Se afișează postările cu eticheta Anunturi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Anunturi. Afișați toate postările

18 iunie 2018

Trofeul CroVi 2018

Ne-am fi dorit să fie diferite condițiile în care acordăm acest trofeu. 95% din cei 135 de votanți au ales să acordăm trofeul în acest an, în ciuda retrogradării sportive - un semn că nu trăim doar în extreme dramatice. Nu ne vine ușor să facem abstracție de marele eșec reprezentat de acest sezon, însă chiar dacă riscă să compromită acest club, retrogradarea face parte din viața microbistului și trebuie tratată ca atare, nu ca o fatalitate. Din acest motiv am și militat în favoarea acordării trofeului, mai ales că cel pe care l-ați și ales câștigător a meritat distincția, fiind unul dintre puținii jucători care au evoluat cu adevărat peste media mediocră a echipei.


L-ați desemnat omul sezonului și câștigătorul trofeului CroVi, ediția a 3-a, pe Cătălin Straton. Intervenţiile sale ne-au ţinut de multe ori în joc, iar fără ele eram retrogradaţi cu multe etape înainte de tristul final de la Chiajna. L-am văzut ca pe un stâlp al echipei, un jucător cu personalitate, care indiferent de circumstanţe, a dat tot ce a avut de dat. Este al doilea sezon consecutiv în care Straton şi-a arătat calitatea, drept dovadă că nimic nu este întâmplător. Viaţa unui portar nu este de fel uşoară, mai ales la o echipă cu slăbiciunile defensive ale lui Poli, însă în ultimii doi ani ne-am putut aduce aminte ce înseamnă să ai un portar de calitate şi să nu tremuri când mingea ia direcţia porţii tale. Nivelul arătat de Straton îl pune alături de fotbalişti precum Marius Popa şi Costel Pantilimon dintre portarii care au apărat buturile alb-violete după anul 2000.

Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma mai multor consultări cu antrenori și suporteri, pe Raul Cochințu. Căpitanul și golgheterul echipei U19, Cochințu a fost aproape de a debuta în Liga 1, regăsindu-se pe bancă de două ori și fiind chiar pregătit să intre în meciul cu Chiajna, dar i s-au terminat minutele. Deși au fost mai mulți jucători la juniori care s-au evidențiat pe parcursul sezonului, Cochințu, pe care l-am cunoscut mai bine la un interviu anul trecut, a fost cel mai constant dintre ei.

Din păcate, Straton a plecat din Timișoara înainte să mai putem organiza o gală de premiere. Chiar dacă n-am putut să ne întâlnim cu ambii jucători pentru a vorbi laolaltă despre impresiile adunate la capătul sezonului, am sustras câteva impresii de la fiecare.

Mai întâi, însă, rezultatele detaliate ale votării. La fel ca anul trecut, jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Nu că ar fi fost nevoie de un sistem atât de complicat pentru a determina câștigătorul.


Trofeele sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerul Emanuel Gornic​ de la LIPOPLAST​, secția de sticle speciale.

Cătălin Straton

Înainte de ultimul meci din campionatul regulat spuneai că situația nu era așa de dramatică precum o vedea lumea. Îți vine să crezi că Poli a retrogradat direct?

Într-adevăr, așa am spus, dar nu puteam sa gândesc altfel, pentru că știu ce jucători și antrenori am avut lângă mine. Eram mai mult decât sigur că ne vom salva. Din păcate, ghinionul cumulat cu greșelile de arbitraj au dus la această retrogradare dramatică...

Cât de dezamăgitor este să vezi clubul în această poziție, mai ales după salvarea reușită sezonul trecut?

Nu am crezut că un coșmar poate prinde viață, pur și simplu nu îmi vine să cred nici acum. Stau și mă uit la tricoul de joc pe care l-am luat acasă ca amintire și am lacrimi în ochi gândindu-mă prin câte momente frumoase am trecut cu el pe mine. Pur și simplu nu pot să cred că nu mai suntem în Liga 1.

Ți s-au părut mai dificile condițiie în acest an față de anul trecut?

Condițiile au fost cele pe care le-am acceptat, pe care a trebuit să le înțelegem, dar în niciun caz nu au fost mai rele ca la alte echipe.

A există un punct anume când sezonul a luat o turnură înspre rău?

Da, am fost foarte dezamăgit în momentul în care mi-am depus memoriu pentru bani și a trebuit să iau loc pe bancă. Am continuat să muncesc, iar într-un final Dumnezeu a avut grijă de mine, căci am câștigat din nou postul de titular.

Ai avut multe meciuri foarte apreciate în acest sezon. Ai vreunul preferat și de ce?

Așa este, chiar pot spune ca am avut câteva meciuri de excepție. Cel mai bun meci cred ca l-am făcut la Dinamo, în turul play-out-ului, dar „meciul preferat” probabil că a fost cel de la Craiova, fiindcă am plecat cu un punct de acolo.

Cum ai resimțit relația cu conducerea, antrenorii, colegii și suporterii?

Relația mea cu staff-ul tehnic și administrativ a fost una bună, cu mici excepţii. Pe parcursul acestor doi ani am cunoscut mai îndeaproapre persoanele cu care am lucrat și am ajuns să înţeleg anumite decizii pe care iniţial nu le-am înţeles mai deloc. Dar toată lumea greşește.

Suporterilor vreau să le mulțumesc pentru tot sprijinul acordat și să le cer scuze dacă în anumite momente nu am fost la nivelul pe care ei și l-ar fi dorit. Sunt totuşi om și sunt supus greşelilor.

Cu ce rămâi pe urma acestor doi ani petrecuți la Timișoara?

Rămân cu o experienţa de viaţă, rămân cu niște relații de prietenie pe care mi le-am creat în această echipă, rămân cu fruntea ridicată că am dat tot ce am avut mai bun meci de meci, dar în același timp rămân cu o durere în suflet, că nu voi mai fi alb-violet, cel puţin pentru o vreme.

Ce urmează pentru tine?

Urmează o vacanţă alături de familie. În momentul acesta nu vreau decât sa petrec 24/24 de ore cu soția și fetița mea. Vom vedea la ce echipa voi ajunge. Sper ca Poli Timisoara să revină in prima ligă! Vă mulțumesc mult pentru trofeu...în acest moment este un "calmant" pentru tot ce s-a întâmplat in ultima perioadă, pentru această retrogradare.


Raul Cochințu

Cum ai trăit acele minute când așteptai să fii introdus la finalul meciului cu Chiajna?

Nu am avut emoții, așteptam cu nerăbdare sa intru și sa încerc sa îmi ajut echipa.

Ai fi crezut că echipa va retrograda în iarnă?

Nu am crezut nici o clipă că echipa poate retrograda, dar din păcate s-a întâmplat și îmi pare foarte rău.

Ați avut un an dificil și la U19, unde pe final ați pierdut ritmul. De ce?

Într-adevăr, a fost un an dificil la toate capitolele. Nu știu sa zic, sincer, ce s-a întâmplat la U19. Am început foarte bine și am terminat prost. Din păcate, lipsa de concentrare în multe momente și-a pus amprenta.

Cât de pregătiți crezi că sunteți, tu și colegii tăi, de nivelul ligii secunde?

Eu cred că majoritatea suntem pregătiți, dar nu putem să vorbim înainte, vom vedea pe teren cum ne descurcăm.

Poate echipa să lupte pentru promovare?

Este foarte important sa încercăm să promovăm și sper din tot sufletul să reușim, deoarece în anii care urmează va fi mult mai greu.

Ce-ți dorești pentru tine de la sezonul care urmează?

Îmi doresc să fac un sezon bun, în care să îmi ajut echipa și să promovăm în prima ligă.

28 mai 2018

Nominalizați Trofeul CroVi 2018

Sezonul se află încă în cumpănă, după un 2018 de uitat. Indiferent de deznodământ, am considerat că este important să păstrăm tradiția odată începută, nu se ne îndoim precum salciile atunci când bate vântul mai puternic. Rămâne la latitudinea voastră dacă doriți sau nu să acordăm trofeul în acest an, însă chiar și cu eșecurile de pe teren, sunt jucători care au dat totul pentru echipă și au argumente pentru a primi trofeul.

Dacă nu mai aveți răbdare, sondajul îl găsiți fie la capătul articolului, fie aici.



În acest al treilea an, dorim să acordăm câte un trofeu celui mai bun jucător al primei echipe și celui mai bun junior - sau, mai precis, jucătorului care s-a evidențiat în Liga Elitelor. Cine-și aduce aminte știe că la prima ediție n-am avut cui să dăm premiu de la seniori, astfel că i-am ales pe Sebastian Mailat și pe Deian Sorescu de la echipa secundă, pentru a rămâne cu pereche. Am și stat de vorbă cu ei atunci, parcă în altă viață, ambii părăsind echipa în maniere regretabile între timp. Premianții de sezonul trecut au fost Marius Croitoru, ales din voturile a peste 300 de suporteri, și Denis Haruț - iar întâlnirea cu ei o puteți rememora aici.

De această dată, prima întrebare este dacă doriți să acordăm trofeul. În cazul în care răspundeți da, puteți alege preferații dintre jucătorii nominalizați.

Nominalizații acestui sezon i-am selectat în baza notelor acordate de noi și de comunitate de-a lungul celor 38 de etape disputate până acuma. I-am exclus din ecuație pe cei care au plecat, respectiv pe cei care au jucat sub 20 de partide. Astfel, pe toți cei care au obținut o notă medie peste media echipei (anume 5,35 pentru toate meciurile din sezonul regulat + play-out) i-am nominalizat la un vot deschis tuturor suporterilor, care astfel pot alege cui îi va reveni trofeul.

Votul va avea un format aparte, sarcina fiind să alegeți, în ordine, cei mai buni trei jucători din acest sezon. Normal că „bun” este un cuvânt vag și general, dar ca idee ne referim la calitatea prestațiilor, la constanță, la importanța pentru echipă, la aportul în meciurile cheie.

Sondajul va fi deschis până duminică (3 iunie) seara, ora 24.00. Trofeul CroVi, la fel ca și trofeul CroVi juniori, vor fi acordate, în măsura disponibilității jucătorilor, în săptămâna care urmează finalizării votului.

Așadar, nominalizații, fiecare cu imperfecțiunile sale, în ordine alfabetică, iar la capăt sondajul magic. Normal că vor fi destule neajunsuri și pentru selecția restrânsă de aici, dar ei au fost jucătorii care au dus acest sezon - cu bune și cu rele.

1. Andrei Artean

Destinul nostru amărui din acest sezon este întruchipat de prestațiile lui Artean - om de bază, ale cărui prestații au fost oscilante, de la o ușoară demotivare la sfârșitul anului trecut, când se vehicula posibilitatea unui transfer, la o intensitate piperată cu nesiguranțe în acest play-out. Al doilea căpitan al echipei reprezintă un caz aparte, fiind unul dintre puținii jucători care au primit note mai mari de la Cronică decât de la suporteri - în parte fiindcă închizătorii sunt greu de evaluat pozitiv, dar și deoarece așteptările de la Artean, ca lider al echipei, au fost mai mari decât a putut duce. A prins la limită această listă, trecându-și în cont și o prestație de „omul meciului”.

2. Gabriel Cânu

Ajuns la 37 de ani, Cânu a fost om de bază în prima parte a campionatului, până când a suferit o accidentare care l-a ținut în afara terenului o perioadă prelungită. A rămas un jucător important și după revenire, cu atât mai mult cu cât postul ocupat de el era unul deficitar numeric, iar per ansamblu a avut prestații bune, chiar dacă lentoarea lui l-a mai expus pe alocuri. Are pe conștiință ultimul meci disputat cu Voluntari, care atârnă greu în soarta acestui sezon. Are în cont două prestații de „omul meciului”.

3. Alexandru Ciucur

Deși a început sezonul ca jolly joker/rezervă, în funcție de unde era nevoie de el, a sfârșit prin a fi un titular obișnuit al echipei. Este printre cei mai buni marcatori alb-violeți, cu trei reușite, toate contribuind la zestrea noastră de puncte. Dacă stăm să ne gândim că Ciucur este, în fapt, mijlocaș dreapta, post pe care a fost jucat foarte rar, trebuie să avem o apreciere mai generoasă a evoluțiilor sale. Poate și din cauza permutațiilor tactice, i-a lipsit constanța în joc, ceea ce îl face, alături de Artean, un nominalizat limită. Are două titluri de „omul meciului”.

4. Cristian Melinte

Melinte a adunat cele mai multe minute din lotul lui Poli în acest sezon, la momentul scrierii. Atunci când echipa a mers bine și a făcut cuplu în centrul apărării cu Cânu, și prestațiile sale au fost apreciabile. În diverse alte combinații, a lăsat de dorit, iar nu puține au fost meciurile în care a evoluat solid, ca o eroare comisă să ne coste câte un gol - mai ales în 2018, cu imprecizii costisitoare la Sfântu Gheorghe, Voluntari și Juventus București. La vârsta lui, cu experiența pe care a acumulat-o, speram să fie un coordonator al apărării, însă a rămas susceptibil la erori. Și Melinte a fost nominalizat la limită.

5. Alexandru Munteanu

Nu am dubii că dacă Alex Munteanu își menținea forma, răutatea din debutul sezonului, echipa nu se afla aici. Fără dubii, cel mai important jucător ofensiv în 2017, grație și a colaborării cu Crețu, Munteanu a mascat puțin neajunsurile noastre în ultima treime. Căderea de pe final de an a fost urmată de o accidentare care l-a ținut departe de teren la începutul lui 2018, iar de atunci prestațiile sale au lăsat de dorit, lipsindu-i, parcă, o viteză. Cu tot cu acest an neconvingător, Munteanu a acumulat patru goluri și șase pase decisive, fiind cel mai productiv jucător al echipei din acest punct de vedere. Are o mențiune la categoria de „omul meciului”.

6. Alin Șeroni

Pare improbabil că Șeroni se regăsește pe această listă. Multă vreme n-a mai prins echipa, în zonă centrală a suferit, iar în flanc nu s-a regăsit asemeni anului trecut. Mini-scandalul cu Grozavu nu a dat a bine, a mai suferit și diverse accidentări de-a lungul anului, însă energia pe care o arată când joacă, nebunie, putem să-i zicem, este apreciată - cu atât mai mult atunci când contrastează cu coechiperii. A greșit destul de-a lungul acestui sezon, la cum a reușit să conteze atunci când mai puțini se așteptau, iar cele trei titluri de „omul meciului” susțin această afirmație.

7. Cătălin Straton

Într-o echipă care suferă precum am suferit noi, te-ai aștepta ca portarul să fie ori erou, ori demon. Am avut șansă în faptul că Straton a făcut parte din prima categorie, chiar dacă au existat disensiuni între el și conducere, iar în prima parte a sezonului și-a pierdut postul de titular. Cele șapte meciuri notate de comunitate cu peste 7,0 spun foarte multe, atât în ceea ce privește slăbiciunile noastre defensive, cât și a faptului că prestațiile lui Straton ne-au salvat de multe rezultate negative (sau mai negative). Normal că nu a fost fără de greșeală, însă îți vine greu să zici că ne-a pierdut meciuri, în vreme ce prestațiile cu Craiova sau Dinamo se pot încadra lejer printre cele mai bune ale unui portar de Liga 1 din acest sezon. A fost numit de patru ori „omul meciului”.

8. Gabriel Vașvari

Chiar dacă toți jucătorii au decăzut împreună cu echipa, Vașvari mi-a lăsat impresia ca fiind cel mai constant - asta o arată și notele noastre. Are depus memoriu de câteva săptămâni, însă rămâne un adevărat profesionist pe teren, iar cu puține excepții a jucat montat meci de meci. Cu siguranță că ne-am fi dorit ca nivelul său să fie unul mai ridicat, să poate influența mai mult jocul, doar că rolul pe care îl are nu este unul de playmaker, deși pe alocuri a încercat să fie - poate că termenul, așa cum l-am întâlnit eu, ar fi de „carrilero”, un închizător care face puțin din toate. Cu cinci goluri (trei din penalty) și două pase de gol este, alături de Munteanu, unul din oamenii cheie ai construcției noastre ofensive. Are două mențiuni ca „omul meciului”.

Nu uitați, ne puteți urmări și pe facebook:
https://facebook.com/cronicavioleta/

Pentru o vedere mai puțin înghesuită a sondajului: 
https://goo.gl/forms/MB04Af6YVIgVkkRR2

31 ianuarie 2018

Concurs de carte

Din ciclul „Ai carte, știi să bați libere ca Messi” ne pregătim de reluarea campionatului cu un mic concurs! 

Acceptăm și răspunsurile în comentarii la această postare.

Hai PolI!



27 ianuarie 2018

De ce „O cronică violetă”?

Am lăsat această întrebăre vitală pentru un an nou, cu experienţele noi pe care ni le rezervă. Ne-am creoinat deja listele cu ambiții pentru 2018, iar dincolo de mersul la sala, lăsatul de fumat și acea destinație de concediu la care tot nu mai ajungem, se prea poate ca printre ele să se regăsească și o țintă de lectură, acele cinci cărți pe care ni le-am propus să le citim încă de anul trecut și adună praf pe noptieră.

→ La finalul articolului aflați și unde găsiți cartea

Dați-le la o parte și încercați-vă norocul cu „O cronică violetă: Poli Timișoara, între pasiune și identitate”. Glumesc, nu le dați doar la o parte, că poate vă împiedicați de ele și nu vrem să fim trași la răspundere.

Ne-am grăbit puțin cu lansarea din 15 decembrie fiindcă am vrut s-o facem înaintea ultimului meci al sezonului. De moral, așa. Pentru cei care nu au ajuns atunci acolo, am dres o compilație cu înțelepciuniile serii, așa cum au fost ele rostite de cei doi autori, precum și de cei doi invitați, Marcel Tolcea și Adrian Bodnaru. Asta și ca să vă răspundem la o întrebare arzătoare, că de mult vă întrebați cum sună și cum arată doi cronicari violeți.



Cred că am și surprins în clip motivele pentru care am scris această carte și de ce ar trebui s-o citiți dacă vă pasă de Poli. Este o carte în care am tras de firele alb-violete să se despleticească, începând cu primele amintiri pe care le avem despre echipa Politehnicii, din mijlocul anilor nouăzeci, până la zona crepusculară în care ne ducem acum existența de suporteri.
Am rămas cu o sagă a identității în fotbalul timișorean, cuprinzându-i pe toți cei care și-au asumat să controleze destinul clubului și au generat efecte profunde asupra poliștilor de pretutindeni și asupra a ceea ce reprezintă Poli pentru Timișoara. Pe unele am vrea să nu le uităm niciodată, pe altele să nu le fi trăit vreodată. Cert este că am ajuns să ne ducem traiul de suporteri în nuanțe de violet.

În vorbele lui Radu Paraschivescu:

„Citiţi paginile strânse între copertele acestea şi deprindeţi sau redeprindeţi cele două lecţii ale suporterului netrucat: identitatea şi apartenenţa. Dincolo de măsluiri, înfieri discutabile sau coţcării politice. Dincolo de o înfrângere nedreaptă sau o mârşăvie de arbitraj. Dincolo de toate şi de tot.”

Cum cumpăr cartea?

Ne-a luat puțin să distribuim cartea în librării, deși încă din ziua 0 ea se găsește La Două Bufnițe. Între timp ar trebui să se găsească și la librăria Cartea de nisip și pe librarie.net, la un preț puțin mai ridicat. Sau, de ce nu, direct de pe emag la 25 RON + transport?
Dacă niciuna din aceste variante nu vă cade bine, puteți să ne contactați și facem cumva să ajungă cartea către voi:
Ramburs în țară costă aproximativ 15 lei. Pentru diaspora trebuie să vedem de la caz la caz, dar în Europa transportul e undeva la 35 lei, iar plata se face cel mai simplu prin PayPal. 

Prețul de raft al cărții La Două Bufnițe este cât biletul la tribuna 1 când vin steliștii în vizită, 25 lei.

La finalul lecturii vă invităm să ne scrieți trăirile, părerile și criticile aici, pe „media socială” (facebook, twitter, instagram) sau pe site-ul de recenzii goodreads (link).

Vă mulțumim și hai Poli!

11 decembrie 2017

O cronică violetă: Poli Timişoara, între pasiune şi identitate


Blogul Cronica Violeta s-a născut în toamna lui 2001, dintr-un sentiment de pasiune rătăcită pentru fotbal și pentru Poli Timișoara. O vreme a fost un exercițiu solitar, înainte ca Andrei să mi se alăture la apogeul erei BKP. Când am împlinit cincisprezece ani de blog, ne-a trăznit să scriem o carte despre Poli. N-am știut prea sigur ce o să iasă, dar am început cu o selecție de articole care apoi a devenit mult mai mult de atât.

Începând cu primele amintiri pe care le avem despre echipa alb-violeților, din mijlocul anilor nouăzeci, până la zona crepusculară în care ne ducem acum existența de suporteri, am tras de firul violet să se despleticească. 
Cu ce am rămas este o sagă a identității în fotbalul timișorean: de la Zambon la Iancu, la Robu, la Druckeria, toți cei care și-au asumat să controleze destinul clubului au generat efecte profunde asupra poliștilor de pretutindeni și asupra a ceea ce reprezintă Poli pentru Timișoara. Pe unele am vrea să nu le uităm niciodată, pe altele să nu le fi trăit vreodată.

Vă invităm să fiți alături de noi la această lansare specială de carte, într-un mediu atipic pentru fotbal. Galeria Jecza are însă o trăsătură pe care căutăm insistent s-o găsim: nu e doar un spațiu de expoziție, e un „acasă”. După asta râvnim (nu-i așa?!) cu toții.

22 iunie 2017

Trofeul CroVi 2017

Cu peste 300 voturi, suporterii au votat și l-au desemnat omul sezonului și câștigătorul trofeului CroVi, ediția a II-a pe Marius Croitoru. Iar pentru trofeul CroVi juniori, l-am ales pe Denis Haruț.

Crovi 2017: Marius Croitoru și Denis Haruț
Toți jucătorii selectați aveau argumente pentru a fi aleși, iar drept dovadă aproape toți au adunat peste 100 de voturi, într-un fel sau altul. Așa cum nouă ne-a fost greu să facem o diferențiere, v-a fost și vouă, fiindcă salvarea a fost, e clar, un efort de echipă. Căpitanii de drept, Croitoru și Cânu, s-au detașat din grup, însă până la urmă travaliul energic al primului a cântărit mai greu. Într-un fel simbolic, acest trofeu este oricum un trofeu pentru toți cei care au reușit să sfideze așteptările.

Cum am calculat rezultatele? Jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Nu că ar fi fost nevoie de un sistem atât de complicat pentru a determina câștigătorul. Rezultatele votului arată astfel:



Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma mai multor consultări cu antrenori și suporteri, pe Denis Haruț. Alături de el i-am mai considerat în special pe Lucian Oprea, căpitanul echipei secunde, și pe Cosmin Bîrnoi. Chiar dacă Haruț ar ieși pe trei între jucătorii numiți la capitolul prezențe, atât la prima echipă, cât și la a doua, am prioritizat calitatea peste datele pur statistice. Cele două jocuri făcute pentru Poli, în special finala Cupei Ligii, au surprins deosebit de plăcut, mai ales pentru un jucător care abia a împlinit 18 ani. Dincolo de asta, dincolo de prezențele la naționala U18 (unde a fost și căpitan), am admirat și seriozitatea și determinarea de care a dat dovadă.

Precum se observă față de anul trecut, trofeele au fost regândite. Acestea sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerii Florin Tâmpu​ și Emanuel Gornic​ de la LIPOPLAST​, secția de sticle speciale.

Conform (deja) tradiției, ne-am întâlnit cu cei doi aleși pentru a le oferi ceva de cărat acasă și să stăm de vorbă. O întâlnire cu viitorul și cu trecutul, cum a glumit Marius. Sau cu prezentul, cum am zis noi.


MC: Mă bucur enorm pentru acest trofeu, dar cred că n-ar trebui să iau acasă decât o mică parte din el, fiindcă fără ajutorul colegilor nu cred că ajungeam aici. E normal să îl împart cu toți.

CV: Și nouă ne-a fost greu să alegem, din acest motiv am și supus-o la vot.

MC: Cu atât mai mare este satisfacția cu cât s-au putut exprima și au votat și cu sufletul, și cu mintea. Îi respect pe toți, îi iubesc, îi apreciez. Este o încunurare a muncii acestui an. Tot ce s-a întâmplat în acest an la club se datorează în totalitate băieților, a conducerii și domnului primar – are și el un mare merit pentru că a fost alături de noi, ne-a susținut, ne-a rezolvat problemele financiare alături de conducerea clubului, și mă bucur enorm că Poli Timișoara rămâne în continuare pe prima scenă. Acesta a fost obiectivul nostru. Ar fi fost culmea ca un oraș precum Timișoara să nu stea la masa bogaților. Ar fi fost inacceptabil din punctul meu de vedere, chiar dacă am plecat de la -14 puncte. Multă lume nu ne-a acordat nicio șansă -  din așa-zișii cunoscători ai fotbalului – dar încă o dată am dovedit că atâta timp cât joci cu sufletul, pentru echipă, pentru oraș, poți ajunge aici unde am ajuns noi. Chiar dacă ne-am salvat printr-un baraj, este o performanță.

CV: Înainte de meciul cu Pandurii erai foarte sigur că o să scăpăm.

MC: Tot timpul am fost sigur, chiar și după înfrângerea cu Pandurii. Totul a stat la mâna noastră.

CV: Și în minutul 80 cu Gaz Metan?

MC: Nu, în minutul 90+4 cu Gaz Metan îmi luasem adio de la Liga 1, de la această echipă, de la acest oraș. Realitatea asta este, în cazul în care retrogradam, mari șanse să continuăm nu mai erau – ca echipă, ca entitate, ca tot ceea ce însemna Poli Timișoara. Din păcate, spun, fiindcă un oraș ca Timișoara merită o echipă în Liga 1. Este echipa orașului, a județului, ar trebui toți să fie mândri, să vine în tribună cât mai mulți, deoarece acești băieți care au fost și care sunt aici merită acest lucru. Îmi pare nespus de rău pentru cei care m-au ajutat să câștig acest premiu și care, din păcate, anul viitor nu vor mai fi lângă noi din punct de vedere activ, pentru că sunt sigur că vor fi cu sufletul. S-a decis renunțarea la câțiva jucători și din punctul meu de vedere este dureros, dar aceasta este viața.

CV: Crezi că e cea mai mare reușită a carierei tale, această supraviețuire?

MC: În contextul actual da, putem să spunem că este o performanță. Nu o putem compara cu o calificare în Champions League, dar la vârsta mea, la -14, în condițiile în care am realizat-o, putem spune că este o performanță imensă.

CV: Ți-a fost greu să nu joci în finala Cupei Ligii?

MC: Mi-a fost greu să nu joc în finala Cupei Ligii, să nu joc în semifinala Cupei României, dar aceasta a fost politica clubului pentru mine. Și eu, dacă mă întrebai, sacrificam ambele competiții pentru rămânerea în prima ligă. Acum am ocazia să joc iar în Cupa Ligii [n.ed. nu chiar, că s-a desființat], iar în Cupa României, ceea ce la vârsta mea este ok. Cel mai important pentru mine, pentru echipă, pentru colegi, pentru domnul primar, fiindcă știu cât suflet a pus, era să rămânem în Liga 1.

CV: Mai știi când ai jucat prima oară împreună cu Denis?

MC: Da, exact acum un an jumate, la echipa a doua [n.ed. cu Mașloc]. Eu m-am dus și am jucat și în liga a IV-a, n-a fost o problemă, fotbalul este același, se joacă tot unsprezece la unsprezece – și în curtea școlii dacă mă duc, tot vreau să câștig, nici la liga a IV-a nu mi-a fost rușine. Iubesc fotbalul.

CV: Ai fost desemnat secund la Poli II în acest an. Vei continua?

MC: Voi avea o discuție cu domnul președinte și voi vedea. Mi-a fost greu să mă împart – obiectivul meu principal era să ajut echipa din punct de vedere sportiv. În puținul timp care îmi rămânea trebuia să mă împart, să mă duc și la echipa a doua. Am făcut-o rar, dar când am făcut-o, am făcut-o cu plăcere. Sunt jucători tineri, de perspectivă – unul este aici alături de mine. Mai sunt alți tineri în cadrul clubului care merită o șansă. Ar trebui ca toți cei care sunt implicați în acest fenomen să-și întoarcă fața și către ei, pentru că merită, au făcut sacrificii, ei, familiile lor, să ajungă aici.

CV: Crezi că există jucători care își doresc să fie ca Marius Croitoru când vor fi mari?

MC: Probabil își doresc. Marius Croitoru are vreo 300 meciuri în Liga, câteva meciuri în Champions League, în cupele europene. Nu cred că este întâmplător să stai din 2000 până acuma în Liga 1. Vii un an, doi ani, e ok, ai fost trecător, meteorit. Dar să rămâi atâta timp la nivelul acesta, eu cred că te recomandă ceva: munca, seriozitatea, calitățile personale. Nu cred că stă la-ndemâna oricărui jucător să joace atâtea meciuri pe prima scenă. Cu siguranță își doresc mulți.

CV: Noi avem o întrebare pe care o punem de obicei juniorilor, tu o primești invers: cât la sută crezi că a depins de tine tot succesul pe care l-ai avut în fotbal?

MC: Viața de fotbalist nu ți-o garantează nimeni, succesul în fotbal nu ți-l garantează nimeni. Poți să faci lucrurile bine și să nu-ți iasă. Fotbalul nu este matematică, nu-ți trebuie facultăți. Îți trebuie în schimb șansă, ambiție, spirit de sacrificiu, dorință – sunt lucruri pe care multă lume nu le înțelege, când tu te duci la antrenament la 40 de grade sau la -20 de grade, ei stau în casă. Noi n-am avut tinerețe, am fost obligați să renunțăm la studii, sau le-am făcut cum le-am făcut, am fost plecați de acasă, de lângă părinți, de lângă familii, de lângă copii. E o meserie pe care nu ți-o poate garanta nimeni, dar făcând lucrurile cât mai corect, ai o garanție că poți reuși. Apoi fotbalul îți poate oferi ceea ce nimeni altcineva nu-ți poate oferi: tu îi dai zece ani din viață și apoi el îți poate da pentru tot restul vieții și ție, și copiilor tăi. Merită respectată meseria de fotbalist, să faci totul ca să ajungi fotbalist. Dar trebuie să demonstrezi că este ceea ce îți dorești cel mai mult în viața asta. De la simple cuvinte este cale lungă până la a dovedi că îți dorești cu adevărat.

CV: Pe viitor, poate un post de conducere?

MC: Nu mă văd. Îmi place fotbalul, iubesc fotbalul, îmi doresc să învăț copiii să joace fotbalul, dar nu pot să stau la birou. Nu mă prinde costumul!

CV: Noi îți mulțumim pentru rolul pe care l-ai avut în a salva echipa.  

MC: Le mulțumesc din suflet celor care au votat, iar să primesc la vârsta mea un premiu de la suporteri, de la timișoreni, mă face deosebit de mândru.


CV: Denis, spuneai ultima oară că ai vrea să debutezi și ai vrea constanță. De debutat ai debutat în niște meciuri mari și ai jucat bine. Cum te-ai simțit?

DH: M-am bucurat foarte tare, mai ales atunci când am auzit că o să fiu titular în primul meci, cu Astra.

CV: Ai știut de dinainte?

DH: Se vorbea în jurul nostru că vom prioritiza campionatul, dar nu am stat să mă gândesc cum o să fie. M-am pregătit până la ultimul antrenament și am zis că dacă trebuie să joc, să intru, o să dau tot ce pot, o să dovedesc că acuma este momentul.

CV: Ai suferit însă la golul trei.

DH: Da. Cred că a fost și greșeala mea, și o lipsă de comunicare cu Soljic în acel moment, pe lângă un deficit de poziționare din partea amândurora. S-a văzut acolo și lipsa mea de experiență.

CV: Cum a fost în finala Cupei Ligii?

DH: Atunci când s-a cântat imnul pe stadion, cu 12000 de oameni, a fost cel mai frumos moment din viața mea. Și la naționala de juniori se cântă, dar acolo sunt doar câteva sute de spectatori, nu se compară. Am simțit că pentru asta am muncit atâția ani și sper să se repete.

CV: Erai accidentat când am jucat la Mediaș. Cum ai trăit partida?

DH: Am fost acasă, la televizor – nu pot să merg niciunde când joacă echipa, stau acasă, văd, analizez, vorbesc, mai frumos, mai urât [râde]. Am trăit ca și băieții, am stat cu sufletul la gură până în ultimul moment. De la agonie la extaz în câteva secunde.

CV: E acel cadru pe Neagu în care să vede perfect această transformare.

DH: Exact!

CV: Am menționat de primul meci pe care l-ai jucat cu Croitoru. A fost și unul din primele meciuri de anul trecut de la Poli II. Cum ți s-a părut să joci cu el?

DH: Am avut doar câteva meciuri. Primul cred că a fost un amical pe sintetic, în care a fost și Curtean. A fost cu siguranță o prezență specială, fiind și prima oară când am jucat cu seniori și mai ales cu jucători consacrați, de Liga 1. Mi-au vorbit, s-au apropiat de mine, așa am simțit, și m-au ajutat să gândesc altfel fazele.

CV: Cum te simți cu noii coechipieri? Ești cel mai puțin experimentat dintre ei.

DH: Încerc să învăț de la fiecare cât pot. Să iau tot ce este bun, ce fac ei bine în teren, cum se acomodează, cum tratează fiecare meci.

CV: Acum sunteți un colectiv mare de jucători tineri. Cât de dificil crezi că e să integrezi mai mulți tineri în echipă? E un loc garantat pentru cei de U21 – titular fiind probabil Mailat.

DH: Sper chiar să jucăm cu mulți jucători tineri. Încercăm să scoatem tot ce e mai bun din noi, în fiecare meci. Dacă joc un meci, clar, o să muncesc să joc al doilea, al treilea, asta mă motivează. Cât despre locul de U21, va fi o luptă de care pe care. Fiecare va lupta să fie acolo, cel puțin pe bancă.

CV: Te-a afectat faptul că n-ai prea jucat sezonul acesta?

DH: Chiar mă gândeam într-o zi, am avut doar vreo 14 meciuri, dintre care jumătate la națională. Am jucat puțin pentru un sezon.

CV: Cum ai făcut să fii în formă, mai ales în meciurile disputate la echipa mare?

DH: Nici mie nu mi-a fost ușor. Veneam la antrenament, mă duceam cu echipa mare, apoi eram la națională, apoi șase jocuri mă găseam pe bancă la echipa mare. Mă bucur că am fost acolo, dar am și nevoie de jocuri, să arăt ce pot la echipa a doua.

CV: Ați suferit mult la Poli II în acest an.

DH: Cred că permutațiile astea de lot au contat, ne strângeam cu o zi înainte de meci, și omogenitatea a suferit.

CV: Pe sezonul viitor am înțeles că obiectivul ar putea fi chiar promovarea la Poli II. Ca să fie fezabil, ajunge doar un plus de motivație sau e nevoie și de mai multă calitate, de niște jucători seniori?

DH: Mereu e nevoie de calitate (râde). Noi suntem mulți tineri care încercăm să ne afirmăm pentru echipa mare. Implicit, în unele meciuri mai grele, mai ales cu echipele din vârf, ai nevoie de jucători maturi care să te împingă de la spate în momentul în care ești la pământ. Normal că ai nevoie de câțiva jucători experimentați, care știu cum să gestioneze asemenea perioade.

CV: Te-ai gândit dacă ar fi cumva mai bine să joci un sezon în liga a II-a, cum a fost situația lui Motreanu? Ce-ai prefera, să alternezi între prima și a doua echipă, sau să fii în liga a II-a și să joci meci de meci?

DH: Aș vrea și să fiu la echipa mare, și să joc meci de meci! [râde] Încă mă gândesc, este luptă mare pentru postul pe care sunt eu: trei, dintre care doi U21. Plus că mai sunt zece jucători la Poli II care pot oricând să apară pe bancă. Nu știu ce este mai bine pentru mine. Dacă domnul Popa mă va ține pentru cei doi jucători U21, atunci nu se pune problema. Altfel o să încerc să merg undeva, cu acordul clubului, să joc mai mult. Am nevoie de meciuri și pentru calificările la Națională.

CV: Așa să fie. Îți mulțumim pentru timpul acordat.

DH: Și eu vă mulțumesc pentru trofeu!

16 iunie 2017

Nominalizați Trofeul CroVi 2017

Ne aflăm la capătul unui sezon dificil, chiar dramatic, care ne-a făcut să trăim fotbalul mai mult ca în ultimii cinci ani laolaltă. Echipa este principalul artizan al acestor trăiri și ni se pare că merită laude din partea noastră, a suporterilor poliști.

Pentru al doilea an, dorim să acordăm câte un trofeu celui mai bun jucător al primei echipe și celui mai bun junior - sau, mai precis, jucătorului care s-a evidențiat de la echipa secundă. Cine-și aduce aminte știe că anul trecut n-am avut cui să dăm premiu de la seniori, astfel că i-am ales pe Sebastian Mailat și pe Deian Sorescu de la echipa secundă, pentru a rămâne cu pereche. Am și stat de vorbă cu ei atunci, iar chiar dacă plecarea lui Deian ne-a dezamăgit, avem satisfacția de a fi văzut în ultimele luni că Seba poate cu adevărat să devină un jucător cheie pentru Poli.

Ne-am uitat la notele pe care le-am acordat în acest an pentru a face o selecție a jucătorilor cheie ai echipei. Astfel, pe toți cei care au obținut o notă medie peste media echipei (anume 5,44 pentru toate meciurile din sezonul regulat + play-out) i-am nominalizat la un vot deschis tuturor suporterilor, care astfel pot alege cui îi va reveni trofeul. Votul va avea un format aparte, sarcina fiind să alegeți, în ordine, cei mai buni trei jucători din acest sezon. Normal că „bun” este un cuvânt vag și general, dar ca idee ne referim la calitatea prestațiilor, la constanță, la importanța pentru echipă, la aportul în meciurile cheie.

Sondajul va fi deschis până luni (19 iunie) seara, ora 24.00. Trofeul CroVi, la fel ca și trofeul CroVi juniori, vor fi acordate, în măsura disponibilității jucătorilor, la finalul săptămânii viitoare.

Așadar, nominalizații, fiecare cu imperfecțiunile sale, în ordine alfabetică, iar la capăt sondajul magic.

1. Andrei Artean

La un moment dat, Artean părea să fi devenit un jucător destul de complet după experiența de anul trecut de la Caransebeș. După pregătiri aveam impresia că vom vedea o grămadă de goluri din șuturile sale năprasnice, dar până la urmă acestea s-au rezumat la execuții de la unsprezece metri. Cele treizeci și opt de partide ca integralist din campionat, de departe cel mai folosit jucător din lot, îl recomandă la capitolul, să-i zicem, fiabilitate. Nici la constanță nu stă rău, chiar dacă ar putea fi constant la un nivel mai bun, dar să nu uităm că acesta a fost primul său sezon serios de Liga 1. Dacă este un jucător de la care începea alcătuirea echipei în 2016/17, acela este Artean.

2. Cristian Bărbuț

Este tare păcat că forma lui Bărbuț din acest an nu a rămas la ceea ce văzuserăm până în decembrie. Venit, cumva, renăscut după transferul eșuat la Pandurii (Doamne ajută pentru el, nu?), am crezut că acesta va fi anul revirimentului, la capătul unui 2015/16 marcat de stagnare. Într-un fel a fost, Bărbuț devenind mai constant, mai abil să-și îndeplinească sarcinile defensive, și mai greu de citit de adversar în dueluri unu la unu când are spațiu. Numeroasele penalty-uri obținute cântăresc greu în traista noastră de puncte, la fel ca și pasele de gol oferite. Calitatea centrărilor și a finalizărilor sale poate totuși să mai crească. Dincolo de toate, tevatura creată chiar de el prin insinuarea unei plecări iminente, a lăsat impresia că îi lipsea motivația pentru a da totul. S-a văzut în meciurile de baraj cât de mult își dorea să lase o (ultimă) impresie bună, deci nu știu dacă e un argument valabil; uneori pur și simplu nu iese mai mult.

3. Gabriel Cânu

La cum începuse sezonul, culminând cu dezastrul împotriva Botoșaniului, deplângeam soarta de a trebui să ne bazăm în continuare pe Cânu. N-a prins așa de multe meciuri până la play-out, deși calitatea prestațiilor a crescut - sau, mai degrabă, s-a stabilizat. În play-out însă a fost cel mai important om din apărare, iar în singurul meci din care a lipsit, deplasarea de la Chiajna, ne-am ars tocmai pe naivități defensive. Amintirea recentă a atitudinii după meciul tur cu UTA i-a câștigat multe buline violete, ardoarea sa din proaspăt dobândita poziție de căpitan fiind cât se poate de autentică. Este clar că nu face mereu cele mai curate meciuri și rămâne susceptibil la intrări dure, vociferări excesive și, implicit, cartonașe galbene, dar de cele mai multe ori primează ce aduce ca personalitate pe teren.

4. Marius Croitoru

Croitoru are de partea sa farmecul sisific al celui care aleargă cât poate, uneori și când nu trebuie, doar ca să arate că se poate. Faptul că este unul dintre cei mai în vârstă jucători din lot dă mereu apă la ideea că „dacă el poate, de ce nu pot și alții mai tineri?”. Nu știu dacă este un lider prin personalitate, dar cred că este de cele mai multe ori un lider prin exemplu pe teren. Jocul său a crescut când conta mai mult, în play-out, ca și în cazul lui Cânu, iar deși execuțiile la fazele fixe nu sunt mereu de încredere, a contribuit cu multe pase decisive, atât din libere/cornere, cât și din acțiune. Personalitatea sa dificilă, pe alocuri colerică, i-a făcut probleme când a ajuns la club anul trecut, dar anul acesta nu a apărut la iveală decât arareori.

5. Alin Șeroni

Amintirea despre Șeroni, pilonul central al apărării, din sezonul 2013/14 este una destul de îndepărtată. Intervențiile cu risc mare care atunci îi ieșeau, au părut să fie frecvent cu câteva fracțiuni de secundă prea lente în acest an. Nu cred însă că cineva îl putea acuza că nu vrea, iar odată ce a fost redescoperit ca fundaș stânga cu tendințe de tanc ofensiv, a elevat echipa. A făcut câteva meciuri deosebite, cu Iași, Astra, Botoșani sau Voluntari, la fel cum și-a trecut în cont câteva catastrofe memorabile. Pentru cineva care nu se uită des la Poli, Șeroni este fix genul de jucător care să iasă în evidență și să-ți rămână tipărit în memorie. Sunt convins că într-o apărare mai stabilă și carențele sale de disciplină tactică ar fi mai puțin pregnante.

6. Josip Šoljić

N-am adus decât doi jucători în această iarnă, ambii competenți, dar ce noroc (sau știință) că cel mai fiabil dintre ei s-a dovedit a fi Šoljić. Fără un înlocuitor pe măsura lui Llorente am fi naufragiat în play-out, însă croatul s-a dovedit a fi exact ceea ce ne trebuia. Într-o stare generalizată de indisponibilități medicale, Šoljić (alături de Artean) a reprezentat un factor important de stabilitate, utilizat aproape meci de meci, inclusiv în cele două partide ignorate de cupe. Jocul său variază fascinant între calculat și agresiv, controlul mingii cu driblinguri scurte și pase inteligente (chiar de nu mereu precise) fiind în contrast cu intrările prin alunecare de mare risc, uneori chiar și când faza de joc nu o cere. Păcat de jocul pătat cu gafe de la Mediaș, altfel Šoljić chiar ar fi fost un exemplu ideal pentru constanță și responsabilitate.

7. Cătălin Straton

N-am mai avut de mult un portar care să ne țină în joc când trebuie să ne țină în joc și să nu ofere adversarilor cadouri. Deși n-a strălucit decât pe alocuri (în special cu Viitorul acasă), Straton a făcut ceea ce se cere de la un portar - să apere ce e de apărat. Degajările sale precare sunt motiv de amuzament deja, mai ales că vin în contrast cu siguranța pe care o oferă propriei echipe atât prin intervențiile sale, cât și prin maniera în care controlează careul mic. Rămâne misterioasă scoaterea sa din echipă tocmai în meciurile importante din finalul acestui campionat, dar chiar și așa, Straton a fost cu siguranță unul dintre oamenii importanți ai acestui sezon.

Nu uitați, ne puteți urmări și pe facebook:
https://facebook.com/cronicavioleta/

Pentru o vedere mai puțin înghesuită a sondajului: 
https://goo.gl/forms/lzpOu2CJYFfk7n2h1 

15 noiembrie 2016

O aniversare pătrată: 15 ani de Cronica Violetă

Nu am fost niciodată în stare să ținem o evidență clară a anilor pe care i-am petrecut scriind despre Poli. Când am mai adus asta în discuție, a fost la postarea cu numărul 1000, în iulie 2011. Ce vremuri de răscruce! Între timp, am trecut de mijlocul celui de-al doilea deceniu de existență - cândva prin octombrie, după calcule aproximative.

Am scăzut ritmul articolelor publicate în ultimii cinci ani, astfel că acum suntem încă în așteptarea pragului de 1500. Dar, cumva, ne convine mai mult această cadență, precum ne convine și faptul că am reușit să imprimăm o anumită diversitate lucrurilor pe care le scriem. Calculele de acum cinci ani, cum că ne-ar mai lua alți patruzeci de ani să ajungem la postarea cu numărul 10.000, trebuie ajustate puțin în sus, spre optzeci, adică. Dacă nu avem grijă, riscăm să n-o mai prindem în această viață.

Preferăm de această dată să nu ne concentrăm pe incertitudinea care planează în jurul clubului, un fenomen cronic în ciclicitatea lui. În schimb, dorim să anunțăm demararea unui proiect surpriză - surpriză pentru că nici noi nu știm exact cum și când se va desăvârși sau care va fi forma sa finală. Dar va fi un proiect de pasiune, ca tot ceea ce facem aici pentru Poli, și speranțele noastre sunt că îl vom putea prezenta în primul trimestru al anului viitor, de preferință înainte de începutul returului. Într-un fel, va fi un excurs personal despre cum sportul ne aduce și ne ține aproape de noi înșine.

Pe lângă aspectul personal, orice proiect sportiv are o importanță intrinsecă. Căutăm mereu să celebrăm cumva dragostea pentru sport, cu atât mai mult în această perioadă gri pentru cultura sportivă din România. Din fericire, există deja contururile unor demersuri naționale în acest spirit, dar inevitabil va mai dura până când ne vom putea reîndrăgosti de sportul românesc. Abordările pot fi diferite, important e ca drumurile să ducă în același loc și să fie plecate din aceeași pasiune nedisimulată.

Multe mulțumiri pentru răbdarea pe care o aveți cu noi și hai Poli!

3 iunie 2016

Trofeul CroVi 2016

Ne dorim de câteva luni să lansăm la apă această idee, dar evenimentele din jurul clubului ne-au împiedicat s-o facem. Acuma însă, cu toate riscurile de rigoare, inclusiv ca aceasta să fie atât ediția inaugurală, cât și ediția finală, vă prezentăm Trofeul CroVi.

Pe la începutul play-out-ului, am născocit să formalizăm o tradiție pe care o purtăm de ceva vreme cu noi, anume stabilirea celui mai bun jucător de la Poli din sezonul proaspăt încheiat. Viziunea noastră era să acordăm două trofee în acest an:
  • unul pentru echipa de seniori, bazat pe o medie între notele noastre și o evaluare a suporterilor
  • unul pentru echipa de juniori, bazat pe impresiile adunate de noi, în principal de la Poli II 
Din păcate, prestațiile acestui sezon ne-au îngreunat sarcina de a oferi o atenție specială cuiva de la prima echipă, fiindcă nu am avut destui jucători care să fi evoluat constant (și) bine. Asta nu înseamnă că n-am avut oameni de bază care, măcar sporadic, au arătat calitate (Scutaru, D. Popescu, O. Popescu, Goga, Javi, spre exemplu), doar că niciunul nu s-a evidențiat în mod special față de ceilalți. Dacă mai punem în ecuație maniera în care am retrogradat, cred că avem câteva argumente solide pentru a amâna introducerea acestui premiu.

În schimb, am ales să nominalizăm doi jucători care au evoluat exemplar la Poli II, au ajuns în finala Cupei României la juniori A, și au impresionat când au jucat în Liga 1. Ne facem vinovați cu predilecția obișnuită față de jucătorii ofensivi, dar pentru oricine a văzut la lucru echipa secundă, e greu ca primele două nume care să-ți vină în minte să fie altele decât Deian Sorescu și Sebastian Mailat.

Cu felicitările de rigoare, am avut oportunitatea să le înmânăm celor doi trofeele în această după-amiază. Am profitat de moment și am stat de vorbă cu ei despre sezonul care s-a încheiat și ceea ce urmează pentru Poli, într-o conversație pe care o vom publica la începutul săptămânii viitoare. Dacă vă mai amintiți, un dialog cu Deian am avut deja la începutul sezonului. Până atunci, lăsăm imaginile să vorbească - nu înainte de a mulțumi celor de la Lipoplast și consilierului pe arhitectură și design, Florin Tâmpu, care au executat aceste trofee.

Ah, și cine dorește să-i mai vadă la lucru pe Mailat, Sorescu și compania la Poli II, mâine de la ora 10 se dispută penultima etapă a sezonului ligii a IV-a, pe terenul 1 din incinta bazei de la stadionul Dan Păltinișanu.



24 decembrie 2015

Sărbători fericite!

Chiar dacă tradiția polistă de Crăciun pare să aibă ceva de-a face cu agitația și nesiguranța, sper să găsim timpul să ne simțim bine alături de cei dragi!

2 februarie 2015

Tweet, tweet

În cazul în care cineva foloseşte Twitter, ne puteţi accesa @cronica_violeta.

Tag-urile folosite sunt de regulă: #haipoli #acspoli

Linkuri la toate ştirile sunt publicate automat acolo. Rămâne de stabilit ce altceva vom face cu acel cont.

https://twitter.com/cronica_violeta

24 decembrie 2014

Urări de final de an

Sărbători fericite și un Crăciun minunat tuturor! Vă mulțumim că ne citiți, ne bucurăm că susținem Politehnica împreună, și sperăm să fie mai bine în 2015.

La mulți ani și hai Poli!


24 decembrie 2013

Sărbători fericite!

Lucrurile mişcă încet, încet la Poli - momentan avem confirmate două plecări, în persoanele lui Ruiz şi Moldovan. Nicio surpriză, aş spune. Zvonuri ar mai fi, plecarea lui Bărbuţ printre ele, dar să nu ne încredem prea uşor. La capitolul veniri, nimic cert: Bud, cel mai concret zvon.

Aşadar, suntem în aşteptare. Să se mişte şi cei din birouri cu talent, puţin.

Şi până atunci, un Crăciun fericit şi un an nou la înălţime!


21 decembrie 2012

Urările noastre

Aș vrea să zic că sunt multe de spus în această perioada. Dar parcă la fel de bine nu mă deranjează să spun că nu-mi displace liniștea. Clubul se află în expectativă pe piața transferurilor, se vehiculează nume interesante, însă mai e drum lung până la confirmări. Important este că se privesc lucrurile în perspectivă și jucătorii vor veni țintit pentru obiectivele conturate pe anul viitor.

Altfel, bilanțul prezentat azi scoate în evidență o necesitate despre care știam prea bine că există, aceea a finanțării. În timp ce domnul Robu încearcă să culeagă investitori din rândurile celor puțini, suntem confruntați cu realitatea că 95% din veniturile acestui al doilea semestru provin de la Consiliul Local și Consiliul Județean. Va să se zică, o situație mai puțin decât liniștitoare.

Dar acestea sunt gânduri pentru anul viitor. Până atunci, dat fiind că după toate aparențele am trecut cu bine și hopul acestui sfârșit de lume, ne rămâne să vă urăm Sărbători fericite și un an nou plin de împliniri!


3 septembrie 2012

Defecțiune tehnică

S-a produs un mic "accident", astfel că pentru perioada imediat următoare vom reveni pe domain-ul vechi:

www.fcupoli.blogspot.com

Sper să rectificăm cât mai curând această chestiune.

23 iulie 2011

Postul jubiliar nr. 1000

Sfidător la cer și la furtuna care se pregătește afară, dar adevărat, aceasta este a 1000-a postare pe Cronica Violetă. Peste 200 dintre ele sunt chiar cronici de meci despre Poli, multe analizează ceea ce s-a întâmplat la Poli II, cu detalii spumos de lucide și pertinente. În plus, de mai bine de 100 de ori am contemplat în mod explicit (fie eu, fie Andrei) condiția polistă, în întreaga-i splendoare dulce-acrișoară.

Mă miră că din 26 octombrie 2006, când a avut loc relocarea de pe fcpoli.homestead.com, până acuma am obținut o medie de aproape 0.6 postări/zi, din moment ce acest lăcaș al spiritului alb-violet nu își propune să piardă prea mult spațiu cu bârfele de toate zilele. Mai câteva luni și se împlinesc cinci ani de la mutare și aproape zece de la bunul început. Bătrânețea bate la ușă, se pare. Dacă mă gândesc că la ritmul acesta jubileul pentru 10.000 de postări se va anunța în vreo 40 de ani, mă ia cu amețeala.

Când am început în sezonul 2001/2002 Poli era la marginea prăpastiei, suferind tot felul de umilințe în liga secundă. Se pare că, în ciuda unor aparențe mișelioase, prea multe nu s-au schimbat. Incertitudinea în ceea ce privește viitorul și, mai presus, perspectivele clubului este cel puțin apăsătoare, dar trecutul ne arată că nu avem de-a face cu o experiență cu adevărat nouă și că nu putem bănui ce surprize ne rezervă lunile următoare. Da, poate fi mai rău, dar nu există niciun motiv pentru care să nu crezi în posibilitatea binelui, indiferent de gradul de naivitate pe care ești dispus să ți-l asumi. Atașamentul dovedit față de Poli, cu toate problemele de imagine pe care le are clubul, spune multe despre cât de reprezentative au ajuns să fie culorile alb-violete pentru Timișoara. Nu e ușor să distrugi așa ceva.

E drept, între timp și-a dat drumul și furtuna. Mă întreb despre ce va fi de scris în 40 de ani.

Și oare câți fani o să avem pe face-google-book?

7 mai 2011

Compilatie sezon 2010-2011

Am pus laolaltă cu ocazia acestui final de sezon care parcă ducea lipsă de dramatism (ha!) o compilație din majoritatea golurilor marcate de Poli in 2010-2011.

De fapt e mai mult un pretext să abuzez și eu ca tot omul de Lux Aeterna. Și o ocazie pentru cei care au nevoie de puțină energie înainte de acest final, să se încarce.

Google+