29 august 2016

Profil: Leo Novak

Orbecăim în flancul stâng al apărării și Novak e apariția care ar trebui să ne amelioreze condiția - deși găsesc date care îl dau și atacant pe jucătorul care a semnat un contract pe un an cu Poli. Pare să aibă ceva talie, dar nu pot să privesc cu prea multă încredere acest transfer, din moment ce croatul nu a convins pe niciunde a fost, schimbând frecvent două cluburi într-un sezon. Poate să fie util faptul că a jucat cu colegul de linie, Șeroni, la Brașov. E drept, jucat e un fel de a spune, căci Șeroni n-a prins meciuri la stegari, dar a fost în lot.

Doar să nu regretăm prea tare că face un străin greșeli pe care am prefera să le facă Fridrich&co. Corecție: un străin pe care nu-l recomandă CV-ul, fiindcă noi nu suntem demagogi pe aici. Indiferent ce jucători ajung să joace la Poli, contează în primul rând valoarea și cum poate jucătorul să ajute clubul pe termen mediu/lung. Doar când aceste variabile nu au greutate putem aplica la liber principiul autohtonismului. Normal că, atunci când ții variabila de cost fixă la zero, opțiunile sunt pe măsura, dar nu despre asta discutăm.

Șansa lui Leo (Messi) Novak (Djokovic) e că standardul pe care trebuie să-l depășească nu este unul ridicat. Să sperăm că va reuși s-o facă, mai ales că pare să aibă avantajul unei pregătiri făcute la ultimul său club, în Bosnia.

Sursa: nkvitez.com

Data nașterii: 03.12.1990
Locul nașterii: Makarska, Croația
Inălțime: 185 cm
Greutate: 80 kg
Poziție: Fundaș/mijlocaș stânga

SezonClubŢarăLigăMJGM
2016-17VitezBAA50
2015-16VitezBAA91
2015-16Zmak MakarskaHR-42
2014-15BrașovROA130
2014-15ZagrebHRA41
2013-14ZagrebHRB51
2013-14Hrvatski DragovoljacHRA20
2012-13Sint-TruidenseBEB122
2012-13LuckoHRB110
2012-13CibaliaHRA40
2011-12LuckoHRA264
2010-11ZagrebHRA00
2010-11Hrvatski DragovoljacHRA111
2009-10MosorHRB222
2008-09Zmaj MakarskaHRC143
2008-09Hajduk SplitHRA00
Total:14217
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; BA = Bosnia; BE = Belgia; HR = Croația;
RO = România
Sursa: Football Manager 2016, soccerway.com

27 august 2016

Poli - CFR Cluj 1:1 (1:0)

Cenușăreasa Ligii 1 lovește din nou și ia puncte de la cotropitoarea campioanei en-titre, într-un meci echilibrat și agreabil ochiului. Finalul încununat cu aplauze, în ciuda punctelor lăsate până la urmă pe teren, spune tot ce e de spus despre atitudinea jucătorilor, care pe cât luptă cu adversarii, pe atât luptă și cu ei însiși. Golul nebănuit al lui Cânu, pe care nu l-am văzut până când mingea n-a fost în poartă, a fost negat de o reușită venită pe fondul slăbiciunilor noastre din flancul stânga. Urmează o pauză până pe 7 septembrie, când întâlnim Concordia Chiajna într-un meci de Cupa Ligii, un joc deosebit de important pentru miza lui financiară.

Prima repriză n-a fost una prea fascinantă, deși a început cu un ceva rar întâlnit - un șut al lui Cârstocea, pe o minge ridicată de Croitoru, o execuție curată, însă pe poziția portarului. De abia ultimul sfert de oră s-a mai animat, după ce jocul fusese echilibrat de-a lungul primei sale treimi. Oaspeții au avut o semi-șansă în preajma minutului 30, centrarea lui Jakolis lovind bara de lângă Curileac, înainte ca un corner să fie finalizat cu capul de Cânu, fără destulă forță pentru a-l pune în dificultate pe Mincă. Lucrurile n-au mai stat așa în minutul 36. Atunci, Croitoru a trimis în careu dintr-o liberă de departe, mingea a ajuns pe colțul lung la Cânu care a trimis cumva cu capul, un astfel de cumva care a mers cu boltă și a căzut aproape în plasa laterală a porții, dar pe unde trebuia - pe dinăuntru! Și nici nu s-a reluat bine jocul că dintr-o busculadă care l-a implicat pe Popovici, mingea a ajuns la Vraciu, care din interiorul careului n-a lovit bine mingea și o șansă mare de desprindere ne-a eludat. Am scăpat în prelungiri la un șut spectaculos din 25 metri, care a ciupat bara de sus a porții lui Curileac, dar lucrurile se așterneuseră decent.

Evident, CFR a forțat la reluare și au avut trei mari șanse în primul sfert de oră. Chiar în minutul 48, o centrare de pe flancul nostru stâng l-a depășit pe Curileac, și Bud a trimis cu capul dintre Scutaru și Cânu, dar pe lângă. Zece minute mai târziu, flancul nostru stâng, centrare în fața porții și același Bud de pe lângă de lângă Scutaru. Și imediat a urmat ocazia lui Lopez, lucrată tot undeva între Șeroni și Vădrariu, și finalizată cu șut în plasa laterală. Ai fi zis că Popa poate vedea carențele din acea zonă, dar din moment ce pe Neagu îl trimisese la echipa secundă, n-avea decât varianta Mailat. E drept c-a încercat-o, doar că a dublat un mijlocaș stânga cu alt mijlocaș stânga, deci slăbiciunile noastre n-au dispărut. Așa se face că cei doi au fost depășiți cu un schimb simplu de pase în minutul 71, Lopez a centrat înalt în fața porții, Șeroni a trecut pe sub minge, Cânu și Scutaru s-au ciocnit și Bud a marcat nestingherit cu capul. Am mutat ofensiv, prin înlocuirea lui Scutaru, și chiar dacă am tremurat la șutul în diagonală al lui Bud din minutul 79, pe lângă, am și respirat prin câteva ocazii în ultimele zece minute. Prima, și cea mai mare, a fost lucrată de inculpații de mai sus, Mailat și Vădrariu, cel din urmă a centrat extraordinar pentru Elek care a preluat central și a tras din interiorul careului, reușind doar să-l evidențieze pe Marc. La un minut, neobositul Bărbuț a acționat eficient pe dreapta, a intrat în careu și a tras tare în fața porții dintr-o poziție incomodă, de unde Marc a respins și Elek n-a ajuns să împingă mingea în poartă. Pe lângă șutul slab din fața careului al lui Cârstocea, Elek a mai avut o jumătate de șansă în minutul 86, centrarea lui Bărbuț fiind reluată de acesta printr-o foarfecă laterală - pe lângă. Jucătorii păreau obosiți bine după aceste șarje de final și oaspeții ar fi putut profita în minutul 87, iarăși pe seama solitutdinii triste a lui Vădrariu, dar Bud a trimis în bară din câțiva metri, iar la chiar ultimele acțiuni ale partidei, Curileac s-a întins frumos să prindă un șut de la limita careului. Până la urmă un rezultat cu adevărat echitabil și, de bine/de rău, se vede dintr-un avion la ce avem nevoie să lucrăm cel mai mult.

Sper ca soluția pentru flancul stâng să nu fie zvonitul Leopold Novak, care pare un pariu mai mult decât orice altceva. Așa putem paria și pe Fridrich. Ce m-a tulburat azi, și exprimă bine problema cu care ne confruntăm la nivel individual, au fost cele trei faze în care Croitoru, Șeroni și Cânu au dat pase direct la adversari la centrul terenului, fără a fi presat în mod special. Am scăpat cu bine, dar asemenea imprecizii nu-și au locul la acest nivel și mi-e greu să zic cum s-ar putea elimina. Și pe lângă suferințele din flancul stâng, mascate pe alocuri de șansă, Curileac și de prestația decentă a jucătorilor din centru, am mai văzut că nu e chiar rău să ai un vârf împins în teren, intrarea lui Elek dinamizând eforturile noastre ofensive. Cel pe care, mai mult sau mai puțin, l-a înlocuit tactic, Popovici, a fost deficitar în control și n-a putut profita de micile spații care i s-au oferit. În lupta de la mijlocul terenului a fost implicat și Cârstocea azi, chiar dacă mai are de progresat până să poata clama că e un om pe care echipa să se poată baza, în vreme ce Artean a rămas la un nivel ridicat, alături de foarte fiabilul Croitoru. Bun jocul lui Bărbuț, care le-a dat mult de furcă adversarilor direcți, și el aflându-se pe un trend fericit în acest sezon. Mai greu cu Vraciu în stânga, fără reușite. Măcar înlocuitorul său, Mailat, a adus câte o rupere de ritm cu el, dar e greu de zis care e varianta ideală pentru acel flanc. Poate Neagu - Vădrariu, ca în prima etapă. N-am menționat de Sorescu, deși și acesta a intrat decent în joc, dar n-a avut oportunitatea să contribuie semnificativ la eforturile ofensive de final.

Povestea merge înainte, cum s-ar zice. Măcar o plombă de-am reuși acolo în stânga și dacă Pedro ne-ar surprinde pe toți cu o reîntoarcere la parametri de joc optimi, am începe să dăm și mai mult de furcă adversarilor. Oricum, bravo Poli!

Poli: Curileac (6) - Scutaru (5,5), Cânu (6), Șeroni (6), Vădrariu (4,5) - Artean (6), Cârstocea (5,5) - Bărbuț (6), Croitoru (6), Vraciu (5) - Popovici (5)

Schimbări:

Sorescu (5,5) pentru Vraciu (min 54)
Mailat (5) pentru Popovici (min 61)
Elek pentru Scutaru (min 76)

23 august 2016

Poli - Craiova 3:2 (1:0)

Să-l văd pe cel care s-a dus la acest meci cu speranțe reale la victorie. Să-l văd! Că dacă mă uit în oglindă, tot ce-mi apare în față e un pesimist trist, care nici la 1-0 nu spera, darămite la 1-2 în minutul 80. Dar am avut parte de o demonstrație de caracter și de ambiție din partea jucătorilor, niște jucători imperfecți, care și-au dorit mult să nu termine din nou înfrânți pe teren propriu. Golurile din penalty ale lui Artean, două, și glorioasa cursă a lui Bărbuț, care a tranșat partida în ultimele minute, cântăresc mult, însă cel mai bun simbol pentru această echipă, această victorie este Șeroni. Deși a cauzat penalty-ul la primul gol al Craiovei și a făcut greșit pasul la ofsaid la golul doi, a dominat aerian careul și a arătat multă dăruire în șarjele sale în jumătatea adversă, una din ele fiind finalizată cu pasa care a dus la penalty-ul egalizator. Ce meci!

Și ca s-o luăm iar de la început, cine ar fi crezut? Debutul partidei, sub fondul sonor al galeriei oaspete și sub apăsarea generală de la club redată suporterilor din tribune, nu promitea mare lucru. Poli, fără niciun atacant de meserie în teren, promitea să se apere mai aglomerat decât în etapa trecută.  Și în aceste condiții oaspeții au avut o ocazie rarisimă în minutul 9, când Ivan a trecut de Vădrariu în flanc, centrarea sa l-a găsit ideal pe Rambe, Curileac a respins din reflex șutul de la unsprezece metri, ca apoi alt craiovean să reia pe lângă poartă, tot din poziție bună. Contrar așteptărilor, însă, oaspeții n-au mai periclitat poarta noastră până prin minutul 40, când au avut trei ocazii bune - un șut respins de Artean, un corner la prima bară trimis peste de Ivan și o centrare prin fața porții a aceluiași Ivan, nerecepționată de doi coechipieri. Singura replică a Politehnicii venise în minutul 29, la un un doi în marginea careului, în urma căruia mingea a ajuns cu noroc la Croitoru, dar în locul unui șut, acesta a optat pentru o pasă în marginea careului, la un adversar. Minunea s-a arătat în ultimul minut al reprizei: degajarea lungă a lui Curileac îl caută pe Bărbuț, acesta se poziționează bine în lupta cu un adversar, ajunge la minge în situație de doi contra doi, dar alege să treacă mingea pe lângă adversarul direct, care îl agață la limita careului. Poate că acel contact a avut loc mai mult în afara, decât în interiorul zonei de pedeapsă, însă era și cazul să mai cadă o decizie la limită în favoarea noastră. Artean a bătut precis și am intrat cu un avantaj nebănuit la pauză.

Ne imaginam că ne va fi deosebit de greu în a doua parte. Deși nu au debutat în trombă, craiovenii tot și-au trecut în cont câteva șanse. După ce Curileac a intervenit la șutul lobat al decarului oaspeților, scăpat lejer de linia noastră de fund, tot portarul nostru a fost nevoit să se întindă la o centrare parșivă, faza fiind finalizată neconcludent de către oaspeți. Așa a venit minutul 60, când Șeroni a forțat o intervenție decisivă după ce Vădrariu și Sorescu fuseseră prinși expuși în flanc, însă a ratat intervenția și s-a dat penalty. Zlatinski a egalat. Ne-am văzut conduși opt minute mai târziu, la o fază în care Șeroni a stat prea jos, Curileac a ieșit relativ indecis, iar Nuno Rocha i-a fentat pe amândoi și a trimis în poarta goală.  Părea cam gata, căci deși Popa a scos mâna moartă numărul unu din teren, pe Cârstocea, doar tresăririle lui Șeroni mai dinamizau cumva atacurile noastre - și la acestea lipsa pasa decisivă. Craiovenii puteau lovi decisiv la o acțiune care, culmea, a precedat egalarea, Cânu și Șeroni aruncându-se la sacrificiu în fața execuției din careu, reușind cumva să respingă în corner. În minutul 80, Șeroni a luat din nou mingea la picior de la mijlocul terenul, a lasăt pe drum trei adversari și l-a deschis pe Popovici cu o pasă printre fundași, iar vârful nostru a profitat de viteza sa și a fost agățat de un adversar în interiorul careului. Același Artean a bătut pentru un egal nesperat. Mai impresionant decât orice s-a dovedit atitudinea arătată de echipă după gol, căci jucătorii au rămas sus și au pus presiune prin nou intrații Mailat și Popovici, ajutați din zona de mijloc de Artean, Croitoru și Poparadu. Nu era o abordare fără risc, Craiova fiind foarte aproape de gol în preajma minutului 90, la o fază în care am reușit să respingem în corner. Recuperarea de pe urma acestei faze fixe l-a găsit pe Bărbuț relativ liber în fața propriului careu, acesta s-a debarasat de Băluță, și a pornit într-o cursă îndelungată spre poarta adversă. Popovici și Mailat s-au aflat la susținere/iepuri pentru fundașii adverși din zona centrală, șeptarul nostru având astfel spațiu să intre în careu iar șutul său în diagonală a poposit lângă bară, mingea învârtindu-se aparent fără oprire odată intrată în poartă! Primul gol din acțiune în acest an. Fantastic.

Am avut parte de foarte puține partide de asemenea dramatism în ultima vreme. E drept, cam orice victorie pare dramatică în aceste zile, însă mai rar ceva de calitatea celei de azi. Am avut parte de două faze la limită care au curs în favoarea noastră, atât la penalty-ul lui Bărbuț, cât și la o intervenție a lui Șeroni pe final de meci, însă dincolo de asta spun din nou că ceea ce trebuie să admirăm este dăruirea cu care am jucat până la final. E clar că avem nevoie aproape disperată de un fundaș cu oareșce viteză în centrul apărării, de variante mai solide pe flancuri, unde suntem prinși adeseori descoperiți, pentru a putea emite pretenții la puncte cu regularitate. Un atacant puternic n-ar strica în față. Dar nu putem juca fotbal doar în așteptarea soluțiilor, trebuie să facem ceva și cu cei pe care îi avem. Iar tactica de azi, fără vârf, cu doi închizători, a mers oarecum, chiar dacă viteza oaspeților tot ne-a dat mult de furcă.

Șira spinării a acestei victorii trebuie să îi includă pe Șeroni, Artean și Bărbuț. Alături de ei, Cânu, Poparadu și Croitoru au evoluat solid, în vreme ce Popovici a intrat cu o atitudine bună în teren. E clar că niciunul n-a fost perfect - scăpările lui Șeroni, faza tratată greșit de Croitoru în careul advers, câteva imprecizii ale lui Artean - însă s-a simțit că au vrut până la capăt. Bărbuț s-a ridicat peste toți, cu o prestație disciplinată, punctată prin cele două acțiuni de gol pe care le-a avut. Greu în flancuri, unde Vădrariu a fost adeseori depășit, iar Scutaru a abordat adversarul cu destulă larghețe, fiind lăsat în fund la un moment dat de Nuno Rocha, iar tinerii Sorescu și Mailat au avut puține reușite, nereușind să găsească spații pe lângă adversari. Despre Cârstocea ce să mai zicem? Prezența sa în primul unsprezece rămâne un mister, e un jucător care nici nu iese în evidență la recuperare, nici nu are o tehnică să-i permită dictarea jocului, nici nu are servicii de calitate. Greu de zis dacă Roșu e o soluție, dar poate pe viitor vom aborda meciuri cu un atacant și atunci Poparadu - Artean - Croitoru vor fi suficienți la mijloc.

Dincolo de toate, cel mai important e că am avut parte de trei puncte frumoase, care spun o poveste. Puține lucruri sunt mai de preț, dacă nu cumva ești o echipă care are atâta calitate încât să fie constant bună, meci de meci. Noi să tot avem dispute din astea, care să-i oblige pe unii și alții să rescrie cronicile gata ticluite cu zece minute înainte de final. Să nu mai fim tratați ca victime sigure.

Bravo Poli!

Poli: Curileac (6) - Scutaru (5), Cânu (6), Șeroni (6), Vădrariu (5) - Artean (6,5), Poparadu (6) - Bărbuț (7), Cârstocea (5), Sorescu (5) - Croitoru (6)

Schimbări:

Popovici (6) pentru Cârstocea (min 62)
Mailat pentru Sorescu (min 74)
Roșu pentru Poparadu (min 87)

18 august 2016

Poli - Botoșani 0:5 (0:2)

Dacă la precedentele înfrângeri am mai avut lucruri bune de spus, astăzi nu mai găsim nimic care să arunce vreo rază de lumină asupra prestației din jocul restant cu Botoșani. Ionuț Popa pare că a șters cu buretele învățăturile ce puteau fi trase din meciurile de până acum și a introdus un prim 11 cu mari slăbiciuni în apărare, pe care toată lumea le-a intuit și de care antrenorul adversarilor, Leo Grozavu, a profitat din plin. Astfel, am primit încă o mână de goluri, la fel ca în precedenta vizită a moldovenilor de acum nici 3 luni.

Cu Șeroni și Cânu în centru și mai ales cu Bocșan în dreapta, era destul de previzibil cum avea să se desfășoare meciul, mai ales că adversarii au introdus jucători de atac rapizi și au mizat pe contraatac. Două astfel de faze în care linia de fund a fost ușor depășită au precedat golul din minutul 6. Ce-i drept, e vorba de un fault ușor acordat în dreapta careului nostru. Fülöp a tras foarte bine peste zid, mingea lovind transversala înainte de a cădea în interiorul porții. Greu de parat, dar nici Straton nu a părut să facă maximul de efort, șutul fiind ușor spre centrul porții.

Nu era grav - și cu Viitorul am luat gol rapid, dar de această dată oaspeții au venit și cu majorarea de scor, doar șapte minute mai târziu, când botoșănenii au pornit pe contraatac, au profitat de un spațiu amplu pe partea noastră dreaptă prin combinația dintre Golofca și Astafei, primul fiind cel care a și înscris. Era doar prima fază din multele în care atacul oaspeților ne-a surprins cu jucătorii de atac în apărare (Bărbuț și Vădrariu în acest caz) și cu fundașii în atac.

Jocul se liniștește și începem și noi să strângem rândurile, iar prin clarviziunea lui Croitoru dejucăm și noi puțin apărarea adversă. Din păcate, în cele mai multe rânduri Elek ne scoate peri albi: fie șutează prea moale, fie scapă singur cu portarul și șutează târziu, incomodat de adversar, fie pasează slab tot după ce scăpase spre poartă.

Popa acționează repede și îl aruncă în luptă pe Sorescu. Dar deși toată lumea se aștepta să își ocupe postul pe care a fost reprofilat la echipa mare, în locul lui Bocșan, cu gândul că antrenorul nostru și-a recunoscut greșeala titularizării, cel schimbat a fost Neagu, care nu avusese mari probleme pe partea sa. Era vorba de o schimbare tactică, pentru a forța atacul. Sorescu a luat locul lui Bărbuț, care a urcat mai sus, alături de Elek, în timp ce Vădrariu a coborât ca fundaș stânga, la fel ca în meciul cu Viitorul.

Efectele s-au văzut imediat, atacul nostru părând revigorat. Chiar Sorescu pătrunde din lateral în minutul 35 după o pasă a lui Croitoru și șutează puțin peste poartă. Din păcate avântul se stinge la fel de repede, iar Botoșaniul mai are o ocazie înainte de pauză, în urma unui corner. Mingea este trimisă în afara careului, de unde Bordeianu trage tare, dar Straton respinge în corner de sub bară.

Repriza secundă începe cu speranță pentru noi, Bărbuț având o acțiune pe dreapta, pătrunde și șutează la colțul scurt. Nu sunt emoții de gol, dar apărarea oaspete se hazardează și nu reușește să respingă mingea, ce ajunge în mijlocul careului la Elek. Acesta avea toată poarta în față, dar voleul său e imprecis și mingea zboară mult peste.

Dar orice speranță se stinge rapid, călcată în picioare de apărarea noastră (indo)lentă. Botoșaniul înscrie din nou rapid, în minutul 49, după ce Șeroni respinge ghinionist un șut, Cânu iese hazardat, iar Victoraș înscrie din pasa lui Fülöp care a profitat de spațiul creat. Bărbuț salvează o nouă ieșire aiurea a liniei de fund, dar în minutul 52, primim și al patrulea gol pe un contraatac 5 contra 4. Chiar după marcarea golului m-am uitat la centrul terenului, unde ajunsese și Cânu în timp ce se retrăgea din atac.

Începea să ne fie teamă să ne gândim câte mai putem lua. Și ocazii au mai fost: Cânu a mai pierdut o dată prim-planul, dar Straton a respins, iar Vădrariu a scos și el o pasă în spatele liniei de fund. În partea cealaltă a terenului și-a făcut apariția Popovici, care a apucat să ne frustreze și el în locul lui Elek. Ce-i drept, a avut mai întâi un șut bunicel după ce a primit mingea în urma unor insistențe ale lui Artean, dar în brațele portarului. Pe final, însă, după o centrare bună a lui Sorescu, acesta nu a reușit nici cum să lovească balonul.

Și cum scorul nu era de ajuns, mai avem parte de două momente umilitoare. Mai întâi Doman reușește să ia două galbene în două minute din cele 20 câte a apucat să joace. Primul a fost pentru un fault, dar al doilea pentru o cădere ușoară în careu după ce n-a reușit să treacă de adversar. Poate n-a cerșit penalty-ul, dar cert e că etapa viitoare altcineva va putea să profite de câteva minute în teren. Și, în fine, la ultima fază a meciului se creează din nou panică în careul nostru, iar Cânu atinge balonul cu mână din alunecare. Levente Fülöp, fratele mai tânăr al lui István, transformă penalty-ul și consfințește rezultatul final.

Consemnăm rapid puținele evoluții bune de azi. Croitoru și Bărbuț au continuat în aceeași manieră pozitivă ca până acum, primul având același aport pozitiv și aceeași dăruire. Vădrariu a fost decent, dar a avut o zi proastă în ceea ce constă centrările. Sper că nu va intra în nota executanților de faze fixe ce i-am avut până acum. Artean s-a zbătut mult, a avut și bune, dar și poziționări slabe în partea defensivă. În rest, greu de acordat cuiva nota de trecere. Șeroni a fost un pic peste colegii săi, Cânu cred că s-a pierdut cu firea cam la toate fazele importante, iar Bocșan a fost pur și simplu slab, ușor depășit și a dat pase greșite. Un singur nume nu am pronunțat în această cronică și cred că mulți care au văzut meciul se vor mira să afle că a jucat, chiar întreaga partidă. Chiar și eu a trebuit să verific la un moment dat foaia de joc, după care mi-a luat câteva secunde să-l și localizez pe teren. L-am urmărit pentru câteva minute, iar când în sfârșit a și atins mingea, a trimis-o unui adversar.

Ca să închei într-o notă mai optimistă, aș spune că scorul e exagerat și că în mare parte se datorează alegerilor tactice ale lui Ionuț Popa. Ceea ce înseamnă că se pot corecta. Sigur, poate nu va fi suficient pentru o victorie, dar măcar să revenim la un joc decent. Cred că în loc să se lamenteze de calitatea lotului (ăsta e deocamdată, cu el trebuie mers la luptă), ar trebui să gândească mai bine cine și de ce trebuie să intre pe teren. De la 0-3 în sus se schimbă prioritățile.

Poli: Straton (5) - Neagu, Șeroni (5), Cânu (3,5), Bocșan (4) - Vădrariu (5,5), Artean (5), Cârstocea (4), Croitoru (6), Bărbuț (5,5) - Elek (4,5)

Schimbări:
Sorescu (5,5) pentru Neagu (min 32)
Popovici (5) pentru Elek (min 57)
Doman (4) pentru Croitoru (min 66)

13 august 2016

Astra - Poli 3:1 (1:0)

Ce e greu, e greu şi astăzi n-am reuşit să ieşim destul de sub dominarea gazdelor pentru a pleca cu punct de pe terenul campioanei. Am fost totuşi aproape, după ce Croitoru a înscris dintr-o nouă liberă directă cu zece minute rămase, reducând din avantajul obţinut de gazde prin două penalty-uri (corecte). Ultima fază a tranşat partida, dar şi noi am fi avut oportunitatea egalării prin Cânu, în încă o partidă care putea să se termine altfel.

N-am fost om serios astăzi şi am prins doar câteva acţiuni pe parcursul partidei, deci o las moale cu comentariile. Primul penalty a căzut repede, în minutul 11, când Şeroni a insistat să-l faulteze pe Daniel Niculae, la o minge trimisă peste apărarea noastră - marcajul lui Cânu, bizar. Săpunaru a transformat cu siguranţă, iar la nici cinci minute faza aproape că s-a repetat, cu minge peste spre Niculae, tatonare la limită a lui Şeroni, însă vârful Astrei a rămas pe picioare cât să trimită la poartă, iar Straton a blocat. În minutul 28, Cânu a respins cu capul o minge lungă, direct la Teixeira, care aproape că a profitat de poziţia avansată a lui Straton cu o execuţie spectaculoasă, însă portarul nostru s-a repliat bine şi a respins. Singura noastră ocăjoară din prima repriză i-a aparţinut lui Bărbuţ, cu o cursă interesantă în flancul drept, la capătul căreia a purtat mingea în zona centrală şi a tras cu stângul, fără forţă sau plasament pentru a-l învinge pe Lung. O intervenţie de reflex a lui Straton în ultimul minut al reprizei ne-a ţinut în joc, dar era clar că aveam nevoie de mai mult pentru a obţine ceva în a doua parte.

De început a început aşa cum se terminase prima, o centrare din dreapta găsindu-l ideal pe Niculae în careul nostru, însă finalizarea acestuia a lovit bara. Tot Niculae a deviat periculos şi pe lângă la un corner câteva minute mai târziu, înainte ca jocul să intre într-o fază mai lentă. Schimbările efectuate în echipa noastră n-au adus nimic nou în jocul echipei, iar în minutul 74 tocmai unul dintre cei nou-intraţi, Sorescu, a fost păcălit uşor în marginea careului de fostul nostru jucător, Balaure, şi l-a agăţat în careu pentru un al doilea penalty. Săpunaru a fost la fel de precis şi lucrurile păreau clare, doar că pe o uşoară relaxare, ne-am trezit cu o liberă din 18 metri, central faţă de poartă. Croitoru, ca şi cu Viitorul, a executat excelent pentru al cincilea gol consecutiv marcat din fază fixă de Poli (adică toate), iar la două minute tot căpitanul nostru a bătut un corner, a găsit fruntea lui Cânu, dar lovitura sa de cap a ratat de puţin vinclul. În prelungiri s-a terminat totul, când Vădrariu a bătut un aut slab, mingea a ajuns la Niculae şi acesta a finalizat din careu la colţul lung, mult mai precis ca la încercările sale anterioare.

Deci...e greu şi cauzele le cunoaştem. Lotul e subţire, ne luptăm bine în multe momente, dar nu e destul dacă repetăm aceleaşi greşeli în clipe de neatenţie. Ionuţ Popa insinuează - de fapt, spune pe faţă - că atât putem, că avem presiunea penalizării, că nu suntem pregătiţi pentru acest nivel. Nu e neadevărat, însă exerciţiul de menajare-consolidare morală şi tactică a echipei are nevoie şi de mici reuşite. Cea de miercuri a fost bună şi ne rămâne să sperăm că vom reuşi să repetem performanţa în meciul de joi. E esenţial să nu dezarmăm, ştiam că asta ne va aştepta, dar până acum suntem clar peste cum am încheiat anul trecut ca atitudine. Trebuie să tragem ce energie putem din asta.

Poli: Straton - Scutaru, Cânu, Şeroni, Vădrariu - Artean, Cârstocea - Bărbuţ, Croitoru, Vraciu - Elek

Schimbări:

Sorescu pentru Scutaru (min 58)
Popovici pentru Vraciu (min 63)
Mailat pentru Bărbuţ (min 73)

10 august 2016

Cupa Ligii: Poli - Viitorul 2:1 (1:1)

Ce frumos și relaxant e fotbalul de miercuri seara când echipa ta joacă cu ambiție și depășește așteptările specialiștilor, dar și pe ale propriilor suporteri, reușind chiar victoria și calificarea mai departe în Cupa Ligii.

Ionuț Popa, forțat și de starea fizică a câtorva jucători, a făcut patru schimbări față de meciul cu Pandurii de acum trei zile, mai ales în linia de fund unde doar Șeroni a rămas. Vădrariu a jucat pe stânga, dar partea sensibilă a fost pe dreapta, unde lângă Sorescu a apărut Bocșan în locul lui Cânu, ca urmare a unei accidentări de ultim moment. Chiar de acolo a venit deschiderea de scor a Viitorului din minutul 3. Sorescu a venit prea central, Bărbuț era prea în față, astfel că Purece a profitat de spațiul creat, a centrat în fața porții, unde Șeroni l-a marcat larg pe Cioablă, care a trimis mingea în poartă. Și plonjonul lui Straton pentru a preîntâmpina centrarea a fost în van.

Deși golul ne-a luat pe nepregătite, (dar nu pe neașteptate) nici echipa, nici publicul nu s-au precipitat. Sau poate tocmai de aceea jucătorii noștri și-au urmărit cu calm indicațiile tactice și am putea spune că au dictat ritmul meciului, fără a-l și domina. Pressing-ul ridicat și forma bună a lui Artean, voința și efortul lui Croitoru ne-au obținut mai multe faze fixe în jumătatea adversă, mai ales că oaspeții au și fost predispuși la faulturi. Prima astfel de ocazie apare doar patru minute după gol, când Croitoru obține o lovitură liberă la 25 de metri, poziție centrală. Tot el execută spre vinclu, publicul crede pentru o secundă că e gol, până să realizeze că de fapt mingea trecuse de puțin pe lângă. Egalarea vine repede, la o nouă lovitură liberă, obținută de Bărbuț în lateralul careului. Vădrariu execută excelent pe colțul lung, unde Artean profită de marcajul relaxat al oaspeților și înscrie cu capul.

La poarta noastră avem cam aceleași probleme ca în meciul precedent, dar din fericire nu mai suntem prinși prea în față, iar când Șeroni nu reușește să îndepărteze pericolul, nici jucătorii lui Hagi nu sunt suficienți de abili să ne pună mari probleme. Tot Vădrariu execută bine o lovitură liberă în minutul 28, dar e prea lungă, și cu tot efortul său, Bocșan nu reușește decât să-l lovească cu cotul din săritură pe portarul Rîmniceanu, care până la urmă este scos cu targa și apoi cu salvarea. Finalul reprizei ne găsește foarte entuziaști, în urma a trei cornere consecutive: Vădrariu pe dreapta, Croitoru pe stânga, și din nou Vădrariu pe dreapta. Din păcate nu reușim să profităm, nou intratul portar Tordai ieșind bine pe centrări.

Partea a doua este ceva mai stearpă în ocazii. Bărbuț continuă prestațiile bune din acest sezon, și aproape că este răsplătit în urma unei faze în careu alături de Croitoru, dar șutul său este blocat în ultimul moment. Nimely ne dă oareșce emoții, mai ales când la întâmpinare este Bocșan, dar în cele din urmă a dat senzația că încă nu a uitat care echipă l-a "promovat" în fotbalul românesc, finalizările sale fiind slabe. Brandan are un șut bun în urma unei faze fixe din minutul 78, dar puțin pe lângă bară.

Ionuț Popa dă un plus de viteză și vitalitate atacului în ultimul sfert de oră, introducându-i pe Popovici și Mailat, pentru Elek și Bărbuț, apoi pe Doman în locul lui Croitoru. Efectele se văd rapid, chiar Popovici insistând la o fază pe centru și obținând un fault chiar în marginea careului. Croitoru execută perfect, la vinclu, fără nici o iluzie optică de data aceasta!

Viitorul nu reușește să se avânte la poarta noastră, iar noi aproape că dăm lovitura finală pe contraatac, în mai multe rânduri. Cea mai mare ocazie o avem în primele minute de prelungire, când Doman este lansat de la 50 de metri, avansează și nu încearcă șutul de la distanță deși portarul era destul de ieșit, îl deschide pe Mailat, care din poziție ideală trimite pe lângă Tordai, dar și pe lângă poartă. Tot nou intrații crează o nouă mare șansă cu două minute înainte de final. Popovici pătrunde din nou în viteză, este deposedat, dar din cădere împinge pentru Doman, care trimite sub bară din interiorul careului, Tordai reușind să trimită peste cu un reflex bun. În orice caz, obținem o victorie meritată și dătătoare de speranță.

Nu știu cât a fost voință și cât a fost împrejurare, dar, în mare parte, jucătorii introduși de Ionuț Popa și-au făcut bine treaba. Sorescu s-a descurcat binișor pe partea sa, cel puțin pentru așteptările de acum. Nu același lucru îl putem spune și despre Bocșan, care are deja destule meciuri în prima echipă, dar nu s-a lecuit încă de ieșirile hazardate, iar Nimely a fost greu de deposedat. Vădrariu n-a avut probleme pe partea sa și confirmă încă o dată că este un foarte bun executant de faze fixe. Cum s-a transformat Poli peste noapte dintr-o echipă ce irosea cam toate cornerele și loviturile libere, să fie cel mai periculoasă, tocmai la aceste faze, cu două-trei foarte buni executanți! Cum spuneam, Artean a părut opusul celui ce a jucat acum trei zile, cu multe recuperări utile la mijloc, fiind probabil cel mai bun după Croitoru. Vraciu a fost și n-a fost vizibil, dar mai ales în repriza a doua s-a făcut simțit pe partea sa. Elek, din păcate, în ciuda efortului, n-a reușit să facă mare lucru, trădându-l tehnica și izolarea de restul echipei. Mult mai bine a fost cu Popovici și Doman, care e bine că au prins aceste minute în care desfășurarea jocului s-a pliat pe ceea ce sunt ei cei mai capabili. Aceeași observație și pentru Mailat, care a intrat puțin timorat, dar când a avut ocazia să-și arate talentul, a fost foarte aproape de gol. De văzut însă cum se va putea integra în rest, să nu devină o pradă ușor de citit de către adversari, precum Bărbuț după primele meciuri. Bărbuț, care începe să ne amintească de vremurile bune.

Pe lângă victorie, e bine că au putut fi rotiți toți acești jucători, pentru că va fi nevoie de toți, și fiecare în parte poate fi important într-un moment sau altul. Când observ că partea noastră dreaptă a fost alcătuită din Bocșan-Sorescu-Bărbuț/Mailat, mă gândesc că viitorul nu e fără speranță. Cred că echipa poate crește, cel puțin ca relații de joc și combinații tactice. Cred că Ionuț Popa îi poate integra pe toți, în mod treptat, și că trebuie să profităm de atuurile noastre. Pe moment, acestea sunt fazele fixe. Oricum, indiferent de rezultatele următoare, important este să se vadă o evoluție.

Bravo Poli!

Poli: Straton - Vădrariu, Bocșan, Șeroni, Sorescu - Vraciu, Cârstocea, Artean, Croitoru, Bărbuț - Elek

Schimbări:
Mailat pentru Bărbuț (min 64)
Popovici pentru Elek (min 74)
Doman pentru Croitoru (min 84)

7 august 2016

Poli - Pandurii 1:3 (0:1)

Nimic nou sub soare. De parcă nu ne-ar fi destul de greu cu trasul la apă, dată fiind condiția noastră, când te mai trezești și cu un arbitraj care dă două decizii la limită în aceeași direcție, ți-e greu să mai faci ceva. Nouă oricum ne-a fost greu să facem mare lucru, exceptând pericolul creat la fazele fixe, din care a și venit golul egalării tranzitorii a lui Elek, dar din lipsă de voință. Așezarea defensivă, teama de adversar, jucătorii absenți sau ineficienți au contribuit și ele la deznodământul partidei. Și când te mai gândești ce echipă te bate, de cine și cum este finanțată, cum să mai ai așteptări de la muritorii de rând să-și spele ochii cu fotbal?

Știam (chiar și Grigoraș o știa) că lentoarea apărării va fi cea mai mare problemă de gestionat. Ne-au arătat-o oaspeții repede, în minutul 10, când o minge peste apărare a oferit unui jucător al Pandurilor un culoar spre poartă, însă Straton a șters cumva mingea în corner. Noi am avut câteva semi-ocazii la niște cornere obținute cu trudă, nimic demn de notat, exceptând acordarea unui fault la portar, când poate, poate urma să iasă ceva. Pe acest fond, ne-am trezit conduși în minutul 30, când tușierul a considerat că Țucudean a fost scos din ofsaid de Cânu, vârful oaspeților învingându-l pe Straton. Decizie eronată, dar viața merge înainte. În loc să reacționăm cumva pozitiv, ne-am închis și mai mult în propria jumătate, și Pandurii au trecut nesperat pe lângă desprindere în minutul 37, la una din nenumăratele faze dezvoltate în zona lui Scutaru, Straton reușind să scoată cu piciorul șutul aceluiași Țucudean.

Prea puține s-au schimbat după pauză, Popa optând să mențină aceeași jucători pe teren - deși Popovici și Cârstocea, în special, erau de înlocuit. Aș fi zis și Artean, dar pe el n-aveai cu cine. Am avut, cumva, cinci minute bune începând cu minutul 50. După ce am admirat un luft al lui Cânu, la o liberă bătută de Croitoru, a urmat un corner finalizat spectaculos de Scutaru, din voleu, însă portarul a scos. Și așa, la al doilea corner, în minutul 53, Elek a pus capul la execuția lui Croitoru și a înscris primul său gol în Liga 1...din acest an. Oaspeții ar fi putut reveni în față în două rânduri, la o centrare bună finalizată cu capul pe lângă și la un șut mult peste din interiorul careului. Au făcut-o în minutul 75. O liberă din 35m, acordată pentru un henț la Bărbuț, făcut cumva în cădere, după un duel cu un adversar, a fost bătută înspre careu, de unde Cânu a respins lejer. Problema s-a dovedit a fi o tragere de tricou în extremitatea fazei, cauzată de Neagu, care a oferit pretext de penalty. Am fost pedepsiți cu rigurozitate și Obodo a înscris. Ca și în partida cu Dinamo, n-am mai putut reacționa vivace, deși s-au efectuat între timp și schimbările care ar fi trebuit să permită acest lucru, însă eficacitatea lor a fost nulă. Și așa, în prelungirile partidei, suntem prinși cu chiloții jos, din nou pe flancul drept, Cânu nu vine să închide, din spate oricum nu e nimeni suficient de aproape, iar Munteanu finalizează lejer, cu tot timpul din lume la dispoziție, pe lângă Straton.

Trecând peste frustrările balanței inegale, trebuie să ne oprim la slăbiciunile noastre. Care sunt multe. Decizia foarte proastă a lui Neagu la faza penalty-ului ne-a costat, probabil, un punct - și, culmea, venea de la un jucător care luptase bine până în acel moment. Mult mai greu ne-a mers în dreapta, unde Scutaru a fost dublat rar și a părut chiar mai greoi ca de obicei. Cânu și Șeroni au dres cumva busuiocul, însă odată ce urcăm înspre mijloc, situația devine sumbră. Plusuri pentru Croitoru și Elek, deși cel din urmă nu reușește să facă mare lucru cu puțina susținere pe care o primește. În rest, de la inexistent în jos. Bărbuț, poate, ce-a mai făcut o fază, două, dar a fost izolat bine, asta și fiindcă Artean și Cârstocea au avut o contribuție foarte slabă. Primul mi s-a părut dezolant de slab - pase greșite, pase la adversar, mereu al doilea la dueluri, și nu fiindcă n-ar vrea, ci fiindcă nu reușește să închidă spațiile. Al doilea nu știu prea clar ce rol avea, participând rar în fazele de joc. Nici Popovici, în flancul stâng, nu și-a găsit rostul, și așa a murit povestea eforturilor noastre ofensive. Roșu și Doman, introduși pe parcurs, n-au schimbat cu nimic lucrurile, arătând și că problema e mai complexă și ține de capacitatea de mobilizare în zona centrală.

Pandurii, teoretic, sunt o echipă bună. Dar nu poți trăi cu acest discurs la nesfârșit, iar dacă lucrurile merg așa mai departe, în două săptămâni avem cinci înfrângeri la rând. Ne trebuie o rază de speranță.

Poli: Straton (6) - Scutaru (4,5), Cânu (5,5), Șeroni (6), Neagu (4,5) - Artean (4,5) - Bărbuț (5), Croitoru (6), Cârstocea (5), Popovici (5) - Elek (6)

Schimbări:

Doman (5) pentru Popovici (min 62)
Roșu (5) pentru Cârstocea (min 64)
Sorescu pentru Croitoru (min 82)
Google+