29 mai 2016

Poli - CSMS Iași 2:3 (2:1)

Unele lucruri se schimbă ușor: debutezi trei tineri, joci cu o formulă compactă, arăți determinare. Altele se schimbă mai greu: lipsa pregătirii, ratările repetate, forța de grup. Poli, cea din prima repriză, a arătat nesperat de solid, cu Sorescu, Mailat și Fridrich titulari, tocmai în fața unui club care lupta pentru accederea în Europa League. Poli, cea din a doua repriză, ne-a reamintit limitările acestei echipei, chiar dacă dintre veterani au luptat admirabil Croitoru și fundașul improvizat Elek - în vreme ce alții, Zicu, Goga, Nimely, n-au mai făcut față fizic. N-a fost însă fotbalul rău cu care ne-am obișnuit, am avut parte de două reușite frumoase cu doi tineri în prim plan, Mailat și Sorescu, iar fluierul de final ne-a găsit cu șase juniori în teren. Marea întrebare este unde ne va găsi primul fluier al sezonului 2016-2017.

Meciul a debutat lent, sub cupola de căldură care sufoca terenul. La Poli ne-a surprins imediat prezența lui Elek în apărare, în locul accidentatului Melinte, o improvizație care a funcționat extraordinar. Poate ne-a mai surprins puțin titularizarea lui Sorescu în flancul drept al apărării, el fiind o prezență normal în linia de mijloc, dar improvizația asta era previzibilă. Lucrurile au început să devină interesante după minutul 10: o minge ajunsă în centrul careului este reluată acrobatic de Goga, dar se încăpățânează să lovească bara. Un un-doi elegant în minutul 17 îl deschide pe Nimely în stânga, șutul său fiind respins de Grahovac, ieșit la întâmpinare. Iar apoi, minutul 20: Mailat primește o minge în dreapta, are spațiu, înaintează cu ea la picior, și când ajunge în douăzeci și doi de metri, o pleznește - și mingea zboară, zboară, zboară, cu o boltă perfectă direct în vinclul porții adverse! Părea neverosimil, iar cei mai afectați erau oaspeții, care nu găseau calea spre poarta noastră. Tot compartimentul defensiv s-a ținut bine, Sorescu și Fridrich au reușit să blocheze mai multe incursiuni în flanc, în vreme ce Elek și Torres au controlat zona centrală. După o secetă prelungită de ocazii, am beneficiat de o liberă din afara careului în minutul 37, pe care Javi s-a dus s-o execute: mingea a trecut zidul, dar din nou a lovit bara, în loc să binevoiască să intre în poartă! N-au mai scăpat însă ieșenii două minute mai târziu, când a fost rândul lui Sorescu să iasă la rampă. Acesta a pornit cu mingea la picior din propria jumătate, a schimbat o pasă cu Zicu care l-a deschis ideal pentru cursa sa în flanc, a pătruns în careu și i-a pasat lui Nimely, retras inteligent de lângă fundașul său, iar liberianul a pus latul și a mărit avantajul nostru. În minutul 41 ne-a ajutat și pe noi bara, la un șut din marginea careului, dar așa cum s-a întâmplat adesea în acest sezon, necazul ne aștepta când n-ar fi trebuit să mai vină. Fix la ultima fază a reprizei (bineînțeles că după expirarea timpului adițional dictat), Elek și-a trecut în cont singura scăpare importantă a meciului, a sărit pe sub minge, iar Golubovic a finalizat cu capul din centrul careului, în ciuda efortului făcut de Smaranda.

Că avea să ne fie tare greu în repriza secundă știam deja de pe urma ultimelor experiențe făcute în acest play-out. Dar nimeni nu se grăbea să înscrie chiar la reluare, astfel că prima șansă de gol - o oaspeților - s-a arătat doar în minutul 58, când o posesie neplăcută în careul nostru a fost finalizată cu șut, Smaranda reușind să pareze. Și totul putea să fie mai simplu, dacă în minutul 62 Goga, după o lansare lungă direct din liberă de la centrul terenului, odată ce-l depășise pe Grahovac și avea (doar) un fundaș în cârca, ar fi reușit să-și cadreze șutul în poarta goală. Dar n-a fost să fie, iar între timp formația noastră se prezenta rău din punct de vedere fizic. Ne rupeam repede la mijloc, cu Goga, Nimely, Zicu, uneori Javi și Croitoru rămânând fixați în jumătatea adversă la mingile pierdute pe faza de atac. Se impuneau schimbări, iar pas cu pas Ionuț Popa i-a introdus pe debutanții Velcotă, Bîrnoi și Oprea. Din păcate, diferența de calitate și de experiență s-a făcut simțită, căci niciunul dintre aceștia nu a intrat bine în joc. Oaspeții au forțat și au forțat, iar în minutul 82 au fost răsplătiți. când Fridrich a lăsat prea mult spațiu în flancul stâng, Llullaku a avut timp să-și așeze centrarea pe colțul lung, unde prietenul nostru Cristea, plecat dintr-o presupusă limită a ofsaidului, a împins balonul în poartă. Fără Javi, care mai ținea mingea la mijloc, ieșenii și-au permis să rămână sus și să pună constant presiune, ca în minutul 89 să marcheze golul victoriei. A fost, ca de atâtea ori, o fază familiară, un adversar liber în zonă centrală, douăzeci și ceva de metri, închizătorii pe altundeva, iar Piccioni a trimis un șut năprasnic, la colțul din dreapta jos al porții lui Smaranda, fără șanse pentru portarul nostru. Și așa s-a terminat, încă un meci pe care nu meritam să-l pierdem, ca atâtea altele în perioada Florin Marin, dar genul de meci care, dincolo de haosul administrativ care a umbrit tot ce s-a întâmplat la club în trecutul recent, ne-a arătat că viața în Liga 1 este grea.

A fost un rămas bun care lasă loc de ceva speranțe, în cazul în care se găsește o formulă pentru a continua activitatea fotbalistică la club anul viitor. S-a văzut destul de clar că aveam resurse în cadrul clubului cu care să abordăm acest retur, fără a transfera încă o echipă în aceasta iarnă. Da, clar, n-ar fi fost simplu deloc, căci nu reușești cu una, cu două să introduci meci de meci trei juniori de 18-19 ani, să-i capacitezi la maximum și să ai garanția rezultatului. Problema este că nici cu ce-ai adus n-ai avut garanția vreunui rezultat și, pe deasupra, te-ai umplut de ridicol prin prisma evoluțiilor avute. Și să mai vedem un lucru, relativ curios: Iașiul a jucat un fotbal lent, nicidecum la ce mă așteptăm de la o echipă în pragul Europei. Asta ne-a oferit timp și spațiu în prima repriză, cât au putut alerga Goga și Zicu, și așa am creat mai multe ocazii. N-am putut să nu mă gândesc la ultimul șut ratat al lui Zicu, chiar înainte de a fi schimbat, că a fost o expresie fidelă a contribuției sale la Poli în acest mandat.

Ca să continuăm în obiectivitate, Mailat a dat un gol spectaculos, dar este un jucător capabil de mai mult de atât. Popa a greșit în repriza secundă când l-a ținut retras, în favoarea lui Zicu, care din oboseală nu mai putea să se retragă, dar această decizie ne-a și limitat capacitatea de a contraataca. Iar prezența celor trei tineri s-a văzut mai puțin în repriza a doua și fiindcă ai nevoie de cai bătrâni la mijloc. Croitoru parcă a renăscut în postura de organizator al jocului, ceea ce am presupus că ar fi trebuit să fie rolul său de când a fost adus aici. Javi a făcut un meci destul de bun, oricum peste ce am văzut recent de la el, și a intrat bine în combinații. Iar Elek - dacă aveam pe parcursul sezonului un fundaș cu viteza lui Elek, altfel arăta recordul nostru defensiv. Și, la o adică, nici Torres nu a făcut un joc de lepădat. În schimb Nimely a suferit în avanposturi, prestația sa fiind salvată doar de golul izbutit din serviciul lui Sorescu.

Aș mai zice să nu ignorăm nici faptul că n-am jucat propriu-zis la rezultat, fiindcă dacă o făceam, nu terminam cu șase juniori meciul.

Dar asta e. Pentru toate reușitele lor, ne-a lipsit consistența ca echipă. Ceea ce știm (și știam), este că putem construi ceva interesant pentru sezonul viitor, așa cum puteam construi ceva interesant anul trecut, chiar și anul ăsta. Dacă am pleca cumva de la un zero, adică de la o situație în care să poți face un plan și o echipă, fără a ne trezi că pierdem tot ce-i bun din lipsă de bani sau, la fel de grav, lipsă de viziune, am avea cinci jucători tineri care sunt pregătiți de liga a 2-a, ținem încă cinci care să crească. Pe lângă ei, cu un jucător de tipul lui Croitoru, și alți câțiva luptători, am putea forma un lot bun pentru anul viitor. Mă tem că astea-s mai mult fantezii, în acest moment. Sau, ca să folosim niște termeni consacrați, "vise erotice".

Poli: Smaranda (5,5) - Sorescu (6,5), Elek (6,5), Torres (6), Fridrich (6) - Croitoru (6,5) - Mailat (6,5), Javi (6), Goga (5,5) - Zicu (5), Nimely (5,5)

Schimbări:

Velcotă (5) pentru Goga (min 67)
Bîrnoi pentru Zicu (min 75)
Oprea pentru Javi (min 80)

Dumbrăvița - Poli II 5:3 (0:3)

N-am învățat nimic - mai ales eu, care am plecat din nou la pauză, după ce plecasem la pauză și în etapa trecută. Atunci conduceam 3:1, s-a terminat 3:3, dar acuma am dat-o serios în zona crepusculară. Și asta după o primă repriză relativ liniștită, în care s-au văzut slăbicuni, dar gazdele n-au avut numeroase ocazii - gazde care au jucat cu nume precum Paleacu, Bălace și Nohai.


Cu un prim unsprezece populat de fețe mai cunoscute, precum Lazăr, Totic și Golda, aveam de ce să sperăm la mai mult ca în ultimele etape - deși ne-au lipsit în continuare piese importante (Fridrich, Sturz, Mailat, Sorescu, Sîntean), în vederea ultimei etape de Liga 1. În aceste condiții, flancul nostru drept a părut vulnerabil încă de la debut, iar Dumbrăvița ar fi putut profita în primul minut al jocului, însă finalizarea de la marginea careului a trecut peste. Deși aveau să mai fie incursiuni pe flancurile noastre, Rusu urma să fie chemat serios la datorie doar în ultima fază a reprizei. Până atunci, în minutul 4 am văzut un șut moale al lui Golda din marginea careului, după ce acesta făcuse un un-doi frumos cu Ochea în prealabil pentru a ajunge în poziția de șut. Două minute mai târziu, Ochea aleargă după o lansare în adâncime a lui Potocianu, este tras evident de tricou și se dă penalty - Postolache bate plasat, în dreapta portarului, pentru a deschide scorul. Șansa de doi-zero a avut-o Golda în minutul 10, după ce primise o pasă de la adversar în puțin peste douăzeci de metri, iar șutul său la colțul lung a ciupit bara, înainte de a ieși în aut de poartă. Avea să ne distanțăm la următoarea ocazie, în minutul 21, la capătul unei acțiuni în care mingea a circulat elegant de pe flancul drept spre flancul stâng, l-a găsit pe Gînju în careu, acesta a driblat nereușit, însă mingea i-a rămas la picior, și jucătorul de bandă nu a mai iertat cu un șut plasat la colțul lung. Jocul e liniștit în continuare, pe fondul unei călduri neplăcute de după-amiază, iar gazdele nu par să reușească mai nimic. Desprinderea (aparent) definitivă am dobândit-o în minutul 41, Golda obținând o liberă puțin în afara careului, lateral dreapta în direcția noastră de atac, iar Postolache a executat elegant, peste zid și departe de portar. Vâlvătaia Dumbrăviței a fost un șut/centrare din stânga porții noastre, la chiar ultima fază a reprizei, minge pe care Rusu a respins-o pe colțul scurt.

Situația părea clară. "Stupefacție" cred că e un cuvânt bun ca să descrie ce am simțit când am aflat scorul final, nu doar datorită întoarcerii incredibile, ci și fiindcă prea puține lucruri o anunțau în prima parte. Nu cunosc detalii, dar voi completa datele de statistică în momentul în care le am, pentru a avea o cronică aproximativ rotundă. Mi-e greu să fac alte comentarii în aceste condiții, și oricum cred că aș prefera să mă abțin.

Mâine (astăzi) vom vedea la lucru jucătorii care au dus greul la echipa secundă în acest sezon într-un cadru foarte diferit pentru ei. Va fi foarte interesant de urmărit cine prinde primul unsprezece și cum se va prezenta echipa. Adversarul este redutabil și motivat, deci știm ce ne așteaptă.

Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Postolache, Totic - Codrean, Potocianu, Strein, Gînju - Ochea, Golda

Au mai intrat: Pădurariu și Kokora

25 mai 2016

Voluntari - Poli 5:0 (2:0)

Mi se pare interesant că șed aici și contemplez să scriu că n-a fost cea mai slabă prestație a alb-violeților pe care am văzut-o în ultima lună. Cu dezavantajul unui arbitraj catastrofal, care a oferit cu ușurință gazdelor un dublu avantaj numeric și un penalty, pe lângă golul patru precedat de un ofsaid, jucătorii noștri se fac însă vinovați de blazarea cu care au abordat prima parte a partidei. Retrogradarea e acum în sac și mai avem de îndurat nouăzeci de minute din acest simulacru orchestrat de tot felul de protagoniști, de la primărie, până la femeia de serviciu - precum prea bine știm.

Așadar jocul a început prost și în minutul 5 era deja 0-1, după ce Filipov l-a driblat pe Goga în flancul drept și a centrat la colțul scurt pentru Enceanu, care a trimis cu capul le lângă Smaranda - Bocșan, marcaj din părți. Noi nu arătăm absolut nimic, îngreunați și de lentoarea lui Suarez la mijloc, respectiv izolarea în avanposturi a lui Nimely. Dacă mai pui și faptul că Goga e mai mult în propria jumătate decât altundeva, avem deja o ecuație imposibil de rezolvat. Prima contribuție arbitrală are loc în minutul 22, când Torres și Bălan aleargă umăr la umăr, fiecare cu brațul în fața celuilalt, spaniolul îl prinde și de tricou pe vârful Voluntariului care se așterne pe jos cum intră în careu. Tușierul semnalizează, arbitrul dă, Rus trage tare și pe centru, cu Smaranda plecat înspre stânga sa. Gazdele se retrag, ocazie cu care mai vedem și noi mingea, o primă semi ocazie aparținându-i lui Bărbuț, care alege un șut moale în defavoarea unei centrări la Goga, liber ca pasărea cerului. Mai bună șansa lui Nimely, o finalizare cu capul la liberă executată de Javi, însă mingea sare puțin pe lângă poartă. Cam atât.

Dacă zbaterea arătată pe final de primă repriză n-a convins, echipa a arătat o atitudine decentă în a doua parte. Două șanse mici ne parvin încă de la debut, mai bună cea a lui Popescu, a cărui șut de la douăzeci de metri a fost respins de Bornescu. În minutul 56, Javi bate o liberă din flancul drept, mingea e respinsă și Cânu încearcă o reluare din foarfecă, de puțin peste. Două minute mai târziu, la o săritură la cap la care nici fault nu se dă de cele mai multe ori, Cânu vede al doilea galben și rămânem în zece. Tot noi presăm iar în minutul 66, avem parte de două lucruri deosebite: primul, o contribuție pozitivă a lui Zicu, care îl lansează pe Elek în dreapta, vârful nostru ia fața lui Maftei și centrează în fața porții pentru Goga; aici intră în scenă al doilea, căci Goga, cu poarta goală în față, se împiedică în minge și reușește să trimită pe lângă din doar câțiva metri. Cinci minute mai târziu se încheie orice vals, după ce un un-doi rapid ne descoase în flancul nostru stâng, și Tudorie trebuie doar să pună latul la centrarea care îl găsește în centrul careului. Parodia arbitrală continuă, și la nici patru minute după ce a intrat în teren, Doman se vede eliminat pentru o talpă, deși intrarea sa a fost lipsită de forță, ambii jucători aruncându-se la o minge liberă - dacă asta ar fi fost unica problemă, poate mai avea vreun rost. Finalul e cel scontat, iar gazdele mai marchează în două rânduri chiar în minutele 88 și 90, după ce Smaranda reușise o paradă la șutul lui Ștefănescu. Ofsaidul clar al lui Filipov nu mai contează înainte de prima reușită, centrarea acestuia punându-i încă un gol pe tavă lui Tudorie, iar apoi ne vedem descoperiți pe un atac al gazdelor, finalizat cu un voleu spectaculos și puternic de Voduț.

Cert este că indiferent ce acuze pot fi aduse conducerii, și pot fi aduse destule, aceasta a încercat cu ultimele puteri să dea un mic elan jucătorilor imediat după venirea lui Grigoraș. Și chiar dacă trebuie să acceptăm că era greu să ștergi din răul făcut chiar înainte de acel moment, la niciun moment dat în ultima lună de zile nu am văzut sau simțit din partea celor de pe teren că își doresc, colectiv, să scăpăm de retrogradare. Poate cade prost că am insistat atâta la adresa arbitrajului tocmai în acest meci, când jocurile erau în mare făcute. Dar revin cu ce am spus și în decembrie, această echipă nu a primit aproape niciodată ceva ce nu i s-a cuvenit pe teren - excepție fiind victoria cu Steaua și o decizie favorabilă în acest play-out. Mai rar să vezi un club tăbăcit din toate părțile, de afară și dinăuntru, pe teren și de mass-media, iar nu în ultimul rând - pe tabelă.

Vom vedea ce ne rămâne după duminică, o zi care ar putea și ar trebui să prilejuiască niște debuturi în prima ligă în echipa noastră. Iar după aceea, e timpul unor decizii drastice, apolitice și, paradoxal poate, dictate de logică.

Poli: Smaranda (5) - Bocșan (4,5), Cânu (5), Torres (4,5), D. Popescu (5) - Bărbuț (5), Croitoru (5,5), Suarez (5), Javi (5) - Goga (5), Nimely (5)

Schimbări:

Zicu (5) pentru Suarez (min 35)
Elek (5,5) pentru Nimely (min 53)
Doman (4) pentru Goga (min 72)

24 mai 2016

Poli II - Murani 3:3 (3:1)

M-am înghesuit să prind o repriză și din meciul codașelor acestui retur, însă nici de această dată echipa secundă nu a reușit să-și depășească condiția. E drept, după ce și-au făcut un avantaj bunicel pentru pauză, repriza secundă a fost abordată cu om în minus, datorită eliminării lui Bătrînu. Oaspeții au revenit grație avanatajului numeric, anulând astfel reușitele lui Sturz, de două ori, și Codrean.


Poli a început bine, iar prima șansă a apărut în minutul 6, după o urcare a lui Filip, un un-doi care l-a deschis pe Codrean în dreapta, centrarea acestuia ajungând la Ochea, care întâi a tras în blocaj și apoi a avut șansa încă unui șut, respins de portar. Scorul avea să se deschidă în minutul 13: Sturz, jucând atacant, a fost deschis spre poartă și portarul l-a agățat; culmea, acesta a fost iertat de eliminare, deși faza avea să fie aproape identică cu cea la capătul căreia Bătrînu a văzut cartonașul roșu; Sturz a transformat lovitura de pedeapsă cu un șut puternic. Mare șansă pentru desprindere în minutul 17, la o acțiune a lui Ochea, scăpat singur, acesta centrând mingea la Sturz, care a trimis cu latul pe lângă portar, dar și pe lângă poarta. Replica oaspeților vine în minutul 21 printr-o fază asemănătoare, finalizată din prima peste poarta apărată de - surpriză! - Kirschstein. În minutul 30 am reușit desprinderea, la capătul unei acțiuni în flancul drept, Codrean șutând anemic la poartă din marginea careului, însă mingea s-a scurs pe sub portar și a intrat în plasă. Imediat Sturz trece iar pe lângă șansa unei majorări, când apucă să împungă mingea înaintea portarului, dar balonul iese în aut de poartă. Cu șase minute înainte de pauză, Muraniul revine pe tabelă, Costescu fiind găsit la capătul unei pase filtrante pe lângă Bătrînu, spectator, și cu tot timpul din lume a avut grijă să-și plaseze finalizarea fără șanse pentru Kirschstein. N-avea să fie scorul pauzei, căci în minutul 42 am obținut o liberă din colțul careului, Sturz a executat plasat pe lângă zid, iar portarul advers n-a mai ajuns la balon. Din păcate, ultima fază a reprizei l-a găsit din nou depășit pe Bătrînu, care de această dată a faultat un adversar la marginea careului, în poziție bună de gol, chiar dacă în dreptul unui alt fundaș, și arbitrul a considerat că e cazul să îl elimine. Libera a trecut peste, însă avantajul era fragil.

Cu Potocianu retras să acopere golul lăsat de Bătrînu, oaspeții au reușit totuși să marcheze relativ rapid după reluare, în minutul 62. Ne-a fost greu să mai punem la cale multe ocazii, din moment ce echipa era ruptă la mijloc, ceea a și permis celor din Murani să rămână sus. Presiunea de final a dat și roade, când cu un minut înainte de terminarea timpului regulamentar, aceștia au reușit să egaleze prin același Costescu.

În mod normal de etapa viitoare echipa secundă va fi inărită cu juniorii A, ceea ce ar trebui să le dea un plus pentru etapele rămase. Problema e că nimeni nu prea mai are pentru ce juca, la capătul unui sezon care se anunță dureros pe toate fronturile.

Poli: Kirschstein - Filip, Bătrînu, Podină, Demenescu - Codrean, Strein, Potocianu, Costinaș - Ochea, Sturz

Schimbări:

Găvruță pentru Costinaș (min 75)
Iseini pentru Codrean (min 88)

CR U19: Poli - UTA BD 2:3 (1:1)

În patru ani de zile, de când clubul a intrat sub egida solitară a municipalității, aceasta a fost prima șansă de a câștiga un trofeu - fără să contorizăm competiția amicală Cupa Fabric. N-a fost să fie, tocmai într-un duel cu rivala UTA, o rivală care a dedicat însă multe resurse acestei partide. Golurile lui Velcotă și Mailat au ținut doar aproape în finala Cupei României Elită U19.

Inspirația cronicii de azi vine de pe live-text-ul FRF.

Față în față cu formația antrenată de fostul polist, Dan Stupar, tinerii alb-violeți aveau parte de o sarcină foarte dificilă. Motivul: nu mai puțin de cinci dintre jucătorii arădeni au evoluat în acest sezon în liga secundă, dintre care trei sunt chiar oameni de bază la echipa mare. Practic, de la mijloc în sus UTA a folosit jucători obișnuiți cu un nivel competitiv ridicat, iar acest lucru pare să fi se fi simțit în desfășurarea partidei.

UTA a intrat mai bine în joc și a dominat prima jumătate de oră. Până să deschidă scorul în minutul 19, arădenii avuseseră deja patru șanse de gol, din care nu reușiseră să cadreze niciuna. Apoi însă, o fază pe flancul drept a precedat o centrare la colțul lung, de unde Man a trimis cu latul în poartă din cinci metri. Poli n-a reușit să ofere o replică rapidă, ba chiar a fost aproape de un deficit dublu, doar intervenția de pe linia porții a lui Lazăr păstrând proporțiile scorului la o acțiune în minutul 21. După încă un șut la poarta noastră, prins de Rusu, am beneficiat și noi de prima ocazie, când Popan a fost blocat în cinci metri. A urmat rândul lui Fridrich să ne scape de gol în minutul 34,  înainte ca Mailat să-l testeze pe portarul advers cu un șut din paisprezece metri, respins. Și chiar înainte de pauză, cumva nesperat, am reușit egalarea: Velcotă a intrat în careu, a scăpat de un adversar printr-un dribling scurt, și a finalizat la vinclu din șaptesprezece metri!

Repriza secundă a început tot cu arădenii mai ofensivi, dar după trei oportunități la poarta noastră, a fost rândul lui Golda, Postolache și Mailat să-și încerce norocul, fără succes. În minutul 68, UTA a revenit prin avantaj, după ce o pasă filtrantă ne-a prins descoperiți și Petre a înscris. Avea să fie mai rău cinci minute mai târziu, același Petre reușind să-l învingă pe Rusu cu un șut din șaisprezece metri. Fără nicio altă șansă, am început să forțăm, dar șansele nu s-au grăbit să apară. A fost un șut al lui Postolache, de la treizeci de metri, peste, înainte ca Velcotă să fie faultat în careu în minutul 80. Mailat a transformat cu o scăriță, dar n-am mai reușit să înscriem până la final, astfel că deznodământul partidei a rămas nefavorabil.

Ca la echipa mare, și juniorii au arătat multe slăbiciuni defensive în acest an. Cu Lazăr și Totic reprofilați pe pozițiile de astăzi și o linie de mijloc care a avut istoric dificultăți în a tăia din fașă atacurile adverse, avea să ne fie greu. Nu cred să fi fost meci fără gol primit, iar în fața experienței arădenilor, acest lucru ne-a costat. E amar că nu s-a putut mai mult, în special în contextul actual, în care Poli avea nevoie așa de mare de un succes.

Ce știm este că avem niște juniori cu care se poate construi pentru viitor, dar a cui viitor și în ce condiții vom afla în luna următoare.

Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Fridrich, Totic - Popan, Oprea, Postolache, Mailat - Golda, Velcotă

Schimbări:

Pădurariu pentru Golda (min 69)
Kokora pentru Lazăr (min 74)
Filip pentru Rusu (min 88)
Gînju pentru Velcotă (min 88)

22 mai 2016

Poli - Botoșani 1:4 (1:3)

A fost, în mare, un meci al nepăsării - jucătorilor, că se află pe teren, nouă că Poli este în colaps total. În timp ce Robu demitea antrenori pe facebook, admiram un simulacru pe Dan Păltinișanu, toată lumea parcă în așteptarea inevitabilului - retrogadarea, disoluția, ce o fi. Grigoraș, e drept, a eșuat total, eșecul său cel mai mare nefiind haosul tactic, cât inabilitatea de a monta jucătorii la un nivel, să zicem, al subzistenței. Aplauzele ironice ale lui Elek la huiduielile de la final nu se cad, dar denotă clar starea de spirit de la echipă. Lehamitea lor, lehamitea noastră, și pe undeva multă Schadenfreude.

Ca să vorbim despre fotbal puțin, am arătat fără spor de la bun început. Melinte, pasiv și lent, oferă oaspeților prima ocazie, însă finalizarea e moale și pe Smaranda. Noi nu contăm, iar prin urmare scorul se deschide în minutul 9: fază prelungită de atac a Botoșaniului, Cânu pune picior pe o intercepție trimițând mingea la aproximativ 20 metri de poartă, de unde Bordeianu o pleznește din prima și dă un gol de generic. După puțină zăpăceală cu un presupus henț în careul oaspeților, ne trezim cumva că egalăm în minutul 14: Bărbuț scapă în flanc, centrează în spate pentru Nimely, aceta preia și trage, portarul respinge în lateral, unde apare Doman să împingă mingea în poartă. Urmează două șanse decente pentru noi, prima când Doman și Bărbuț scapă doi la doi, dar primul alege să continue singur și finalizarea sa trece peste, ca apoi Goga să primească o minge lungă, trece de portar, dar apoi dă cu capul, din unghi, pe lângă poarta goală. După ce Smaranda respinge o minge în minutul 30, tot la o fază pe zona lui Melinte, ne vedem conduși în minutul 33, când Bărbuț se retrage pentru o recuperare, o reușește, dar apoi pune mingea pe tavă pentru șut lui Fulop, care finalizează excepțional din afara careului, fără șanse pentru Smaranda. Reacționăm ca morții, deși Doman mai aleargă puțin de unul singur, iar în minutul 36 se cam tranșează treabă: o diagonală în flancul nostru stâng ajunge la Ivanovici, acesta centrează de lângă Popescu, iar Cabrera vine nemarcat în centrul careului și înscrie cu capul. Imediat după reluare rămânem în zece, la o fază confuză, în care Tudor a acordat întâi galben, apoi s-a răzgândit și a dat roșu. Jenkins intrase foarte urât la un adversar, iar chiar dacă n-au existat urmări, decizia nu e una absurdă. Bara ne salvează de două ori în aceeași fază în minutul 45, și vine pauza.

Nimic nou după, iar oaspeții se desprind în minutul 49, reușind o contră rapidă după ce Javi degajează mingea în primul adversar, iar Ivanovici profită de urcarea lui Popescu și înscrie pe lângă Smaranda. Nimeni nu mai forțează, deși Botoșaniul mai are o ocazie în minutul 72, Smaranda reușind să respingă un alt șut bun de la distanță. Înainte de aceasta, Doman făcuse o nouă cursă, dar a ales aceeași finalizare slabă, în loc să deschidă jocul la un coechipier, iar după faza parată de Smaranda, Tudor ne refuză un penalty acordabil, când centrarea lui Elek e respinsă aproximativ de un fundaș și mingea îi sare acestuia în mână. Singurul care se agită e Elek, căci nu doar coechipierii, ci și publicul reacționează anesteziați. Meciul se termină cu scena aplauzelor ironice menționată mai sus.

Nu mai e mare lucru de spus. Bărbuț, D. Popescu, Nimely au arătat ceva atitudine, chiar dacă au făcut și greșeli. Doman a fost egoist, dar a reușit câteva jumătăți de acțiuni, pe lângă golul marcat. Smaranda vreo trei intervenții decente. Pe final, și Elek sau Croitoru au fost implicați odată ce a intrat pe teren. În rest, mai nimic notabil, de la foarte slab în jos, cu Jenkins, Javi și Melinte în prim plan. Că despre bulevardul Cânu - Torres/Bocșan/cine-o mai fi știm prea bine că există, și nici măcar nu a fost cauza principală pentru scorul de pe tabelă.

Probabil urmează un alt episod de figurație la Voluntari, iar apoi finalul de Dan Păltinișanu, în care sperăm să vedem niște fețe mai meritorii pe teren.

Poli: Smaranda (5,5) - Melinte (4), Cânu (4,5), Torres (4,5), D. Popescu (5) - Jenkins (3,5), Javi (4) - Bărbuț (5,5), Goga (5), Doman (5,5) - Nimely (5,5)

Schimbări:

Elek (5) pentru Doman (min 60)
Croitoru (5) pentru Bărbuț (min 60)
Abel pentru Javi (min 80)

21 mai 2016

CFR Timișoara - Poli II 2:0 (0:0)

Prestațiile lamentabile ale echipei secunde continuă, de data aceasta în fața codașei ligii a IV-a. Cu tot cu alibiul lotului subțire și a jucătorilor tineri spre foarte tineri utilizați, atitudinea arătată pe teren în această dimineață caldă a lăsat de dorit. Eliminarea lui Sîntean, pentru două galbene luate aiurea, sau scărița executată slab spre indolent de Sturz din unsprezece metri sunt doar cele mai evidente simptome. Sunt câțiva jucători care mai încearcă să joace fotbal, dar din ansamblul actual al echipei secunde, nu mai există aproape nimic care să merite excursiile microbistice matinale sâmbătă de sâmbătă.


Faptul că au fost ocazii nu încălzește. În minutul 11, un șut al lui Sîntean a fost împins în poartă din câțiva metri, dar s-a dat ofsaid. Gazdele au replicat repede, când David Filip a parat un șut trimis de lângă fundașul nostru stânga, Demenescu. În minutul 24, fundașul dreapta, Daniel Filip, s-a împiedicat în careu, oferind CFR-ului șansa golului, însă șutul din marginea careului mic a trecut pe lângă vinclu, la colțul lung. Replică rapidă a lui Sîntean, care a depășit doi adversar și a pus mingea pentru șut, execuție care a trecut mult peste. Tot Sîntean reușește să se întoarcă cu doi fundași în spate, scapă singur cu portarul și cade - se dă simulare și galben. Și din nou Sîntean e la capătul unei centrări a lui Codrean, dar șutul său trece pe lângă, ca în minutul 34, pe aceeași rută, să putem admira încă o finalizare peste, de această dată din voleu. După ce Filip prinde o liberă din 18 metri fără mari probleme, prindem o contră bună, Sîntean iar în prim plan, acesta intră în unghi, dar încearcă un lob din poziție moartă, mingea lovind bara înainte de a sări în brațele portarului. Și CFR-ul a avut o bară, chiar înainte de finalul reprizei, dar impresia de dominare a Politehnicii a fost una destul de clară.

Al doilea mitan a început însă prost. Gazdele au deschis scorul după o fază prelungită de atac, pornită de la degajarea (cu mâna) a portarului către Potocianu, acesta n-a ajuns la minge care a fost șutată de la 40 metri spre poarta noastră, Filip a scăpat în primă fază când mingea a lovit bara, dar acțiunea a continuat și Iordache a avut luxul de a ajunge netalonat în zonă centrală, la marginea careului, de unde a trimis peste Filip, ieșit la câțiva metri în fața liniei porții. La patru minute, în minutul 55, Sîntean a fost faultat, adversarul a primit galben, iar jucătorul nostru a bătut libera înainte de fluierul arbitrului, încasând al doilea galben. Tot Poli a păstrat posesia, dar ocazii ai mai apărut doar după minutul 70. A fost întâi un șut al lui Codrean din 25 metri, peste, ca apoi același Codrean să întoarcă un adversar în careu, înainte de a trimite slab și pe lângă țintă. Un alt șut al nostru a fost respins de un fundaș din drumul spre poartă, iar așa cum se întâmplă, gazdele s-au desprins la aproape următoarea fază, în minutul 76. După ce tușierul a acordat un corner imaginar la o intervenție a lui Sturz, acțiunea de atac ne-a găsit descoperiți în flancul stâng, unde Demenescu a fost depășit ușor, mingea a fost trimisă centrală, șutul deviat spre colțul lung, acolo aflându-se un alt om al gazdelor care a împins balonul în poartă. Era cam gata totul, dar și așa, în minutul 88 am avut parte de un penalty, pe care Sturz s-a dus să-l bată, însă a încercat o scăriță, fără a-l păcăli pe portar. Putea să se facă chiar 3-0, dar gazdele au ratat din poziție de unu la unu în ultima fază a jocului, astfel că umilința totală a fost evitată.

Dar oricum a fost o umilință. Chiar și cu acest lot slăbit, aveam alte pretenții de la echipa secundă, care de la meciul cu Ripensia încolo, a uitat cum să lupte pe teren. E drept, frații Filip, un Sturz demotivat, Bătrînu sub orice critică, egoismul cronic al lui Sîntean - toate acestea sunt greu de depășit de inspirația individuală a altor jucători. Codrean, care a evoluat bine în prima repriză, a avut parte de un moment oarecum amuzant, când nu a continuat cu pasă o fază promițătoare, iar apoi Săvoiu i-a explicat ce putea să facă, în vreme ce Sîntean le tot atrăgea atenția că el era liber - iar culmea, la faza imediat următoare, Codrean l-a găsit ideal pe Sîntean în centrul careului și acesta a ratat. Nu e vorba, se întâmplă, dar toată starea din jurul echipei pare una deplorabilă.

Poate vom vedea vreo tresărire dacă revin juniorii A în ultimele etape, însă doar din orgoliu - alte motivații nu văd să existe. Până atunci, ne îndreptăm atenția la meciul de mâine seară, respectiv la finala cupei pentru juniorii A, care se va disputa marți.

Poli: David Filip - Daniel Filip, Jivcovici, Sturz, Demenescu - Codrean, Bătrînu, Potocianu, Gînju - Sîntean, Dumitru

Schimbări:

Rusu pentru David Filip (min 58)
Albușel pentru Bătrînu (min 82)

19 mai 2016

CR U19: Viitorul Constanța - Poli 2:2 (2:2), 6:7 după penalty-uri

O rază de lumină, după atâta smoală - juniorii A ai clubului au reușit calificarea în finala Cupei României U19 Elită, în fața uneia dintre cele mai puternice școli de fotbal din țară. Chiar și fără unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei, în persoana lui Sorescu, tinerii poliști antrenați de Cristian Contescu s-au revanșat pentru eșecul din campionat și luptă în continuare pentru un trofeu.

Sursa: www.academiahagi.tv
Meciul a fost unul cu o primă repriză agitată, căci gazdele au reușit să înscrie de două ori în primele douăzeci de minute. Poli a replicat însă înainte de pauză, revenind pe tabelă grație reușitelor lui Mailat (min. 29) și Popan (min. 32). Scorul a rămas egal până la capătul celor nouăzeci de minute, iar Poli s-a impus la loviturile de departajare: Fridrich, Totic, Kokora, Postolache și Velcotă au înscris, în vreme ce Rusu a parat a patra execuție a gazdelor.

Pentru un plus de dramatism, adversari în ultimul act vor fi UTA BD. Aceștia au terminat campionatul pe locul 5, în aceeași serie cu noi, dar au fost învinși în ambele întâlniri cu Poli.

Finala se va disputa la Buftea, marți 24 mai, de la ora 20.00. Clubul învingător va fi premiat cu 5000 Euro, iar cealaltă finalistă va primi 2500 Euro.

Bravo băieți și hai Poli! În sfârșit un motiv de satisfacție.

L.E. Finala va avea loc la Deva, până la urmă.

Rezumatul meciului:


Poli: Rusu – Sporin, Postolache, Fridrich, Totic – Mailat (83 Kokora), Oprea, Bîrnoi – Velcotă, Golda (77 Pădurariu), Popan (90+3 Lazăr)

Schimbări:

Pădurariu pentru Golda (min 77)
Kokora pentru Mailat (min 83)
Lazăr pentru Popan (min 90+3)

16 mai 2016

Petrolul - Poli 3:2 (2:0)

Ne-am procopsit și azi cu iluzia unui rezultat strâns, deși am fost echipa care a arătat mai puțin fotbal și și-a dorit mai puțin punctele. Golurile lui Nimely și Jenkins, la două cornere bătute de Goga, maschează diferența dintre cele două formații. Există, cumva, și o parte plină a paharului - compusă din trei, chiar: întâi, că deși nu am arătat prea multe, tot am înscris de două ori; apoi, că în sfârșit am văzut debutul la prima echipă al lui Deian Sorescu; și în final, că Petrolul rămâne în cursă și are motive să învingă pe FC Voluntari în următoarea etapă. Dar...

Primul sfert de oră a fost echilibrat și destul de agreabil. Gazdele au beneficiat de două pase de la Cânu în minutele de debut, iar la a doua Astafei a scăpat cu Smaranda, șutul său trecând printre picioarele portarului, dar și pe lângă poartă. În minutul 7, centrarea lui Goga, după un corner bătut scurt, îl găsește pe Cânu la colțul lung, acesta nereușind să lovească cum și-ar fi dorit cu capul. A urmat o succesiune de faze definitorii pentru neșansa de care am avut parte în acest sezon; întâi, Goga face un un-doi cu Rajcomar, acesta îi dă mingea pentru șut, căpitanul nostru trimțând spre vinclu, dar puțin peste grație unei devieri. Nu se dă corner, iar la următoarea fază de atac a Petrolului, după puțină degringoladă defensivă, Abel degajează aiurea la un adversar, în treizeci de metri, acesta profită de spațiul din apărarea noastră și îl găsește pe Zoubir, care preia pe lângă același Abel și spaniolul îl trage de braț - destul când să-i permită ploieșteanului să cadă. Astafei transformă penalty-ul, iar noi părem loviți cu leuca. De remarcat că gazdele n-au cedat inițiativa și au rămas sus, iar după câteva semi-ocazii au fost răsplătiți în minutul 27: o minge filtrantă printre Cânu și Bocșan îl găsește pe Astafei, care preia larg, dar tot el ajunge la balon înaintea lui Smaranda, care îl agață și se dă încă un penalty, transformat și el, de Zoubir. Meciul intră în comă odată ce Petrolul se retrage, căci în ciuda unei posesii îmbunătățite, nu reușim să construim de fel, singura oportunitate venind la o centrare respinsă până la Abel, a cărui șut din marginea careului a fost deviat în afara terenului.

Repriza secundă a continuat în același ritm moale. După ce Petrolul a trimis o liberă în plasa laterală, în minutul 51, a mai trecut un sfert de oră până la următoarea ocazie - o minge pusă lui Zoubir de Astafei, francezul a trimis central, Smaranda reușind să respingă cu piciorul. La două minute, ne trezim, din nimic, revenind pe tabelă: corner Goga, Nimely vine bine, are o detentă impresionantă și trimite cu capul la colțul lung. Ar fi fost un moment bun să punem presiune, să băgăm frica de rezultat în adversar, în schimb Petrolul a reacționat suveran și a preluat decisiv frâiele partidei. După ce Pacar a trimis la o palmă pe lângă, scăpat cu Smaranda și tatonat de Cânu, în minutul 75 a fost rândul lui Astafei să aibă un șut deviat, din poziție ideală. Am recuperat la cornerul care a urmat, Nimely urcând cu mingea la picior, însă acesta a ales o continuare slabă, am fost (iar) prinși descoperiți în flanc, iar Pacar a refăcut diferența pe tabelă cu un șut la colțul lung. Jocul s-a liniștit și părea să se îndrepte spre un deznodământ fără alte evenimente, dar Sorescu a fost primul care n-a fost de acord în minutul 89, când la prima oportunitate pentru șut l-a testat pe Cobrea cu un exterior puternic, însă portarul gazdelor a fost pe fază. Iar apoi, în al doilea minut de prelungire, am beneficiat de încă un corner, Goga a bătut pe colțul lung, unde Jenkins a sărit peste adversari și trimis cu capul în poartă. Prea târziu pentru a mai conta, din păcate.

Problema cea mai mare astăzi e impresia că oricând ar fi vrut, Petrolul ar fi putut forța încă un gol. Nici măcar nu e așa de grav că adversarii noștri au atâtea ocazii, în termeni relativi - mai grav e că nu reușim să îi controlăm de fel atunci când ei forțează. Nu avem precizia execuțiilor care să le dea de gândit când se avântă în față. Mai mult, au fost destule momente în care lipsa de inteligență de joc a părut vizibilă, atât în faze simple, cât și în faze complicate: degajarea lui Abel la primul penalty; Bocșan aleargă la o minge în tușă, venită de la adversari, și în loc s-o lase afară, încearcă o pasă dificilă (și ratată) în lung de linie; Bărbuț se vede cu mingea în flanc, are doi oameni liberi în marginea careului, dar îi e teamă să paseze cu gândul la o contră; și câte și mai câte pase pline de risc în zona centrală, de cele mai multe ori direct la adversari.

Reacția la golul lui Nimely a fost și ea grăitoare - un simulacru de fericire, pe fondul lipsei de încredere așa de adânc înrădăcinate în spiritul echipei.

Pe lângă toate aceste observații, nu pot să nu comentez înlocuirile ineficiente făcute de Grigoraș - Doman pentru Rajcomar și Zicu pentru Abel. Primul a avut o fază imediat cum a intrat, dar în rest a lipsit aproape complet din joc, în vreme ce Zicu nici nu cred c-a atins mingea în douăzeci de minute. Nu înțeleg aceste mutări, Croitoru e o opțiune mai rezonabilă pentru final de meci în zona mediană, în vreme ce Doman e o soluție pentru un joc în viteză, nu ceea ce prestăm noi.

Mai câteva cuvinte despre jucători: plusuri trio-ului Goga, Nimely, Jenkins, nu doar fiindcă au fost implicați la goluri, ci fiindcă s-a văzut voința lor de a lupta. Ce înseamnă și școala englezească a detentei, apropo.
În rest, am fost adesea pasivi, impreciși, lenți sau toate la un loc, zona centrală a apărării deosebit de expusă. Aproape tot ce se întâmplă ne aduce aminte de cât de subțire este lotul, de câte mutări ineficiente s-au făcut în această iarnă, și asta doare. La fel doare că nimănui în afara unor sute de persoane nu îi pasă de această echipă - și asta e principala diferența între succesul repurtat de Petrolul în playout și ce se întâmpla la noi. Asta și, probabil, un antrenor mai bine pliat pe ce avea nevoie echipa.

Poli: Smaranda (5) - Melinte (5), Bocșan (5), Cânu (4,5), Popescu (5) - Abel (4), Jenkins (6) - Bărbuț (5), Nimely (6), Goga (6,5) - Rajcomar (5)

Schimbări:

Doman (5) pentru Rajcomar (min 46)
Zicu pentru Abel (min 73)
Sorescu pentru Nimely (min 79)
Google+