Se afișează postările cu eticheta Interviuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Interviuri. Afișați toate postările

15 noiembrie 2018

Interviu: Cristian Melinte

Am stat de vorbă ieri cu unul dintre căpitanii echipei din acest sezon, veteranul de prezențe în alb-violet din actualul lot. Melinte este la patru partide distanță de borna celor 100 de meciuri disputate pentru Poli, o performanță rară la marele dute-vino cu care suntem obișnuiți.


Ca și noi, și el suferă pe seama acestei lipse acute de rezultate - o situație pe care nu și-o poate explica, știind că are alături jucători tineri care pot mai mult decât o arată tabela de scor meci de meci. Dar până să ajugem acolo, am vorbit despre drumul luat înspre fotbalul mare (sărind peste perioada petrecută la Tim Giroc sau la Auxerre Lugoj), periplul italian și amintirile bune care-l leagă de Poli.

Data naşterii09.05.1988
Locul naşteriiTimișoara
Înălţime1,83 m
Greutate74 kg
PoziţieFundaș central


De tânăr, ai avut traiectoria multora din zona asta a țării: în loc să vii la Poli, ai ajuns la Dinamo și apoi ai plecat afară.

Așa a fost. În 2006 trebuia să vin aici, la Poli II, unde am și făcut cantonamentul de vară, dar nu știu ce s-a întâmplat și am ajuns la UTA. Am stat doi ani, am debutat în Liga 1, am plecat la Dinamo unde am stat jumătate de an și apoi am mers în Italia.

Cum a fost contactul cu fotbalul italian? Un sezon ai jucat la Palermo.

A fost o diferență foarte mare  - poate prea mare și de aceea nu am rezistat mult. Jumătate de an mi-a prins bine cât am jucat la Piacenza în Serie B, acolo am evoluat meci de meci, iar după aceea am plecat împrumut la Petrolul. Poate aia a fost o greșeală, că m-am întors în țară, poate trebuia să rămân tot în Italia.

Aia am vrut să întreb, dacă nu te gândești...

Da, acuma da, dar atunci eram tânăr și vroiam acasă, Petrolul promovaseră în Liga 1, au inaugurat stadionul nou. Până la urmă a fost o perioadă frumoasă și acolo.

Ce crezi că ți-a lipsit să rămâi în Serie A?

Probabil experiența. Aveam foarte puține meciuri în L1, doar șapte sau opt meciuri, și a fost o diferență foarte mare. Poate dacă mai rămâneam un an-doi să mai joc în L1 la noi, era mai bine.

Dar cine are răbdare la 20-21 de ani să facă asta?

Da, normal, când se ivește ocazia nu mai stai pe gânduri.

Ce post jucai în Italia?

Fundaș stânga. Am jucat peste tot în linia de fund și în fața apărării, dar cel mai bine mă simt fundaș central.

Cât ai jucat de fapt la Palermo?

Două meciuri – într-unul am intrat și într-unul am fost schimbat la pauză, cu Inter. Plus am jucat un meci întreg în Cupa Italiei.

(n.ed. ca fapt divers, echipa din acel meci de Cupă cu Reggina: Rubinho - Cassani, Bovo, Kjær, Melinte – Bresciano, Liverani, Simplício, Nocerino – Miccoli, Cavani; au mai intrat Blasi, Budan și Pastore)

Sunt mulți fotbaliști tineri care pleacă în Italia, dar puțin care se întorc foarte sus. E un fotbal riguros, dificil.

Așa e. Poate dacă pleci de mic, la 15-16 ani, să mai prinzi și un an-doi de juniorat acolo, este mai ușor. Sau să pleci pe la 23 de ani, când ai măcar câteva zeci de meciuri în L1.

Cum ai ajuns la Poli prima oară?

Clubul era în L2, eu eram la Chiajna, și m-a sunat domnul Timofte, spunându-mi că se vrea promovarea – echipa avea deja șapte-opt puncte avans. Am vorbit și cu Dan Alexa, pe care nu-l cunoscusem înainte – adică eu îl știam, el nu mă știa pe mine [râde]. Chiar îmi doream să joc aici, cine nu-și dorește să joace pentru echipa orașului în care s-a născut? Păcat că nu ne-am menținut mai mulți ani în L1, să putem să ne luptăm măcar pentru play-off.

E ușor să vorbești despre momentele grele, dar care au fost cele mai bune momente cât ai fost la Poli?

Am avut meciuri bune și la prima venire aici, un moment special fiind cel al promovării. Chiar dacă era asigurată cu multe etape înainte, a fost prima mea promovare și este o senzație frumoasă să știi că ai ajuns astfel în L1. De anul trecut îmi aduc aminte de victoria cu CFR Cluj, deși pe final am fost aproape de a intra în istorie, să fim întorși de la 4-0. A mai fost și victoria de la Dinamo, mai multe momente în acele prime zece etape. Ce s-a întâmplat cu noi în retur, nu știu.

Ai putea identifica o singură cauză pentru retrogradare?

Nu. Tot stau și vorbesc cu unii și cu alții, vorbeam și noi atunci în vestiar „ce se întâmplă că nu putem câștiga un meci?”. Nu găseam explicații. De ce la antrenamente eram într-un fel, iar în meci nu se mai lega nimic? De presiune nu era vorba, că eram toți jucători cu experiență. Chiar nu pot să-mi explic ce s-a întâmplat, la ce lot am avut. Acum trei ani, iarăși, ce lot am avut când am retrogradat. Oricum, anul trecut și arbitrajele, parcă toate au fost contra, la fiecare meci ba penalty neacordat, ba penalty dat prea ușor împotriva noastră.

Nu ne mai putem întoarce acum, dar este păcat pentru situația actuală, eu nu-mi imaginam că Poli poate să ajungă în așa un moment. Încă aștept să mă trezesc, parcă sunt într-un vis urât, și nu-mi vine să cred că nu putem face un punct în L2. Chiar dacă majoritatea jucătorilor sunt tineri, adversarii când văd tricoul ar trebui să fie speriați. Dar nu, „pe ăștia îi batem sigur”. Ar trebui și jucătorii tineri să aibă mai mult orgoliu.

Crezi că asta ne lipsește, orgoliul?

Îi văd la antrenament zi de zi, nu sunt jucători slabi, dar și la ei se întâmplă ceva în timpul meciului. Faptul că nu am mai câștigat de atâtea etape și toată lumea vorbește numai prostiile despre pariuri, ne afectează. Îi văd în vestiar că atunci când conducem cu 1-0 sunt speriați. Mulți dintre ei parcă nu mai vor să fie pe teren, „că dacă ne întorc, ne face lumea pariori” și le e teamă de orice greșeală. Dar puțină răutate ar trebui să aibă și ei, pentru că sunt jucători care au evoluat și în L1, unde capeți ceva experiență.

Am vrut să te întreb, ce crezi că ne trebuie să ne redresăm?

Ne-ar mai trebui jucători cu experiență, m-am uitat la toate echipele, au jucători cu meciuri în L1. E greu cu doar doi-trei jucători experimentați pe teren, cum suntem eu cu Tavi (Drăghici) și Smaranda, care ne ajută coordonând apărarea.

Cum simți că s-a schimbat rolul tău în lot?

Precum ziceam, e greu. Sunt mulți tineri care nu au experiență, asta pe lângă Haruț și Bîrnoi, care măcar au fost cu noi anul trecut. Dar era altă situație, nu aveau presiune, știau sigur că unul dintre ei joacă. 

Poate și eu mai greșesc fiindcă sunt momente când sunt prea nervos, în care reacționez urât, dar nu mă așteptam să fim în situația asta. Eu unul nu pot să accept așa ceva, e rușinos ce se întâmplă, să ai cinci puncte după atâtea etape. Nu mă gândeam că e posibil, dacă-mi zicea cineva că așa va fi la începutul anului, pur și simplu nu-l credeam. Eu tot sper înainte de fiecare meci, sper că se întâmplă ceva și că reușim să câștigăm. Probabil că primul meci este greu, să prindă și cei tineri încredere și să-și dea drumul la joc, să fie mai răi puțin.

Urmează meciul cu Petrolul, ce speranțe ai?

Sper să spargem gheața, cu toate că va fi foarte greu. Oricum, noi am pierdut puține meciuri la diferență mare – să ne aducem aminte cum am pierdut cu Târgoviște, Clinceni, Snagov.

Ești mulțumit de cariera ta în acest punct?

Până acuma zic că am avut o carieră – nu extraordinară, dar plină. Ținând cont de situația din România, de câți jucători sunt, eu zic că am jucat la un nivel bun, sper să mai joc în continuare, să treacă această perioadă. Sper să mai am ani buni de jucat în L1. Eu am rămas cu gândul că se promovează. Am plecat un an ultima oară, când m-am dus la Chiajna, și mi-a părut rău că am plecat, am vrut să rămân să ajut la revenirea în L1, dar se pare că ne luptăm să nu retrogradăm în L3.

Ziceai într-un interviu la 20 de ani că vrei să câștigi bani cât să-ți întreții familia, că ai avut o viață modestă crescând.

Acolo s-a interpretat urât. Îmi aduc aminte, după ce am dat interviul acela și am văzut titlul, nu era ce am zis eu. Nu am avut o copilărie să duc lipsuri, ai mei mi-au acordat tot ce am avut nevoie, au făcut tot posibilul să am pentru antrenamente ghete, mingi, echipament – atunci noi trebuia să venim de acasă și cu mingea. Dar am zis că vreau să ajung fotbalist, ca să pot să-mi întrețin eu familia. Și Dumnezeu m-a ajutat, i-am ajutat pe ai mei și îi ajut în continuare, sper să mai joc câțiva ani și să o fac în continuare. Pentru că familia este cea mai importantă, pentru ei aș face orice.

19 septembrie 2018

Interviu: Flavius Toboșaru

Ne-am lungit la vorbă cu cel mai nou component al lotului condus de Ștefan Nanu. Toboșaru, care a făcut senzație sezonul trecut la calificările pentru Elite, a urcat o treaptă spre juniorii U19 în acest an, unde din nou a devenit golgheter. Chiar dacă s-a ratat calificarea, câțiva jucători au arătat calități care să-i recomande echipei mari - alături de Toboșaru regăsindu-se în lotul echipei mari și Sergiu Românu, ambii născuți în 2002.


În contextul în care ducem lipsă de jucători cu viteză, care să atace mingile lungi și diagonalele trimise din centru, se prea poate ca tânărul mijlocaș de șaisprezece ani să aibă șansa de a se afirma în acest sezon. Ar fi o poveste specială, așa cum este și povestea lui personală, pe care ne-a spus-o fără rețineri sau menajamente. Cum se cade la această vârstă.

Data naşterii15.04.2002
Locul naşteriiCaransebeș
Înălţime1,64 m
Greutate63 kg
PoziţieMijlocaş stânga

Unde te-ai născut?

Sunt de loc din Caransebeș. Am stat acolo până la șase ani, după aceea am trăit o vreme la Reșița și apoi la Oțelul Roșu.

Și unde te-ai simțit cel mai bine?

Mai degrabă la Reșița. Mai merg prin zonă, fiindcă am o mătușă care stă acolo, am și prieteni – mereu când ajung, mă cheamă la un fotbal. Am și jucat doi ani la Gloria Reșița, după care am fost împrumutat la Muncitorul. Aveam o echipă bună la început, dar încet, încet au plecat toți.

Te-a susținut familia în aventura asta fotbalistică?

Nu din prima. Când am vrut să mă înscriu la Gloria, mama și unchiul meu n-au vrut să mă lase, insistând să mă țin de școală. Norocul meu a fost că am avut susținerea mătușii, care mi-a ținut partea și m-a dus la primul meu antrenament, fără ca ei să știe. Și după ce am început să joc, puneau presiune să am note bune, iar atunci când nu aveam, nu mă lăsau să merg la fotbal. Deci îmi luam ghetele pe ascuns, plecam în haine de stradă „la plimbare” și mă duceam să prind antrenamentul!

Cum ai ajuns la Timișoara?

După ce ne-am mutat la Oțelul Roșu, am jucat acolo, iar când mama mea a avut șansa de a pleca să lucreze afară, am vrut să revin la Reșița. Asta era acum doi ani și jumătate. Fostul meu antrenor, care-și dorea să facă performanță cu juniorii, ne împingea din spate, mi-a propus să merg la Timișoara, să dau probe. Iar după al doilea antrenament mi-au zis să-mi aduc bagajele, să mă mut aici.

Acum stai în Complex?

Da. Un an am stat singur, iar de ceva vreme stau cu un coleg de la juniori, Bogdan Turdean.

Ți se pare greu să fii așa singur, fără părinți?

În unele momente da, la început mi-a fost mai greu, dar între timp m-am obișnuit. Mama mea e la Berlin, împreună cu sora mea mai mică.

Sora ta a învățat germană?

[râde] Da, vorbește doar germană, nu mai știe română.

Tu știi germană?

[râde] Ja, nein, danke!

Cât de des o vezi pe mama ta?

Destul de rar. Cum e foarte departe, trebuie să facă escală cu avionul, iar sora mea fiind mică, e foarte greu.

Ți-a fost greu să te încadrezi când ai ajuns la Timișoara?

Da, nu știam orașul, nu cunoșteam pe nimeni. Dar după un timp m-am obșnuit.

Cine te-a ajutat așa mai mult să te acomodezi, din echipă?

Marius Croitoru m-a ajutat foarte mult. Am și fost de Crăciun și de Revelion la el acasă, la Bacău. Fostul meu antrenor îi spusese de mine și el s-a oferit să mă urmărească.

Sezonul trecut a fost un an cu urcușuri și cu coborîșuri pentru tine.

Da, în faza de calificare am înscris 16 goluri, dar la Elite n-am reușit să înscriu nici măcar o dată! Probabil am vrut prea mult, eram disperat să marchez. Bine, eram mulțumit și dacă dădeam pasă de gol, cum a fost cu Banatul în calificări, am dat gol și în tur și în retur, am scos și penalty. La Elite, cumva, nu s-au prea legat.

Mă așteptam să fii direct la U19 anul acesta.

Doar în prima etapă am fost la U17, de atunci joc la U19. Ne-au lipsit jucători mulți în prima etapă. Atunci am și pierdut ambele meciuri, dar la U19 puteam obține un rezultat mai bun, cu siguranță. S-a văzut la meciul retur, când am dominat și am câștigat la scor.

Și acum a mai trecut o lună și ai ajuns la echipa mare. Sperai?

Normal, speram. Făceam antrenamente bune, eram serios și ăsta era obiectivul. La juniori nu eram mereu toți montați în timpul antrenamentelor, le era greu și antrenorilor să ne controleze.

Ce înseamnă Poli pentru tine? Înseamnă ceva sau e doar echipa la care joci?

Nu pot să zic că sunt fan, neapărat. Eu m-am apucat și târziu de fotbal, abia la 12 ani, după ce echipa bună de aici s-a destrămat.

Acum ai fost prima oară cu echipa mare?

Am mai fost și cu Ganea o dată, dar da, asta a fost prima oară când am și simțit-o. Să fiu și în lot pentru meci, a fost grozav. Poate dacă era altfel scorul, apucam să și joc.

Pe ce post speri să joci? La juniori ai jucat și atacant.

Mijlocaș stânga! Mi-e prea greu să joc în față la seniori, pot să mă controleze cu ușurință. Îmi place să intru din flanc în interior, fiind dreptaci. Cu stângul mă descurc la centrări, dar șuturile lasă de dorit.

Unii ar spune că ești un jucător destul de individualist. Recunoști asta?

Da, da, da. Dar cred că asta face parte din calitatea mea, din stilul meu, nu caut s-o schimb.

Cine e idolul tău?

Cristiano Ronaldo. Are așa o poveste de viață apropiată de a mea. Plus multă muncă, determinare. Îmi place și de Ronaldinho, mi-e greu să aleg între ei, deși sunt diferiți unul de celălalt. Ronaldinho era talent pur.

Ce crezi de mutarea lui Ronaldo la Juventus?

E un minus pentru Real, clar. Deși stai să te gândești că poate nu mai juca chiar la același nivel, din cauza vârstei, deci aveai necunoscuta asta.

Unii ar zice că e mai slab fotbalul în Italia, dar de fapt e mai închis, mai riguros.

Da, nu poți da la toate echipele opt goluri. Sunt multe echipe bune: Napoli, Milan, Torino, Sassuolo, Udinese. Mă uit des, atât la fotbalul italian, cât și la Spania și la Anglia.

La câte meciuri te uiți pe săptămână?

Depinde, de obicei la cele mai interesante. Două, trei.

Și la Liga a 2-a la câte de uiți pe săptămână?

[râde] La niciunul. Uneori mai merg la meciuri la Politehnica, îmi place să aud galeria, să văd atmosfera. E altceva să joci când ai galeria în spate.

Dar ai un campionat preferat?

Spania. Asta deși aș zice că fotbalul cel mai bun este în Anglia, acolo e cel mai puternic campionat. Sunt cinci echipe de top, șase. În Spania încerci să faci cinci, dar de fapt sunt trei – Barcelona, Real, Atletico. În Anglia chiar nu știi, United, City, Chelsea, Tottenham...

Bine, cu United știi. Jucători preferați din România ai?

Îmi place mult de cum juca Sânmărtean, mereu mă uitam la clipuri cu el. Lejeritatea cu care își dribla omul, cu care pasa, părea totul așa de simplu, ca și cum ar juca din inerție.

Da, da, se vede și la noi, cât de greu e uneori să găsești pasa bună în momentul potrivit. Tu cum crezi că ai face față fizic, că s-a tot discutat despre asta.

Probabil m-aș descurca, dar nu cred că aș duce nouăzeci de minute la capacitate maximă. Am văzut și la antrenamente diferența.

Sunteți mulți tineri în lot, cât crezi că e un avantaj/dezavantaj?

În timpul jocului trebuie să fie cineva mai experimentat, de aia l-a și pus antrenorul pe Melinte între apărare și mijloc, să-i poată coordona pe cei din față. Dar, așa, grupul e unit la antrenamente, nu se ceartă, e ok.

A părut că avem dificultăți în a sta mental în meci, deși în ultimele meciuri a fost mai bine.

Da, așa zice și antrenorul, că vede progres. E clar că echipa suferă fizic în repriza secundă, dar lucrăm la asta, facem antrenamente specifice. Trebuie să știm cum să ne dozăm efortul, când să forțăm, cum să stăm în teren și să tatonăm. Oricum, înveți mai multe din meci, decât de la antrenament, ții mai ușor minte greșelile.

Cine „leagă” echipa?

Din teren, Smaranda și Melinte vorbesc mult cu noi. Dar cel mai mult vorbește antrenorul, ceea ce este de mare ajutor, din moment ce sunt atâția jucători tineri. Creează o atmosferă bună, colegii care au lucrat cu el de la început îl simt aproape.

Ce crezi că poate obține echipa din acest sezon?

În primul rând trebuie să nu retrogradeze. E un lot de perspectivă, fiecare tânăr trebuie să joace, să arate ceva. S-a văzut în meciul cu Snagov, una din cele mai bune echipe din L2, că nu este o diferență mare între noi și ei.

Tu ai fost vreodată la națională?

Am fost la un trial, la care a jucat naționala cu o selecționată zonală. Am jucat bine, dar e greu, pe postul meu evoluează Ianis Stoica, de la FCSB. E un jucător bun, are fizic, viteză. Și tot acolo joacă Pitu, de la Viitorul, care a debutat deja la Liga 1. E o generație foarte bună.

Sunt câteva generații bune acum la juniori. Începând cu U21. Oricum, marele pas este să reușești tranziția la seniori. Ce te aștepți de la viitorul tău, pe termen scurt?

Păi să debutez cât mai curând și să joc bine, să fiu văzut.

Ce mai trebuie să îmbunătățești la jocul tău?

În primul rând tactic, cum să stau în teren, asta am învățat de la domnul Paleacu când am venit aici și mai am de progresat. Și viteza de reacție – uneori driblam ca în spatele blocului, treceam o dată de jucător, îl așteptam, mai treceam o dată. Să fac acțiunea în viteză, să știu când să pasez, să dau drumul la minge.

Cauți să înveți și de pe internet, din videouri?

Cam așa, mă uit la jucători care evoluează pe postul meu, în fiecare seară.

Cât crezi că depinde de tine să ai succes, cât de alți factori?

90% depinde de mine, 10% de restul. Noroc, accidentări...

Ai avut probleme cu accidentările?

Așa grave, nu. O întindere, o tendinită, în rest nu.

Care ți se pare că a fost cel mai greu moment al carierei?

Când am pierdut calificarea la Craiova, când am ratat penalty. Era meci de calificare eliminatoriu. Am jucat un meci în prima zi și alte două meciuri în a doua. În disputa decisivă cu Craiova, am dat gol în timpul regulamentar, dar am mai ratat câteva ocazii, și la penalty mă gândeam mai mult la ratările anterioare.

Mai bați penalty-uri?

Nu, de când am ratat la Craiova nu mai bat. Și la antrenamente mai ratez, deci nu cred că-s pentru mine [râde]. În schimb îmi place să bat libere, am dat și câteva goluri acum în calificări.

De la cariera ta, ce visezi? Ce crezi că este realizabil?

Vreau să ajung sus. Cel puțin la vârful Ligii 1, dacă nu în străinătate.

Îți imaginezi să nu joci fotbal?

Nu, chiar nu-mi imaginez! Eu aveam așa, un vis, să prind câțiva ani la Ajax.

[Râdem și noi] Păi ar trebui să discuți cu antrenorul, poate știe pe cineva de pe vremea de când era în Olanda.

Știți cum am ajuns de fapt la echipa mare? Am avut în primăvară meci cu Râmnicu Vâlcea, unde era Nanu antrenor. Eu fusesem indisciplinat atunci, iar domnul Săvoiu m-a lăsat pe bancă. Am intrat însă la pauză și am jucat foarte bine în acel meci – de atunci m-a ținut minte! Când a venit la Poli, a căutat să mă vadă din nou și i-a plăcut de mine.

Ce înseamnă că ai fost indisciplinat?

Adică îi răspundeam când zicea câte ceva, trebuia eu mereu să am dreptate. Am mai avut probleme și cu domnul Paleacu, din aceeași cauză. Mă acuza că eram prin oraș noaptea...

Și erai?

Uneori da, dar era weekend și mergeam prin Complex, la un FIFA cu colegii. El zicea că merg prin cluburi, dar nici nu mă lasă să intru în cluburi când mă văd la înălţimea mea! [râde]

Deci dacă ai dreptate, trebuie să zici.

Exact, chiar dacă antrenorul zice că nu, dacă eu simt că e altfel, trebuie să zic.

În condițiile astea, mai vrei să mulțumești vreunuia dintre ei?

Sigur! În primul rând, însă, îi mulțumesc mătușii mele, fiindcă fără susținerea ei, nu purtam acum această conversație. Apoi, le sunt dator lui Marcu Ion Constantin, antrenorul meu de la Oțelul Roșu, și domnului Paleacu, cu care am lucrat la Poli și care m-a ajutat mult aici, a avut grijă de mine. La fel și tuturor celorlalți care m-au susținut, domnului Croitoru, domnului Ionuț Nasleu, tuturor.

Sper să le răsplătesc încrederea.

18 iunie 2018

Trofeul CroVi 2018

Ne-am fi dorit să fie diferite condițiile în care acordăm acest trofeu. 95% din cei 135 de votanți au ales să acordăm trofeul în acest an, în ciuda retrogradării sportive - un semn că nu trăim doar în extreme dramatice. Nu ne vine ușor să facem abstracție de marele eșec reprezentat de acest sezon, însă chiar dacă riscă să compromită acest club, retrogradarea face parte din viața microbistului și trebuie tratată ca atare, nu ca o fatalitate. Din acest motiv am și militat în favoarea acordării trofeului, mai ales că cel pe care l-ați și ales câștigător a meritat distincția, fiind unul dintre puținii jucători care au evoluat cu adevărat peste media mediocră a echipei.


L-ați desemnat omul sezonului și câștigătorul trofeului CroVi, ediția a 3-a, pe Cătălin Straton. Intervenţiile sale ne-au ţinut de multe ori în joc, iar fără ele eram retrogradaţi cu multe etape înainte de tristul final de la Chiajna. L-am văzut ca pe un stâlp al echipei, un jucător cu personalitate, care indiferent de circumstanţe, a dat tot ce a avut de dat. Este al doilea sezon consecutiv în care Straton şi-a arătat calitatea, drept dovadă că nimic nu este întâmplător. Viaţa unui portar nu este de fel uşoară, mai ales la o echipă cu slăbiciunile defensive ale lui Poli, însă în ultimii doi ani ne-am putut aduce aminte ce înseamnă să ai un portar de calitate şi să nu tremuri când mingea ia direcţia porţii tale. Nivelul arătat de Straton îl pune alături de fotbalişti precum Marius Popa şi Costel Pantilimon dintre portarii care au apărat buturile alb-violete după anul 2000.

Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma mai multor consultări cu antrenori și suporteri, pe Raul Cochințu. Căpitanul și golgheterul echipei U19, Cochințu a fost aproape de a debuta în Liga 1, regăsindu-se pe bancă de două ori și fiind chiar pregătit să intre în meciul cu Chiajna, dar i s-au terminat minutele. Deși au fost mai mulți jucători la juniori care s-au evidențiat pe parcursul sezonului, Cochințu, pe care l-am cunoscut mai bine la un interviu anul trecut, a fost cel mai constant dintre ei.

Din păcate, Straton a plecat din Timișoara înainte să mai putem organiza o gală de premiere. Chiar dacă n-am putut să ne întâlnim cu ambii jucători pentru a vorbi laolaltă despre impresiile adunate la capătul sezonului, am sustras câteva impresii de la fiecare.

Mai întâi, însă, rezultatele detaliate ale votării. La fel ca anul trecut, jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Nu că ar fi fost nevoie de un sistem atât de complicat pentru a determina câștigătorul.


Trofeele sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerul Emanuel Gornic​ de la LIPOPLAST​, secția de sticle speciale.

Cătălin Straton

Înainte de ultimul meci din campionatul regulat spuneai că situația nu era așa de dramatică precum o vedea lumea. Îți vine să crezi că Poli a retrogradat direct?

Într-adevăr, așa am spus, dar nu puteam sa gândesc altfel, pentru că știu ce jucători și antrenori am avut lângă mine. Eram mai mult decât sigur că ne vom salva. Din păcate, ghinionul cumulat cu greșelile de arbitraj au dus la această retrogradare dramatică...

Cât de dezamăgitor este să vezi clubul în această poziție, mai ales după salvarea reușită sezonul trecut?

Nu am crezut că un coșmar poate prinde viață, pur și simplu nu îmi vine să cred nici acum. Stau și mă uit la tricoul de joc pe care l-am luat acasă ca amintire și am lacrimi în ochi gândindu-mă prin câte momente frumoase am trecut cu el pe mine. Pur și simplu nu pot să cred că nu mai suntem în Liga 1.

Ți s-au părut mai dificile condițiie în acest an față de anul trecut?

Condițiile au fost cele pe care le-am acceptat, pe care a trebuit să le înțelegem, dar în niciun caz nu au fost mai rele ca la alte echipe.

A există un punct anume când sezonul a luat o turnură înspre rău?

Da, am fost foarte dezamăgit în momentul în care mi-am depus memoriu pentru bani și a trebuit să iau loc pe bancă. Am continuat să muncesc, iar într-un final Dumnezeu a avut grijă de mine, căci am câștigat din nou postul de titular.

Ai avut multe meciuri foarte apreciate în acest sezon. Ai vreunul preferat și de ce?

Așa este, chiar pot spune ca am avut câteva meciuri de excepție. Cel mai bun meci cred ca l-am făcut la Dinamo, în turul play-out-ului, dar „meciul preferat” probabil că a fost cel de la Craiova, fiindcă am plecat cu un punct de acolo.

Cum ai resimțit relația cu conducerea, antrenorii, colegii și suporterii?

Relația mea cu staff-ul tehnic și administrativ a fost una bună, cu mici excepţii. Pe parcursul acestor doi ani am cunoscut mai îndeaproapre persoanele cu care am lucrat și am ajuns să înţeleg anumite decizii pe care iniţial nu le-am înţeles mai deloc. Dar toată lumea greşește.

Suporterilor vreau să le mulțumesc pentru tot sprijinul acordat și să le cer scuze dacă în anumite momente nu am fost la nivelul pe care ei și l-ar fi dorit. Sunt totuşi om și sunt supus greşelilor.

Cu ce rămâi pe urma acestor doi ani petrecuți la Timișoara?

Rămân cu o experienţa de viaţă, rămân cu niște relații de prietenie pe care mi le-am creat în această echipă, rămân cu fruntea ridicată că am dat tot ce am avut mai bun meci de meci, dar în același timp rămân cu o durere în suflet, că nu voi mai fi alb-violet, cel puţin pentru o vreme.

Ce urmează pentru tine?

Urmează o vacanţă alături de familie. În momentul acesta nu vreau decât sa petrec 24/24 de ore cu soția și fetița mea. Vom vedea la ce echipa voi ajunge. Sper ca Poli Timisoara să revină in prima ligă! Vă mulțumesc mult pentru trofeu...în acest moment este un "calmant" pentru tot ce s-a întâmplat in ultima perioadă, pentru această retrogradare.


Raul Cochințu

Cum ai trăit acele minute când așteptai să fii introdus la finalul meciului cu Chiajna?

Nu am avut emoții, așteptam cu nerăbdare sa intru și sa încerc sa îmi ajut echipa.

Ai fi crezut că echipa va retrograda în iarnă?

Nu am crezut nici o clipă că echipa poate retrograda, dar din păcate s-a întâmplat și îmi pare foarte rău.

Ați avut un an dificil și la U19, unde pe final ați pierdut ritmul. De ce?

Într-adevăr, a fost un an dificil la toate capitolele. Nu știu sa zic, sincer, ce s-a întâmplat la U19. Am început foarte bine și am terminat prost. Din păcate, lipsa de concentrare în multe momente și-a pus amprenta.

Cât de pregătiți crezi că sunteți, tu și colegii tăi, de nivelul ligii secunde?

Eu cred că majoritatea suntem pregătiți, dar nu putem să vorbim înainte, vom vedea pe teren cum ne descurcăm.

Poate echipa să lupte pentru promovare?

Este foarte important sa încercăm să promovăm și sper din tot sufletul să reușim, deoarece în anii care urmează va fi mult mai greu.

Ce-ți dorești pentru tine de la sezonul care urmează?

Îmi doresc să fac un sezon bun, în care să îmi ajut echipa și să promovăm în prima ligă.

5 aprilie 2018

Interviu: Slagian Andreici

A reînceput sezonul la Elite, iar cele două grupări ale clubului, de U19 şi de U17, rămân angrenate în luptele lor diametral opuse. Juniorii mici luptă să scape de pe penultima poziţie, în vreme ce formaţia antrenată de Victor Collins are şanse să ajungă în semifinalele naţionale. Când ne-am întâlnit cu Slagian, unul dintre juniorii familiarizaţi în anii trecuţi şi cu fotbalul la seniori cu echipa secundă, Poli urma să dispute un meci deosebit de important cu CFR Cluj. Acesta a consemnat revenirea lui Andreici după o operaţie la sfârşitul anului trecut, iar victoria obţinută ne-a propulsat pe poziţia secundă. Am pierdut ieri la Vâlcea, ceea ce ne-a împins înapoi pe poziţia a patra, dar şanse există în continuare.


Mijlocașul trecut prin mâinile formatoare ale multor antrenori de la Poli ne-a povestit despre perioada dificilă prin care a trecut după accidentare, cât și despre ambițiile sale și ale colegilor pentru acest final de sezon.

Data naşterii05.02.1999
Locul naşteriiTimişoara
Înălţime1,72 m
Greutate63 kg
PoziţieMijlocaş central

Cum ai ajuns să joci fotbal?

Am început fotbalul la 6 ani, în clasa I, dar dinainte îmi plăcea să bat mingea cu prietenii în spatele blocului. Atunci a venit un profesor de la LPS Banatul cu flyere la școală, le-am spus părinților mei și am mers la probe. Am fost luat din prima și așa am ajuns la LPS.

Ai avut cândva un moment de cumpănă, când ai decis între fotbal și altceva?

Nu, întotdeauna am fost pentru fotbal, de când eram mic.

Când ai ajuns la Poli?

După doi sau trei ani, nu mai știu exact. Atunci am decis eu cu părinții, am plecat mai mulți la Poli, dar nu știu exact sub ce formă, adică dacă s-a făcut un transfer sau ceva.

Deci de la aproximativ 10 ani ești la Poli. Când ai debutat la seniori?

Am jucat la Poli, inclusiv în liga a V-a sau a IV-a, când era domnul Contescu antrenor, am jucat şi cu domnul Săvoiu. Dar nu mai știu cu cine am debutat, a trecut deja mult timp. Oricum, a fost destul de greu fiindcă eram mai tânăr și nu se compară forța unui jucător de sub optsprezece ani cu a unui senior.

Voi sunteţi un colectiv destul de unit de ceva vreme la 1999.

Da, exceptând faptul că unii au plecat, gen Popan, Podină. Dar până anul trecut am fost cam tot aceiași.

Cum ai simțit anul acesta? Te pregăteai să joci la Poli II și ai ajuns la juniori. Te-ai gândit să pleci împrumut, ca cei numiți adineauri?

Nu, am decis să rămân la Poli, am decis să rămân încă un an la juniori și aș vrea să ajung anul viitor la prima echipă. Mă gândesc că este un avantaj dacă am rămas aici și nu am plecat împrumut.

E greu pe postul tău. Eu te-am văzut la închidere, tu cum consideri că joci?

Și ofensiv și defensiv, nu contează, mă descurc foarte bine. Dar îmi place mai ofensiv.

Păi da, defensiv ai şi responsabilităţi mai mari.

Nu mi-e frică de responsabilităţi! Dar da, este un post dificil cel defensiv.

Cât de realist ţi se pare să ajungi direct la echipa mare anul viitor?

Nu mi se pare imposibil. Dar nu să joc, adică măcar să fiu în lot cu ei, să mă antrenez din vară, odată ce se termină campionatul la juniori.

Apropo de asta, a început cam rău returul cu acel egal la Reşiţa. Ce crezi că mai puteţi obţine sezonul acesta?

Da, chiar ne-a încurcat rezultatul acela, dar eu am încredere că putem ajunge până în semifinale, poate chiar în finală. Trebuie neapărat să câştigăm meciul cu CFR Cluj [n. ed. scor 1-0]. Ne simţim bine cu domnul Collins, care are o abordare diferită a antrenamentelor față de ce am mai făcut și care ne-a ajutat să formăm un colectiv unit.

Tu cum simți diferența între categoriile naționale la juniori? De exemplu între faza de calificare și Liga Elitelor?

Se simte, dar în acest an chiar am putut face față și mai ușor. M-a surprins că la Elite echipele nu sunt chiar așa de bune. Anul trecut a fost mai greu, acum au rămas Ardealul și CFR Cluj.

Ai fost accidentat în ultima vreme, partida cu CFR fiind prima după câteva luni bune pentru tine. Ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat la meciul cu Hermannstadt, în prima etapă de la Elite. Am avut probleme de ceva vreme la genunchi și am suferit o luxație de rotulă, aceasta fiind deja a treia oară la același genunchi, astfel că ligamentul care ține rotula s-a rupt. Deci a trebuit să mă operez.

Cum a fost recuperarea?

Dificilă. Am început-o imediat de după operație, aveam voie să merg în cârje și să calc pe picior, deși mi-a fost teamă inițial. Doctorii mi-au explicat că pentru musculatură este bine să încep mișcarea cât mai repede, să nu pierd așa de mult din masa musculară - oricum am pierdut. Pentru recuperare am fost de patru ori în Turcia, cu ajutorul clubului, care a și plătit o parte din costuri. Acolo mergeam să-mi schimbe programul de recuperare, făceam câteva zile de recuperare și apoi mergeam la sală singur când ajungeam în Timișoara. La început o oră, apoi pe final chiar două.

Şi acum eşti plin de încredere, te temi de recidive?

Sunt ambiţios, nu am reţineri. Am încredere în cei din Turcia.

Ce ai vrea de la tine în acest retur?

Să am cât mai multe realizări, să mă propulseze la prima echipă. Cred că în primul rând am nevoie de mai multă forță.

Îmi ziceai că preferi numărul 14 pe tricou. De ce 14?

Domnul profesor Vlaicu mi-a dat numărul acela și de atunci joc cu el. Asta se întâmpla acum 4-5 ani, când eram la juniori C, și am ajuns în finala naționala la juniori cu Dinamo.

Ați pierdut atunci?

Da, 1-2, din păcate. Din neatenție, am luat gol la ultima fază.

Sună familiar. Meciul de la U19 cu Ucraina l-ai văzut?

Nu, că am avut antrenament. Dar am văzut golurile. Îmi pare rău pentru ei, sunt o generație bună.

Care crezi că ar fi motivul pentru care au pierdut?

Mentalitatea.

Ce înseamnă asta? Toată lumea vorbește despre mentalitate.

Mi-e greu să zic. Ei au crezut că au câștigat meciul după ce au deschis scorul, s-au văzut deja câștigători și nu trebuia să se întâmple asta.

Apropo de mentalitate, cât crezi că depinde tine să ai succes în fotbal?

Cam tot depinde de mine, dar trebuie să am și noroc. Nu știu să dau un procentaj, nu mă bag. De exemplu degeaba muncesc atâta și mă accidentez când sunt în cele mai bune momente.

Ce trebuie să se întâmple în cariera ta ca tu să zici că ai avut cariera pe care sperai s-o ai la nouăsprezece ani?

Să mă simt eu bine ca fotbalist. Multă lume probabil că se gândește la bani, dar nu e neapărat pentru bani. Chiar am început de plăcere și joc de plăcere, iar acum că am ajuns să fac performanță este altceva.

Contează dacă o să fie la Poli?

Dacă este bine la Poli, eu aș rămâne aici. Dar depinde și de ce se va mai întâmpla. Eu am contract pe încă trei ani cu clubul, începând din vară.

Ai pe cineva de la echipa mare la care te uiți cu admirație?

Îmi place de Artean ca jucător, îmi pare un băiat muncitor, am și jucat cu el și mi se pare ok.

Și vreo echipă preferată de afară?

Barcelona, fiindcă îmi place stilul lor de joc și de Iniesta.

Vrei să mulțumești cuiva anume?

Nu anume, ci tuturor antrenorilor cu care am lucrat și care m-au ajutat să ajung aici, precum şi familiei şi prietenilor care m-au susţinut şi mă susţin zi de zi.

7 martie 2018

Rezumatul întâlnirii dintre suporteri și conducerea clubului

În această după-amiază, șase reprezentanți ai suporterilor clubului Poli Timișoara s-au întâlnit la sediul de pe Bulevardul Ferdinand I cu conducătorii clubului nostru, președintele Radu Birlică, directorul sportiv Adrian Neaga și reprezentantul ASFC Timișoara, deținătoarea palmaresului istoric al Politehnicii, Viorel Boiț. Cei șase suporteri prezenți au fost cei care au anunțat ofițerului de presă că își doresc să participe la întâlnire în timpul relativ scurt de când invitația a fost lansată, cu o zi înainte. 




Într-o discuție de trei ore s-au abordat unsprezece teme de discuție, așa cum au fost ele identificate anterior în baza unui sondaj efectuat printre suporterii alb-violeți pe facebook, care a adunat nemulțumirile a peste 80 de fani alb-violeți. Am lucrat jumătate de zi să prelucrez aceste informații și m-am dus personal la întâlnire, ca să vă oferim pe această cale răspunsuri și explicații referitoare la lucrurile care vă îngrijorează cel mai mult. Ca o notă diversă, pe parcursul discuției ni s-au prezentat documente doveditoare atunci când era cazul, într-un gest al mult râvnitei transparențe. 

Răspunsurile au fost informative și mi-au lăsat impresia că există reală implicare a puținilor oameni care asigură acest club dincolo de iarba verzuie a gazonului. Din păcate nu tot ce-am vrut să aflăm am și aflat, asta fiindcă anumite întrebări au răspunsuri complicate și implicații de toate felurile - căci, precum bine știm, Poli Timișoara este un club complicat.

Conducerea a dat asigurări că acest tip de întâlniri vor avea loc periodic, astfel ca și alți suporteri să aibă oportunitatea de a dialoga direct cu factorii de decizie de la Poli.


Temele 1 și 2: Demiterea domnului Ionuț Popa și consolidarea lotului în pauza de iarnă


Întrebare: Dacă tot a fost demis domnul Popa, de ce nu s-a luat această decizie înainte de pauza de iarnă? Prin această mutare târzie, pregătirea jucătorilor a avut de suferit și ne-a pus în situația în care din primele patru partide ale acestui an, am obținut un singur punct.

Răspuns: Am dorit să continuăm colaboarea cu domnul Ionuț Popa pentru a avea continuitate la nivelul echipei, oferindu-i astfel credit atât pentru rezultatele extraordinare de sezonul trecut, cât și pentru începutul pozitiv de campionat în 2017/2018.

Domnul Popa ne-a anunțat după meciul cu Sepsi Sf. Gheorghe că dorește să-și rezilieze contractul cu clubul, fiind nemulțumit de nivelul lotului. Poli, prin directorul sportiv Adrian Neaga, a încercat să îi ofere antrenorului variante pentru acoperirea posturilor deficitare, dar domnul Popa nu le-a considerat satisfăcătoare. Jucătorii aduși ulterior, Maximiliano Oliva și Mihai Roman, au sosit grație unei conjuncturi favorabile, ivite la finalul perioadei de transferuri și în condiții financiare avantajoase pentru club.

În ciuda insistențelor conducerii clubului de a-l întoarce din drum, domnul Popa nu și-a schimbat decizia inițială. După plata restanțelor financiare către dânsul, ne-am despărțit amiabil și dorim pe această cale să-i mulțumim din nou pentru tot ceea ce a făcut pentru Poli Timișoara.

Tema 3: Perspectivele financiare ale clubului pentru a doua parte a sezonului


Întrebare: Care este situația datoriilor în acest moment? La ce ne putem aștepta referitor la plata salariilor, plata ratelor către ANAF și plata celorlalte cheltuieli organizatorice necesare pentru a duce la bun sfârșit sezonul?

Răspuns: Clubul a plătit o mare parte din restanțe către jucători, staff și angajați, precum și unul din împrumuturi, odata cu intrarea primei tranșe venite în 2018 pentru drepturile TV. Prin suma pe care o vom primi grație clasării pe locul 11 la finalul campionatului regulat, vom putea plăti alte restanțe, ajungând astfel cu plățile la zi pentru 31.12.2017. Fiecare ban care intră în club este direcționat către cheltuielile operaționale, de așa natură că avem plăți făcute și în avans care ne asigura disputarea în condiții bune a următoarelor două partide.

Situația până la sfârșitul sezonului nu va fi ușoară, dar avem convingerea că prin obținerea unor sponsorizări atât de la partenerii care ne-au fost aproape în acești ani, cât și de la parteneri noi, vom putea oferi echipei liniștea necesară să se concentreze exclusiv la fotbal. Am plătit deja peste un milion de euro către ANAF. Am supraviețuit acestor luni extrem de dificile, în lipsa banilor de pe prima tranșă TV, grație faptului că Poli este clubul cu cea mai scăzută structură de cost din Liga 1. Stingerea mai multor datorii istorice reușită în această perioadă, condiționată de rămânerea în primul eșalonul fotbalistic, ne asigură un plus de capital pentru sezonul următor.


Tema 4: Centrul de copii și juniori


Întrebare: Acum un an se discuta despre reorganizarea centrului, precum și de mutarea grupelor neobligatorii pe altă entitate juridică, eligibilă să obțină finanțare și care, astfel, ar fi redus cheltuielile clublui. Care este situația acestui proiect? Totodată, există perspectiva reactivării echipei secunde pe viitor?

Răspuns: Am încercat să concretizăm ideea creionată anul trecut, de a reorganiza anumite grupe de copii. Se poartă în continuare discuții, dar este un demers mai complicat, care necesită o colaborare inter-instituțională. Formarea tinerilor rămâne o prioritate pentru Poli, singurul club din Timișoara care nu percepe taxă de înscriere la grupele de copii, și în acest sens am făcut mici investiții pentru a îmbunătăți condițiile oferite tinerilor, în limita bugetului de care dispunem.

În ceea ce privește echipa secundă, cheltuielile la nivelul ligii a 3-a erau consistente, motiv pentru care am optat să o desființăm, redirecționând jucătorii fie spre echipa mare, fie spre împrumuturi în zonă, în principal la nivelul ligii a 2-a sau a 3-a. Reactivarea echipei depinde de capacitatea financiară a clubului, dar momentan am prefera să împrumutăm jucători în liga secundă, decât să menținem o echipă în a treia divizie, diferența de calitate între ligi fiind considerabilă. Un circuit rapid juniori – fotbal seniori (L2, L3) – echipa mare face parte din viziunea noastră pentru dezvoltarea jucătorilor și a clubului.


Tema 5: Pierderea fotbaliștilor promițători


Întrebare: Mailat, Sîntean și Sorescu sunt trei tineri pe care Poli i-a pierdut în ultimul an fără a obține o compensare consistentă pentru formarea lor. Detaliile cazurilor le știm din presă, ce s-a făcut însă pentru a evita repetarea acestor situații?

Răspuns: Reluăm puțin cazurile celor trei jucători, chiar dacă în general s-a discutat despre ele în presă, și vă prezentăm și documentele pe care le avem.

Situația lui Mailat ne-a surprins, fiindcă aveam o înțelegere cu jucătorii că nu vor depune memorii. Vineri, înainte de meciul de la Botoșani din acel sfârșit de săptămână, ne-au intrat banii cu care am stabilit că vom plăti jucătorii luni. Pentru Mailat negociam să-l vindem către FCSB pentru minim 300.000 de euro și peste weekend am aflat că acesta își va depune memoriu. I-am virat banii lui prima oară, luni dimineață, dar acțiunea s-a dovedit tardivă, fiindcă memoriul fusese depus duminică. Deși la momentul în care acesta a fost înregistrat, jucătorul avea toți banii în cont, am pierdut litigiul. Am încercat o negociere cu impresarul jucătorului, care a cerut un salariu mare cu multiple clauze pentru jucător. Eram dispuși să le acceptăm pe toate, mai puțin pe cea care condiționa ca banii veniți de pe un viitor transfer să intre în conturile impresarilor. Ei nu au dorit să renunțe le această clauză și noi nu am fi putut să ne expunem la o asemenea situație.

În cazul lui Sorescu, i-am oferit în 2017 un contract pentru a reveni la club din vara acelui an. Salarial era o ofertă de nivelul Ligii 1 care ajungea la peste 5000 de euro în al treilea an de contract. Am trimis-o impresarului său, însă acesta ne-a refuzat, preferând să încerce să-l plaseze pe jucător în străinatate, ceea ce nu a reușit până la urmă, iar Sorescu evoluează în continuare în liga secundă.

Sîntean semnase un contract cu vechea conducere pe doar doi ani, în loc de trei, astfel că nu avea obligația de a semna din nou cu clubul, fiindcă nu se afla la finalul junioratului. Am fost la negocieri, iar pe lângă un contract cu termen scurt, pe un an și jumătate, acesta a mai solicitat la negocieri să aibă garanția că va juca. Oricât de talentat este jucătorul, noi nu puteam să ne asumăm așa ceva, fiindcă nu este rolul conducerii să decidă pentru antrenor ce jucători folosește. Conducerea oferă antrenorului toată susținerea pentru a completa lotul, dar răspunderea selecției primului unsprezece ține de acesta.

Fiecare caz a avut particularitățile sale, dar toți au fost pierderi deosebit de dureroase pentru Poli Timișoara. Ne-am asigurat ca pe viitor să protejăm tinerii jucători, precum și clubul, de asemenea situații, prioritizând plățile care ne oferă siguranță contractuală. Toți actualii componenți ai lotului de juniori A de la Poli au semnat primele lor contracte de seniori pe trei ani, inclusiv cei prezenți acum în lotul echipei mari, precum Denis Haruț, Raul Cochințu și David Pop, sau cei împrumutați, precum Mario Contra, Cristian Podină și Narcis Popan.


Temele 6 și 8: Comunicarea cu suporterii și promovarea echipei în plan local


Întrebare: Ce face clubul pentru a îmbunătăți comunicarea cu suporterii și cu ce pot veni suporterii în întâmpinarea clubului?

Răspuns: Începând cu această lună avem o nouă persoană responsabilă pentru conturile de Social Media ale clubului (Facebook, Instagram, Twitter), care s-a oferit voluntară să ne ajute să îmbunătățim acest aspect. Lucrăm în continuare pentru a oferi toate informațiile de interes despre activitățile clubului, atât la seniori, cât și la juniori, prin pagina noastră de internet și sperăm ca în următoarea lună să ajungem la zi cu acestea.

Încercăm să oferim suporterilor oportunitatea de a se întâlni cu jucătorii, în special alături de partenerii noștri, cum a fost acțiunea din decembrie. În această perioadă domnul Grozavu a solicitat ca atenția fotbaliștilor să fie acordată exclusiv antrenamentelor, dar pe termen vom veni cu noi evenimente.

Pe suporteri îi rugăm să fie alături de noi în primul rând la meciurile de acasă. Avem mare nevoie de încurajare din tribună, să ne oferim unii altora satisfacția fotbalului bun. Totodată, dacă cineva are o inițiativă pe care vrea să o facă alături de club, pentru club, vă rugăm să ne contactați, fie pe Facebook, fie pe adresa de mail office@acspoli.ro.

Nemulțumirile față de activitatea clubului sunt în parte justificate, dar muncim înspre a le reduce pe cât este posibil. Poli are parte de cea mai restrânsă organigramă din Liga 1, ceea ce pune multă presiune pe cei care asigură bunul mers al lucrurilor. Din păcate majoritatea timpului este dedicată nevoilor de zi cu zi și asigurarea necesităților financiare, însă pe termen mediu avem încredere că vom putea lucra la acest aspect.

Ne dorim să organizăm periodic întâlniri precum cea de astăzi, pentru a auzi direct de la suporteri despre lucrurile care îi nemulțumesc și pentru a discuta implicarea lor în bunul mers al clubului.

Tema 7: Reprezentarea echipei în mass-media


Întrebare: Ce strategie are clubul pentru a se face auzit la nivel național?

Răspuns: Poli are o colaborare bună cu reprezentanții mass-media la nivel național, fie că vorbim de deținătorii drepturilor TV sau de publicațiile de profil. Atunci când a fost nevoie, clubul a s-a făcut auzit, atât prin cei care o reprezintă pe Poli la nivel sportiv, cât și prin conducere. Cel mai recent ne-am apărat interesele de a fi arbitrați corect în play-out, solicitând ca la partidele cu adversarele din Ilfov să avem parte de arbitri din alte zone ale țării. Ne este foarte important ca lumea să știe că ne pasă de tot ce se scrie despre Poli, dar nu vrem să căutăm scandalurile, ci să ne concentrăm asupra nevoilor mai stringente din jurul clubului.

Tema 9: Situația stadionului


Întrebare: Ce se întâmplă cu stadionul și care sunt perspectivele pentru sezonul viitor?

Răspuns: Săptămâna viitoare are loc o întâlnire între domnul Birlică și președintele Consililului Județean Timiș, Călin Dobra. Vom reveni atunci cu mai multe amănunte.  Evident că pentru club ar fi foarte dificil să joace altundeva, dacă nu din alte motive, atunci măcar financiar, fiindca ar presupune deplasări săptămânale, venituri mai mici decât cele actuale din bilete, și o uzură adițională pentr jucători. Noi vom face tot ce ne stă în putință ca Poli să rămână acolo unde îi este locul, în Timișoara, pe Dan Păltinișanu.


Tema 10: Clarificări palmares


Întrebare: Este ACS Poli deținătoarea palmaresului istoric? Dacă da, de ce nu se revine la denumirea „Politehnica Timișoara” și de ce nu se folosește sigla veche a cublului?

Răspuns: ACS Poli este asociată cu ASFC Politehnica, reprezentată de domnul Boiț, anume deținătoarea palmaresului istoric al clubului. Schimbarea denumirii reprezintă un proces pe care l-am început acum un an de zile, când am contactat un avocat specializat în domeniu. Obstacolul este reprezentat de modificarea reglementărilor de la OSIM, care nu ne permit să mai înregistrăm numele cum am dorit inițial, astfel că lucrăm să găsim o alternativă. Vom putea discuta despre o modifcare a siglei în viitor, acum însă dorim să ne păstrăm atenția asupra sezonului competițional în curs.

Tema 11: Proiectul pe termen mediu/lung


Întrebare: De ce nu se găsește un investitor să preia clubul? Care este strategia pentru a ajunge într-o situație stabilă?

Răspuns: Problema preluării clubului pleacă de la litigiul cu Curtea de Conturi Timiș. Atâta timp cât clubul este expus la o plată de peste cinci milioane de euro, ne va fi greu să găsim un finanțator interesat să-l preia. Altfel, a existat interes din partea unor terți, precum există și deschidere din partea factorilor de decizie ai clubului.

Ceea ce căutăm noi să asigurăm, dincolo de buna desfășurare a activității sportive, este și consolidarea situației financiare, atât pentru a ne putea susține, cât și pentru a oferi clubului perspectivele pe care le merită pentru viitor, grație calității dovedite atât sezonul trecut, cât și în părți ale acestui sezon. Avem însă și un plan de avarie în cazul în care lucrurile cea mai negativă turnură cu putință, dar nu vrem să ne gândim la ele de pe acuma.

Poli are în acest moment un lot competitiv, cu un antrenor deosebit de implicat în a capacita jucătorii să ajungă la nivelul lor maxim. Acest lucru se vede zi de zi la antrenamente, unde este prezent cu regularitate din postura sa de director sportiv și Adrian Neaga. Am făcut greșeli în trecut și suntem suficient de maturi să ne asumăm greșelile. Am luat măsuri și acum privim spre viitor și așteptăm ca Poli, cu șase tineri formați de club în componența lotului lărgi, să ne ofere satisfacția rezultatelor pentru care muncim și suferim cu toții, atât noi din birouri, cât și suporterii de pretutindeni.

20 decembrie 2017

Interviu: Raul Cochințu

Echipa antrenată de Victor Collins a sfârșit turul în Liga Elitelor pe locul patru, la egalitate de puncte cu CFR Cluj, care are avantajul unui golaveraj superior. Linia de clasament: 4 victorii, 3 egaluri, 1 înfrângere; golaveraj: 9 - 7; 15 puncte. Astfel se află la trei puncte de locul secund, care duce spre runda eliminatorie, și la cinci de prima poziție. În plus, juniorii sunt neînvinși în duel cu echipele aflate înaintea lor în clasament, cu două victorii (vs. CFR Cluj și Râmnicu Vâlcea) și un egal (vs. Ardealul). 

Pentru a discuta despre cele petrecute într-o toamnă tumultoasă l-am avut alături chiar pe căpitanul echipei.


Raul Cochințu este fundaș central la U19 și poate fi rescunoscut cu ușurință pe teren grație părului său roșcat - de acolo și porecla cu care este adresat de coechipieri, „Roșchi”. Internațional de juniori până în 2016, el se remarcă prin jocul la cap, este mereu o prezență periculoasă în careul advers la fazele fixe și are un apetit pentru lovituri de la unsprezece metri.

CV: Cum ai ajuns să joci fotbal?

RC: Eu m-am apucat de înot la 3-4 ani. Apoi, uitându-mă la televizor, m-a prins fotbalul, îmi plăcea cum dădeau băieții în minge și pe la 8 ani m-am apucat serios. Părinții nu au vrut inițial să joc fotbal, ci să continui pe înot. De fapt am început să fac înot fiindcă aveam astm, adică din motive medicale, dar am ajuns să fac performanță.

CV: Mai mergi acum la înot?

RC: Nu prea, doar câteodată în timpul liber.

CV: Deci la 8 ani ai început fotbalul... la Poli?

RC: Exact. Sunt peste zece ani deja. Cel mai mult în fotbal am învățat de la Sorin Vlaicu, care mi-a fost antrenor patru-cinci ani de zile.

CV: Mereu ai jucat fundaș central?

RC: La început am jucat mijlocaș dreapta, dar fiindcă aveam înălțime și deposedam foarte bine, am fost reprofilat. Asta se întâmpla pe la 11-12 ani.

CV: Tu cum te-ai descrie ca tip de fundaș central?

RC: Am o lovitură de cap foarte bună, forță, îmi place să ies cu mingea din apărare, să creez superioritate.

CV: Ai idoli care să te inspire?

RC: Aș spune Sergio Ramos.

CV: Din țară sau de la club?

RC: De la club îmi place mult de Melinte.

CV: Bați și penalty-uri. Cum așa?

RC: Cred că bat cel mai bine. Și Remi [n. ed. Ochea] execută bine, dar...

CV: Și nici nu bați în forță, ci plasat. Fundașii au așa o reputație, de a trimite tare.

RC: Nu sunt un fundaș rudimentar, îmi place jocul cu mingea la picior.

CV: Așa-i, te-am văzut folosit și în atac, asemeni lui Șeroni. Știu că ai lipsit mult sezonul trecut, că ai avut probleme cu accidentările, dar și la semnarea contractului.

RC: Inițial, când echipa era în liga a IV-a, n-am vrut să semnez cu clubul. Am crezut că plec în altă parte, afară, dar nu s-a concretizat. Așa am pierdut și legătura cu lotul național, unde am fost trei-patru ani – ultima oară în 2016. Aveam și probleme cu accidentările, fiindcă cel mai des când mergeam la lot, eram accidentat.

CV: Ce fel de accidentare ai avut?

RC: Prima oară m-am accidentat într-un meci cu Craiova, când m-a călcat un adversar pe metatars și s-a zdrobit. Ulterior am fost forțat de antrenori – trebuia să stau trei luni, dar am intrat după doar o lună. Două săptămâni mai târziu m-am accidentat în același loc.

CV: Asta a contat în situația ta contractuală, că te-ai simțit forțat?

RC: Da, a contat foarte mult. Eu am încercat să mă refac cât mai repede, încă aveam dureri, și m-am reaccidentat imediat. Anul trecut am stat mai mereu accidentat. În liga a 3-a nu știu dacă am jucat nouă meciuri [n.ed. de fapt a evoluat în treisprezece].

CV: Cum ești acum?

RC: Sunt bine, aștept să fac și eu pasul spre seniori.

CV: Era vorba să pleci și tu împrumut în această vară, la fel ca alți colegi. Cum de ai rămas?

RC: Nu m-au mai lăsat cei de la club.

CV: Îți pare rău acum?

RC: Nu, chiar deloc.

CV: Mulți dintre jucătorii care au plecat n-au reușit să se impună.

RC: Eu am încredere în mine că m-aș fi impus. Nu poți să zici sigur niciodată, dar așa simt eu.

CV: Am putea forma în continuare o linie defensivă deosebită la U19, cu Haruț, cu tine, cu Podină. Dar nimeni nu avea mari așteptări de la echipă pentru Liga Elitelor.

RC: La început, să fiu sincer, nici eu nu aveam încredere în noi. De asta am și vrut inițial să plec împrumutat. Nimeni nu credea că o să scoatem rezultate bune, ci că mai degrabă vom retrograda. Am văzut ulterior că se poate, deși nu există o calitate individuală excepțională.

CV: Când te gândești ce jucători au fost la club în generația 99...

RC: Da. Noi din apărare încercăm să jucăm cu minge lungă, fiindcă ne e dificil să construim. N-aveam încredere, dar, uite, până la urmă a ieșit bine, cu această clasare pe locul trei, la egalitate cu CFR Cluj.

CV: Crezi că puteți termina în primele două echipe, să vă calificați?

RC: Dacă mai revin doi, trei jucători, precum Popan [n.ed. Narcis, accidentat și în recuperare, interviu aici], Contra [n.ed. Mario, împrumutat la Ghiroda și dorit la Ripensia, interviu aici], Pop [n.ed. David, împrumutat la Ghiroda]...poate Haruț [n.ed. Denis, interviu inițial aici și interviu la primirea trofeului CroVi juniori], deși nu cred că el va mai veni la juniori. Atunci am avea o șansă reală.

CV: Singura pată neagră în acest sezon a fost meciul din cupă de la UTA, pierdut cu 0-5. Ce s-a întâmplat acolo?

RC: Ne-am cam băgat mingea-n poartă. UTA a avut și jucători de la echipa mare, pe Stahl și pe Jorza. Eu am încercat să-i atenționez pe colegi, să-i țină om la om, fiindcă atunci le-ar fi fost și lor mai greu, dar ne-am speriat într-un fel, știind că cei doi joacă titulari la liga secundă, și asta ne-a costat.

CV: Crezi că mai poți reveni în circuitul naționalei?

RC: Doar la tineret aș mai putea, unde e foarte dificil. Dacă aș juca la echipa mare, măcar câteva minute, poate aș avea o șansă. Depinde și de mine, cum o să progresez pe viitor și dacă ajung în Liga 1.

CV: Politica declarată a clubului este să promovăm juniori.

RC: Da, și mie așa mi s-a spus, inclusiv iarna trecută. Este dificil de jucat în centrul apărării, mai ales la vârsta mea, dar eu îmi aștept șansa și atunci când se ivește, voi da totul.

CV: Cât crezi că depinde de tine să ai succes și cât de ceilalți factori?

RC: Eu zic că 60% depinde de tine și 40% de ceilalți factori – conducerea clubului, antrenorul, părinții. De exemplu poți avea probleme acasă, instabilitate, să nu te poți concentra 100% la fotbal. Sunt lucruri care contează și pe care uneori nu le poți controla.

Google+