| Data naşterii | 25.04.2001 |
| Locul naşterii | Timișoara |
| Înălţime | 1,93 m |
| Greutate | 84 kg |
| Poziţie | Portar |
Cum te-ai apucat de fotbal?
La început tata a vrut să mă ducă la fotbal și eu n-am vrut să merg. M-am prezentat la un antrenament sau două, pe când aveam 5-6 ani, și i-am zis lui tata că nu mai vreau! Tot el a insistat și ulterior m-a dus la Electrica, unde iar n-am vrut în prima fază, dar într-un final am mers de bună voie și am ajuns la Poli, pe când era domnul Preda aici. Dacă nu mă înșel, am început ca fundaș, apoi am trecut ca atacant și abia după patru ani am intrat în poartă.
Cum s-a făcut tranziția asta?
Nu ne aflam în competiții oficiale, ci la un turneu memorial, și domnul Preda a vrut să mă bage în poartă, fiindcă eram cel mai înalt din echipă. Mi s-a părut interesant și am zis să încerc. Surprinzător, chiar am apărat bine și ulterior toți au făcut muncă de convingere cu mine: știi, ca portar poți să ieși ușor în evidență, aperi două, trei mingi, lumea te remarcă, te bagă în seamă, etc.. Încet, încet a început să-mi placă. Cred că primul antrenament specific l-am făcut cu domnul profesor Frunză. Și așa m-am apucat de fotbal, la insistențele lui tata. Că dacă era după mine, când mergeam la teren începeam să plâng, nu-mi doream nici în ruptul capului să joc.
Deci ești aici de mult timp, cum ai resimțit această perioadă?
Da, sunt aici de nouă sau zece ani. Multe s-au schimbat, dar când eram mic nu aveam nicio treabă, fotbalul era mai mult o joacă. Din păcate, toate dificultățile de la echipa mare se resimt și la juniori, dar nu văd în asta ceva care să mă oprească. Trebuie să-mi văd eu de treabă și să muncesc în continuare.
Ai trecut și pe la echipa mare, la antrenamente, dar ai fost și rezervă de patru ori în acest sezon.
Da, prima oară am fost chemat când era Leo Grozavu antrenor. A fost greu să trec direct de la juniori U17 la seniori, cred că luam gol la aproape fiecare fază în joc, dar am prins încredere și îmi aduc aminte și de câteva intervenții chiar bune. După ce echipa a retrogradat, m-am obișnuit și eu cu antrenamentele la seniori, a fost tot mai bine. Până să mă accidentez în februarie, cred că am fost chiar pe vână.
Care e diferența la antrenamente între juniori și seniori?
Sunt mai intense și specifice. La echipa mare fac separat, cu portarii, dar la juniori se fac cu restul echipei. Totul merge mai repede, te solicită mai mult, trebuie să fii mult mai concentrat. Asta am remarcat și la amicalul disputat cu Ghiroda (n.c. în decembrie), că totul ținte de intensitate – cum văd adversarii jocul, cum iau deciziile.
Am avut destul noroc cu portarii la echipa mare în ultimii ani, cel mai recent cu Straton, acum cu Moldovan.
Sincer să fiu, nu vreau să zic asta doar fiindcă sunt portar, dar clubul a stat mai mereu bine la portari. Dacă ne gândim și la Pantilimon, Taborda, Nuno Claro, chiar și Pap, care a ajuns departe între timp. Zic că este o consecință a faptului că sunt antrenori buni aici, îmi place mult să lucrez cu domnul Frunză, se implică foarte mult.
Povestește-mi puțin despre acest sezon la juniori.
Ne înțelegeam foarte bine cu domnul Paleacu și am resimțit plecarea lui la începutul sezonului. Am fost foarte dezamăgit după primul meci, pierdut 0-3 cu Banatul, chiar dacă am avut câteva intervenții bune în prima repriză. Eram toți destul de demoralizați, nu aveam nici antrenor propriu-zis atunci, dar ulterior a venit domnul Velcotă, care a făcut o diferență imediată, cu el am bătut pe Reșița la primul meci împreună. Am fost multă vreme pe primul loc la calificarea pentru Elite, însă am evoluat sub așteptări în partida retur de la Reșița, am pierdut rău acolo și am astfel am ratat calificarea.
Îmi aduc aminte că ai dat și un gol din penalty în toamnă.
Da, în meciul retur cu Banatul. Am fost surprins, că nu eu am vrut să bat, dar l-am auzit pe Nafi (n.c. Iseini) chemându-mă să execut eu. Am înscris și i-am zis domnului Velcotă că poate să aibă încredere în mine când vine vorba de penaltyuri, că nu mi-e teamă.
A fost și în weekend un portar executant de penalty la Recea, care a preluat schema făcută cel mai recent de Messi și Suarez la nivel înalt.
Dacă ratezi, zice lumea că îți bați joc. Oricum, consider că astfel de scheme, sau scărițele, sunt umilințe pentru echipa adversă. Altceva e când dai tare pe mijlocul porții. E și greu, ca portar, să alegi dacă să stai pe picioare sau să pleci dinainte.
Care crezi că sunt atuurile tale și la ce mai trebuie să lucrezi?
Cred că sunt destul de sigur pe mine, am priză bună, și reflexe la fel. În schimb trebuie să lucrez la jocul de picior, să învăț să-mi fac mai bine pașii la mingile lungi. La centrări dacă nu sunt sigur, nu ies, dar când ies am siguranță.
Ai idoli sau jucători care să te inspire?
Primul jucător care m-a inspirat și m-a făcut să mă apuc de fotbal, măcar în parte, a fost Ronaldo. Iar ca portari, un top trei aș zice: De Gea, Allison și Ter Stegen. Ter Stegen cred că este cel mai bun la jocul de picior în momentul de față.
Ce așteptări ai de la sfârșitul acestui sezon?
Îmi doresc foarte mult să-i depășim pe ASU Politehnica și pe LPS Banatul, să câștigăm grupa noastră din Campionatul Național. Ulterior aș vrea să ajungem măcar în semifinală la faza pe țară.
Și pentru sezonul viitor?
Dacă o să am șansa să plec undeva la o echipă de L3, să mă obișnuiesc cu seniorii, cred că ar fi o experiență bună. Altfel, să ne calificăm la Elite cu grupul de aici, cred că avem forța să facem asta.
Pe final, dorești să mulțumești cuiva anume?
Cel mai mult aș vrea să-i mulțumesc domnului profesor Frunză, fiindcă cu cel am reușit să cresc considerabil în ultimii ani. El m-a ajutat să ajung aici, chemându-mă la echipa mare, unde am primit sfaturi de la portari cu experiență, ca Smaranda și Curileac. Și domnului Victor Collins îi sunt recunoscător, căci el m-a chemat la U19 deși eram cu doi ani sub vârstă, și am prins câteva meciuri bune în acel sezon.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu