10 ianuarie 2017

Lotul cantonat la Poiana Brașov

Să intrăm și noi în pâine pentru 2017, aruncând un ochi la lotul deplasat în cantonament.

Portari: Straton, Curileac, Smaranda

Fundași: Străuț, Haruț, Cânu, Bocşan, Scutaru, Şeroni, Neagu, Novak, Fridrich, Morariu

Mijlocași:  Artean, Croitoru, Poparadu, Llorente, Bărbuț, Mailat, Doman, Vasi, Bârnoi

Atacanți: Popovici, Pedro Henrique, Drăghici, Pădurariu

Noutăți minime, așadar - numai Cristian Morariu, jucător crescut în zonă, care evoluează în flancul stâng. Au plecat în schimb Vraciu, Vădrariu, Cârstocea și Roșu, niciunul o pierdere majoră, deși forma arătată în ultima vreme de Cârstocea făcea să fie o rezervă utilă. Puțin mă miră și plecarea lui Vădrariu, accidentat destul timp, în care Ionuț Popa a părut să aibă multă încredere la începutul sezonului. Managerul sportiv, Adrian Neaga, declara luni că se poartă negocieri cu un număr zece din a doua ligă portugheză și cam atât.

Precum se vede, lotul a fost completat cu juniorii care nu sunt în litigu cu clubul - vezi Sorescu, Sîntean, Lazăr, Oprea și Cochințu. Oricât ar repeta Neaga că ne bazăm pe juniori, realitatea este că singurii juniori (semi, că și-a terminat junioratul) folosiți de Ionuț Popa în tur au fost exilatul Sorescu și Mailat. Dacă e să luptăm pentru salvarea de la retrogradare, mă îndoiesc că putem considera întărut lotul prin aceste mutări, mai ales în atac, unde rămânem în Drăghici și în speranța că Henrique va avea chef de fotbal și va fi sănătos. Nereținerea lui Mediop, de la Ripensia, e puțin ciudată, deși eu nu l-aș fi văzut ca pe o soluție la problemele noastre.

Dintre juniori, poate doar Fridrich și Bîrnoi să fie oarecum aproape de a putea ajuta echipa. Haruț vine după o accidentare lungă, Vasi a fost inconstant la echipa secundă, iar Pădurariu a jucat puțin - și nici nu este aproape de a avea calitățile fizice necesare (a se citi forța) pentru duelurile de primă ligă.

Singurul titular care ar mai putea pleca este Bărbuț, a cărui contract expiră oricum la vară. O sumă de bani ar fi deosebit de utilă în acest moment, dar în perspectivă văd că un Bărbuț cu chef de joc și în formă oferă mult echipei și poate juca un rol important în salvarea retrogradare - care, financiar, este sinonimă cu ne-desființarea, cred. Dacă pleacă, riscul de a nu-i găsi un înlocuitor pe măsură pe termen scurt este mare.

Vom vedea în următoarele zece zile exact care-i situața și dacă reușim să mai completăm lotul. Pentru mine, un atacant ar fi imperativ, acel mijlocaș central util pentru acoperire, iar în visele erotice îmi doresc și un mijlocaș stânga, poate un fundaș central. Dar să fim temperați.

27 decembrie 2016

Rezumt de semi-sezon 2016/2017

Deși cifrele n-o arată în statistica noastră, nu cred că există cineva care să se plângă de rezultatele obținute în acest segment al sezonului. 22 de puncte, sferturile Cupei României și pasul mare făcut către o finală incredibilă în Cupa Ligii e mult peste ceea ce am sperat la început.

Nu că aș vrea să o iau de-a gata, dar chiar mă buimăcește gândul că suntem pe punctul de a ajunge în prima finală de Cupă din 2009 încoace. Calificarea obținută în primul tur, împotriva Viitorului, se dovedește să fi fost un rezultat chiar mare, mai ales dacă stăm să contemplăm că era prima victorie la capătul unei secete de zece partide, începută în aprilie.

După startul greu în campionat, care a culminat cu aproape-demiterea lui Ionuț Popa înainte de meciul cu CSMS Iași, echipa și-a găsit ritmul. De fapt, cred că nu a fost doar o chestiune de ritm, cât de legarea compartimentului defensiv. Nu e întâmplător că aproximativ atunci au început să joace Novak și Străuț (ambii debutând în tristul meci de la Voluntari), iar încet, încet s-au legat și Bocșan/Cânu în centru. Odată cu stabilizarea flancurilor, am putut lucra mai liber în centru, unde colaborările Scutaru/Bocșan și Scutaru/Șeroni au dovedit că pot funcționa la fel de bine. Consolidarea liniei de mijloc, odată cu venirea lui Llorente și creșterea lui Artean, a fost și ea decisivă.

Și intrarea lui Drăghici în primul unsprezece s-a dovedit importantă, după ce aproape tot turul am jucat fără un vârf puternic. Jucătorul care fusese aproape de ASU în această vară, dar a fost criticat ca fiind susceptibil la accidentări, a lăsat senzația că poate am greșit în a-l aduce, după ce luni de zile n-a putut evolua. Dar odată pus pe picioare, a evidențiat cât de important este un jucător de talie în fotbalul 'modern' al Ligii 1, chiar dacă nu are viteză sau calități combinative deosebite. Drăghici e un fel de elogiu al atacanților din anii 2000, oportuniștii care operau din instinct, din inteligența poziționării și din voință.

Dar toate aceste rezultate au stat în „bulangianismul” lui Ionuț Popa, pe care chiar antrenorul l-a invocat după o victorie recentă. Odată bulangiu fiindcă a fost adus aici, deși nu mai avea cine știe ce carieră de antrenor. A doua oară bulangiu că Bărbuț a făcut a doua cursă a vieții cu Craiova. A treia oară că Șeroni a fost atins de divinitatea fotbalistică la Iași. A patra oară că a nimerit un portar excelent, cum n-am mai avut de ceva vreme. Dincolo de astea, însă, Popa (alături de, s-o zicem, Miculaș) a avut inteligența de a aduna un grup care se cunoștea, repede. Faptul că a făcut-o în mare grabă s-a dovedit decisiv, fiindcă aproape toți jucătorii și staff-ul tehnic au fost împreună încă din momentele de mare incertitudine, iar atunci când au dat de greu, au ținut aproape. Și dincolo de această constelație favorabilă, am avut șansa unei reașezări administrative care dă speranțe, care a gestionat cu inspirație atât problemele financiare, cât și cele sportive. Doar că... nu suntem decât la început și greul continuă.

Repede, cele mai bune meciuri:
  1. Poli - Astra 2:0 (6,08)
  2. Poli - Viitorul 1:0 (5,88)
  3. Poli - Voluntari 1:0 (5,85)
  4. Iași - Poli 0:1 (5,83)
  5. Poli - Craiova 3:2 (5,79)
Nu e loc de dubii, meciul cu Astra a fost într-adevăr unul excepțional pentru echipă. Și celelalte victorii au avut mare însemnătate, dar cireașa e giurgiuveană. 

Singura problemă e că avem și eșecuri pe măsura victoriilor - nu atât prin asprimea lor ca scor, cât prin senzația de neputință pe care ne-au lăsat-o.
  1. Poli - Botoșani 0:5 (4,81)
  2. Voluntari - Poli 4:1 (4,92)
  3. Poli - Târgu Mureș 0:1 (5,17)
  4. Botoșani - Poli 2:0 (5,21)
  5. Poli - Pandurii 1:3 (5,23)
Tras linie? Hai să așteptăm până la finalul sezonului, că atunci se numără puișorii. Dar putem spera și asta e mare lucru.

Să aruncăm și un ochi la cum se aștern mediile jucătorilor. De menționat însă că aceste note iau în considerare doar prezențele din campionat, și mai mulți jucători importanți (Scutaru, Artean, Drăghici, chiar și Bocșan, Străuț, Novak și Cânu) sunt aproape de top. Unii au dezavantajul de a fi jucat în prima parte a campionatului, alții au câte-o chiflă mai mare în dreptul lor - de fapt, majoritatea au câte una. În plus, o parte au prins patru-cinci meciuri de cupă, toate câștigate, deci trebuie să vedem mai mult un nucleu, decât individualități. Singurul care chiar se distinge e Straton, dar asta se poate întâmpla la un portar bun.

Și ce-aș mai remarca, Străuț se dovedește a fi o varianta mai constantă în dreapta față de predecesorul său, Belu, în vreme ce Bocșan a făcut un salt important, de la 4,93 la 5,50.

REMARCAȚII

1. Cătălin Straton - 5,83 (18 meciuri)

Pentru un portar care nu avea așa de multă experiență în Liga 1, Straton se dovedește o mare surpriză plăcută. Craiova a greșit că l-a cedat, mai ales că prinsese niște jocuri în prima parte a acestui an, dar pierderea lor e câștigul nostru. Deși a fost aproape de a ieși din primul unsprezece după meciul cu Botoșani (în care eu nu l-aș fi penalizat, dar pariul lui Popa a funcționat în acest caz, spre deosebire de situația lui Elek), cea mai importantă calitate pe care o are este constanța. Știi că o să-ți apere ce e de apărat, iar atunci când prinde un meci bun, poate să facă și diferența - cum a fost cu Mediaș, Viitorul  (în tur) sau chiar Pandurii (în retur). Nu că ar fi de uitat parade mai recente, precum cea din minutul 90 cu Voluntari sau una asemănătoare cu Târgu Mureș.

2. Alin Șeroni - 5,69 (19 meciuri)

Șeroni e cumva opusul lui Straton, un jucător imprevizibil, care ți-o poate mânca atunci când ți-e mai dragă lumea, dar totodată are abilitatea să dinamizeze echipa, să o injecteze cu atitudine și să facă ceva din nimic. Chiar și atunci când joacă bine, probabilitatea-i mare să-și treacă în cont măcar o eroare importantă, de judecată sau de execuție. Din fericire, ultimele meciuri l-au văzut ceva mai constant, fără să fi compromis personalitatea sa din teren, și până una alta, a decis soarta a două partide prin cursele sale impozante. Dacă i se oferă susținerea de care are nevoie, adică un dublaj rezonabil, sunt convins că Șeroni poate reveni la nivelul arătat acum doi ani.

3. Fernando Llorente - 5,69 (13 meciuri)

Nu cred că e un secret, faptul că Llorente e unul dintre preferații mei. Se numără printre puținii jucători din lot care au curajul și abilitatea să joace cu capul sus; știe să controleze mingea și adversarul, să vadă jocul și să ofere execuțiile tehnice necesare, fie că vorbim de jocul de pase sau de finalizare.  E drept că uneori se expune prin dorința de a găsi cea mai bună soluție, dar de asta se numește joc de echipă. Deși Poparadu a intrat și el bine cât a putut fi folosit, nu cred că dispune de aceeași calitate. Este însă mai bine pentru toată lumea că avem de gestionat mai mulți jucători buni pe un post, decât alternativa - să n-avem concurneță.

4. Cristian Bărbuț - 5,66 (19 meciuri)

La un moment dat, Bărbuț era liderul acestei statistici, dar forma sa din ultimele meciuri a dezamăgit. După sezonul trecut, care a fost de tristă amintire, e de bun augur că mijlocașul dreapta se numără din nou printre cei mai importanți jucători ai echipei. Chiar dacă se vorbește despre o plecare a sa, speranța e că dacă se va întâmpla, să reprezinte și o gură de aer pentru club din punct de vedere financar. Pe teren, importanța șeptarului nu poate fi ignorată, chiar și atunci când nu ajunge să creeze pericol direct, fiind un ghimpe neplăcut pentru apărările adverse.

5. Marius Croitoru - 5,58 (18 meciuri)

Chiar dacă lasă impresia că poate fi un jucător dificil de gestionat, iar uneori încetinește jocul, Croitoru se dovedește capabil și la 36 ani să fie motorul echipei. Am impresia că a fost de ajutor și jucătorilor tineri care au prins mai multe minute în acest sezon, oferindu-le atenție și încredere, așa cum a făcut-o și cu colegul său de linie, Artean. Pare că măcar o parte din răutatea sa a fost preluată de acesta, deși e clar că la închidere responsabilitățile poziționale sunt mai mari decât în spatele vârfurilor. Într-un sistem mai fluid central, cum este al nostru, ajută însă mult că Artean, Llorente și Croitoru se pot acoperi reciproc.

CEILALȚI REMARCAȚI

1. Iulian Roșu - 5,10 (7 meciuri)

Cu doar cinci jocuri notate, Roșu are neșansa de a se găsi în fruntea acestei liste. Nu este însă foarte reprezentativ pentru mijlocașul central, care a primit puține oportunități de a juca - nefiind ajutat nici de faptul că atunci când le-a primit, n-a ieșit în evidență. Probabila lui plecare nu ar fi o pierdere mare, însă cumva îmi pare rău că nu l-am văzut mai mult, atât pe el, cât și pe alți tineri din lotul primei echipe.

2. Cătălin Doman - 5,16 (16 meciuri)

Deși în retur a evoluat ceva mai bine (exceptând meciul cu Astra), feblețea lui Popa rămâne unul din punctele slabe ale primului unsprezece. Pentru toată calitatea tehnică pe care o are, faptul că marchează (și ajunge în poziții de finalizare) doar din faze fixe, mi se pare insuficient. Până la urmă, Bărbuț pe dreapta, chiar dacă cu un singur gol, a avut multe oportunități de a înscrie. Nici la serviciu nu te poți baza pe Doman în campionat, deci rămâne un jucător exploziv, însă mult prea imprevizibil și lipsit de eficacitate. Evident, dacă rămâne pe trendul actual, va fi interesant, iar pentru un jucător care a lipsit de pe teren atâta amar de vreme, n-ar fi exclus să-și mai poată crește jocul pe parcursul sezonului.

3. Cătălin Vădrariu - 5,17 (8 meciuri)

Speram la mai multe de la Vădrariu, care n-a avut însă oportunitatea de a-și intra propriu-zis în mână. Ca fundaș stânga n-a arătat calitățile necesare, mai ales ca poziționare, pentru a rămâne acolo, iar ca mijlocaș de bandă e fost mai util oferind dublaj la fundaș, decât pentru acțiuni ofensive. N-a ajutat nici accidentarea care l-a scos din circuit după o pregătire completă de vară. Nu știu în ce măsura este o soluție pentru flancul stâng, dar aceeași regulă se aplică: în lipsa unor alternative solide, jucătorii care s-au regăsit în lot de la început, ar trebui păstrați.

4. Alexandru Popovici - 5,21 (17 meciuri)

Nu mi-e clar ce rol are Popovici în așezarea noastră tactică. Atunci când e folosit vârf, adversarii îl neutralizează cu destulă lejeritate, excepție făcând pasele lungi la care are destul spațiu să alerge. Deși a marcat de trei ori (inclusiv reușita de mare importanță în semifinala de la Târgu Mureș), inabilitatea sa de a fi mai precis la finalizare mă face să cred că nu ajută destul echipa cât să se regăsească atât de des pe teren. Sau de fel.

5. Alin Cârstocea - 5,25 (16 meciuri)

Și Cârstocea vine după un sezon de pauză, deci într-un anume fel aș sugera să avem răbdare cu el, dacă el e dispus să aibă răbdare la Poli.  Partea goală e că în primele meciuri a fost invizibil pe teren, nicidecum un înlocuitor ideal pentru vreunul din colegii săi de la mijloc. Partea plină e că a făcut apoi două meciuri bune, la Iași și cu Viitorul, și a participat la trei victorii în cupe, un trend pozitiv. Cert e că ne trebuie cinci mijlocași centrali cu care să jonglăm, deci ar avea un rol de jucat. El sau altcineva.

22 decembrie 2016

Cupa Ligii: Târgu Mureș - Poli 2:4 (1:1)

Meci spectacol în prima semifinală a Cupei Ligii, cu 6 goluri, un teren semi-înghețat tratat cu ce au găsit mureșenii la îndemână, și cu numere scrise cu carioca pe tricouri. Cel mai important e că acest meci învăluit în penibil din istoria fotbalistică a țării s-a încheiat cu bine și că nu au fost accidentări grave, cu toate că Poparadu și Scutaru au trebuit să fie schimbați pe parcurs. Apoi, ne putem bucura că Poli a reușit o victorie mare în deplasare și că suntem cu un pas imens în finală, o performanță cu atât mai deosebită cu cât ne gândim la situația clubului și așteptările noastre la începutul campionatului.

Problemele terenului s-au văzut încă de la începutul jocului, cu multe dezechilibrări, Străuț fiind primul ghinionist care să se lovească în urma unei căzături. Cu toate acestea, Poli s-a poziționat bine în terenul advers, forțându-i pe adversari să cedeze ușor posesia. Croitoru a manevrat mingea de parcă era pe un gazon englezesc, nu pe o mocirlă pe jumătate înghețată. Ne-am creat numeroase faze, atât pe flancuri, cât și pe centru. E drept că și adversarul a fost foarte slab și nu s-a adaptat la fel de bine condițiilor.

Am avut, totuși, ceva emoții în apărare, căci orice alunecare într-un moment nepotrivit putea fi fatal. Din fericire, nu a fost cazul vreunei gafe serioase, echipa repliindu-se bine, iar Straton a fost din nou îngerul păzitor din poartă, precum la șutul lui Ciolacu din minutul 7. Culmea, greșeala lui Marius Constantin de la golul nostru din minutul 11 nu a avut legătură cu starea terenului, ci a fost un henț la centrarea lui Vădrariu. Artean a bătut penalty-ul excelent, la rădăcina barei, fără șanse pentru Mingote care ghicise colțul.

O fază frumoasă am legat în minutul 15, când Croitoru, aflat în flanc, i-a pasat lui Artean în centru, care din prima a trimis pe culoar pentru Bărbuț. Din păcate, mingea a mers un pic prea repede chiar și pentru micuțul vitezist, care din unghi închis nu a putut decât să centreze în fața porții, unde Matei a reușit să respingă.

Egalarea gazdelor a venit un pic întâmplător în minutul 26, când în urma unei centrări, apărarea noastră a fost un pic dezorganizată, cu Poparadu aflat în centrul ei, fără șansă în fața lui Kuku. Acesta a reluat cu capul spre locul lăsat liber de Scutaru, unde apare Ciolacu, desprins de lângă Neagu, și înscrie din vole pe lângă Straton. Din acest moment, ASA reechilibrează partida și are mai multe ocazii, toate parate de Straton.

Dar am fi putut intra în avantaj la pauză la șutul foarte bun al lui Artean. Acesta primește în poziție centrală de la Drăghici și dintr-o preluare rapidă trimite plasat cu latul, dar mingea lovește bara și revine în brațele lui Mingote.

Pauza am trăit-o cu emoția că meciul nu se va mai relua, dar nici nu s-a pus problema. În repriza a doua am fost și mai prezenți în joc, cu numeroase ocazii, printre care trei goluri și încă o bară. Dar mai întâi Straton a trebuit să se întindă să scoată șutul lui Rus din minutul 52. Drăghici, Llorente și Vădrariu sunt tot mai prezenți în ofensivă. La o combinație frumoasă, Drăghici se vede într-o poziție bună, dar șutează mult peste poartă, deși Vădrariu sprintase pe culoar. Descătușarea vine în cele din urmă în minutul 61, la o nouă neatenție a lui M. Constantin, care se vede deposedat de Drăghici. Acesta scapă singur cu poratrul și trimite calm pe lângă el pentru 2-1. Doar 6 minute mai târziu ne mărim avantajul, când rolurile lui Drăghici și Llorente se inversează, spaniolul fiind servit cu o pasă perfectă între fundași și e rândul său să trimită pe lângă Mingote.

Părea că am tranșat meciul și putea fi chiar un neverosimil 4-1 în minutul 75 în urma unei prelungiri cu capul în careu, dar Drăghici din câțiva metri șutează în bară. În schimb, adversarii revin în joc, de abia intratul Ursu centrând în fața porții în urma unei curse pe flancul nostru stâng, iar Străuț nu reușește nici cum să-i ia fața lui Rus, care înscrie. Astfel că am ajuns să simțim frigul de pe teren și să tremurăm de teama unei egalări, pentru că evident mureșenii au prins un pic de speranță. Din fericire nu au fost capabili să pună mare presiune, iar Straton ne-a salvat din nou la un șut al lui Usru în minutul 91, ce putea fi surprinzător.

Bărbuț, de altfel aproape invizibil în această repriză, putea să înscrie golul despărțirii de Poli, când mingea a traversat terenul prin fața apărării, via Popovici și Llorente, pentru ca să ajungă la acesta în lateral, față în față cu portarul. Șutul însă nu l-a păcălit pe Mingote. Dar avea să fie totuși 4-2 pentru noi în chiar ultima fază a meciului, în minutul 95, cu un minut peste cele indicate la margine, din cauza accidentării lui Scutaru. Popovici preia pe la 35 de metri în terenul nostru și avansează pe centru, într-un contraatac 3 contra 2. Croitoru îl ajută foarte mult, trăgând un jucător după el, astfel că atacantul are culoar liber până la poartă, unde nici Mingote, nici Szasz nu îl pot opri să înscrie. A intrat în minutul 89, a dat gol și a plecat la vestiare, salvând și impresia generală asupra prestației noastre.

Vom oferi note pe măsura aprecierii contribuției la scorul final, dar până la urmă toți jucătorii merită un 10 pentru modul exemplar în care s-au prezentat în condițiile în care au fost nevoiți să joace, asigurate de toți participanții la fotbalul mioritic. Acest meci simbolizează perfect finalul unui an greu, care uneori ne-a făcut să roșim de penibil, dar ne-a și dat destule satisfacții, grație acestei echipe care s-a întrecut pe sine și așteptările noastre la toate capitolele sportive, permițându-ne să privim cu speranță spre anul viitor. Dar să vedem ce va fi. Până atunci, bravo Poli!

Straton (6,5) - Străuț (5,5), Scutaru (5), Șeroni (6), Neagu (5,5) - Artean (6), Poparadu - Bărbuț (5), Croitoru (6,5), Vădrariu (5,5) - Drăghici (6,5)

Schimbări:

Llorente (6,5) pentru Poparadu
Bocșan pentru Scutaru
Popovici (6) pentru Drăghici

19 decembrie 2016

Juniorii și regula în spatele căreia se ascunde clubul

Iarna e acel moment în care juniorii sunt puși în fața actului ce consemnează trecerea lor spre maturitate fotbalistică. Și, ca de obicei, unii dintre ei stau în cumpănă dacă să continue la clubul care le-a ghidat ultimii pași înainte de începerea senioratului. După cum ne informează Rică Neaga, din doisprezece juniori cărora li s-a propus un contract pe trei ani, opt încă nu l-au semnat.

Managerul sportiv mizează pe articolul 14 din Regulamentul privind statutul și transferul jucătorilor de fotbal, care spune că la împlinirea vârstei de 19 ani un junior este obligat să semneze cu clubul la care este legitimat dacă i se oferă un contract pe o perioadă de maxim cinci ani și i se asigură un salariu minim de 1800 lei net pentru Liga 1. Refuzul este penalizat prin suspendarea din fotbalul profesionist pe o perioadă de doi ani.

Dar dacă lucrurile ar fi așa simple, nu s-ar pune problema ca vreun jucător să refuze. Realitatea e că regula este ilegală, contrazicând în primul rând legile statului român și al oricărui stat civilizat, în care dreptul de a fi liber în a-ți alege locul de muncă este garantat.

Ca precedent, există cazul lui George Mareș care a refuzat prelungirea oferită de Sportul Studențesc și a plecat la Petrolul. Vasile Șiman a cerut suspendarea jucătorului în baza articolului 14, dar Mareș a avut câștig de cauză la TAS, forul menționând că regula este ilegitimă.

Avocatul Vandellos explică mult mai bine ce este în neregulă și de ce FRF nu a modificat încă articolul din regulament. Neaga nu e nici primul, nici ultimul conducător care să folosească regula ca sperietoare pentru cei mai ignoranți sau naivi, aruncând pe masă minimul prevăzut de regulament.

Menită să protejeze investiția cluburilor în juniori, regula face mai mult rău decât bine, încurajând delăsarea cluburilor în dauna unei relații lucrative atât pentru jucător cât și pentru club.

Sub falsa garanție că jucătorul va semna oricum, clubul este încurajat să ofere salariul minim atât pe durata junioratului, cât și în contractul de senior. De la oricine s-a perindat pe la club am auzit același refren. Rosenblum nici nu concepea să îi ofere mai mult de 300 de lei pe lună lui Bărbuț pe vremea când era încă junior. La fel și Anton în cazul lui Dragomir, sub pretextul că această sumă este specificată în regulament. Și juniorii de acum au primit la fel, salariul minim.

Fotbalul este fără îndoială un mediu concurențial. Iar când toți jucătorii sunt tratați cu aceeași răsplată minimă, se înrădăcinează ideea că valoarea și meritul nu sunt răsplătite, astfel că nu ne putem mira că există îndoială în mintea jucătorilor în momentul deciziei și că nu au încredere în club.

Nici un jucător valoros nu se va lăsa păcălit, având cu siguranță și un impresar care să-l sfătuiască. Iar când clubul formator este încurajat să ofere minimul sub pretextul obligativității semnării de către jucător, e foarte ușor pentru un alt club să „fure” jucătorul cu o ofertă mai bună.

Astfel se ajunge în situații precum cea de acum, din care au de pierdut atât clubul, cât și jucătorii. La ultimul meci al juniorilor, cinci dintre cei care nu au semnat contractul nu au fost lăsați să joace. Nu cred că s-au simțit prea afectați de faptul că nu au jucat într-un meci cu ultima clasată, într-o zi friguroasă de iarnă, câștigat în cele din urmă cu „doar” 3-0. Asta în timp ce colegii lor au fost nevoiți să se descurce fără schimbări, pe bancă rămânând doar portarul de rezervă.

Jucătorii au în schimb de pierdut din alt punct de vedere, căci chiar de își vor căuta altă echipă, aceasta va fi nevoită să plătească lui Poli o sumă pentru formarea jucătorului. Pentru un club de liga a doua, ar fi 3500 de lei pentru fiecare an în care jucătorul a fost legitimat ca junior la clubul formator. Nu e sumă mare, dar la sărăcia din fotbalul nostru, poate multe cluburi se vor sfii să plătească pentru un jucător care încă nu e sigur că va confirma fotbalistic. Astfel că celor opt nu le va fi prea ușor să își găsească o echipă de valoare, putând chiar să își compromită cariera.

În excelentul articol menționat mai sus, Vandellos expune și modul prin care un club își poate proteja investiția, într-un mod benefic pentru ambele părți. O lege nu poate obliga pe nimeni să semneze, dar un contract semnat de bunăvoie poate conține și o clauză de prelungire în caz că nu există o răsplată pecuniară peste grila de formare asigurată de regulamentul federației (care oricum nu reprezintă o sumă semnificativă).

De exemplu, să zicem că un jucător de 18 ani de genul lui Sorescu sau Mailat e legitimat la club cu contractul minim de 300 de lei pe lună, la fel ca toți ceilalți juniori din club. E clar că va avea mari șanse să facă față primei ligi, astfel că ar fi bine să fie convins ca la terminarea junioratului să rămână la club. În loc să fie amenințat atunci că riscă suspendarea dacă nu semnează, mai benefic ar fi să fie luat deoparte din timp, să i se renegocieze contractul și să i se ofere un salariu mai bun, pe măsura valorii, dar în schimb să i se introducă o clauză de prelungire automată a contractului la vremea senioratului. Jucătorul ar putea pleca la alt club doar dacă va fi achitată o anumită sumă pentru reziliere. Astfel, clubul își asigură fie un jucător valoros, fie o sumă de bani echivalentă unui transfer sau măcar destul cât să acopere cheltuiala formării lui. Au de câștigat atât clubul, cât și jucătorul, ca să nu mai spunem și de clădirea unei relații de încredere între cele două părți, care ar putea chiar să și reducă din influența unui impresar cu interese proprii.

Desigur, cei opt juniori de care vorbim acum nu sunt de această valoare. Cu siguranță niciunul nu poate avea pretenții la un loc de titular în prima ligă în acest moment. Dar oricare poate crește și să ajungă un jucător valoros. Și lui Artean i-au trebuit vreo două sezoane în liga a doua ca acum să fie unul din jucătorii de bază ai lui Poli. Să admitem, deci, că acești jucători nu ar merita mai mult de salariul minim în acest moment. Abordarea autoritară a lui Neaga tot nu e cea mai potrivită, poate doar dacă scopul este obținerea a ce semnături se poate cu bani cât mai puțini.

Dar dacă se dorește cu adevărat păstrarea acestor băieți, puțină empatie și o deschidere spre negociere n-ar strica. Poate că nu li se poate oferi mai mult de salariul minim, dar nu cred că ar dăuna o clauză prin care să primească mai mult dacă în viitor vor face pasul și vor strânge mai multe prezențe în echipa mare. Sau măcar să li se prezinte un minim de interes în dezvoltarea lor. Vor fi împrumutați la o echipă în liga a doua unde să acumuleze experiență și să crească? Sau își vor pierde veacul pe la Poli II?

Culmea, Sorescu tot pe salariul minim a semnat anul trecut. Oare dacă exista cu adevărat o negociere și o ofertă corect raportată la valoarea sa în comparație cu ceilalți juniori din generație, ar mai fi fost predispus să caute acum chichițe pentru a deveni liber de contract?

Conducătorii clubului ar trebui să nu se mai ascundă în spatele acestei reguli păguboase, ci să se întrebe de ce nu vor acești jucători să semneze. Cât e fiindcă au un gust amar pentru cum au fost tratați în ultimii ani? Cât e fiindcă nu au încredere în viitorul clubului? Cât e fiindcă sunt nemulțumiți financiar? În urma interviurilor pe care le-am avut până acum, am spune că toate trei în egală măsură. Dacă nu au primit până acum șansele pe care și le doreau, atunci și-ar dori un salariu mai mare, sau măcar o asigurare că vor primi ceea ce li se cuvine dacă își vor dovedi valoarea. În schimb, au primit minimul, oportunități conjuncturale și incertitudine.

17 decembrie 2016

Steaua - Poli 1:0 (1:0)

Aproape șaptezeci de minute am văzut clona meciului din tur: Steaua, gol mai mult din întâmplare, Poli fără nicio ambiție ofensivă. Lucrurile s-au schimbat pe final, când nivelul și așa slab al Stelei a mai scăzut oleacă, dar finalizările ratate ale lui Drăghici și Șeroni, precum și golul anulat greșit lui Artean au asigurat ca bucureștenii să rămână în față. Jocul s-a terminat cu eliminarea lui Bourceanu, la o intrare teribilă asupra lui Neagu, dar pentru noi a fost prea târziu. Cu mai mult curaj, cu niște schimbări efectuate mai repede, poate altfel ar fi fost deznodământul, dar Ionuț Popa nu se dezminte.

Gazdele au început sus meciul și ne-au ținut sub presiune în primul sfert de oră. Chiar și așa, unica ocazie a venit în minutul 5, pe o respingere greșită a lui Neagu, finalizarea lui Boldrin fiind respinsă de Straton, ca apoi tot portarul nostru să rețină centrarea lui De Amorim. Ambițiile noastre ofensive s-au dovedit inexistente, astfel că în prima jumătate de oră am notat doar un corner și un șut de la 25 metri al lui Artean, mult pe lângă. Deși părea că meciul va mai merge mult și bine fără ca vreuna din echipe să facă vreo treabă, eroarea lui Străuț a decis prima repriză: o pasă/respingere în spate direct la adversar, De Amorim a centrat în careu de unde Popa, venit din flanc (aparent cu Poparadu în spate), a dat un voleu precis în dreapta lui Straton. E drept că nici Bărbuț nu a fost exemplar în acea fază, dar experiența lui Străuț ar fi trebuit să-i arate calea către soluția simplă, acordarea unui corner. Steaua a mai tras o dată la poartă în minutul 44, tot prin Popa, șutul trecând la câțiva metri de vinclul porții noastre. Între timp, Poli a început să arate câte ceva, destule recuperări la mijloc negăsindu-și însă pasele potrivite pentru a periclita buturile adverse. Doar în pragul prelungirilor Bărbuț a fost aproape de gol, finalizarea sa din marginea careului fiind una fâsâită. O repriză cam la fel de stearpă ca tribunele Arenei Naționale.

Prima parte a mitanului secund a fost de un anost infinit. Steaua n-a avut nicio șansă de poartă pe desfășurarea întregii reprize, dar nici noi n-am forțat cum s-ar fi cuvenit în fața unei echipe tare mărunte. Pe fondul lentorii impuse de vice-campioană, ne-am trezit cu șansa egalării în bocanc în minutul 68, când O. Popescu i-a făcut un cadou lui Drăghici în treimea adversă, acesta a ales șutul în locul unei deschiderii pentru Cârstocea, șut care s-a dus la câțiva metri pe lângă din poziție bună. Câteva minute mai târziu, Artean optează pentru un șut de la 25 metri, mingea îl lovește pe Bărbuț și intră în poartă, ca golul să fie anulat pe motiv de ofsaid - eronat, precum s-a dovedit la reluare, dar o decizie dificilă, oricum. Minutul 81, încă o ocazie mare pentru noi, cu Șeroni punând capul la centrarea lui Vădrariu, și mingea trecând de puțin pe lângă colțul lung, ca ulterior același Șeroni să nu ajungă la un șut/centrare în fața porții, expediat de Drăghici. I. Popa a efectuat așa de tardiv schimbările, că una a venit și în minutul 89, la puțin timp înainte ca Bourceanu să intre cu ambele picioare pe tibia lui Neagu și să vadă cartonașul roșu. Dar aici s-a terminat, și chiar de ultimele douăzeci de minute au șters din gustul amar al primelor șaptezeci, este a doua oară în acest sezon când plecăm cu mâna goală în fața Stelei, deși se cădea mai mult.

I. Popa a făcut o modificare tactică înainte de această partidă, optând pentru Neagu în flancul stâng și Șeroni central, asta în condițiile în care un duel Șeroni - Adi Popa n-ar fi fost ceva de bun augur pentru noi. Cu Vădrariu pentru accidentatul Doman și Cârstocea pentru suspendatul Croitoru, ne-a fost greu să ne impunem de la mijloc în sus, mai ales că primul a jucat foarte retras, iar al doilea nu a pus presiunea tipică optarului nostru. Dacă mai luăm în considerare că Bărbuț a fost complet ieșit din joc, le rămânea lui Artean, Poparadu și Drăghici să facă minuni. N-a fost cazul. Dureroasa eroare a lui Străuț ne-a costat golul astăzi, dar nici prestația lui Neagu nu mi s-a părut mulțumitoare, șansa noastră fiind forma bună a duo-ului central, Șeroni-Scutaru. Problema la fazele ofensive rapide a fost mereu una de execuție, preluările aproximative sau șuturile lipsite de tărie/precizie penalizându-ne din nou și din nou.

Pe deasupra, când era clar că jocul nostru avea nevoie de forțe proaspete, I. Popa a tot amânat schimbările, Mailat fiind primul introdus cu un sfert de oră rămas de jucat. Faptul că a atins mingea de vreo trei ori nu e grozav, dar aveam nevoie de schimbări mai repede, să rupem ritmul, să schimbăm puțin dinamica - cu toate riscurile. Nu înlocuiri în minutele 86 și 89.

Nu am pornit cu mari pretenții de la acest joc și multă vreme am trăit cu impresia că nici echipa nu a pornit cu pretenții, dar finalul a grăit în favoarea noastră. Păcat că prea târziu.

Poli: Straton (6) - Străuț (4,5), Scutaru (6), Șeroni (6), Neagu (5) - Artean (6), Poparadu (6) - Bărbuț (4,5), Cârstocea (5,5), Vădrariu (5) - Drăghici (5)

Schimbări:

Mailat pentru Bărbuț (min 76)
Popovici pentru Cârstocea (min 86)
Vraciu pentru Vădrariu (min 89)

13 decembrie 2016

CR: CS Afumați - Poli 0:3 (0:1)

Uneori mai câștigi și așa, jucând neconvingător. Poate dintre toate semnele unei echipe mature, acesta este printre cele mai importante. Deși în inferioritate numerică din minutul 43, când Artean a văzut al doilea galben, Poli a ținut de scor, a scăpat cu fața curată la câteva momente nu tocmai plăcute pentru poarta noastră, și a tranșat jocul în ultimul sfert de oră. Golurile marcate de Drăghici, Vădrariu și Llorente ne-au calificat, așadar, în următoarea fază a competiției.

Nici nu m-am așezat confortabil la televizor, că Poli a deschis scorul. Era doar minutul 3 când Drăghici a recepționat mingea dintr-o tușă executată de Șeroni, i-a dat-o lui Cârstocea, acesta a pătruns combativ în careu și a centrat în fața porții la același Drăghici, care a marcat din câțiva metri. Deși am rămas sus imediat după gol, încet, încet gazdele au început să-și arate colții. Prima șansă le-a parvenit în minutul 10, la o fază plecată din eroarea lui Scutaru, continuată cu eroarea lui Llorente, ca într-un final Scutaru să devieze de puțin în corner mingea șutată de fostul nostru jucător, Adrian Popa. A părut o întâmplare, dar la nici cinci minute a fost rândul lui Bocșan să piardă balonul la treizeci de metri, cei din Afumați au ajuns în careu, primul șut a fost blocat, iar la al doilea de abia, de abia ce a putut Curileac să respingă mingea pe lângă bară. Asaltul - și nici măcar nu exagerez prea tare - a continuat, iar gazdele au fost din nou aproape în minutele 20 și 22, întâi la un șut pe lângă vinclu al lui Olariu și apoi la o minge deosebit de frumoasă trimisă de Popa spre colțul lung, minimal deviată în corner. Am tremurat și în minutul 27, la capătul unei alte incursiuni pe flancul nostru stâng, unde Șeroni era cam singur, cu mingea trecând prin fața porții, fără ca vreun adversar să ajungă la ea în timp util. În tot acest răstimp, noi am avut doar un șut peste, din voleu, al lui Cârstocea (minutul 14), ca tot mijlocașul central să fie la capătul unei centrări venite de la Doman, doar că finalizarea cu capul a trecut pe lângă (minutul 32). După trecerea primei jumătăți de oră, jocul s-a liniștit și lucrurile păreau să fi revenit într-o stare mai agreabilă nouă. Cu Popovici în dreapta și Doman predispus la călcâie, ne-a fost greu să construim sau chiar să ieșim bine pe contre. Colac peste pupăză, în minutul 42 Artean a văzut al doilea galben pentru o intrare nesăbuită din spate, asta după ce pe primul îl primise cu maximă ușurință. Rămași în zece, perspectivele pentru repriza secundă nu erau grozave.

Culmea, n-a fost să fie prea grav. Gazdele au părut ostenite după efortul depus în prima parte a jocului, iar așezarea noastră defensivă a curmat majoritatea fazelor de atac la ultima pasă. Ocazii, practic, nu au existat, doar șutul din unghi al lui Popa, în minutul 60, fiind notabil, dar Curileac a respins. Numai ce intraseră Vădrariu și Poparadu, care au consolidat serios apărarea, astfel că cei de la Afumați au alergat cam în gol. Deși n-am avut nicio zvâcnire ofensivă o lungă perioadă de timp, la prima șansă am reușit să ne și desprindem: minutul 75, Poparadu a ridicat o minge peste apărarea adversă către Vădrariu, acesta a ciupit balonul din fața portarului și a trimis cu latul în poarta goală. Meciul era aproape tranșat, dar gazdele au încercat parcă mai mult în minutele următoare, destule mingi traversând careul nostru. Nici în aceste momente de joc, nici la destulele faze fixe de care au beneficiat, clubul de liga secundă n-a reușit să-și depășească condiția, în vreme ce noi am arătat ușor revigorați după intrarea lui Vraciu, pe final. Fostul golgheter al Bacăului a fost la sorgintea golului trei, când a obținut un corner la capătul unei curse în flancul drept, în minutul 90. Cârstocea a executat, Scutaru a trimis în bară, mingea i-a revenit lui Bocșan, a cărui șut a fost respins, dar la capătul degajării neconvingătoare a gazdelor s-a aflat Llorente, spaniolul reușind o execuție deosebită din prima, șutul cu exteriorul din marginea careului găsind plasa porții adverse! Ultima șansă pentru golul de onoare i-a aparținut la cam ultima fază a meciului lui Patriche, cadorisit cu mult timp în careul nostru, însă Curileac a rămas alert și a reușit să respingă șutul fostului jucător al Sportului Studențesc. Fluier final, calificare în sferturi.

Nu știu precis care a fost problema astăzi. Jocul nesigur al apărării ne-a destabilizat în prima parte, cu Bocșan, în special, vulnerabil. Doar că și inabilitatea de a ține de minge a contribuit la acel haos, dovedindu-se că titularizările lui Doman, cât mai ales Popovici, n-au fost inspirate. Drăghici, deși a înscris, s-a chinutit să stea în poziții regulamentare, meciul fiind destul de gri pentru el. Din fericire se pare că Artean va putea evolua sâmbătă, în condițiile în care și așa ne lipsesc Croitoru și Llorente, dar asta nu scuză eliminarea de astăzi, care a periclitat serios calificarea. Genul acesta de erori, alături de cea de la Cluj, ne aduc aminte că deși a progresat mult, Artean mai are de lucru până să capete fiabilitatea care te ține în Liga 1.
Pe partea pozitivă aș remarca înlocuirile oportune, precum și prestația lui Curileac, foarte important în câteva momente cheie. Deși au mai avut scăpări, Șeroni și Scutaru au dres-o bine în repriza secundă, mai ales odată ce Vădrariu și Poparadu au apărut la susținere. Și omul meciului, probabil, Cârstocea, care pe lângă driblingul a la Messi de la primul gol, cornerul executat pentru al treilea, a fugit mult în zona centrală, jucându-și rolul în a acoperi deficitul numeric.

În altă ordine de idei, Ionuț Popa, deși abil din destule puncte de vedere, se dovedește a nu fi antrenorul care să promoveze tineri în echipă. În anumite circumstanțe e de înțeles, însă este imperativ să decongestionăm puțin lotul de jucători care au o vârstă, nu sunt titulari și nu aduc nimic cert echipei prin jocul lor. Atunci doar nu va mai fi necesar să ții, din obligație, anumiți jucători pe foaie sau chiar pe teren, în dauna unor tineri cu care clubul să poată respira în anii următori.

Sâmbătă, cu Steaua, trebuie să jucăm cu mai mult curaj decât în tur, fiindcă e o pâine de mâncat. Dar, sincer, mai important cred că e meciul cu Târgu Mureș, programat marți, în prima manșă a semifinalei Cupei Ligii.

Bravo Poli!

Poli: Curileac (6,5) - Străuț (5,5), Scutaru (6), Bocșan (5), Șeroni (6) - Artean (4) - Popovici (4,5), Cârstocea (6,5), Llorente (6), Doman (5) - Drăghici (6)

Schimbări:

Vădrariu (6) pentru Doman (min 51)
Poparadu (6) pentru Drăghici (min 58)
Vraciu pentru Popovici (min 80)

9 decembrie 2016

Galerie foto Poli - Voluntari

Croitoru s-a dăruit mult ca de obicei și a coordonat jocul la mijloc


Decarii, eroii meciului: Doman eroul pozitiv, Cernat cel negativ


Doman, omul meciului, într-o pătrundere clasică pe flancul stâng

Penalty-ul imparabil executat de Doman




Un șut al lui Poparadu care ne-a surprins pe toți - chiar i-a pus probleme lui Bornescu!

Șeroni înscrie în urma unui corner, dar golul este anulat pentru un fault acordat foarte ușor

Croitoru la minge, sub privirile antrenorului care l-a exclus din lotul lui Poli

Artean a făcut din nou un meci foarte bun; aici, purtând banderola de căpitan după ieșirea lui Croitoru

Luptă grea la mijloc, dar câștigată de violeți


Doman putea tranșa partida cu un gol superb, dar bara s-a opus

Popovici, la capătul unui sprint nefructificat; n-a intrat prea bine în joc

Bărbuț le-a făcut viață grea fundașilor de pe partea lui

Meci echilibrat, dar scorul de pe tabelă ne face fericiți

Emoții mari chiar la final, dar zidul așezat de Straton este impenetrabil

Poli - Voluntari 1:0 (1:0)

Știi la ce să te aștepți când dai nas în nas cu o echipă de-a lui Florin Marin: un joc precaut, eminamente defensiv, în care golurile cad din întâmplare sau din moral. Cunoscând și apetența noastră pentru faze construite de atac, miza, era clar, aveau să fie fazele fixe. Golul lui Doman, dintr-un penalty smuls tot de el, ne-a dat avantajul pe tabelă, ca eliminarea lui Cernat, înainte de pauză, să ne dea avantajul pe gazon. Doar că viața e grea și în unsprezece contra zece, iar cum n-am reușit să ne desprindem, am stat cu ochii închiși la ultima fază - o liberă din buza careului nostru. A ieșit bine și iată-ne la un nebănuit +8, cu o etapă înainte de pauza de iarnă. Ce chestie.

Ocazii, precum era de așteptat, n-au prea fost. Câteva curse solitare ale lui Doman/Bărbuț, câteva cornere, atacuri relativ firave ale oaspeților și niște nervi cu arbitrajul, dar toate pe fondul unui meci dinamic, controlat de către noi. Și așa, tac-tac-tac, în minutul 37 Doman a luat o minge din flanc, a pornit înspre careu cu un adversar în spate și acesta l-a oprit prin fault în interiorul suprafeței de pedeapsă - la limită ca poziție, dar decizie corectă. Prostia trebuie să și-o asume jucătorul ilfovenilor, care chiar n-avea de ce să îl faulteze pe decarul nostru. Așa cum ne-a obișnuit, tot Doman a executat și a făcut-o tare, trecându-și în cont a treia reușită din acest sezon de Liga 1. Oaspeții au reacționat tăios, replica cea mai aspră sosind în minutul 43, la o fază în care ne-am păcălit cu un adversar aflat în ofsaid și altul venind din poziție regulametară, însă Straton a reușit să blocheze exemplar. Chiar înainte de fulierul de pauză, Cernat a văzut roșu direct pentru o intrare periculoasă, la atenționarea arbitrului de rezervă, deși Doman a scăpat nevătămat.


De parcă nu era suficient stresul de a conduce, din nou, la pauză, dar acum trebuia să avem și mai multă grijă să n-o comitem cu un om în plus. Meciul putea fi tranșat în minutul 51, când Șeroni a înscris cu capul la un corner, însă centralul a dat deosebit de ușor fault în atac. După ce am transpirat la o minge trimisă spre proprie poartă de Străuț și respinsă de Straton, în minutul 55, jocul s-a liniștit. Oaspeții ar fi putut egala zece minute mai târziu, la o acțiune rapidă, care ne-a descusut rău pe flancul drept, scăparea noastră fiind o finalizare pe lângă, iar la scurt timp am văzut o execuție spectaculoasă a lui Doman din marginea careului, șutul său lovind din plin bara stânga a porții adverse. Deși Popa a încercat să ne dea un plus de rapiditate pentru jocul pe contre prin introducerea lui Popovici, ne-a fost destul de greu să ținem de minge sau să reacționăm cu agresivitate în ultimul sfert de oră. Am avut un șut bun prin Poparadu, respins în corner de portar și am fi putut primi o nouă lovitură de pedeaspă când libera lui Artean a fost oprită cu cotul/brațul de un adversar care-și proteja fața, dar nu s-a dat. Așa s-a făcut că în minutul 90+2, Popadiuc a trecut de Șeroni și a trimis spre poartă, reflexul ușor întârziat al lui Straton salvându-ne de gol. Cornerul care a urmat a prelungit suspansul, mai ales după ce Llorente a comis fault în săritură chiar în fața careului. Libera s-a izbit însă de Scutaru în zid și am putut, finalmente, să răsuflăm ușurați.

Calitatea jocului nostru defensiv a fost din nou bună. De la revenirea lui Scutaru, apărarea se prezintă mai robust, și colegul din zona centrală, Bocșan, este mai încrezător în propriile intervenții. Flancurile n-au funcționat grozav azi, cu Șeroni fluctuant și Străuț în zonă la ambele mari ocazii ale oaspeților, dar aceștia au rămas și de multe ori singuri cu adversarii, în lipsa dublajului. Măcar de această dată, Doman, în special, a făcut multe lucruri bune ofensiv, iertându-i-se replierile întârziate. De fapt, decarul a fost omul decisiv, semnând, poate, cel mai reușit meci al său în Liga 1 pentru Poli. Cu Poparadu surprinzător titular în dauna lui Llorente, linia de mijloc a funcționat totuși bine, atât el, cât și colegii Artean și Croitoru tatonându-și cu mult aplomb adversarii. După ce spaniolul a intrat pentru Croitoru, jocul a prins altă viteză în faza de construcție, dar cumva nu am reușit nicicând să aducem destui oameni în preajma careului oaspeților. N-a fost un meci strălucit pentru Drăghici sau înlocuitorul său, Popovici, însă astăzi am avut șansa că cei din flancuri au compensat - chiar și Bărbuț, pe care nu l-am menționat, reușind să preseze frecvent în stânga apărării.


Totu-i bine când se termină cu bine, nu? Mai Steaua weekend-ul viitor, între partidele de Cupă - marți cu CS Afumați în Cupa României, și miercurea viitoare, pe 21, cu ASA Târgu Mureș în Cupa Ligii. Meciuri destul de explozive pentru mijlocul lui decembrie, dar să sperăm că o să ne priască.

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (5,5), Bocșan (6), Scutaru (6,5), Șeroni (5,5) - Artean (6), Poparadu (6) - Bărbuț (6), Croitoru (6), Doman (6,5) - Drăghici (5)

Schimbări:

Llorente (6) pentru Croitoru (min 59)
Popovici (5) pentru Drăghici (min 66)
Cârstocea pentru Poparadu (min 84)
Google+