24 noiembrie 2020

O introspecţie retrospectivă a turului

Contribuitor mai vechi al Cronicii Violete şi fotograf de voie-nevoie în această toamnă, Marius Paul ne-a prezentat o retrospectivă a acestui sezon de toamnă. Vă invităm să-l parcurgeţi, retrăind fiecare moment în parte.

Părerea mea a fost clară în ultimii ani, în care situația financiară a clubului a devenit tot mai dramatică: decât să continuăm așa mai bine zicem stop.

În ciuda acestui fapt, în fiecare zi de meci ceva mă făcea să sper că la finalul meciului voi trăi din nou acel sentiment unic pe care doar victoria echipei preferate ți-l poate da. Aşa cum ştiţi şi aţi trăit cu toţii, simțeam în schimb un gust devenit mult prea familiar etapă de etapă, cel al înfrângerii.

În acest an nebun, cu un format inedit, un fel de "superligă" timișano-arădeană, chiar nu știam la ce să mă aștept. Tot ce speram era să avem o prestație decentă și să putem și noi să ne bucurăm din nou de fotbal, măcar un pic. Aveam și ceva argumente care să-mi întremeze speranţele: jucătorii cu experiență din lot, câțiva jucători tineri de perspectivă, plus un antrenor dornic de afirmare.

Înainte de prima etapă, glumeam (pe jumătate) cu Ştefan, spunând că dacă nu avem grijă, o să ajungem la promovare. L-am făcut să râdă, dar cred că-mi împărtăşea "teama".

Am debutat în campionat cu deplasarea la Periam, despre care ziceam că e un meci care trebuie câștigat, mai ales în contextul programului ulterior. Am făcut un dezamăgitor 1-1 fiind egalați pe final și gândul îmi zbura deja la STOP-ul ăla de care scriam în introducere. Au urmat două înfrângeri cu favoritele la promovare, Chișineu Criș și Lipova, meciuri în care ne-am agățat de adversar și puteam ciupi un punct la Arad cu Lipova dacă eram puţin mai atenţi, dar nu arătam bine, nu jucam cu încredere.

După care a urmat meciul de la Pecica, un meci trăit intens pe live-text, am condus 1-0 la pauză, adversarii au ratat un penalty imediat după pauză și ulterior am făcut și 2-0. Spuneam atunci că orice echipă din lume ar trebui să câștige un meci care a avut o asemenea desfășurare în favoarea ei, dar cu Poli aveam emoții, după atâtea şi atâtea experienţe rele. În ciuda unor ratări pe final ale gazdelor, mici-medii-enorme, am câștigat 2-0. Ultima victorie în deplasare, în afara Timişoarei, meci câştigat pe teren...data din 2018, ultima etapă în Liga 1, la Chiajna.

A urmat partida cu juniorii lui ASU, pe care ne-am făcut-o grea de unii singuri, dar până la urmă am obţinut victoria cu 3-2. Nu a fost un meci reușit, a fost chiar slab, afectat şi de un teren la limita practicabilului, dar chiar nu eram în poziția de a mai comenta ceva, şase puncte în patru zile.

Meciul de acasă cu Ezeriș a fost primul meci în care echipa chiar mi-a plăcut, am dominat toate momentele jocului, am marcat când a trebuit, nu i-am dat șanse adversarului. 2-0. Nouă puncte în şapte zile.

La Dumbrăvița mă gândeam că un punct ar fi bun, îmi era frică să mă gândesc la patru victorii consecutive, dar a fost 1-0 dintr-un penalty și eram pe cai mari. Cu Cermei a fost un meci greu, conduși cu 1-0 am întors scorul, golul victoriei fiind marcat de Matiș în min 90, după o cursă frumoasă a lui Toboșaru. 

Ai zice că o victorie cu o echipă de pe ultimele locuri în min. 90 nu este ceva deosebit, dar a fost pentru că Cermeiul e o echipă mai bună decât o arată locul din clasment şi pentru că după ce aduni patru victorii adversarii își iau măsuri. Intram totodată ca favoriţi, ceea ce nu era o situaţie cu care să fim foarte obişnuţi în ultima vreme.

La Ghiroda iar am zis că e bun și un punct. Greșeala mea, băieții erau deja setați pe "Think big or go home" și au câștigat relativ lejer cu 2-0.

A venit și ora ultimului meci, ultimul din 2020. Eram tot precaut, dar speram să le dăm. Și le-am dat şapte, din toate pozițiile, cu tot felul de execuții. Am văzut din nou plăcerea de a juca fotbal la băieții noștri și odată cu asta vine și plăcerea noastră de a-i urmări.

Şapte victorii consecutive, record în istoria recentă a clubului și regretul este că nu am mai jucat anul ăsta si meciurile retur cu Chișineu Criș și Lipova. Îi rupeam! Și mai am un mic regret, că apărem pe locul 3 în clasament, deși la egalitate de puncte cu locul 2.

În mod normal ne-am gândi serios la locurile de baraj, dar din păcate în aceste patru luni fără fotbal ne vom îndrepta din nou prvirile către termenele de judecată, către conturile goale ale clubului. Orice va fi să fie, eu le mulțumesc băieților și tuturor celor care fac eforturi pentru ca echipa să continue, că m-au făcut din nou mândru că sunt polist.

22 septembrie 2020

Poli - Crișul Chișineu Criș 0:2 (0:1)

Un comentariu mai scurt de această dată, nefiind nici așa de multe de discutat.


5 voturi

Mă așteptam ca echipa să aibă o constituție defensivă mai bună, însă cele două goluri încasate în acest meci, cât și o parte din ocaziile avute de oaspeți, ne-au arătat că suntem încă deficitari. Asta chiar dacă Bilia și Hecsko, individual, țin destul de bine centrul, dar ca poziționare unul față de celălalt nu stau încă foarte bine. 

Nou-venitul Salhi mi-a plăcut ca joc, dar a fost singurul jucător de pe axul central de la mijloc în sus care mi-a plăcut. Clar, și el trebuie să se coordoneze mai bine pozițional cu coechipierii, însă calitățile sale la minge și curajul cu care a jucat sunt de bun augur. Cred că așteptăm cu toții mai mult de la Daminuță, care trebuie să devină mai mobil pentru a influența jocul așa cum poate s-o facă.

În mare, n-a fost un meci cu realizări individuale semnificative, însă ne-a arătat că echipa are capacitatea de a juca la un tempo ridicat, ceea ce în fața multor alți adversari sigur va genera ocazii. Dacă găsim un plus de viteză în treimea ofensivă și o structură defensivă mai robustă...pare că avem premisele unei echipe solide, dar nu avem timp să așteptăm mari transformări, trebuie să obținem rezultate.

14 septembrie 2020

Avântul Periam - Poli 1:1 (0:1)

Dezamăgirea la finalul celor 90 de minute era palpabilă în rândul echipei noastre. Cu captele plecate, alb-violeții au luat imediat drumul vestiarelor, lăsând în urmă o grupare gazdă care jubila pentru punctul obținut in extremis. Două meciuri, două victorii scăpate printre degete. Mai grav de atât, o lipsă de consistență în joc care îngrijorează.

În acest sezon vom publica doar notele comunității, ale noastre fiind depozitate la arhivă și dezvăluite doar la final de tur/retur. 


14 voturi

Un debut accesibil irosit

Ca program, debutul de campionat arăta bine pe hârtie: un adversar remaniat serios în Cupa României, o nou-promovată care a câștigat promovarea fără să joace vreun meci din cele de baraj, adunată cu greu înainte de această primă etapă. Pentru o echipă ca a noastră, care ducea povara atâtor înfrângeri în amintirea (aproximativ) recentă, putea să reprezinte o eliberare. Un nou început. Un semnal pozitiv pentru cei care mai atârnă de soarta acestui club. Iar presiunea asta s-a resimțit.

Planurile au fost date peste cap și încrederea lovită în plex după irosirea unui avantaj de două goluri în Cupă cu Cermeiul, urmată de două reprize de prelungiri și înfrângerea de la unsprezece metri. Deci nu doar că am pierdut, dar ne-am și obosit considerabil, cu timp minim de refacere până la debutul în campionat. Ca joc, meciul a fost de la egal la egal, așa cum ar fi de așteptat să fie majoritatea meciurilor de Liga a 3-a în acest sezon, dar dat fiind că jucam acasă, așteptarea era să controlăm mai bine ostilitățile. Am ratat șanse mari de a câștiga pe final, dar la fel de bine puteam și pierde. Senzația a fost că experiența veteranilor nu s-a simțit în momentele cheie, în vreme ce energia tinerilor nu s-a manifestat pozitiv pe teren.

Trei zile mai târziu, deplasarea de la Periam. Așteptările tuturor erau clare: trei puncte. Cu tot cu dezavantajul celor 120 de minute jucate miercuri, cu tot cu absențele numeroase din lot, cu tot cu entuziasmul gazdelor (lipsite de trei titulari), aveam nevoie de victorie, să începem sezonul cu dreptul și să punem fundația încrederii în sine care ne lipsește la nivel de echipă.

Multe ratări, greșeli individuale decisive

Faptul că Periamul a trăznit bara la prima fază a evidențiat fragilitatea noastră. Într-o tentativă de a ne menaja fizic, și având în vedere slăbiciunile adversarilor în flancuri, am jucat cu multe mingi luni sau peste apărare, diagonale și de-a lungul liniei, cel mai des cu Bilia sau Daminuță dispeceri. Nu a fost o tactică de succes, nici Dincă, nici Românu nereușind să scape spre poartă în urma acestor acțiuni. Chiar și așa, șanse au fost.

Cea mai activă piese ofensivă a fost Matiș, combativ, destul de rapid, dar deși a marcat o dată, a mai avut cel puțin două alte faze în care putea s-o facă. Acțiunea de la gol a fost chiar frumoasă, construcție legată care a dus mingea la Matiș - și a confirmat, din nou, că dacă în L3 legi patru-cinci pase, ai toate șansele să îți creezi o mare șansă de a marca.
Aici intervine ineficiența în fața porții, care ne-a costat cu Cermei și ne-a costat și la Periam, ratarea lui Călin în prima repriză fiind antologică, asemeni ocaziei irosite de Ochea, scăpat unu la unu cu portarul. Am avut și ghinion cu un portar foarte inspirat, care a scos la șutul de calitate al aceluiași Călin în partea secundă, așa cum bara i s-a opus șutului de efect al lui Mitre. Dincolo de asta, deși avem jucători înalți și experimentați, alături de un bun executant de faze fixe, n-am profitat în niciuna din primele două partide. 

Iar colac peste pupăză, ambii portari au comis erori grave, care ne-au costat în cele două meciuri. Toma, în special la primul gol cu Cermeiul, a fost lipsit de reacție, iar în partea secundă a avut o ieșire hazardată. Gakos l-a imitat, cu o ieșire la fel de nereușită la Periam, și o respingere complet neinspirată la faza golului egalizator. De remarcat că, dată fiind prezență a doi fundași centrali buni spre foarte buni pentru acest nivel, adversarii au avut mai mult succes cu șuturile de la distanță, găsind timp și spațiu între linia de mijloc și apărare. Aici este altă problemă.

Mijloc greoi, soluțiile de pe bancă nu confirmă

Daminuță nu are o mobilitate foarte bună, ceea ce afectează implicarea lui în joc, chiar dacă compensează cu sclipiri ocazionale și faze fixe de calitate. Aveam nevoie de cineva care să fragmenteze partida pe final la Periam, cineva care să țină de minge, dar baloanele au ajuns prea rar la el. Mitre, mai agil, se distinge prin faptul că are execuții bune, însă și el este un jucător mai degrabă ofensiv. Încercarea de a-l introduce pe Sporin în locul lui Călin n-a dat roade, polivalentul jucător trăgând să joace deși incomplet refăcut. Deci acolo la mijloc este neapărat nevoie de o soluție, iar una ar putea sosi chiar în zilele următoare.

Dincolo de asta, schimbările efectuate în aceste două partide n-au dat roade. Un aspect îngrijorător și care ar trebui să dea de gândit în primul rând celor care stau pe bancă și se doresc titulari. Nu că n-ar fi și printre titulari jucători care au avut prea puține reușite în primele 210 minute ale acestui sezon, ba chiar îmi este greu să zic că cineva a confirmat dincolo de cuplul de fundași centrali și de Matiș. Este clar că și ceilalți jucători cu experiență au calități, dar ca echipă arătăm, precum ziceam, fragili. 

Traumele care ne bântuie și cheia spre atingerea potențialului

Trăind tot ce am trăit cu Poli în ultimele 24 de luni, și la 2-0 cu Cermei, și la 1-0 în minutul 85 cu Periam mă gândeam „oare cum o să ia meciul o turnură împotriva noastră de această dată”. Cu siguranță nu sunt singurul care simte asta, și aici revin la importanța acestor două jocuri, care ar fi făcut enorm de mult bine dacă se sfârșeau în victorie, chiar și făcând abstracție de jocul lipsit de consistență al echipei.

Dacă totul până aici sună destul de nasol, este fiindcă fiecare semieșec îmi aduce la suprafață trăirile sus amintite. Față de anul trecut, este clar, stăm mai bine, dar anul trecut eram ultimii în Liga a 3-a, deci era greu să cădem sub acel nivel. Așteptările nu sunt să luptăm la promovare, dar toată lumea își dorește măcar un sezon fără griji. Încă nu este clar că avem premisele pentru a ne asigura acest lucru, mai este de tras - dar nu pare ceva imposibil, ceea ce nu-i chiar rău. La nivel individual, sunt destui jucători care mai au câte ceva de arătat, în special cei tineri. Diversele reveniri în lot de-a lungul următoarelor săptămâni ar trebui să ne întărească, dar problema nu se rezumă la calitățile individuale. Ca echipă nu suntem unde trebuie să fim.

Ne așteaptă două dueluri semnificativ mai grele, cu Crișul Chișineu Criș acasă și Lipova în deplasare. Trebuie să ne reașezăm în ghete și să tragem mai aproape unii de ceilalți, altfel ne așteaptă un nou sezon tare greu.


7 septembrie 2020

Din nou la drum

După multe luni de pauză, ne vedem confruntaţi cu un nou meci oficial - miercuri, de la ora 16.30, Poli întâlneşte Gloria LT Cermei în Cupa României. Altfel, s-a stabilit noua configuraţie a Ligii a III-a, cu zece grupe a câte zece, nebănuit de multe formaţii, seria noastră fiind a 8-a: Periam, Chişineu Criş, Dumbrăviţa, Becicherecu Mic, Ghiroda, Cermei, Ezeriş, Pecica, Lipova şi Poli. Debutul în Liga a III-a are loc sâmbătă, la Periam, urmând ca primele două clasate la finalul sezonului să dispute un baraj, în dublă manşă, cu primele două clasate din seria a 7-a, iar apoi câştigătoarele între ele pentru a stabili clubul care promovează. De retrogradare hai să nu vorbim.

În concluzie, complicăciune...şi puţin fotbal dacă nu ajungi la baraj, cu doar 18 etape de disputat. Condiţii neobişnuite pentru un an neobişnuit.

Mutări de lot...

Altfel, este bine că avem ocazia să-i vedem la lucru pe cei care au venit în iarnă aici, după ce returul sezonului trecut s-a scurs printre zilele de pandemie. Daminuţă şi compania au primit câteva întăriri, în special prin sosirea lui Mihai Hecsko şi Claudiu Matiş, doi jucători experimentaţi la acest nivel, cu prezenţe şi în liga secundă. Restul jucătorilor sosiţi în ultima lună sunt juniori sau foşti juniori reveniţi la Poli, tineri de la care mai putem spera la ceva, precum Remi Ochea. Excepţia este "Ronny" Stoia, care deşi este şi el dintre cei tineri, a sosit din ligile inferioare italiene - de loc, însă, din Reşiţa. 

Patrick Peter, plecat la un moment dat la Baia Mare, s-a întors la club, dar este accidentat, în vreme ce Marius Staicu nu s-a antrenat în ultimele săptămâni, fiind plecat în Spania cu probleme personale. Experienţa lui Staikone în faţa porţii este greu de înlocuit cât acesta lipseşte, dar va fi şansa lui Matiş sau Buzdugan să-şi redescopere pofta de gol.

Lotul este unul numeros, cu 30 de jucători, motiv pentru care o parte din tinerii care au jucat la Poli sezonul trecut au primit liber să plece. Adrian Sevici se orientează la nivelul Ligii a III-a, iar Bogdan Turdean caută încă variante, el nefiind din Timişoara. Dintre jucătorii împrumutaţi, Cristian Pădurariu s-a dus la Ghiroda, Raul Cochinţu este la Carani, unde există riscul ca echipa să nu continue, Roger Kecskes se concentrează pe universitate, iar Lucian Oprea a ales să renunţe la cariera de jucător. 

...şi în afara lui

Pe lângă plecările de la nivelul lotului, au părăsit clubul şi Aurel Şunda, director al CCJ acum inexistent, şi Adrian Săvoiu. Sunt polişti cu state vechi, dar care au rămas din păcate fără obiectul muncii, situaţia financiară a clubului decimând ce a rămas din centrul de juniori. Primul a optat să se retragă la pensie, în vreme ce al doilea îşi va continua activitatea la Ghiroda, tot la nivel de copii şi juniori.

Clubul s-a reorientat însă pentru a acoperi golul lăsat de desfiinţarea academiei şi a semnat o colaborare cu Galaxy Timişoara. Două (sau chiar trei) grupe de la Galaxy vor purta tricoul lui Poli în sezonul următor, cu opţiunea de a fi transferaţi la echipa de seniori a alb-violeţilor pe viitor. 

Asta aşa, ca să recapitulăm rapid cele petrecute în ultimele luni. 

Radiografia echipei

Aruncăm un ochi şi asupra lotului:

Portari: M. Gakos, Popeţ, Cr. Toma 
Fundaşi: Bilia, Foca, R. Popa, Plută, Rosenblum, Chiriac, Stoia (Doverse), Hecsko (Ripensia), A. Belu (Parţa), C. Murariu, D. Bălace (Sport Team Bucureşti)
Mijlocaşi: M. Călin, Daminuţă, Dincă, Dorobanţu, Mitre, P. Peter, Românu, Sporin, Iseini, Ochea (Carani), Buga (Carani)
Atacanţi: Buzdugan, Daminescu, M. Staicu, Toboşaru, Matiş (Cermei)

Şi un unsprezece tip ar putea arăta aşa cumva în acest moment:

Gakos - Foca**, Bilia, Hecsko, Popa* - Sporin, Daminuţă - Rosenblum, Călin, Românu** - Matiş

* n. 2000
** n. 2001+

Cu o aşezare defensivă solidă şi experimentată, alb-violeţii se anunţă drept o grupare greu de învins - cheia succesului va sta la tinerii jucători de bandă şi la capacitatea echipei de a descoperi om-oameni de gol. Avem multe variante de rezervă, pe toate posturile, chiar dacă în avanposturi suntem puţin descoperiţi, cel puţin până la revenirea lui Staicu şi Peter. Capacitatea staff-ului tehnic de a roti jucătorii şi a găsi soluţiile potrivite va decide destinul acestui sezon, fiindcă variante sunt multe pentru primul unsprezece.

Va fi interesant de văzut dacă şi care dintre tinerii jucători se vor evidenţia în acest sezon. Cristian Mitre intrase în echipă la finalul turului trecut, el fiind unul dintre cei de urmărit, asemeni lui Sergiu Românu sau Narcis Plută. Cu jucători mai experimentaţi în preajmă, va fi şansa lor, cât şi a celorlalţi colegi de generaţie, să arate că vor mai mult.

Aşteptări, speranţe

Care să ne fie aşteptările? Dacă situaţia financiară ar fi complet asigurată, am putea spera la o clasare în primele cinci. Nimeni nu ne are în vedere pentru lupta la supremaţia din grupă, ceea ce nu ar trebui să ne intereseze. Atâta timp cât echipa se leagă şi e dornică de luptă, sunt sigur că rezultatele o să vină, mai ales la acest nivel, mai ales în această configuraţie - chiar dacă seria noastră este una dintre cele mai puternice ale Ligii a III-a. 

Nici nu ştiu dacă ar trebui să privim foarte departe. În primul rând ar fi un pas înainte să redevenim competitivi, să nu mai lâncezim în ultima treime a clasamentului. Ce se poate dincolo de asta este un plus. Sper să putem reveni cât mai curând pe stadioane, să testăm noile scaune de pe Electrica, să savurăm din nou fotbalul de lângă echipă, şi să mergem la meciuri cu speranţă, cu orgoliu. Ar fi ceva.

13 mai 2020

2000 de postări şi o retrogradare evitată

Cine ar fi crezut că o să ajungem aici?


Pe de-o parte, salvaţi de la retrogradare printr-o festă neagră a sorţii. Nu este ceea ce ne doream, oricum nu prin prisma situaţiei care a pricinuit îngheţarea campionatului, dar nici ca finalitate a acestui sezon. 

Noi suntem de ceva vreme cu sabia lui Damocles deasupra capului (dintotdeauna?), într-o luptă împotriva timpului şi a datoriilor acumulate atât înainte de intrarea în insolvenţă, cât şi după ea. Conducerea clubului, adică administratorul special Petre Muşat, a asigurat pe cât posibil condiţiile în această iarnă ca să avem o şansă să ne salvăm pe teren de la retrogradare. Staff-ul tehnic, Silviu Bălace şi Răzvan Ionilă, susţinuţi de Gheorghe Stoianov, antrenor cu portarii, şi Ciobi Peter, organizator de competiţii, au pus pe picioare un lot readunat cu greu şi completat pe finalul lunii ianuarie, reuşind să facă un prim pas în direcţia corectă împotriva celor de la Fortuna Becicherecu Mic. Cu două zile înainte de întreruperea campionatului sosiseră echipamentele noi de la sponsorul tehnic Acerbis. Atmosfera era una de încredere, iar vestiarul începuse încet, încet să se lege. 

Sunt sigur că dezamăgirea întreruperii a lovit la fel destule alte cluburi. Pentru Poli a noastră, însă, miza pare mereu mai mare, mereu este ceva pe viaţă şi pe moarte...fotbalistică. Cred că tot fotbalul îşi va reveni cu greu după acest îngheţ, în ritm cu economia ţării şi a lumii. Nu este ceva care va lovi doar în bugetele  administraţiilor locale, ci pe toţi cei care investesc în fotbal. Chiar dacă lucrurile se reordonează în aşa fel încât la toamnă să se poată relua toate competiţiile, multor cluburi le va fi greu să continue. FRF a reorganizat cu optimism grupele Ligii a III-a, crescând numărul participantelor la 18 în fiecare serie, strategia fiind să populeze eşalonul cu formaţii din divizia inferioară - 14 promovate direct, apoi alte şapte să completeze necesarul de echipe, apoi oricâte alte echipe ar fi nevoie ca să acopere alte eventuale retrageri. În aceste condiţii, Liga a III-a va fi devalorizată semnificativ, iar limitările financiare care se întrevăd vor face ca viaţa fotbaliştilor profesionişti de la acest nivel să fie una greu de asigurat doar din fotbal (era oricum).

Reversul medaliei este că cei care au resurse vor trage toate sforile. Ce ne rezervă nouă viitorul vom afla...mai devreme sau mai târziu. Tocmai ştiind că viitorul nostru este mereu sub sceptrul vreunui fatalism existenţial, regret enorm că n-am jucat fotbal în această primăvară, chiar şi cu riscul de a fi retrogradat pe teren (evident, nu cu riscul contaminării cu COVID).

Şi ca să o luăm şi pe de altă parte, 2000 de postări...plus alte câteva sute pe site-ul vechi. În noiembrie 2016 scriam despre împlinirea a 15 ani de Cronică, alergând după postarea 1500. Iar în iulie 2011 eram la postarea 1000. În linii mari, conţinutul acelor postări era îmbrăcat în aceeaşi anxietate privind supravieţuirea noastră, dar niciuna nu s-a coordonat cu vreo promovare-retrogradare ca aceasta. Glumeam atunci, în 2011, că ne-ar lua alţi 40 de ani să ajungem la 10.000 de postări. Acum, când mai sunt aşa de puţine lucruri de spus, fiindcă le-am tot spus, iar cei care le ascultă sunt tot mai puţini, este clar că acest prag va fi unul pentru copiii şi nepoţii noştri. Sau, mă rog, ai celor care o să mai aibă obiectul muncii alb-violete. 

Lăsând la o parte corona-norii, indiferent ce se va mai întâmpla, suntem bucuroşi că am petrecut alături de voi toţi aceşti ani pe Cronica Violetă şi, ca-ntotdeauna, rămânem fideli fenomenului.

P.S. Sper că nu mai e vreunul dintre voi care n-a citit nici acum cartea noastră, că ne supărăm!


9 martie 2020

Catalogul alb-violet: Poli - Fortuna

Victoriile au fost păsări așa de rare pentru noi, că ar trebui să le punem în ramă și să le prețuim fără alte comentarii. Ar fi ceva să avem șansa să ne reobișnuim cu ideea că joci să câștigi, nu doar să joci. Cum a fost și în a doua parte a sezonului trecut. Nu ai ce să impuţi jucătorilor ca atitudine după această victorie, iar faptul că anumite lucruri nu au mers chiar cum ar putea să meargă înseamnă că echipa are unde să crească - dar ea trebuie să crească, dacă nu vrem să repetăm situaţia de anul trecut.


În primul rând, cred că s-a văzut că, vorba vine, "jucătorii, e și ei oameni". Am avut trac la debut, ceea ce a permis adversarilor să domine prima parte a meciului - multe pase greşite, dueluri pierdute, greşeli de interpretare, care ne-ar fi costat dacă nu eram în Liga a III-a. Terenul greoi, mai mult ca sigur, a contribuit şi el la aceste nereuşite. Încet, încet, însă, echipa a intrat în joc, au apărut ocaziile şi am beneficiat din plin de experienţa noilor jucători - Marius Staicu la primul gol, Marius Călin la al doilea. Într-un fel era normal ca şi oaspeţii să înscrie, la câte ocazii au avut, dar e păcat de golul primit, care părea evitabil cu o intervenţie mai precisă a tânărului Plută.

Şi vorbind de tineri, chiar cei trei jucători Under 20 au primit notele cele mai mici din partea cronicii. Nu se vrea o critică aspră, fiindcă Peter, Plută, Popa, cei 3P cum ar veni, au jucat fără teamă, au tras tare nouăzeci de minute plus cinci. Pe flancul lui Popa au venit însă mai multe ocazii mari, inclusiv cea care a dus la gol, în vreme ce Plută a avut şi o scăpare importantă în prima repriză, când a respins o minge direct la un adversar, în zonă centrală. Peter, mai ales în prima repriză, a avut viaţă grea, oferind câteva pase direct la adversari, care au creat pericol la poarta lui Gakos.

I-am văzut destul pe cei trei în pregătiri ca să ştiu că vor face şi meciuri mai solide în etapele următoare. Până la urmă am avut mari probleme şi pe zona centrală, unde Daminuţă şi Sporin nu au controlat bine spaţiul. Revin la ce am scris şi în cronică, să aduni o echipă aproape complet nouă şi să te impui în faţa unui adversar atât de omogen, nu este treabă măruntă.

Urmează un meci teribil de important, la Filiaşi. Aceştia au bătut, la limită, 1-0, pe Gilortul, dar sunt sigur că ne va fi greu în Dolj, fiindcă adversarul s-a întărit în această iarnă. Din fericire, se anunţă vreme bună, deci terenul, greu în prima etapă a returului, ar trebui să fie într-o condiţie superioară.

6 martie 2020

Poli Timişoara - Fortuna Becicherecu Mic 2:1 (1:0)

Am tot trăit o senzaţie de deja-vu în această iarnă, cu schimbările substanţiale din lot şi renaşterea speranţei pentru o salvare îndepărtată. A părut şi mai îndepărtată, după o înfrângere pe terenul ultimei clasate în etapa de final din 2019. Iar astăzi, am suferit mult pentru a obţine cele trei puncte, dar le-am obţinut, aşa cum am făcut-o şi acum douăsprezece luni în faţa Ripensiei. Să sperăm că de aici încolo asemănările se încheie.


Primele treizeci de minute au fost tare grele. Cu opt nume noi în primul unsprezece, s-a văzut că echipa noastră a avut trac, ceea ce a permis adversarilor, mult mai omogeni, să controleze jocul şi să-şi creeze mai multe ocazii. N-a ajutat faptul că ocaziile curgeau şi de pe stânga, şi de pe dreapta, şi pe zonă centrală, Din fericire, Gakos a fost pe fază la toate acţiunile periculoase de la poarta sa, iar scorul a rămas egal. Prima tresărire ofensivă a noastră a avut-o Dincă, la capătul unei faze bune de atac, finalizată puţin pe lângă (min. 20). Apoi Staicu a trimis o foarfecă optimistă la un corner (min. 25), dar parcă am început să intrăm în meci. Şi aşa se face că atunci când am trimis pe poartă, am şi înscris, la o acţiune plecată de la Staicu, care a câştigat un duel direct cu fundaşul advers, şi-a găsit o poziţie bună de centrare, iar mingea a ajuns la Dincă, mijlocaşul nostru semnând deschiderea scorului (min. 33)! Jocul a fost altfel până la pauză, mai echilibrat, şi fără ocazii notabile.

Repriza secundă a început perfect pentru noi, căci Călin a profitat de o degajare hazardată a adversarilor, a recuperat mingea în careul advers şi i-a centrat în faţa porţii lui Staicu, vârful nostru înscriind cu o lovitură de cap (min. 49). Fortuna nu avea de gând să dispară din meci, iar Gakos a fost imediat testat, reuşind să respingă în corner la un şut din unghi. După ce Călin a ratat şansa desprinderii (min. 55), am scăpat cumva la ocazia lui Silaghi, uitat liber în careul nostru, finalizarea sa cu capul găsind fix direcţia lui Gakos (min. 58). La a doua încercare n-am mai avut acelaşi noroc: o acţiune plecată din flancul nostru stâng a fost urmată de o centrare prin faţa porţii, pe care Plută nu a reuşit s-o degajeze, iar Silaghi a marcat din apropiere (min. 68). Mai erau multe minute de joc, iar alb-violeţii au încercat să fragmenteze pe cât posibil jocul. În mare ne-a ieşit, chiar dacă am avut şansă atunci când Silaghi a trecut de puţin pe lângă o minge trimisă prin faţa porţii (min. 78), iar la final a trebuit să mai îndurăm cinci minute de prelungire (sau câte au fost, până la urmă). Le-am îndurat cu brio şi am rămas cu toate punctele!

Este greu de transpus în cuvinte câtă importanţă are această victorie. Şi ce reuşită reprezintă, un real succes din partea tuturor celor implicaţi la club, care au reuşit cu susţinere minimală să pună pe picioare o echipă capabilă să lupte. Drumul către salvare este foarte lung, probabil mai lung decât pare, dar măcar putem spera. 

Bravo Poli!

Gakos – Rosenblum, Plută, Bilia, Popa – Sporin, Daminuţă – Dincă (72, Dorobanţu), Călin (84, Daminescu), Peter – Staicu (90, Sevici)

Google+