Nu că aș vrea să o iau de-a gata, dar chiar mă buimăcește gândul că suntem pe punctul de a ajunge în prima finală de Cupă din 2009 încoace. Calificarea obținută în primul tur, împotriva Viitorului, se dovedește să fi fost un rezultat chiar mare, mai ales dacă stăm să contemplăm că era prima victorie la capătul unei secete de zece partide, începută în aprilie.
După startul greu în campionat, care a culminat cu aproape-demiterea lui Ionuț Popa înainte de meciul cu CSMS Iași, echipa și-a găsit ritmul. De fapt, cred că nu a fost doar o chestiune de ritm, cât de legarea compartimentului defensiv. Nu e întâmplător că aproximativ atunci au început să joace Novak și Străuț (ambii debutând în tristul meci de la Voluntari), iar încet, încet s-au legat și Bocșan/Cânu în centru. Odată cu stabilizarea flancurilor, am putut lucra mai liber în centru, unde colaborările Scutaru/Bocșan și Scutaru/Șeroni au dovedit că pot funcționa la fel de bine. Consolidarea liniei de mijloc, odată cu venirea lui Llorente și creșterea lui Artean, a fost și ea decisivă.
Și intrarea lui Drăghici în primul unsprezece s-a dovedit importantă, după ce aproape tot turul am jucat fără un vârf puternic. Jucătorul care fusese aproape de ASU în această vară, dar a fost criticat ca fiind susceptibil la accidentări, a lăsat senzația că poate am greșit în a-l aduce, după ce luni de zile n-a putut evolua. Dar odată pus pe picioare, a evidențiat cât de important este un jucător de talie în fotbalul 'modern' al Ligii 1, chiar dacă nu are viteză sau calități combinative deosebite. Drăghici e un fel de elogiu al atacanților din anii 2000, oportuniștii care operau din instinct, din inteligența poziționării și din voință.
Dar toate aceste rezultate au stat în „bulangianismul” lui Ionuț Popa, pe care chiar antrenorul l-a invocat după o victorie recentă. Odată bulangiu fiindcă a fost adus aici, deși nu mai avea cine știe ce carieră de antrenor. A doua oară bulangiu că Bărbuț a făcut a doua cursă a vieții cu Craiova. A treia oară că Șeroni a fost atins de divinitatea fotbalistică la Iași. A patra oară că a nimerit un portar excelent, cum n-am mai avut de ceva vreme. Dincolo de astea, însă, Popa (alături de, s-o zicem, Miculaș) a avut inteligența de a aduna un grup care se cunoștea, repede. Faptul că a făcut-o în mare grabă s-a dovedit decisiv, fiindcă aproape toți jucătorii și staff-ul tehnic au fost împreună încă din momentele de mare incertitudine, iar atunci când au dat de greu, au ținut aproape. Și dincolo de această constelație favorabilă, am avut șansa unei reașezări administrative care dă speranțe, care a gestionat cu inspirație atât problemele financiare, cât și cele sportive. Doar că... nu suntem decât la început și greul continuă.
Repede, cele mai bune meciuri:
- Poli - Astra 2:0 (6,08)
- Poli - Viitorul 1:0 (5,88)
- Poli - Voluntari 1:0 (5,85)
- Iași - Poli 0:1 (5,83)
- Poli - Craiova 3:2 (5,79)
Nu e loc de dubii, meciul cu Astra a fost într-adevăr unul excepțional pentru echipă. Și celelalte victorii au avut mare însemnătate, dar cireașa e giurgiuveană.
Singura problemă e că avem și eșecuri pe măsura victoriilor - nu atât prin asprimea lor ca scor, cât prin senzația de neputință pe care ne-au lăsat-o.
- Poli - Botoșani 0:5 (4,81)
- Voluntari - Poli 4:1 (4,92)
- Poli - Târgu Mureș 0:1 (5,17)
- Botoșani - Poli 2:0 (5,21)
- Poli - Pandurii 1:3 (5,23)
Tras linie? Hai să așteptăm până la finalul sezonului, că atunci se numără puișorii. Dar putem spera și asta e mare lucru.
Să aruncăm și un ochi la cum se aștern mediile jucătorilor. De menționat însă că aceste note iau în considerare doar prezențele din campionat, și mai mulți jucători importanți (Scutaru, Artean, Drăghici, chiar și Bocșan, Străuț, Novak și Cânu) sunt aproape de top. Unii au dezavantajul de a fi jucat în prima parte a campionatului, alții au câte-o chiflă mai mare în dreptul lor - de fapt, majoritatea au câte una. În plus, o parte au prins patru-cinci meciuri de cupă, toate câștigate, deci trebuie să vedem mai mult un nucleu, decât individualități. Singurul care chiar se distinge e Straton, dar asta se poate întâmpla la un portar bun.
Și ce-aș mai remarca, Străuț se dovedește a fi o varianta mai constantă în dreapta față de predecesorul său, Belu, în vreme ce Bocșan a făcut un salt important, de la 4,93 la 5,50.
REMARCAȚII
1. Cătălin Straton - 5,83 (18 meciuri)
Pentru un portar care nu avea așa de multă experiență în Liga 1, Straton se dovedește o mare surpriză plăcută. Craiova a greșit că l-a cedat, mai ales că prinsese niște jocuri în prima parte a acestui an, dar pierderea lor e câștigul nostru. Deși a fost aproape de a ieși din primul unsprezece după meciul cu Botoșani (în care eu nu l-aș fi penalizat, dar pariul lui Popa a funcționat în acest caz, spre deosebire de situația lui Elek), cea mai importantă calitate pe care o are este constanța. Știi că o să-ți apere ce e de apărat, iar atunci când prinde un meci bun, poate să facă și diferența - cum a fost cu Mediaș, Viitorul (în tur) sau chiar Pandurii (în retur). Nu că ar fi de uitat parade mai recente, precum cea din minutul 90 cu Voluntari sau una asemănătoare cu Târgu Mureș.
2. Alin Șeroni - 5,69 (19 meciuri)
Șeroni e cumva opusul lui Straton, un jucător imprevizibil, care ți-o poate mânca atunci când ți-e mai dragă lumea, dar totodată are abilitatea să dinamizeze echipa, să o injecteze cu atitudine și să facă ceva din nimic. Chiar și atunci când joacă bine, probabilitatea-i mare să-și treacă în cont măcar o eroare importantă, de judecată sau de execuție. Din fericire, ultimele meciuri l-au văzut ceva mai constant, fără să fi compromis personalitatea sa din teren, și până una alta, a decis soarta a două partide prin cursele sale impozante. Dacă i se oferă susținerea de care are nevoie, adică un dublaj rezonabil, sunt convins că Șeroni poate reveni la nivelul arătat acum doi ani.
3. Fernando Llorente - 5,69 (13 meciuri)
Nu cred că e un secret, faptul că Llorente e unul dintre preferații mei. Se numără printre puținii jucători din lot care au curajul și abilitatea să joace cu capul sus; știe să controleze mingea și adversarul, să vadă jocul și să ofere execuțiile tehnice necesare, fie că vorbim de jocul de pase sau de finalizare. E drept că uneori se expune prin dorința de a găsi cea mai bună soluție, dar de asta se numește joc de echipă. Deși Poparadu a intrat și el bine cât a putut fi folosit, nu cred că dispune de aceeași calitate. Este însă mai bine pentru toată lumea că avem de gestionat mai mulți jucători buni pe un post, decât alternativa - să n-avem concurneță.
4. Cristian Bărbuț - 5,66 (19 meciuri)
La un moment dat, Bărbuț era liderul acestei statistici, dar forma sa din ultimele meciuri a dezamăgit. După sezonul trecut, care a fost de tristă amintire, e de bun augur că mijlocașul dreapta se numără din nou printre cei mai importanți jucători ai echipei. Chiar dacă se vorbește despre o plecare a sa, speranța e că dacă se va întâmpla, să reprezinte și o gură de aer pentru club din punct de vedere financar. Pe teren, importanța șeptarului nu poate fi ignorată, chiar și atunci când nu ajunge să creeze pericol direct, fiind un ghimpe neplăcut pentru apărările adverse.
5. Marius Croitoru - 5,58 (18 meciuri)
Chiar dacă lasă impresia că poate fi un jucător dificil de gestionat, iar uneori încetinește jocul, Croitoru se dovedește capabil și la 36 ani să fie motorul echipei. Am impresia că a fost de ajutor și jucătorilor tineri care au prins mai multe minute în acest sezon, oferindu-le atenție și încredere, așa cum a făcut-o și cu colegul său de linie, Artean. Pare că măcar o parte din răutatea sa a fost preluată de acesta, deși e clar că la închidere responsabilitățile poziționale sunt mai mari decât în spatele vârfurilor. Într-un sistem mai fluid central, cum este al nostru, ajută însă mult că Artean, Llorente și Croitoru se pot acoperi reciproc.
CEILALȚI REMARCAȚI
1. Iulian Roșu - 5,10 (7 meciuri)
Cu doar cinci jocuri notate, Roșu are neșansa de a se găsi în fruntea acestei liste. Nu este însă foarte reprezentativ pentru mijlocașul central, care a primit puține oportunități de a juca - nefiind ajutat nici de faptul că atunci când le-a primit, n-a ieșit în evidență. Probabila lui plecare nu ar fi o pierdere mare, însă cumva îmi pare rău că nu l-am văzut mai mult, atât pe el, cât și pe alți tineri din lotul primei echipe.
2. Cătălin Doman - 5,16 (16 meciuri)
Deși în retur a evoluat ceva mai bine (exceptând meciul cu Astra), feblețea lui Popa rămâne unul din punctele slabe ale primului unsprezece. Pentru toată calitatea tehnică pe care o are, faptul că marchează (și ajunge în poziții de finalizare) doar din faze fixe, mi se pare insuficient. Până la urmă, Bărbuț pe dreapta, chiar dacă cu un singur gol, a avut multe oportunități de a înscrie. Nici la serviciu nu te poți baza pe Doman în campionat, deci rămâne un jucător exploziv, însă mult prea imprevizibil și lipsit de eficacitate. Evident, dacă rămâne pe trendul actual, va fi interesant, iar pentru un jucător care a lipsit de pe teren atâta amar de vreme, n-ar fi exclus să-și mai poată crește jocul pe parcursul sezonului.
3. Cătălin Vădrariu - 5,17 (8 meciuri)
Speram la mai multe de la Vădrariu, care n-a avut însă oportunitatea de a-și intra propriu-zis în mână. Ca fundaș stânga n-a arătat calitățile necesare, mai ales ca poziționare, pentru a rămâne acolo, iar ca mijlocaș de bandă e fost mai util oferind dublaj la fundaș, decât pentru acțiuni ofensive. N-a ajutat nici accidentarea care l-a scos din circuit după o pregătire completă de vară. Nu știu în ce măsura este o soluție pentru flancul stâng, dar aceeași regulă se aplică: în lipsa unor alternative solide, jucătorii care s-au regăsit în lot de la început, ar trebui păstrați.
4. Alexandru Popovici - 5,21 (17 meciuri)
Nu mi-e clar ce rol are Popovici în așezarea noastră tactică. Atunci când e folosit vârf, adversarii îl neutralizează cu destulă lejeritate, excepție făcând pasele lungi la care are destul spațiu să alerge. Deși a marcat de trei ori (inclusiv reușita de mare importanță în semifinala de la Târgu Mureș), inabilitatea sa de a fi mai precis la finalizare mă face să cred că nu ajută destul echipa cât să se regăsească atât de des pe teren. Sau de fel.
5. Alin Cârstocea - 5,25 (16 meciuri)
Și Cârstocea vine după un sezon de pauză, deci într-un anume fel aș sugera să avem răbdare cu el, dacă el e dispus să aibă răbdare la Poli. Partea goală e că în primele meciuri a fost invizibil pe teren, nicidecum un înlocuitor ideal pentru vreunul din colegii săi de la mijloc. Partea plină e că a făcut apoi două meciuri bune, la Iași și cu Viitorul, și a participat la trei victorii în cupe, un trend pozitiv. Cert e că ne trebuie cinci mijlocași centrali cu care să jonglăm, deci ar avea un rol de jucat. El sau altcineva.
Să aruncăm și un ochi la cum se aștern mediile jucătorilor. De menționat însă că aceste note iau în considerare doar prezențele din campionat, și mai mulți jucători importanți (Scutaru, Artean, Drăghici, chiar și Bocșan, Străuț, Novak și Cânu) sunt aproape de top. Unii au dezavantajul de a fi jucat în prima parte a campionatului, alții au câte-o chiflă mai mare în dreptul lor - de fapt, majoritatea au câte una. În plus, o parte au prins patru-cinci meciuri de cupă, toate câștigate, deci trebuie să vedem mai mult un nucleu, decât individualități. Singurul care chiar se distinge e Straton, dar asta se poate întâmpla la un portar bun.
Și ce-aș mai remarca, Străuț se dovedește a fi o varianta mai constantă în dreapta față de predecesorul său, Belu, în vreme ce Bocșan a făcut un salt important, de la 4,93 la 5,50.
REMARCAȚII
1. Cătălin Straton - 5,83 (18 meciuri)
Pentru un portar care nu avea așa de multă experiență în Liga 1, Straton se dovedește o mare surpriză plăcută. Craiova a greșit că l-a cedat, mai ales că prinsese niște jocuri în prima parte a acestui an, dar pierderea lor e câștigul nostru. Deși a fost aproape de a ieși din primul unsprezece după meciul cu Botoșani (în care eu nu l-aș fi penalizat, dar pariul lui Popa a funcționat în acest caz, spre deosebire de situația lui Elek), cea mai importantă calitate pe care o are este constanța. Știi că o să-ți apere ce e de apărat, iar atunci când prinde un meci bun, poate să facă și diferența - cum a fost cu Mediaș, Viitorul (în tur) sau chiar Pandurii (în retur). Nu că ar fi de uitat parade mai recente, precum cea din minutul 90 cu Voluntari sau una asemănătoare cu Târgu Mureș.
2. Alin Șeroni - 5,69 (19 meciuri)
Șeroni e cumva opusul lui Straton, un jucător imprevizibil, care ți-o poate mânca atunci când ți-e mai dragă lumea, dar totodată are abilitatea să dinamizeze echipa, să o injecteze cu atitudine și să facă ceva din nimic. Chiar și atunci când joacă bine, probabilitatea-i mare să-și treacă în cont măcar o eroare importantă, de judecată sau de execuție. Din fericire, ultimele meciuri l-au văzut ceva mai constant, fără să fi compromis personalitatea sa din teren, și până una alta, a decis soarta a două partide prin cursele sale impozante. Dacă i se oferă susținerea de care are nevoie, adică un dublaj rezonabil, sunt convins că Șeroni poate reveni la nivelul arătat acum doi ani.
3. Fernando Llorente - 5,69 (13 meciuri)
Nu cred că e un secret, faptul că Llorente e unul dintre preferații mei. Se numără printre puținii jucători din lot care au curajul și abilitatea să joace cu capul sus; știe să controleze mingea și adversarul, să vadă jocul și să ofere execuțiile tehnice necesare, fie că vorbim de jocul de pase sau de finalizare. E drept că uneori se expune prin dorința de a găsi cea mai bună soluție, dar de asta se numește joc de echipă. Deși Poparadu a intrat și el bine cât a putut fi folosit, nu cred că dispune de aceeași calitate. Este însă mai bine pentru toată lumea că avem de gestionat mai mulți jucători buni pe un post, decât alternativa - să n-avem concurneță.
4. Cristian Bărbuț - 5,66 (19 meciuri)
La un moment dat, Bărbuț era liderul acestei statistici, dar forma sa din ultimele meciuri a dezamăgit. După sezonul trecut, care a fost de tristă amintire, e de bun augur că mijlocașul dreapta se numără din nou printre cei mai importanți jucători ai echipei. Chiar dacă se vorbește despre o plecare a sa, speranța e că dacă se va întâmpla, să reprezinte și o gură de aer pentru club din punct de vedere financar. Pe teren, importanța șeptarului nu poate fi ignorată, chiar și atunci când nu ajunge să creeze pericol direct, fiind un ghimpe neplăcut pentru apărările adverse.
5. Marius Croitoru - 5,58 (18 meciuri)
Chiar dacă lasă impresia că poate fi un jucător dificil de gestionat, iar uneori încetinește jocul, Croitoru se dovedește capabil și la 36 ani să fie motorul echipei. Am impresia că a fost de ajutor și jucătorilor tineri care au prins mai multe minute în acest sezon, oferindu-le atenție și încredere, așa cum a făcut-o și cu colegul său de linie, Artean. Pare că măcar o parte din răutatea sa a fost preluată de acesta, deși e clar că la închidere responsabilitățile poziționale sunt mai mari decât în spatele vârfurilor. Într-un sistem mai fluid central, cum este al nostru, ajută însă mult că Artean, Llorente și Croitoru se pot acoperi reciproc.
CEILALȚI REMARCAȚI
1. Iulian Roșu - 5,10 (7 meciuri)
Cu doar cinci jocuri notate, Roșu are neșansa de a se găsi în fruntea acestei liste. Nu este însă foarte reprezentativ pentru mijlocașul central, care a primit puține oportunități de a juca - nefiind ajutat nici de faptul că atunci când le-a primit, n-a ieșit în evidență. Probabila lui plecare nu ar fi o pierdere mare, însă cumva îmi pare rău că nu l-am văzut mai mult, atât pe el, cât și pe alți tineri din lotul primei echipe.
2. Cătălin Doman - 5,16 (16 meciuri)
Deși în retur a evoluat ceva mai bine (exceptând meciul cu Astra), feblețea lui Popa rămâne unul din punctele slabe ale primului unsprezece. Pentru toată calitatea tehnică pe care o are, faptul că marchează (și ajunge în poziții de finalizare) doar din faze fixe, mi se pare insuficient. Până la urmă, Bărbuț pe dreapta, chiar dacă cu un singur gol, a avut multe oportunități de a înscrie. Nici la serviciu nu te poți baza pe Doman în campionat, deci rămâne un jucător exploziv, însă mult prea imprevizibil și lipsit de eficacitate. Evident, dacă rămâne pe trendul actual, va fi interesant, iar pentru un jucător care a lipsit de pe teren atâta amar de vreme, n-ar fi exclus să-și mai poată crește jocul pe parcursul sezonului.
3. Cătălin Vădrariu - 5,17 (8 meciuri)
Speram la mai multe de la Vădrariu, care n-a avut însă oportunitatea de a-și intra propriu-zis în mână. Ca fundaș stânga n-a arătat calitățile necesare, mai ales ca poziționare, pentru a rămâne acolo, iar ca mijlocaș de bandă e fost mai util oferind dublaj la fundaș, decât pentru acțiuni ofensive. N-a ajutat nici accidentarea care l-a scos din circuit după o pregătire completă de vară. Nu știu în ce măsura este o soluție pentru flancul stâng, dar aceeași regulă se aplică: în lipsa unor alternative solide, jucătorii care s-au regăsit în lot de la început, ar trebui păstrați.
4. Alexandru Popovici - 5,21 (17 meciuri)
Nu mi-e clar ce rol are Popovici în așezarea noastră tactică. Atunci când e folosit vârf, adversarii îl neutralizează cu destulă lejeritate, excepție făcând pasele lungi la care are destul spațiu să alerge. Deși a marcat de trei ori (inclusiv reușita de mare importanță în semifinala de la Târgu Mureș), inabilitatea sa de a fi mai precis la finalizare mă face să cred că nu ajută destul echipa cât să se regăsească atât de des pe teren. Sau de fel.
5. Alin Cârstocea - 5,25 (16 meciuri)
Și Cârstocea vine după un sezon de pauză, deci într-un anume fel aș sugera să avem răbdare cu el, dacă el e dispus să aibă răbdare la Poli. Partea goală e că în primele meciuri a fost invizibil pe teren, nicidecum un înlocuitor ideal pentru vreunul din colegii săi de la mijloc. Partea plină e că a făcut apoi două meciuri bune, la Iași și cu Viitorul, și a participat la trei victorii în cupe, un trend pozitiv. Cert e că ne trebuie cinci mijlocași centrali cu care să jonglăm, deci ar avea un rol de jucat. El sau altcineva.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu