29 martie 2010

Poli - Vaslui 0:1 (0:1)

Gol cu henţ, două ocazii de gol, nouăzeci de minute de anti-fotbal: acesta este liderul momentului în Liga 1. Trista realitate este că, dincolo de evidenta viciere a rezultatului, Poli trebuia să arate mult mai mult, iar cu o precizie la finalizare ca cea de azi, orice ambiţie de a termina în primele cinci echipe ale campionatului va fi greu de dus la bun sfârşit.

Alb-violeţii au început bine meciul, iar primul şut pe poartă le-a aparţinut, în minutul 6, când Curtean a tras de la distanţă şi Kuciak a fost la post. Vasluienii au replicat repede prin Sânmărtean, dar Taborda a intervenit perfect, ca în minutul 12, o minge aruncată peste apărarea noastră, să fie preluată evident cu mâna de Costly, care, trecut fiind de toţi adversarii, a avut de îndeplinit o simplă formalitate pentru a deschide scorul. Instant nervii au explodat, Taborda a primit galben, Contra l-a îmbrâncit pe Wesley, dar arbitrul e aerian. Poli şi-a revenit cu greu, iar ca urmare primul şut pe poartă după gol a venit de abia în minutul 29, când Bourceanu a tras frumos, dar Kuciak s-a întins să respingă. Nici zece minute mai târziu, oaspeţii s-au trezit în zece, după un fault grosolan la Goga, Pavlovici fiind cel care a văzut al doilea galben şi a fost, implicit, eliminat. Sepsi a încercat o execuţie de efect din libera ce a urmat, dar mingea nu a prins cadrul porţii.

Pauza ne-a găsit într-o postură frustrantă, iar acest lucru a continuat să se vadă şi la reluare. Ţin să menţionez însă de pe acuma, că ratări ca în acest al doilea mitan n-am mai văzut de tare multă vreme. Recitalul l-a deschis Mansour, în minutul 47, trimiţând din poziţie ideală peste. La zece minute, Sânmărtean a făcut un henţ în careu şi Poli a primit penalty, dar şutul puternic al lui Goga a fost pe centrul porţii, iar Kuciak a respins cu piciorul. A urmat o nouă perioadă moartă, alb-violeţii încercând din greu să-şi revină. Înainte ca ocaziile să se înlănţuiască la poarta oaspeţilor, Taborda a trebuit să apere o liberă executată bine de Wesley - şi a făcut-o exemplar. În minutul 80, Parks a primit o centrare foarte bună de la Sepsi, liber fiind a preluat cam acrobatic, a încercat o finalizare spectaculoasă, iar mingea a poposit pe bară! A urmat şutul lui Bonfim, care a trecut peste, iar în minutul 89 Parks a ratat o fază cel puţin la fel de bună ca şi penalty-ul lui Goga, trimiţând peste din 16 metri. Şi Chiţu a fost oprit de Kuciak, înainte ca Alexa, servit ideal de Parks, să rateze la rându-i deşi se afla singur singurel cu portarul. Taborda a urcat degeaba în atac la ultimul corner al partidei şi meciul s-a terminat cum s-a terminat. De mare tristă amintire.

Lipsa unei minţi limpezi s-a simţit acut astăzi. Fără Magera şi Kozak, Poli nu a avut deosebită clarviziune, iar absenţa mijlocaşului slovac (Kozak, să fie clar) a fost mereu reamintită, la fiecare din cele 11 (!!) lovituri de colţ. Periculoasă nu a fost niciuna. Nu prea îţi mai rămâne să spui mare lucru. Vasluienii au fost o echipă urâtă, au câştigat cum au câştigat, şi cel mai dureros a fost să-i urmăreşti trăgând de timp la fiecare minge - dar mereu e aşa, când eşti condus.

Avantajul numeric a fost balansat de jocul foarte slab făcut de câţiva dintre jucătorii noştri. Mansour, în special, a fost pur şi simplu inexistent, în timp ce Goga, în ciuda unor faze bunicele, şi-a trecut în cont marele păcat al ratării acelui penalty. Al treilea atacant ce a intrat pe teren, Parks, nu a arătat nici el prea mult a atacant, ratând, aşa cum ne-a obişnuit, din poziţii şi faze din care n-ai voie să ratezi - dar, măcar, s-a simţit mai bine decât Mansour. Mijlocul a fost lipsit de fantezie, în ciuda muncii sârguincioase a lui Contra şi Alexa. Bourceanu a fost lent, dar schimbarea sa la pauză nu a adus un plus jocului nostru. Pe stânga nici Curtean, nici Chiţu nu s-au lăsat simţiţi, fiind evident că niciunul din ei nu intră în combinaţii cu Sepsi aşa cum o face Contra cu Bonfim. Schimbarea lui Contra cu Ionescu, cel dintâi obosit fiind, a fost una conceptual interesantă, dar efectiv ineficientă.
Apărării nu i-aş imputa mare lucru, fiindcă nici n-a prea avut de lucru, iar golul nu îi aparţine. L-aş remarca totuşi pe Sepsi, care a fost cel mai bun om al nostru astăzi, dar, din păcate, nu a fost destul.

În ciuda declaraţiei lui Iancu, care vrea să pară că a aruncat deja prosopul (a mai făcut-o o dată), cert e că Poli e o echipă care arată mai mult, meci de meci, decât adversarii. Carenţele la finalizare sunt greu de compensat, dar îmi imaginez că dacă revin Magera şi Kozak, dacă revine Cisovsky, dacă debutează Cociş, şi toţi o fac la nivelul pe care l-au mai arătat în trecut, avem forţa necesară să luptăm până la capăt. Sincer, mi-e greu să înţeleg de ce are Iancu această atitudine anti-constructivă în public - din nou psihologie inversă?

Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (6), Sepsi (6,5) - Contra (6), Alexa (5,5), Bourceanu (5), Curtean (5) - Mansour (4,5), Goga (5)

Schimbări:

Parks (5) pentru Bourceanu (min 45)
Chiţu (5) pentru Curtean (min 59)
Ionescu (5) pentru Contra (min 67)

27 martie 2010

Avancronică: Poli - Vaslui

A mai trecut o etapă, am scăpat cu bine de deplasarea la Ploiești, putem spune chiar că am revanșat rezultatele obținute pe terenul Astrei. Dar tot nu ne putem relaxa. Urmează un meci cu o contracaditată la titlu și un pas greșit ar fi greu de recuperat în viitor.

După ce în tur ne-am impus cu un urât, dar eficient 1-0, acum vom avea sprijinul stadionului. Chiar de nu va fi multă lume, având în vedere programarea tot mai enervantă a televiziunilor, terenul propriu și publicul călduros sunt avantaje importante pentru Poli, mai ales în fața vasluienilor, care, în afara unui egal, n-au reușit să plece cu puncte de la Timișoara.

Ar trebui, deci, să fie un meci de 1X. Problema e să ajungem la 1 solist. Din nou, egalul e bun, rămânem acolo sus, dar dacă vrem titlul, cândva, cândva tot trebuie să facem acel pas. Putem spune că acum avem o echipă mai experimentată și mai organizată ca în întâlnirile precedente, jucători mai valoroși, și putem profita de faptul că Vasluiul vine după un meci crâncen cu Brașovul în Cupă, la jumătatea săptămânii, chiar dacă au odihnit parte din titulari. Dar până la urmă tot jucătorii trebuie să demonstreze că sunt mai buni.

Legat de efectiv, trebuie să amintim că Magera e suspendat, în urma cartonașului galben luat prostește la Ploiești. O pierdere evidentă, având în vedere ultimele sale evoluții. Dar nu e mare problemă, pentru că înlocuitori există și Sabău sigur are vreo schemă tactică și fără ceh. Probabil că o problemă mai mare e absența lui Mera, care a fost eliminat în meciul cu Astra. Apărarea noastră, și-așa nesigură, va trebui remodelată. Va reintra Scutaru? Pentru că Brezinsky se pare că ori nu se mai reface, ori nu-l poate impresiona pe Sabău. Poate mai simplu ar fi retitularizarea lui Bonfim, pe stânga, iar Luchin să refacă duo-ul la centru cu Nibombe. Personal, această variantă mi se pare cea mai sigură. Oricum, revine Alexa, deci probabil nu vor fi așa ușor depășiți ca la Ploiești.

Desigur, poziția Vasluiul vine în principal ca urmare acelei serii spectaculoase de victorii consecutive din tur, prilejuită de programul favorabil din acea perioadă. Dar dacă ne uităm pe clasamentul returului vom vedea că suntem la egalitate cu vasluienii, în dreptul lor figurând o înfrângere interesantă: 0-1 acasă, cu Bistrița. Așadar, avem toate premisele pentru un meci echilibrat, între două vecine de clasament, dar dați-mi voie să cred că diferența dintre noi și Vaslui, după 24 de etape, nu e de doar un punct, ci de 4.

Hai Poli!

22 martie 2010

Astra Ploieşti - Poli 1:3 (1:2)

Norocul şi arbitrajul generos ne-au permis să obţinem astăzi o victorie esenţială pentru cursa de urmărire a primului titlu alb-violet.

Dar după jumătate de oră, parca revedeam meciul cu FC Vaslui. Nici nu începuse bine meciul că Chiţu a fost deschis excelent pe stânga, a centrat bine, Goga a deviat la colţul lung, iar de acolo Magera a marcat! Poli a continuat să domine şi în minutul 10 Tudor a dictat un penalty la un henţ în preajma lui Nibombe. Goga a executat şi, cu şansă, mingea a intrat în poartă, după ce l-a lovit pe portar în spate. Meciul a luat o turnură mai puţin plăcută în minutul 18, când Mera era la plimbare, iar Seto a scăpat spre poartă şi a fost luat pe sus de Taborda. Nu cred că în aceasta situaţie se impunea eliminarea portarului, mai ales că jucătorul şi-a făcut mingea în lateral şi era acoperit de Luchin, dar nu spun că nu s-ar fi putut dicta. Oricum, din libera ce a urmat, Ganea a redus din scor, după ce zidul l-a mascat eficient pe Taborda, Goga pus pe traiectoria balonului s-a întors, iar portughezul a rămas fără reflex. Magera putea să mai liniştească spiritele trei minute mai târziu, la o deschidere foarte bună de la Goga, dar şutul său cu stângul a fost prea slab. A urmat o nouă ocazie pentru alb-violeţi la un corner, când mai mulţi jucători au trecut pe lângă finalizare, dar aceasta a şi fost cam ultima noastră fază bună de poartă pentru multă vreme. În schimb, am cam trecut la colectarea de galbene. Gazdele au preluat controlul partidei şi s-au urcat peste noi, iar acest lucru s-a văzut prin mai multe semi-ocazii, culminând cu penalty-ul făcut absolut neglijent de Nibombe în minutul 36. Marele nostru noroc a constat în execuţia slabă a lui Ganea şi inspiraţia lui Taborda, astfel că scorul a rămas în favoarea noastră. Presiunea asupra apărării noastre creştea odată cu apropierea pauzei, iar colacul peste pupăză a sosit în mintul 44, când Mera l-a servit cu un cot pe Ganea alergând după un balon şi a văzut al doilea galben. Mai mult, Astra a fost la câţiva centimetri de egalare, dar şutul fantastic al lui Strătilă a ocolit poarta lui Taborda.

Pauza a fost salvatorul nostru. La reluare, gazdele au părut mult mai relaxate (obosite) şi nu au putut susţine presiunea din finalul primei reprize. Poli nu a făcut decât să se apere, iar precum ne putem aduce aminte, ştie să facă acest lucru destul de bine. Şi aşa însă, în minutul 62, la o minge lungă, Bonfim a faultat în careu, dar Tudor nu a văzut. Alb-violeţii păreau neputincioşi în atac, construind greoi şi fiind lipsiţi de explozia necesară pentru contre. Cele mai bune faze au venit la insistenţele lui Goga, dar acesta nu a putut să-l învingă pe Miron în două rânduri. Sepsi a avut un şi el un şut parat, înainte ca Nibombe să o comită încă o dată, faultând dur şi la fel de neglijent ca la penalty în propria jumătate, dar Tudor a fost din nou de partea noastră şi l-a scutit pe togolez de al doilea galben. Era clar că Astra nu mai avea destulă forţă ca să insiste cum se cuvenea pe finalul de meci, dar şi aşa a reuşit să-şi treacă în cont o ocazie excelentă, mingea trecând de puţin pe lângă poartă la o lovitură de cap a lui Silva. Şi atunci când nimeni nu se aştepta, Goga cu patru fundaşi adverşi în faţa a speculat intrarea prin alunecare a lui Oprsal, a scăpat singur cu portarul, la sărit cu o scăriţă şi a finalizat această faza splendidă fără nicio problemă - o reuşită de-a dreptul impresionantă. Până la fluierul de final nu s-a mai consemnat nimic important, astfel că Poli şi-a trecut în cont trei puncte mari, dar după multă suferinţă şi cu ajutorul unui Tudor, ca mai mereu, confuz.

A fost greu de crezut căderea echipei după primirea golului şi doar printr-o minune am rezistat până la pauză. Degringolada ce-a urmat revenirii pe tabelă a gazdelor a fost una de-a dreptul jalnică, puţini jucători reuşind să-şi păstreze calmul. Printre aceştia s-a enumerat Sepsi, care a făcut din nou un meci bun, la fel ca şi Luchin pe flancul drept - chiar de al doilea nu a lăsat o impresie aşa de bună ca primul. Oricum, mă gândesc că odată cu această partidă a luat sfârşit şi această tentativă nereuşită de a reformula centrul apărării noastre cu doi jucători lenţi şi de multe ori stângaci, care nu se completează deloc. Cea mai mare problemă azi a fost linia de mijloc, ea nereuşind să se evidenţieze decât prin nereuşite. Chiacu s-a implicat în joc, dar a greşit mai mereu continuarea, Kozak nu s-a văzut, Bourceanu a fost neconvingător, iar Chiţu, în afara de centrarea la deschiderea scorului, a fost foarte izolat. Odată cu intrarea lui Contra, mi s-a părut că echipa a câştigat în concentrare, dar pe faza ofensivă rezultatul a fost tot null - explicabil, oarecum, prin omul în minus.

Am respirat cu bine la final, graţie unei reuşite minunate a lui Goga (care, imediat după, a ratat preluarea la o fază mai simplă), şi cred ca atâta contează momentan. Am rămas sus şi jucam mai departe.

Poli: Taborda (6) - Luchin (6), Mera (3), Nibombe (4), Sepsi (6,5) - Chiacu (5), Bourceanu (5,5), Kozak (5), Chiţu (5,5) - Magera (6), Goga (7)

Schimbări:

Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Bonfim (5,5) pentru Kozak (min 58)
Parks pentru Chiţu (min 71)

18 martie 2010

Poli - Unirea Alba Iulia 6:0 (3:0)

Aparent, alb-violeţii au doar patru viteze: 1 gol, 2 goluri, 3 goluri, 6 goluri - dacă nu rămân pe neutru, se înţelege. Pe o vreme splendidă şi într-o atmosferă ce s-a destins complet după minutul 30, Poli a făcut o partidă excelentă, în compania unui adversar ce s-a dovedit depăşit de situaţie.

Sabău a reuşit să-i monteze cum trebuie pe jucători să dovedească faptul că măcar una dintre pretendentele la titlu ştie cum să joace cu echipele care trebuie bătute - nu i-a ieşit prea bine cu Poli Iaşi, dar astăzi multe lucruri au fost diferite.

Goga a început cu o ratare de avertisment în minutul trei, deşi ar fi trebuit să nu ierte, înainte ca meciul să încerce să se autocalibreze cam un sfert de oră. Dominarea noastră a fost clară, exceptând o fază la care Nibombe a oferit oaspeţilor o liberă indirectă de la marginea careului, dar aceasta a rămas neexploatată. Goga a fost decisiv pentru deschiderea scorului în minutul 17, când s-a întors cu adversar în cârcă, a pătruns în careu şi a şutat din unghi, Cernea a respins, iar mingea a ajuns la Kozak, care a reluat aparent stângaci, mingea lovind gazonul înainte să se salte în plasa porţii adverse. Flancul stâng, de unde a plecat Goga la gol, a continuat să fie sursa principală de pericol pentru oaspeţi, nu atât datorită lui Mejia, cât graţie jocului excelent făcut de Sepsi. În minutul 25, fundaşul nostru i-a centrat ideal lui Magera, care nu l-a imitat pe Goga, ci a reuşit să marcheze dintr-un voleu spectaculos. După ce Goga şi-a încercat şutul de la distanţă, mingea trecând de puţin peste, a urmat golul cu numărul trei, la o fază simplă: corner Kozak, cap Magera. Nu ca şi cu Stuttgart, va să se zică.

Era clar că repriza secundă avea să fie una lejeră. Oaspeţii erau mai mereu cantonaţi în propria jumătate, iar la puţin peste cinci minute de la reluare, scorul avea să devină patru, urmând un scenariu cunoscut: corner Kozak, cap în forţă Mera, Cernea nu poate opri mingea. Introducerea lui Mansour în locul lui Magera s-a făcut simţită imediat, căci la o lansare ideală a lui Kozak, senegalezul, scăpat cu Goga alături către poartă, a finalizat slab. Dar răutatea nu-şi are locul, din moment ce în minutul 67 Mansour a recepţionat foarte bine o pasă lungă a lui Contra, a centrat cum trebuie pentru Goga, şi s-a făcut cinci. Finalul de meci l-a evidenţiat oarecum pe Mejia, în mod evident abătut după lipsa de reuşite din prima parte a meciului, columbianul încercând două şuturi de la distanţă, ambele relativ aproape de buturile lui Cernea. Scorul final l-a stabilit prietenul tuturor, Mansi, care a preluat o pasă lungă, a continuat cu mingea pe flancul stâng, a intrat adânc în careu şi i-a trimis printre picioare portarului oaspeţilor. De-a lungul partidei, Alba Iulia nu a avut decât trei semi-ocazii, ambele venite în ultimul sfert de oră prin Jovanovici, dar întâi Sepsi şi apoi finalizările slabe ale sârbului au făcut ca fazele respective să nu consemneze vreo reuşită pe tabelă. Scor final, 6-0.

Evident, după o asemenea partidă, e greu să-ţi găseşti evidenţiaţii. Kozak şi Magera au aprins torţa, în mod cert, ei fiind susţinuţi de excelentul Sepsi. Acesta, deşi lăsat mai mereu singur de către Mejia, s-a descurcat bine defensiv şi a avut un aport considerabil în atac. Taborda s-a cam odihnit în marea parte a timpului, fundaşii centrali au avut puţine emoţii, singurele probleme de eficienţă stabilindu-se pe benzi, în ceea ce priveşte mijlocaşii. Parks, amplasat mijlocaş dreapta, nu a fost convingător, în timp ce Mejia, deşi are evidenta susţinere a publicului, s-a chinuit să iasă în evidenţă. Limbajulul corpului său denota o oarecare dezolare spre finalul partidei, impresie amplificată, cu siguranţă, de oboseala acumulată după primul meci ca integralist. În atac, pe lângă jocul bine cunoscut (şi, în general, exasperanto-satisfăcător per total) al lui Goga, am consemnat în sfârşit ceea ce era aparent: Magera trebuie titularizat - şi nu doar pentru veleităţile sale de cârmaci al mingilor lungi. Totodată, fiindcă mereu i-am menţionat împreună, Kozak a reuşit prima sa partidă care arată valoarea sa: fazele fixe executate ireproşabil, dar şi cele câteva pase lungi de mare calitate, au fost plusuri certe; diversele erori mai dau de gândit, precum şi lentoarea jocului său, dar plusul pe care îl aduce e unul ce se poate dovedi lejer decisiv (spre exemplu, faza corner-gol).

I-am lăsat la capăt pe Alexa şi Contra, amândoi extrem de maturi în joc (ce clişeu!), precum şi pe tânărul nostru debutant în alb-violet, Marian Fuchs. Mijlocaşul ce şi-a serbat majoratul luna aceasta a fost sigur pe el, s-a implicat cu curaj în joc şi nu s-a evidenţiat prin nicio greşeală - un început frumos. În schimb, căpitanii din teren ai echipei, au muncit bine azi, au gestionat jocul cum trebuie şi au avut un aport important la dominarea echipei.

Mă îndoiesc că-l mai huiduie cineva acuma pe Sabău, dar la fel e clar că vorba cu floarea şi primăvara (care pare că a venit!) rămâne valabilă. Impresia mea de ansamblu este că am progresat constant în acest retur, dar decisive vor fi următoarele două partide pentru a ne stabili obiectivul. Deşi, la cum merge campionatul acesta...

Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Nibombe (6), Mera (6,5), Sepsi (7) - Parks (5,5), Alexa (6), Kozak (7), Mejia (5,5) - Goga (6,5), Magera (7)

Schimbări:
Contra (6) pentru Bonfim (min 45)
Mansour (6,5) pentru Magera (min 57)
Fuchs (6) pentru Kozak (min 68)

14 martie 2010

Poli - Urziceni 0:0

E greu să câştigi când nimeni şi nimic nu sunt de partea ta. Am dat dovadă astăzi de un spirit puternic de echipă, e un joc tactic, cu mult mai mult calm decât în etapele anterioare, iar pe teren s-au aflat într-adevăr jucătorii care meritau să fie acolo, ceea ce iar s-a văzut. Dar am avut neşansă şi imprecizie la finalizare, iar centralul partidei a luat câteva decizii cel puţin discutabile. Să începem însă cu începutul.

Istvan Kovacs a început cu spor, dictând fault la o intrare excelentă a lui Parks, iar din libera ce a urmat, doar Taborda ne-a salvat de gol! La cornerul imediat următor a fost nevoie din nou de portughez, ca apoi Urziceniul să persiste cu un joc foarte sus. După un sfert de oră, meciul s-a echilibrat, iar alb-violeţii au început să urce oarecum în atac, deşi fără a pune la cale nişte faze de gol. S-a jucat mult pe dreapta şi în centru, dar cele mai bune momente de joc i-au aparţinut flancului stâng, prin Sepsi şi Chiţu. Cel de-al doilea a făcut o fază excelentă în minutul 34, driblând un adversar, a trimis o centrare ideală pentru Goga, dar acesta din mijlocul careului nu a reuşit să tragă cu forţă spre poartă! După ce Kovacs a ignorat o mână peste faţă primită de Parks, în care situaţie se cerea măcar o liberă pentru obstrucţie la o fază bună de atac, a venit pauza.

Mitanul secund avea să fie unul mai frumos, dar şi ceva mai tensionat. Deja la reluare a intrat Contra pe teren, a cărui prezenţa s-a făcut mereu simţită în forţa de joc a echipei, dar problema azi a fost că în faţa noastră s-a prezentat o formaţie cu o apărare redutabilă. Ca să mai evidenţiez un moment marca Istvan Kovacs, Mera s-a trezit cu un galben în minutul 56 - unul meritat, numai că venit fix după un fault la fundaşul nostru care a rămas nesancţionat. Cele mai bune şanse de gol ale Politehnicii au venit în minutul 62, când Luchin a scos un corner după o cursă extraordinară pe flancul drept. Întâi Mera a trimis cu capul la colţul scurt şi Tudor a respins peste, iar la al doilea corner mingea a ajuns la Goga, dar şutul din voleu al acestuia a mers fix acolo unde se afla portarul oaspeţilor! În minutul 70 Goga mai reuşeste o acţiune bună, şutează din întoarcere, mingea trece de Tudor, dar iese în aut de poartă după ce face contact cu bara! A urmat prima fază foarte controversată a meciului, în minutul 76, când Pădureţu a forţat o minge lungă de nimic, pe care Taborda a prins-o lejer, dar ieşind cu piciorul înainte l-a lovit şi pe jucătorul oaspeţilor, care a căzut în mod dramatic la pământ. Umila-mi părere este că nu avea cum să fie vorba de o lovitură de pedeapsă şi nici intrarea lui Taborda n-a fost deosebit de periculoasă, dar Pădureţu şi-a încercat norocul. Nu se face fotbal din asemenea momente. Trei minute mai târziu Brandan comite un henţ clar ca lumina zilei, tuşierul ridică fanionul (dacă pentru fault în atac, atunci chiar nu mai am ce comenta), dar Kovacs, în cel mai pur spirit al arbitrajului românesc, refuză să-şi asume responsabilitatea. Cu toate acestea în spate, şi o tensiune palpabilă în aer, până la final Poli s-a văzut încercând să obţină victoria, dar de remarcat nu s-a mai remarcat decât o intervenţie foarte bună a lui Taborda. Egal, şi de la capăt.

Dincolo de fazele controversate, cred că am avut parte de un meci bun, iar alb-violeţii, în special, au dat absolut totul pe teren. De remarcat jocul lui Alexa, al lui Luchin, al lui Sepsi, al lui Chiţu, şuturile lui Goga, lupta lui Parks, spiritul lui Contra şi intervenţiile lui Taborda. De cealaltă parte, Chiacu nu a reuşit decât o fază bună cât a jucat şi Bourceanu a făcut un meci chiar slab, irosind multe mingi şi creând chiar pericol pe contre, în timp ce fundaşii centrali au fost solizi în general, dar s-au descurcat greu la degajări şi cu mingea la picior. Poate aş mai remarca o problemă cu Contra, care are rol liber şi deodată îl vezi peste tot pe teren, deşi el nu are calităţi excelente de mijlocaş de creaţie, spre exemplu. Asta a şi lipsit echipei astăzi, mai multă clarviziune. Altfel, eu nu am nimic de reproşat.

Bravo Poli!

Poli: Taborda (6,5) - Luchin (6,5), Mera (6), Nibombe (6), Sepsi (6) - Chiacu (5,5), Alexa (6,5), Bourceanu (5), Chiţu (6) - Goga (6), Parks (6)

Schimbări:

Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Magera (5,5) pentru Parks (min 67)
Mejia pentru Chiţu (min 77)

12 martie 2010

Avancronică: Poli - Urziceni

Cum, necum, în ciuda jocului ce lasă de dorit și a rezultatelor slabe, după 3 etape ne situăm cam la fel ca la începutul returului, ba chiar mai bine, pentru că numai Clujul a rămas la 3 puncte în față, Steaua și Urziceniul încăpățânându-se să rămână în urmă.

Totuși, să nu ne subestimăm adversarii, pentru că uitați cu cine au avut ei de jucat: CFR, Rapid, Steaua, iar acum noi, fix primele 5 echipe în acest moment, plus dubla din Europa League cu Liverpool. Și dacă observăm că pentru ei urmează Oțelul care a obținut 9 din 9 până acum, mie mi-e greu să concep un start de retur mai greu ca acesta pe care îl are Urziceni.

Dar să nu le plângem de milă. De la venirea lor în prima ligă, Poli nu a reușit decât o singură victorie, prin 2006. De atunci, doar egaluri amărâte și victorii care ne dor - acel 1-4 în deplasare și 1-2 în penultima etapă a campionatului trecut, când în loc să ne asigurăm titlul de campioni, a trebuit să îi aplaudăm ca fiind mai buni. Trebuie să le arătăm că nu am căzut în genunchi după acel meci și că suntem gata să ne batem din nou pentru titlu!

La capitolul tehnic avem câteva avantaje. Față de sezonul trecut au plecat Varga și Bălan, dar și Dan Petrescu. Încă nu putem spune dacă echipa e mai slabă sub comanda lui Levy, dar cert este că nu a câștigat încă nici un meci din cele 5 de până acum. Totuși, au arătat că sunt în stare să țină piept celor de la Liverpool, ba chiar să-i și sperie cu un gol. De asemenea poate vom scăpa de Galamaz, redutabilul fundaș, care încă nu este complet refăcut.

Deci suntem într-o poziție mai bună față de anul trecut, îi putem bate. Nici nu mai contează ce jucători intră pe teren, oricum ne putem aștepta la orice. Important e să se mențină ambiția și voința, și să progresăm de la jocul bun din Giulești la a marca goluri din acțiune. Contra probabil că nu va fi folosit, eventual foarte puțin, dacă va fi nevoie, din cauza stării terenului.

Avem circumstanțe pentru un meci excelent, unul din cele mai importante ale campionatului, la fel cum a fost sezonul trecut. La urma urmei se întâlnesc campioana și vicecampioana. Titlul, ca titlul, dar să nu trecem cu vederea și faptul că echipele din urmă sunt foarte, foarte aproape, și s-ar putea să cădem de pe locurile ce duc în cupele europene. Înfrângerea iese din discuție!

Să sperăm la un stadion plin și la o victorie. Hai Poli!

11 martie 2010

Poli și Rapid la infinit

Trecand peste frății, pasiuni, un joc pasionant, o atmosfera frumoasa, meciul Rapid - Poli intră în prelungiri. E greu să te împarți - pe de-o parte două echipe și galerii frumoase, care se respectă, de cealaltă mârșăviile și mânărelile din fotbalul românesc. E clar că transferul celor doi "studenți" sunt suspecte și trase de păr, dar nu e în spiritul fotbalului ca rezultatul din teren al unui meci să fie răsturnat prin comisii. Chiar și rejucarea ar fi incomodă, aducând un dezavantaj ambelor echipe. Oricum, regulamentul trebuie respectat, deci aberațiile lui Dragomir sunt doar niște îndemnuri la o nouă încălcare a acestuia.

Până la urmă aceste ocoliri ale regulamentului trebuie oprite, altfel fotbalul nostru nu va avea nici o șansă de a reveni la fosta glorie. Bine a spus Daniel Stanciu: echipele a doua și a treia sunt pentru a crește juniori, nu pentru a realiza transferuri pe sub mână. Rapid a picat prost pe greșeala lui Copos, iar Iancu a profitat la maxim. Trebuie remarcat profesionalismul conducerii în acest demers. Iancu și-a luat măsuri - a avertizat de dinainte și acum invocă o cauză mai bună, a curățirii fotbalului. După meci, răspunsul a fost prompt și au fost implicați toți care au relații cu presa. Pare mai mult un exercițiu avocățesc. Am învățat din greșelile anului trecut și probabil ne pregătim pentru continuarea luptei pentru palmares. Există acte, dovezi, totul a fost argumentat obiectiv, cu calm. E vorba doar de interese, nu de atacuri la persoană. Dezbaterea se face prin documente, nu prin urlete la televizor. În loc de scandal, e o acțiune firească într-un sistem în care regulamentul se îndoaie după cum trag patronii de el. Aș zice chiar că dacă nu s-ar fi făcut acest pas, am fi părut ipocriți. Indiferent de decizia finală.

Totuși, azi am văzut și reacția opoziției. După zbiereturile avocatului Șiman am nutrit o mică teamă. Explicațiile lui, reiterate mult mai calm de Taban, reprezentantul Rapidului, dacă sunt adevărate, arată că procedura a fost regulamentară. Dubioasă, dar regulamentară. Tare mi-e să nu ne facem de râs și să ne fi pierdut energia degeaba. Și ar mai fi problema compensației. Să nu fim favorizați acum, iar când va fi o problemă importantă, ca de exemplu licențierea, să nu mai părem așa profesionali cum ne portretizează Iancu în acest moment.

Culmea e că probabil și fără Varga și Bălan rezultatul ar fi fost același, pentru că nu jocul Rapidului a fost decisiv, ci o fază fixă și o finalizare de excepție.

5 martie 2010

Rapid - Poli 1:0 (1:0)

Ratangii de serviciu şi-au făcut din nou datoria, cu o prestaţie foarte bună, mai puţin în faţa porţii adverse. Cei mai eficieniţi în a irosi atacurile şi ocaziile au fost Chiacu şi Mansour, senegalezul revenind fulminant cu o prestaţie absolut execrabilă. Dar e injust, jucătorii au muncit mult, au avut marea neşansă a unei execuţii incredibile, iar apoi s-au chinuit să facă ceea ce nu ştiu, adică să dea gol.

S-a remarcat înca de la debut un prim unsprezece neobişnuit al Politehnicii. Chiţu titular, Luchin pe dreapta, Taborda în poartă. Părerea mea e că acest prim unsprezece a fost unul bun, iar acest lucru s-a văzut prin jocul etalat de echipă. Nici nu începuse bine meciul, că Mera a trecut de puţin pe lângă o finalizare de gol la libera bătută de Bourceanu, iar la alte câteva minute şutul lui Sepsi a fost deviat în plasa laterală! Alb-violeţii au continuat să joace bine, dominând primele douăzeci de minute, dar fără a reuşi să mai tragă la poartă, în ciuda eforturilor lui Parks. Problema a fost, ca şi mai târziu, fructificarea fazelor bune de atac, care s-au prezentat în abundenţă, graţie jocului disciplinat şi determinat al echipei. După ce s-a mai echilibrat partida, a venit faza care a decis meciul: Spadacio pasează scurt la o liberă de la 35 de metri, Matici e liber şi trimite o torpilă incredibilă, care prinde o traiectorie perfectă către vinclul porţii unui Taborda lăsat fără şansă. Poli a încercat să revină, reuşind câteva acţiuni mai bune pe stânga, dar în afară de şutul ratat al lui Bourceanu din poziţie ideală, nu au mai fost ocazii de gol.

Repriza a doua a continuat în ritmul primeia, dar ocaziile nu s-au înghesuit să apară, nici măcar după intrarea lui Contra. Rapidul a avut trei trăsăriri, la şutul pe lângă al lui Spadacio, la ratarea mare a lui Varga şi la lobul scos în extremis de Taborda, dar au fost nişte întâmplări. În ultimul sfert de oră Poli a preluat complet controlul partidei, dar Goga, Sepsi, Chiacu în două rânduri şi Mansour au irosit ocazii excelente: Goga a trimis pe lângă din plonjon cu capul, Sepsi a şutat pe lângă din poziţie perfectă, Chiacu a trimis un şut bun de la distanţă, parat de Bornescu, şi a finalizat slab cu capul o centrare primită propriu-zis pe cap, iar Mansour a scăpat singur cu portarul după o pasă sclipitoare a lui Contra, doar ca să se bâlbâie şi să fie ajuns din urmă de un fundaş. Finalul a venit după patru minute de prelungire şi a consemnat o înfrângere care pur şi simplu trebuia evitată, dar limitele tehnice ale unor jucători au fost decisive.

E păcat, pentru că se putea scoate mult mai mult din această partidă. Rapidul a fost o echipă slabă, lipsită de autoritate, dar a avut şansă şi a ştiut s-o gestioneze. Lui Sabău nu am ce să-i imput, a jucat cu ce are la dispoziţie. Debutantul în alb-violet, Chiţu, a făcut un meci decent, fiind activ atât în ofensivă, cât şi în defensivă, dar s-a văzut că nu e bine integrat în jocul echipei. Omologul său de pe partea vecină, Chiacu, a muncit foarte mult, dar a irosit multe centrări, iar în faţa porţii nu a părut să aibe vlagă. Degeaba a revitalizat Contra echipa, nu a fost destul. Cel mai îngrijorătoare e lipsa de inspiraţie la finalizare, căci în afară de Goga, care ajunge greu în poziţie de şut, niciunul dintre ceilalţi jucători nu par să fie capabili să obţină maximul din şansele pe care şi le crează.
De remarcat, măcar, evoluţia foarte bună a linei de fund, de la Sepsi la Luchin. Primul a fost bun şi pe faza ofensivă, oferind multe centrări utile, în timp ce Luchin a avut o singură scăpare importantă pe un post pe care nu a mai evoluat de multă vreme. Fundaşii centrali, Mera şi Nibombe, au respins cu mare precizie toate fazele gazdelor, făcând unul din cele mai bune meciuri ale lor - dar a contat, cu siguranţă, şi lipsa de iniţiativă ofensivă a Rapidului.

În final, asta este, acesta e materialul de care dispunem. Greu de zis ce anume putem obţine cu el, în aceasta formă.

Poli: Taborda (6) - Sepsi (6), Nibombe (6), Mera (6), Luchin (6) - Chiţu (5,5), Bourceanu (5,5), Alexa (6), Chiacu (5) - Parks (5,5), Goga (5)

Schimbări:

Contra (6) pentru Chiţu (min 55)
Mansour (4,5) pentru Parks (min 65)
Kozak pentru Luchin (min 72)

Poli II - Haţeg 2:1 (0:0)

Cu toată bunăvoinţa mea să mă urmăresc această partidă, am aflat prea târziu că se dispută la Calor. Oricum, excelentă victorie.

Goluri Popovici şi Moroşan!

Nişte imagini video aici.

4 martie 2010

Avancronică: Rapid - Poli

După începutul ingrijorător de retur, nu prea știm la ce să ne așteptăm de la meciul cu Rapid. Noroc că și ei au avut un start chiar mai prost, pierzând cu ieșenii, dar reușind totuși un punct cu Urziceni. Putem spune că sunt mai conectați, având deja un meci cu o echipă fruntașă, dar cred că și jucătorii noștrii trebuie să fie montați după victoria muncită și la limită din etapa trecută.

Rapid s-au întărit și ei, dar jucătorii transferați nu sunt încă apți de joc, sau încă nu s-au integrat. De văzut dacă Varga și Bălan vor juca până la urmă, cu siguranță fiind capabili să aducă un plus în jocul Rapidului.

La noi se pare că Magera a revenit și că probabil vom avea în teren un servant bun, chiar și când vom juca cu tradiționalele mingi lungi. Revine și Nibombe după suspendare, deci vom avea o defensivă mai solidă, iar Mera nu va trebui trimis în atac pentru a nu se face de râs în apărare. Cred, deci, că nu vom mai avea parte de experimente ca etapa trecută. Sunt curios în ce moment va intra Contra pe teren și dacă Sabău va încerca o altă permutație de jucători la mijloc, poate-poate va găsi o combinație câștigătoare. Să-i urăm să fie inspirat!

Am mai putea vorbi de tradiție, de la finala Cupei, având o serie aproape perfectă împotriva fraților giuleșteni. Dar putem privi lucrurile și din punctul opus: cândva va trebui să aibe și un capăt. Mai ales că acum nu mai e Arman, "favoritul" rapidiștilor și nici Rusici sau Bucur, ucigașii echipelor bucureștene, iar Goga și Parks par slabi înlocuitori. Dar totuși Goga e golgheterul echipei în momentul de față și Parks ne-a salvat de mai multe ori. Poate și Mansour (apt 100% și el) va vrea să-și încheie seria foarfecelor, din care numai în poarta Rapid-ului îi lipsește una.

Una peste alta, e un meci deschis oricărui rezultat, cu un mic avantaj pentru noi. Staff-ul tehnic are dreptate. Mergem să câștigăm, dar e bun și un egal. Victoria e bună dacă ne batem la titlu, egalul dacă nu.

Hai Poli!

1 martie 2010

Cociş, destin împlinit

Se pare că jucătorii pe care îşi pune ochii Poli, sunt meniţi să ajungă la club - mai devreme sau mai târziu. A fost cazul lui Sepsi, al lui Contra şi acuma al lui Cociş. Acesta din urmă a semnat un contract pe trei luni cu noi, cu opţiune de prelungire, dar mai are de terminat o recuperare de o lună.

Internaţionalul român poate evolua cam oriunde în linia de mijloc, dar poziţia preferată pare a fi cea de mijlocaş central. Mi l-aş imagina utilizat mai mult pe stânga sau în faţă la noi, din moment ce acolo pare a fi un gol de umplut.

Personal, nu mi-a plăcut niciodată prea mult de Cociş, dar nu văd de ce nu ar putea fi de folos. Să fie bine-venit!
Google+