău. Fiecare avea stilul propriu, modul lui de a vorbi, de a antrena. Depinde de tine ce iei de la fiecare. Dacă ar fi să mulțumesc cuiva anume, aș vrea să-i mulțumesc domnului Contescu, pentru că am avut o relație deosebită anul trecut când era la juniori A.

5 decembrie 2016

CFR Cluj - Poli 2:2 (1:2)

Poate că rezultatul este cumva just, fie el viciat de un arbitraj submediocru, dar e greu să nu ți se facă puțin rău la gândul că puteam obține mai mult astăzi. Eroarea lui Artean, care a compromis avantajul de două goluri chiar înainte de pauză, a băgat vântu-n pânzele tare necăjite ale CFR-ului. Judecând după cum a decurs meciul în ultima jumătate de oră, gazdele n-ar fi avut resursele să preseze pentru două goluri. Dacă și cu parcă. Așa rămânem cu dubla lui Drăghici și speranța că nu vom repeta greșelile zilei în ultimul meci acasă din acest an, cel de vineri cu FC Voluntari.

La condițiile de joc oferite de gazde (cum e posibil să nu pornești instalația de încălzire a gazonului când acesta e înghețat?), speranțele pentru prea mult spectacol erau limitate. E drept că am fost pe cale să ne-o încasăm la prima fază a partidei, când Bud, zică-se, n-a fost în ofsaid, a pătruns în careu și în loc să-i paseze unui coechipier liber cu poarta goală, a tras și Straton a prins în doi timpi. Dar în rest, meciul a funcționat pe tiparul noi degajăm, pierdem aproape instantaneu mingea și gazdele nu reușesc să finalizeze. Doar în minutul 15 s-a arătat o disfuncționalitate în tipar, căci degajarea lui Straton a fost scurtă, Omrani s-a trezit lansat central spre poartă cu o pasă precisă, însă francezul s-a hazardat și a trimis peste. Lucrurile s-au schimbat brusc începând cu minutul 30. Atunci, Doman l-a lansat bine pe Bărbuț și șutul acestuia a fost deviat în corner - cam prima noastră ocazie, dacă nu contabilizăm un șut de la distanță, prins de Vâtcă. CFR putea să ne lovească dur pe contră, finalizarea lui Bud din poziție ideală cruțându-ne, ca minutul 34 să anunțe golul. Atunci, la un corner executat de Croitoru, mingea a ajuns la Străuț, a cărui șut din prima a fost scos ca prin minune de Camora de pe linia porții. Minutul 35 n-a mai fost cu noroc pentru gazde: încă un corner, tot Străuț a reușit să devieze din zona centrală și, din două atingeri, Drăghici s-a văzut marcator! Ca de atâtea ori, replierea după gol a fost greoaie, clujenii arătând feroce în minutele următoare, în vreme ce apărarea noastră orbecăia. Punctul culminant l-a reprezentat luftul lui Straton la o lovitură de colț, fază de care cumva am scăpat cu bine. Iar apoi, minutul 41, să vezi și să nu crezi, Poparadu și-a încercat arma letală, șutul de la distanță, mingea a lovit cumva un adversar și a ajuns la Drăghici, care singur cu portarul a înscris fără probleme. Acuma, că vârful nostru a fost de partea greșită a limitei ofsaidului e altă discuție. Drama e că din nou clacăm: nici nu s-a terminat bine reluarea de la gol, că Artean dă cu capul pe lângă o minge pe care o lovește însă cu brațul, oferind gazdelor un penalty nesperat. Nascimento înscrie, aducându-i pe clujeni din nou aproape, cu perspectiva jumătății bune de gazon pentru repriza secundă.

Doar că nici în a doua parte, CFR-ul n-a pornit ca din tun. La capătul a zece minute terne, o minge aruncată în careul nostru din flancul lui Șeroni i-a depășit pe Străuț și pe Juan Carlos, doar că ulterior fundașul dreapta n-a apucat să oprească decât în adversar. Nici măcar n-a comentat nimeni, faza putea continua, când centralul a ieșit la rampă și a acordat încă un penalty pentru gazde. Nascimento a pasat mingea în plasa porții, egalitatea fiind restabilită. Doar că atât a fost cu elanul clujenilor, care au mai trimis doar de două ori spre poartă, în minutul 60, prin Camora, puțin pe lângă și în minutul 79, prin Bud, în plasa laterală (după o indecizie a lui Bocșan). Poli a arătat destul de bine în schimb, doar că ne e greu să ne găsim ca lumea în ultima treime. Oricum, am fi putut beneficia lejer de un penalty la o intrare asupra lui Bocșan în careu, dacă s-ar fi aplicat aceeași măsură în ambele părți, și chiar am avut șansa unui nou gol în minutul 68, când Șeroni i-ar răpit o minge lui Doman la centru, a urcat până în careu și șutul său a fost respins cu șansă de portarul clujenilor. Ultima fază a meciului a reprezentat-o libera bătută de Nascimento pe poartă, prinsă cu siguranță de Straton. Atât mai lipsea, ca Nascimento să fi înscris, când portughezul putea și chiar trebuia să vadă al doilea galben în minutul 80.

Trecând peste micile frustrări arbitrale, apreciez că ne-am făcut jocul bine spre foarte bine azi. Fazele fixe le-am gestionat eficient, atât ofensiv, cât și defensiv, iar atunci când am avut ocazia, am fost periculoși. Poate că presiunea gazdelor nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, dar și așa, colectiv am evoluat respectabil. Problema, din nou, s-a regăsit la capitolul erori personale, în speță gafa lui Artean, care altfel a jucat bine - dar, dar, dar! Aș fi sperat la mai mult de la flancuri, atât Doman, cât și Bărbuț fiind izolați în marea parte a timpului. Ușor de zis de la căldura canapelei. Aș saluta și revenirea lui Poparadu, care a intrat eficient în joc. la capătul acestei lungi perioade de accidentare.
Exceptând vreo două scăpări ale lui Bocșan și degejările nesatisfăcătoare ale lui Straton, nu cred că ar mai fi ceva de criticat. Puteam câștiga.

Respirăm adânc, mergem mai departe. Cele mai importante partide rămase de disputat sunt cele două de cupă, cu Afumați și Târgu Mureș, respectiv etapa viitoare cu Voluntari. Dacă ne prezentăm bine în aceste jocuri, chiar nu văd ce ar putea fi imputat acestei formații, care ne-a surprins, cred, pe toți.

Bravo Poli!

Poli: Straton (5) - Străuț (6), Bocșan (5,5), Scutaru (6), Șeroni (6) - Artean (4,5), Poparadu (5,5) - Bărbuț (5), Croitoru (6), Doman (5) - Drăghici (7)

Schimbări:

Cârstocea pentru Croitoru (min 80)
Vădrariu pentru Doman (min 83)
Popovici pentru Bărbuț (min 90+2)

30 noiembrie 2016

Craiova - Poli 2:0 (2:0)

Echipa câștigătoare n-a mai avut succes și astăzi, înfrângerea în fața Craiovei venind după două goluri marcate repede, primul fiind sub influența unei greșeli de arbitraj, iar al doilea cauzat de o greșeală a apărării noastre.

Oaspeții au început avansat, dar jocul a fost unul echilibrat, duelul dându-se între fundași și mijlocași pentru posesia mingii. Am replicat printr-un dribling al lui Doman care s-a strecurat în mijlocul careului advers printre doi jucători, dar negăsind și o finalizare utilă în timp util, a fost blocat în cele din urmă.

Primul și singurul semnal de alarmă a fost tras de către craioveni în minutul 11 când Ivan a plecat de la limita ofsaidului pe stânga, a așezat pentru Gustavo, dar acesta a trimis peste poartă. Doar două minute mai târziu, în urma unei faze prelungite, Briceag are timp să pregătească o minge lungă, urmărită de 3 jucători plecați din apropierea liniei de fundași. Gustavo, cel care a recepționat, mi s-a părut că era clar afară din joc, dar tușierul n-a arătat nimic. Astfel că brazilianul l-a găsit în fața porții pe Rocha, care a înscris fără probleme.

A fost o greșeală de arbitraj, dar oare era indicat să jucăm la ofsaid? Căci după încă trei minute această tactică ne-a costat scump la o lovitură liberă cu o schemă ce a decurs ca la carte pentru craioveni. Aceștia au jucat scurt, în timp ce același Gustavo a plecat pe flancul stâng. Fundașii noștri au făcut bine pasul înainte, dar cei trei din zid s-au avântat spre centru unde se afla mingea și nimeni nu l-a mai urmărit pe Gustavo, care a pătruns și a șutat perfect la colțul lung.

Începusem să tremurăm în apărare, dar și adversarii s-au mai liniștit, astfel că reușim până la urmă să ne trecem și noi în cont o ocazie în minutul 22. La un corner mingea ajunge în cele din urmă la Doman care țintește vinclul porții dar trimite destul de departe de acesta. Două minute mai târziu și Artean încercă șutul de la distanță, dar nici el nu nimerește spațiul porții.

Cu un Pedro ieșit din joc nu avem mari șanse de izbândă, gazdele fiind din nou cele care puteau marca spre finalul reprizei când Șeroni îi lasă mult spațiu lui Ivan pe partea sa, dar este salvat de Straton care i-a închis foarte bine unghiul. Puțin amuzant e că apoi Ivan putea scăpa singur la o minge primită pe la mijlocul terenului, dar tușierul semnalizase ofsaid, deși din reluare nu era prea clar.

După pauză am intrat mult mai hotărâți în teren, chiar și Mulțescu anunța retragerea echipei sale printr-o primă schimbare defensivă. Avem oareșce succes pe flancul stâng, unde driblingurile lui Doman au în sfârșit o utilitate, fiind ajutat și de Șeroni, dar nici unul nu reușește să găsească o finalizare concretă a fazei. Astfel, cel mai periculos moment este marcat de centrarea lui Șeroni prin fața porții, dar e prea puternică ca Bărbuț să ajungă.

Deși rămânem sus, jocul se echilibrează și ne este foarte greu să ne creăm ocazii. Străuț urcă sus, Croitoru conduce bine jocul și în sfârșit pune pericol la fazele fixe, iar Artean și Llorente sunt responsabili de recuperări, în timp ce Scutaru și Bocșan anihilează orice tentativă a gazdelor. Dar singura mare ocazie a noastră rămâne la cornerul bătut de Croitoru în minutul 70. Bocșan se înalță și câștigă duelul aerian, dar căpitanul Vătăjelu e foarte bine poziționat pe linia porții pentru a-și salva echipa de gol.

Cam până aici a fost jocul bun al nostru și am și uitat că Popovici l-a înlocuit pe Pedro, atacantul fiind și mai inexistent decât brazilianul. Spre finalul partidei, Craiova a început să pună probleme pe contraatac iar în minutul 84, la un corner, Acka putea închide meciul, trecând pe lângă Llorente și lovind cu capul de lângă Bocșan. Dar mingea a lovit bara. Merită menționat că puțin mai devreme Ivan trimisese mingea cu capul din colțul careului mic peste poartă, dar deși se afla cu vreun metru în ofsaid, tușierul nu ridicase fanionul.

Ca să nu se lase mai prejos, a ieșit la rampă și centralul, care a cununat o manieră inconsecventă de arbitraj cu un al doilea galben pentru Llorente. Pe primul îl luase foarte ușor în prima repriză și nu a avut alte faulturi, iar al doilea a fost un fault obișnuit de joc, în nici un caz unul care să iasă în evidență prin duritate sau nesportivitate.

E greu de criticat vreun jucător anume, iar cauza înfrângerii de azi nu se va regăsi în note, cei mai slabi notați fiind atacanții. Cam toți au avut momente bune și au jucat decent, greșelile la cele două goluri fiind colective și de natură tactică. Ba chiar și această considerație e șubredă dacă ne gândim că ieșirile la ofsaid au fost bine executate. La urma urmei, cu un asemenea joc am câștigat la Chiajna și la Iași. Nu s-au creat multe ocazii, dar a fost un meci disputat, problema noastră fiind de fapt găsirea căii către gol și în mod concret greșeala flagrantă de la al doilea gol și încă două sau trei la fazele periculoase ale oltenilor. Și dacă n-ar fi fost arbitrajul slab, înfrângerea ar părea justă doar comparând oportunitățile create.

Asta e, nu putem decât să mergem înainte și să sperăm la prestații mai bune în meciurile rămase. Important e că am arătat până acum că putem.

Straton (5,5) - Străuț (5), Bocșan (5,5), Scutaru (5,5), Șeroni (5,5) - Artean (6) - Bărbuț (5), Llorente (5,5), Croitoru (5,5), Doman (5,5) - Henrique (4,5)

Schimbări:

Popovici (4,5) pentru Henrique (min 59)
Mailat pentru Bărbuț (min 80)

27 noiembrie 2016

Poli - Astra 2:0 (1:0)

Adevărul e că eram restanți cu o bătaie Astrei, după ce am jucat bine în fața lor în patru din cele cinci întâlniri directe, dar n-am scos decât un punct. Dar ca victorie să vină pe fondul unui joc atât de bun, din partea întregii echipe, ar fi fost greu de sperat. Două goluri minunate, semnate de Șeroni și de Pedro Henrique, au făcut diferența, într-un joc strâns și întortocheat, în special în primele șaizeci de minute. Apoi, oaspeții au acuzat oboseala partidei din Europa League, iar Poli s-ar fi putut desprinde în mai multe rânduri. N-a fost să fie, însă nici nu mai era nevoie. În sfârșit, urcăm în clasament.

Deși gazonul de pe Dan Păltinișanu s-a prezentat cam precar, fotbalul etalat a fost 'peste media Ligii 1'. Oaspeții au început tare și ne-au cam înghesuit în propria jumătate, doar că nu s-au așteptat, probabil, la ceea ce vom numi 'efectul Henrique'. După un prim șut expediat de brazilian peste, tot el a fost implicat în prima mare ocazie a jocului, din minutul 11: mingea a circulat pe ruta Șeroni - Henrique - Llorente - Bărbuț, iar ultimul a tras din poziție centrală peste poartă. Am scăpat la faza de atac dezvoltată în flancul nostru stâng căteva minute mai târziu, unde Șeroni era lăsat prea des singur în fața unui adversar rapid, în persoana lui Alexandru Stan. Prima minge pe poarta noastră s-a arătat în minutul 21, la o fază fixă, când Scutaru a intrat mai mult sub minge și Teixeira a înțepat balonul, Straton ieșind oportun să blocheze. Jocul s-a domolit ulterior, deși Bărbuț părea mereu periculos, în timp ce slăbiciunile noastre pe stânga puneau în pericol integritatea zeroului de pe tabelă. Și apoi, minutul 37: Șeroni reușește în sfârșit o deposedare în fața lui Stan, preia pe genunchi și o ia la pas săltat spre poarta adversă; niciun adversar nu-i stă în cale, fundașul nostru ajunge în careu și trage perfect la colțul lung, dintr-un unghi neprietenos, de altfel. E gol! Astra nu s-a dezmeticit până la pauză, nereușind să facă mare lucru nici la fazele fixe de care au beneficiat.

La reluare însă, au început sus. După un șut ratat al lui Budescu, Florea a fost deschis bine pe culoar, dar Bocșan a intervenit la sacrificiu (așa cum a mai făcut de cel puțin două ori) și a blocat șutul. Oricum, nu arăta prea grozav pentru noi, căci posesia era aproape exclusiv a oaspeților. Era genul de moment în care ceri divinității o contră bună, să rupi elanul adversarului - dar mai rar o și primești. Faza din minutul 54 a plecat tot de la Șeroni, care a urcat puțin cu mingea, a oprit puțin faza și apoi l-a deschis pe Henrique în lung de linie. Brazilianul, cu doi adversari în față, l-a întors pe Săpunaru, a pătruns în careu, l-a întors și pe Geraldo și deodată se afla singur cu portarul: n-a iertat! La doi zero am început să urmăresc obsesiv ceasul de pe tabelă, care parcă mergea înapoi, nu înainte. În minutul 59, Străuț a beneficiat de o devidere la șutul din liberă a lui Artean și a tras tare, dar pe direcția portarului, Lung reușind să respingă în corner. Zece minute mai târziu, Florea și Teixeira au combinat în fața careului nostru, cel dintâi a trecut de Bocșan, a ajuns central, doar că șutul nu a mers cu prea multă forță spre poartă. În replică, minutul 73, insistențele lui Bărbuț, care a hărțuit constant adversarii, au fost răsplătite cu o recuperare în careul advers, dar n-a reușit să iasă destul din unghi cât să și tragă cu spațiu spre poartă. La buturile noastre, oaspeții au avut un gol anulat, iar apoi Florea a trecut cam ușor de Șeroni, n-a fost presat nici de Scutaru, și a avut timp să plaseze o minge spre colțul lung, doar că a plasat-o dincolo de bară. Finalul, cu echipele rupte, a mai adus o serie de ocazii. Popovici a bifat două, un șut frumos respins de Lung în corner și un șut blocat în careu, după lansarea lui Llorente. Ultima ocazie a aparținut Astrei, care ținut cu prea multă lejeritate de minge în careul nostru, faza fiind finalizată cu un lat din careul mic, dar Straton, ca de atâtea ori în acest sezon, a fost la înălțime. Și gata!

A fost o prestație grozavă a Politehnicii, chiar a fost. Cu excepția lui Doman, care a vrut prea mult și nu i-a ieșit mai deloc, toată echipa s-a prezentat exemplar. Șeroni, improvizat în flancul stâng, a decis practic jocul și a rezistat bine în apărare, deși după gol acuza dureri. Când face câte un meci din ăsta, îți dă impresia că este sufletul echipei. Scutaru, revenit după multe meciuri pe tușă, s-a instalat degrabă alături de Bocșan, amândoi trecându-și în cont intervenții importante. Străuț, la fel, a avut o evoluție solidă, cu accent pe partea defensivă. Dacă Artean și Croitoru au alergat mult să oprească atacurile adverse, Llorente s-a evidențiat ca fiind mintea limpede la centru, cu nenumărate mingi distribuite inteligent și eficient, trei pase care se puteau converti în gol, dacă Bărbuț și Popovici erau mai inspirați. Nivelul de joc din ultima vreme a spaniolului mi se pare admirabil. Bărbuț, deși n-a avut mari reușite, a fost de o insistență de aplaudat, reușind recuperări utile și fiind un ghimpe constant în apărarea Astrei. Iar sus, nebănuitul Pedro, a fost așa cum ni-l aducem aminte - nebănuit. Faza de la gol a fost deosebită, dar nu a fost singura acțiune bună a brazilianului, care dacă ar prinde șase luni fără accidentări, ar avea toate șansele să se facă remarcat și la acest nivel. Popovici, intrat pe parcurs, a fost periculos, da l-aș fi vrut mai inspirat la finalizare, în vreme ce Vădrariu și Sîntean, introduși mai degrabă la final, n-au avut mult timp să se remarce.

Nu mai vreau să zic mare lucru. Echipa a grăit cel mai elocvent din teren, iar Ionuț Popa merită toate aprecierile pentru cum i-a așezat în teren și i-a montat pentru această dispută. Urmează trei săptămâni tare grele, cu cinci deplasări din șase meciuri, deci va trebuit să ne dozăm bine efortul. Aș pune accent pe cele două jocuri de cupă și pe disputa de acasă cu Voluntari, dar orice punct pe lângă acestea ne-ar fi de folos.

Poate, până nu e prea târziu, Timișoara se va trezi să savureze ceea ce fac acești 'jucători de liga a doua' pe teren.

Din toți rărunchii: bravo Poli!

Poli: Straton (6,5) - Străuț (6), Bocșan (6), Scutaru (6), Șeroni (7,5) - Artean (6) - Bărbuț (6), Llorente (6,5), Croitoru (6), Doman (4,5) - P. Henrique (7)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Henrique (min 67)
Vădrariu pentru Doman (min 90)
Sîntean pentru Bărbuț (min 89)


Google+