9 decembrie 2016

Galerie foto Poli - Voluntari

Croitoru s-a dăruit mult ca de obicei și a coordonat jocul la mijloc


Decarii, eroii meciului: Doman eroul pozitiv, Cernat cel negativ


Doman, omul meciului, într-o pătrundere clasică pe flancul stâng

Penalty-ul imparabil executat de Doman




Un șut al lui Poparadu care ne-a surprins pe toți - chiar i-a pus probleme lui Bornescu!

Șeroni înscrie în urma unui corner, dar golul este anulat pentru un fault acordat foarte ușor

Croitoru la minge, sub privirile antrenorului care l-a exclus din lotul lui Poli

Artean a făcut din nou un meci foarte bun; aici, purtând banderola de căpitan după ieșirea lui Croitoru

Luptă grea la mijloc, dar câștigată de violeți


Doman putea tranșa partida cu un gol superb, dar bara s-a opus

Popovici, la capătul unui sprint nefructificat; n-a intrat prea bine în joc

Bărbuț le-a făcut viață grea fundașilor de pe partea lui

Meci echilibrat, dar scorul de pe tabelă ne face fericiți

Emoții mari chiar la final, dar zidul așezat de Straton este impenetrabil

Poli - Voluntari 1:0 (1:0)

Știi la ce să te aștepți când dai nas în nas cu o echipă de-a lui Florin Marin: un joc precaut, eminamente defensiv, în care golurile cad din întâmplare sau din moral. Cunoscând și apetența noastră pentru faze construite de atac, miza, era clar, aveau să fie fazele fixe. Golul lui Doman, dintr-un penalty smuls tot de el, ne-a dat avantajul pe tabelă, ca eliminarea lui Cernat, înainte de pauză, să ne dea avantajul pe gazon. Doar că viața e grea și în unsprezece contra zece, iar cum n-am reușit să ne desprindem, am stat cu ochii închiși la ultima fază - o liberă din buza careului nostru. A ieșit bine și iată-ne la un nebănuit +8, cu o etapă înainte de pauza de iarnă. Ce chestie.

Ocazii, precum era de așteptat, n-au prea fost. Câteva curse solitare ale lui Doman/Bărbuț, câteva cornere, atacuri relativ firave ale oaspeților și niște nervi cu arbitrajul, dar toate pe fondul unui meci dinamic, controlat de către noi. Și așa, tac-tac-tac, în minutul 37 Doman a luat o minge din flanc, a pornit înspre careu cu un adversar în spate și acesta l-a oprit prin fault în interiorul suprafeței de pedeapsă - la limită ca poziție, dar decizie corectă. Prostia trebuie să și-o asume jucătorul ilfovenilor, care chiar n-avea de ce să îl faulteze pe decarul nostru. Așa cum ne-a obișnuit, tot Doman a executat și a făcut-o tare, trecându-și în cont a treia reușită din acest sezon de Liga 1. Oaspeții au reacționat tăios, replica cea mai aspră sosind în minutul 43, la o fază în care ne-am păcălit cu un adversar aflat în ofsaid și altul venind din poziție regulametară, însă Straton a reușit să blocheze exemplar. Chiar înainte de fulierul de pauză, Cernat a văzut roșu direct pentru o intrare periculoasă, la atenționarea arbitrului de rezervă, deși Doman a scăpat nevătămat.


De parcă nu era suficient stresul de a conduce, din nou, la pauză, dar acum trebuia să avem și mai multă grijă să n-o comitem cu un om în plus. Meciul putea fi tranșat în minutul 51, când Șeroni a înscris cu capul la un corner, însă centralul a dat deosebit de ușor fault în atac. După ce am transpirat la o minge trimisă spre proprie poartă de Străuț și respinsă de Straton, în minutul 55, jocul s-a liniștit. Oaspeții ar fi putut egala zece minute mai târziu, la o acțiune rapidă, care ne-a descusut rău pe flancul drept, scăparea noastră fiind o finalizare pe lângă, iar la scurt timp am văzut o execuție spectaculoasă a lui Doman din marginea careului, șutul său lovind din plin bara stânga a porții adverse. Deși Popa a încercat să ne dea un plus de rapiditate pentru jocul pe contre prin introducerea lui Popovici, ne-a fost destul de greu să ținem de minge sau să reacționăm cu agresivitate în ultimul sfert de oră. Am avut un șut bun prin Poparadu, respins în corner de portar și am fi putut primi o nouă lovitură de pedeaspă când libera lui Artean a fost oprită cu cotul/brațul de un adversar care-și proteja fața, dar nu s-a dat. Așa s-a făcut că în minutul 90+2, Popadiuc a trecut de Șeroni și a trimis spre poartă, reflexul ușor întârziat al lui Straton salvându-ne de gol. Cornerul care a urmat a prelungit suspansul, mai ales după ce Llorente a comis fault în săritură chiar în fața careului. Libera s-a izbit însă de Scutaru în zid și am putut, finalmente, să răsuflăm ușurați.

Calitatea jocului nostru defensiv a fost din nou bună. De la revenirea lui Scutaru, apărarea se prezintă mai robust, și colegul din zona centrală, Bocșan, este mai încrezător în propriile intervenții. Flancurile n-au funcționat grozav azi, cu Șeroni fluctuant și Străuț în zonă la ambele mari ocazii ale oaspeților, dar aceștia au rămas și de multe ori singuri cu adversarii, în lipsa dublajului. Măcar de această dată, Doman, în special, a făcut multe lucruri bune ofensiv, iertându-i-se replierile întârziate. De fapt, decarul a fost omul decisiv, semnând, poate, cel mai reușit meci al său în Liga 1 pentru Poli. Cu Poparadu surprinzător titular în dauna lui Llorente, linia de mijloc a funcționat totuși bine, atât el, cât și colegii Artean și Croitoru tatonându-și cu mult aplomb adversarii. După ce spaniolul a intrat pentru Croitoru, jocul a prins altă viteză în faza de construcție, dar cumva nu am reușit nicicând să aducem destui oameni în preajma careului oaspeților. N-a fost un meci strălucit pentru Drăghici sau înlocuitorul său, Popovici, însă astăzi am avut șansa că cei din flancuri au compensat - chiar și Bărbuț, pe care nu l-am menționat, reușind să preseze frecvent în stânga apărării.


Totu-i bine când se termină cu bine, nu? Mai Steaua weekend-ul viitor, între partidele de Cupă - marți cu CS Afumați în Cupa României, și miercurea viitoare, pe 21, cu ASA Târgu Mureș în Cupa Ligii. Meciuri destul de explozive pentru mijlocul lui decembrie, dar să sperăm că o să ne priască.

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (5,5), Bocșan (6), Scutaru (6,5), Șeroni (5,5) - Artean (6), Poparadu (6) - Bărbuț (6), Croitoru (6), Doman (6,5) - Drăghici (5)

Schimbări:

Llorente (6) pentru Croitoru (min 59)
Popovici (5) pentru Drăghici (min 66)
Cârstocea pentru Poparadu (min 84)

7 decembrie 2016

Interviu: Narcis Popan

Când am fost la Tomnatic să văd trialiștii noștri aflați în probe la Ripensia, cineva din tribune șușotea că printre ei ar fi unul care o să ajungă în Champions League. Am râs puțin, fiindcă orice altă reacție ar fi fost nenaturală în acel ambient sătesc, orice numai nu premonitoriu pentru cariere mărețe (deși, insist, baza de acolo era de invidiat). Dar m-am și gândit, într-un exercițiu al optimismului rudă cu delirul, despre cine s-ar putea șușoti așa ceva. Singurul care avea vârsta și arătase momente de talent combinat (viteză, tehnică, execuții) dintre cei aflați acolo era Narcis Popan.


Pe Narcis l-am remarcat prima oară la jocul din tur, pe când Poli II, fără vedete, se lua în piept cu Ripensia, în Ciarda Roșie. Văd și acum pasa pe care i-a trimis-o lui Sîntean în repriza secundă, o minge precisă peste apărarea adversă, pe care vârful nostru a fost aproape s-o transforme în gol. După meci, am luat-o la pas înspre casă și am oprit la un market super pe drum. În urma mea au intrat Narcis cu - am presupus - mama lui. Angrenați în discuție și pășind agale, cei doi s-au perindat printre raioane, probabil cu gândul la cina din acea seară. Mi-am rărit și eu pașii, uitând parcă după ce-am intrat, până când au părăsit magazinul. Ce chestie, m-am gândit, cu o oră înainte defrișa flancul stâng al primei clasate din liga a 4-a; acum era doar o zi în viața unui băiat de șaptesprezece ani, care nu e cu capu înfipt în Champions League-uri.

Chiar dacă pleacă mai des din postura de rezervă în acest sezon, cu Velcotă și Vasi greu de scos din flancul stâng, unde preferă să evolueze și Narcis, și-a trecut în cont trei goluri, dintre care unul pe cât de spectaculos, pe atât de important cu CSM Lugoj (video aici, pe facebook). În plus, prestațiile bune l-au readus în atenția lotului național U18, evoluând în octombrie împotriva Turciei. Să-l cunoaștem, așadar, pe Narcis Popan.


CV: Să începem cu ceva simplu: ai frați, surori?

NP: Sunt singur la părinți. Tata e în Germania, eu locuiesc cu mama.

CV: E greu așa?

NP: Nu e foarte greu, tata vine la fiecare două-trei luni acasă, ne descurcăm.

CV: Ai vrea să ai frați sau surori?

NP: Nu, nu, e bine așa! [râde]

CV: Vorbești vreo limbă străină?

NP: Engleză, bine. Am prins de la școală, de la muzică, de la jocuri. Adică FIFA, joc foarte mult.

CV: Cum ai ajuns să joci fotbal?

NP: Eu joc de mic copil, dar nu pot spune că am decis într-o zi să o fac. De când mă știu ieșeam cu copiii – tata îmi lua jucării și eu ieșeam afară să joc fotbal. Prima dată, la șase ani, am mers la școală, la Banatul, și acolo am început de fapt să joc ca lumea. La grupa domnului Tiberiu Brîndescu. Îmi aduc aminte că înainte să mă duc, cu vreo lună, eram în vacanța de vară și cei care erau în clasa I la Banatul, erau generația '98 – deci cu un an mai mare. Ei deja se antrenau în vară. Un prieten de-al meu juca acolo și m-a chemat o dată la antrenamente, că poate joc și eu. A început antrenamentul, eu mă uitam la ei de pe margine, și țin minte că domnul Velcotă s-a uitat așa la mine și mi-a zis: dar tu de cât ești? Păi '99. Hai în teren! mi-a zis, și toți se mirau de mine, ce talent, din astea
[râde]. Eram chiar mic, nici nu mă lua nimeni în serios. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri.
De atunci am jucat la clasa I, la domnul Brîndescu, dar am fost dat împrumut la domnul Velcotă, adică un an mai mare.

CV: Deci ai început foarte repede.

NP: Da, la șase ani. I-am și zis mamei, dacă nu mă dai să joc fotbal undeva, nu mă duc la școală. Părinții m-au susținut mereu, și lui tata îi place mult fotbalul. Chiar înainte să vin la interviu mi-a trimis un video cu niște goluri.

CV: Și cine vine la meciuri?

NP: Mama vine, nu ratează niciun meci. Chiar dacă îi zic să mai stea acasă, că nu mă prea bagă să joc, să nu vină să-nghețe.

CV: Ce poziții ai jucat de-a lungul vremii?

NP: Am jucat cam toate pozițiile de la mijloc în sus, în afară de atacant: central, ofensiv, în bandă.

CV: Unde-ți place mai mult? Când te-am văzut cu Ripensia ai jucat pe dreapta, dar acum joci pe stânga.

NP: Acolo în bandă, mai mult stânga. Pot să joc și în dreapta, dar preferând piciorul drept, îmi place să intru în interior, de aia mă descurc mai bine pe stânga.

CV: E și greu, fiindcă pe postul tău e Velcotă, care are un plus de experiență. Ai prins meciuri ca titular?

NP: Două sau trei meciuri. [Becicherec, Sebiș, Ighiu]

CV: Ai jucat și când ați pierdut 0-6 cu Ighiu. Ce s-a întâmplat atunci?

NP: Nu știu. Am început foarte bine, în primele zece minute adversarii se întrebau pe unde-i mingea, ce se întâmplă. Dar apoi am luat primul gol, la o pasă între fundașul central și cel lateral, și am căzut moral. Și am luat încă cinci. Am avut totuși multe ocazii,  singur cu portarul chiar.

CV: În ultimul meci cu Ripensia, se aude pe înregistrarea de pe net cum te atenționează Stoicov la golul doi. Cum gestionezi momentele acestea?

NP: Încerc să învăț. Pe teren nu-ți dai mereu seama că greșești. Dar știu că am greșit la acel gol, trebuia să alerg după adversar și nu mi-am dat seama. Jucam în spatele vârfului și eram desemnat să țin alt jucător, dar acel jucător plecase în bandă și intrase altul în locul lui. Eu nu știam că trebuia să fug după el, credeam că trebuie să vină Oprea sau Bîrnoi. În loc să mă duc după el, eu mergeam, sau nu mai știu ce făceam.

CV: Ai dat golul victoriei cu Lugoj, o execuție specială în prelungiri.

NP: Am prins-o bine aia! Am intrat în ultimele douăzeci și cinci de minute, dar am intrat foarte bine.

CV: Ți-e mai greu să intri pe parcurs?

NP: Până acum eram obișnuit să intru doar titular. Mai trebuie să mă obișnuiesc să intru așa în ultimele zece, cincisprezece minute.

CV: O simți ca pe o presiune, că trebuie să dovedești ceva?

NP: Când intri de pe bancă e mai greu, fiindcă jucând ca titular, prinzi mai multă încredere. De pe bancă, chiar dacă ești conectat, nu ai aceeași stare, intri puțin mai relaxat. Asta nu cred că-i așa bine! [râde]

CV: Ai pe cineva care te-a inspirat de-a lungul vremii?

NP: Urmăresc toată ziua fotbaliști pe youtube. Când eram mai mic, îl urmăream mereu pe Ronaldinho, îmi plăcea foarte mult de el. Ba chiar mi-am lăsat și părul să-mi crească așa de mult ca al lui! Mie-mi plac jucătorii foarte tehnici, gen Neymar. Dar mă uit la toți, la Messi, la Ronaldo, la cei care-s în top.

CV: Încerci să și deprinzi ceva?

NP: Tot timpul încerc la antrenamente. Atunci domnul profesor îmi zice să fiu mai serios, dar el nu înțelege că sunt serios, doar că încerc să fac ce fac și ei
[râde]. Uneori, când am timp, mai merg la teren, dar nu prea avem timp – doar duminica, sau sâmbăta când nu e meci.

CV: Cu școala cum e?

NP: Mă descurc. Sunt la Ungureanu, nu am probleme. Cam toți știu că fac fotbal și sunt într-un fel privilegiat. Mai ales că domnul director e fost profesor de sport și înțelege care e situația. Notele-s destul de bune.

CV: Vreo materie care-ți place?

NP: Nu prea, fotbalul. Eventual la engleză îmi place să mă implic mai mult ca la celelalte materii.

CV: Te împiedici peste tot de engleză.

NP: Da, și muzica pe care o ascult e în engleză.

CV: Cât mai ai contract cu clubul? Ce-ți dorești în perioada următoare?

NP: Mai am până în vara lui 2018. Nu cred că se poate întâmpla mare lucru în perioada imediat următoare. Jucătorii care se antrenează la echipa mare sunt prioritizați să joace, deci e greu să mă impun în acest moment. Poate dacă ajung și eu cumva acolo...

CV: Cum a fost experiența de la U18? Ai fost prima oară acum în octombrie?

NP: Am mai fost la U16, acum doi ani, la o dublă cu Ungaria. A fost bine, mă știam cu majoritatea din campionatul de juniori. E altă atmosferă acolo, altă mentalitate, alte condiții – cazare, masă, antrenamente, echipamente, tot.

CV: Pe câți dintre cei de la U15 i-ai reîntâlnit acum?

NP: Nu mulți.

CV: De ce crezi?

NP: Când jucătorii se maturizează, unii fac greșeli, alții nu. Se întâmplă multe la vârsta asta, 15-16-17 ani, e foarte greu să te concentrezi doar pe fotbal.

CV: Ce fel de greșeli fac?

NP: Nu se mai antrenează corect, poate. Că dacă erau la lot la U16, undeva s-a greșit.

CV: Care crezi că e cea mai mare tentație?

NP: Fetele. La vârsta asta fetele-ți iau capul ușor. Nu sunt genul care să meargă în cluburi sau să pierd nopțile.

CV: Mai ai timp de altceva, de hobby-uri?

NP: Nu prea. În afară de școală...

CV: Dar școala nu-i un hobby.

NP: Da, știu, zic doar. De la 8 la 14 merg la școală, iar apoi de la 16 la 18 la antrenament. Ești rupt de oboseală după.

CV: Și mai trebuie să faci și teme!

NP: [râde]

CV: Ce faci când ai o după-amiază liberă?

NP: Mai ies în oraș, cu prietenii. Ne mai jucăm FIFA, în doi e altfel. Dar mai mult cu prietenii mei, adică cei care nu joacă fotbal toată ziua.

CV: Probleme cu accidentările?

NP: Nu prea. La juniori am călcat strâmb o dată și am avut o fractură, când am stat cinci săptămâni.

CV: Ți-e frică de accidentări?

NP: N-am nicio treabă. Dacă se întâmplă, se întâmplă, o luăm de la capăt după aceea.

CV: Te-ai gândit ce-ai face dacă nu ți-ar ieși ca fotbalist?

NP: Probabil tot în fotbal ceva, arbitru, antrenor. Îmi place prea mult, mă uit cât pot de des, numai asta știu să fac foarte bine. Deci tot ceva care să țină de fotbal.

CV: De la echipa mare încerci să emulezi pe cineva?

NP: Nu prea avem contact cu cei de la echipa mare. Poate ceau-ceau, dar nu prea stăm de vorbă.

CV: Mai vin la meciuri?

NP: Nu, doar secunzii, domnul Benga sau domnul Bălu. Cred că a venit o dată Marius Croitoru la un meci, la Colterm.

CV: Și asta e o problemă, când se juca lângă Dan Păltinișanu, puteau veni după un antrenament, mai ales că se joacă vineri acum.

NP: Cam așa.

CV: Ce părere ai despre gazonul de pe Colterm, față de cel de pe terenul 1?

NP: Nu e mare diferență, terenul nu e grozav. Cred că dacă am avea un teren de calitate, ne-am descurca mult mai bine, fiindcă majoritatea suntem tehnici și terenul greu ne încurcă. Ar fi altfel, și la pase, și la tot.

CV: Și față de sintetic?

NP: E altă suprafață, altfel sare mingea. Până te obișnuiești pe sintetic e groaznic. Sunt terenuri în țară care sunt foarte bune. În zona Bucureștiului, la Buftea, la Mogoșoaia, sunt terenuri senzaționale. Ți-e drag să joci pe ele, și mingea cum merge, tot. E o diferență de la cer la pământ. Și ale noastre au perioade când sunt bune – de exemplu, cel de pe Dan Păltinișanu e foarte bun în anumite perioade.

CV: Ai jucat acolo anul trecut atât la juniori A, cât și la juniori B. Cum ți s-a părut?

NP: Au fost meciuri ca la juniori, tari, echipe bune. Am jucat și la finala cu UTA BD, când am scos penalty la golul lui Mailat.

CV: Cum ți s-a părut acel joc?

NP: Cred că noi am intrat cu frica de competiție. Nu mai fusesem într-o finală până atunci, iar cei de la UTA BD erau obișnuiți, mai jucaseră finale. Eu zic că dacă nu ne apăsa miză, câștigam. Ei s-au concentrat mai bine, au avut juniori cu experiență în liga a doua, inclusiv Denis Man și Adrian Petre.

CV: Când îi vezi pe ei, nu te face să te gândești că și tu ai putea fi acolo?

NP: E posibil orice. Asta ține de noi, de șansa pe care o primim.

CV: Care ți se pare că e diferența între liga a 3-a și liga a 4-a?

NP: În liga a 3-a mi se pare că se joacă mult mai dur. În a 4-a aveai timp să primești mingea, să te descurci altfel. Dar, precum spuneam, dacă am avea terenuri mai bune, rezultatele ar fi superioare.

CV: Cum ți se pare susținerea pe care o primești din partea clubului?

NP: Nu prea ne susțin. 

CV: Ce-ar trebui să se întâmple ca tu să te simți susținut?

NP: În primul rând, nu cred că ar trebui să fiu susținut de club ca să joc mai bine. Tot eu joc și dacă primesc un echipament nou, asta ține de mine. Dar cred că la alte cluburi sunt mult mai apreciați juniorii, au mai multă grijă de ei. Altfel îmbrăcați, o vitamină, ceva. La noi nu se prea dă, n-avem nici preparator fizic. Nu prea ne bucurăm de susținere.

CV: Simți vreo schimbare, de când a venit domnul Drăgoi?

NP: Am citit că s-au plătit niște datorii, că merge înspre bine. La noi e neschimbată situația de când a început sezonul.

CV: Crezi că echipa își atinge potențialul, judecând după rezultate?

NP: În mare cred că echipa s-a descurcat foarte bine. Nu tot timpul am avut susținere cu jucători de la echipa mare, astfel că de multe ori am jucat doar juniorii. E foarte greu să joci așa, ne lipsește experiența. Te simți altfel când vine cineva de la echipa mare, cum a fost cu Drăghici, cu Vraciu. Ai mai multă încredere.

CV: Se integrează ușor?

NP: Da, ei vin să joace. Ne ajută mult, și Smaranda, mai ales. Eu îl simt mai aproape de noi, putem vorbi cu el.

CV: Cât crezi că depinde de tine să ajungi la maximul potențialului pe care îl ai și cât de factori externi?

NP: În mare parte ține de mine. Să zicem 70%.

CV: În încheiere, vrei să mulțumești cuiva anume? 

NP: Am avut câte ceva de învățat de la fiecare antrenor pe care l-am avut. Și de bine, și de rău. Fiecare avea stilul propriu, modul lui de a vorbi, de a antrena. Depinde de tine ce iei de la fiecare. Dacă ar fi să mulțumesc cuiva anume, aș vrea să-i mulțumesc domnului Contescu, pentru că am avut o relație deosebită anul trecut când era la juniori A.

5 decembrie 2016

CFR Cluj - Poli 2:2 (1:2)

Poate că rezultatul este cumva just, fie el viciat de un arbitraj submediocru, dar e greu să nu ți se facă puțin rău la gândul că puteam obține mai mult astăzi. Eroarea lui Artean, care a compromis avantajul de două goluri chiar înainte de pauză, a băgat vântu-n pânzele tare necăjite ale CFR-ului. Judecând după cum a decurs meciul în ultima jumătate de oră, gazdele n-ar fi avut resursele să preseze pentru două goluri. Dacă și cu parcă. Așa rămânem cu dubla lui Drăghici și speranța că nu vom repeta greșelile zilei în ultimul meci acasă din acest an, cel de vineri cu FC Voluntari.

La condițiile de joc oferite de gazde (cum e posibil să nu pornești instalația de încălzire a gazonului când acesta e înghețat?), speranțele pentru prea mult spectacol erau limitate. E drept că am fost pe cale să ne-o încasăm la prima fază a partidei, când Bud, zică-se, n-a fost în ofsaid, a pătruns în careu și în loc să-i paseze unui coechipier liber cu poarta goală, a tras și Straton a prins în doi timpi. Dar în rest, meciul a funcționat pe tiparul noi degajăm, pierdem aproape instantaneu mingea și gazdele nu reușesc să finalizeze. Doar în minutul 15 s-a arătat o disfuncționalitate în tipar, căci degajarea lui Straton a fost scurtă, Omrani s-a trezit lansat central spre poartă cu o pasă precisă, însă francezul s-a hazardat și a trimis peste. Lucrurile s-au schimbat brusc începând cu minutul 30. Atunci, Doman l-a lansat bine pe Bărbuț și șutul acestuia a fost deviat în corner - cam prima noastră ocazie, dacă nu contabilizăm un șut de la distanță, prins de Vâtcă. CFR putea să ne lovească dur pe contră, finalizarea lui Bud din poziție ideală cruțându-ne, ca minutul 34 să anunțe golul. Atunci, la un corner executat de Croitoru, mingea a ajuns la Străuț, a cărui șut din prima a fost scos ca prin minune de Camora de pe linia porții. Minutul 35 n-a mai fost cu noroc pentru gazde: încă un corner, tot Străuț a reușit să devieze din zona centrală și, din două atingeri, Drăghici s-a văzut marcator! Ca de atâtea ori, replierea după gol a fost greoaie, clujenii arătând feroce în minutele următoare, în vreme ce apărarea noastră orbecăia. Punctul culminant l-a reprezentat luftul lui Straton la o lovitură de colț, fază de care cumva am scăpat cu bine. Iar apoi, minutul 41, să vezi și să nu crezi, Poparadu și-a încercat arma letală, șutul de la distanță, mingea a lovit cumva un adversar și a ajuns la Drăghici, care singur cu portarul a înscris fără probleme. Acuma, că vârful nostru a fost de partea greșită a limitei ofsaidului e altă discuție. Drama e că din nou clacăm: nici nu s-a terminat bine reluarea de la gol, că Artean dă cu capul pe lângă o minge pe care o lovește însă cu brațul, oferind gazdelor un penalty nesperat. Nascimento înscrie, aducându-i pe clujeni din nou aproape, cu perspectiva jumătății bune de gazon pentru repriza secundă.

Doar că nici în a doua parte, CFR-ul n-a pornit ca din tun. La capătul a zece minute terne, o minge aruncată în careul nostru din flancul lui Șeroni i-a depășit pe Străuț și pe Juan Carlos, doar că ulterior fundașul dreapta n-a apucat să oprească decât în adversar. Nici măcar n-a comentat nimeni, faza putea continua, când centralul a ieșit la rampă și a acordat încă un penalty pentru gazde. Nascimento a pasat mingea în plasa porții, egalitatea fiind restabilită. Doar că atât a fost cu elanul clujenilor, care au mai trimis doar de două ori spre poartă, în minutul 60, prin Camora, puțin pe lângă și în minutul 79, prin Bud, în plasa laterală (după o indecizie a lui Bocșan). Poli a arătat destul de bine în schimb, doar că ne e greu să ne găsim ca lumea în ultima treime. Oricum, am fi putut beneficia lejer de un penalty la o intrare asupra lui Bocșan în careu, dacă s-ar fi aplicat aceeași măsură în ambele părți, și chiar am avut șansa unui nou gol în minutul 68, când Șeroni i-ar răpit o minge lui Doman la centru, a urcat până în careu și șutul său a fost respins cu șansă de portarul clujenilor. Ultima fază a meciului a reprezentat-o libera bătută de Nascimento pe poartă, prinsă cu siguranță de Straton. Atât mai lipsea, ca Nascimento să fi înscris, când portughezul putea și chiar trebuia să vadă al doilea galben în minutul 80.

Trecând peste micile frustrări arbitrale, apreciez că ne-am făcut jocul bine spre foarte bine azi. Fazele fixe le-am gestionat eficient, atât ofensiv, cât și defensiv, iar atunci când am avut ocazia, am fost periculoși. Poate că presiunea gazdelor nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, dar și așa, colectiv am evoluat respectabil. Problema, din nou, s-a regăsit la capitolul erori personale, în speță gafa lui Artean, care altfel a jucat bine - dar, dar, dar! Aș fi sperat la mai mult de la flancuri, atât Doman, cât și Bărbuț fiind izolați în marea parte a timpului. Ușor de zis de la căldura canapelei. Aș saluta și revenirea lui Poparadu, care a intrat eficient în joc. la capătul acestei lungi perioade de accidentare.
Exceptând vreo două scăpări ale lui Bocșan și degejările nesatisfăcătoare ale lui Straton, nu cred că ar mai fi ceva de criticat. Puteam câștiga.

Respirăm adânc, mergem mai departe. Cele mai importante partide rămase de disputat sunt cele două de cupă, cu Afumați și Târgu Mureș, respectiv etapa viitoare cu Voluntari. Dacă ne prezentăm bine în aceste jocuri, chiar nu văd ce ar putea fi imputat acestei formații, care ne-a surprins, cred, pe toți.

Bravo Poli!

Poli: Straton (5) - Străuț (6), Bocșan (5,5), Scutaru (6), Șeroni (6) - Artean (4,5), Poparadu (5,5) - Bărbuț (5), Croitoru (6), Doman (5) - Drăghici (7)

Schimbări:

Cârstocea pentru Croitoru (min 80)
Vădrariu pentru Doman (min 83)
Popovici pentru Bărbuț (min 90+2)

30 noiembrie 2016

Craiova - Poli 2:0 (2:0)

Echipa câștigătoare n-a mai avut succes și astăzi, înfrângerea în fața Craiovei venind după două goluri marcate repede, primul fiind sub influența unei greșeli de arbitraj, iar al doilea cauzat de o greșeală a apărării noastre.

Oaspeții au început avansat, dar jocul a fost unul echilibrat, duelul dându-se între fundași și mijlocași pentru posesia mingii. Am replicat printr-un dribling al lui Doman care s-a strecurat în mijlocul careului advers printre doi jucători, dar negăsind și o finalizare utilă în timp util, a fost blocat în cele din urmă.

Primul și singurul semnal de alarmă a fost tras de către craioveni în minutul 11 când Ivan a plecat de la limita ofsaidului pe stânga, a așezat pentru Gustavo, dar acesta a trimis peste poartă. Doar două minute mai târziu, în urma unei faze prelungite, Briceag are timp să pregătească o minge lungă, urmărită de 3 jucători plecați din apropierea liniei de fundași. Gustavo, cel care a recepționat, mi s-a părut că era clar afară din joc, dar tușierul n-a arătat nimic. Astfel că brazilianul l-a găsit în fața porții pe Rocha, care a înscris fără probleme.

A fost o greșeală de arbitraj, dar oare era indicat să jucăm la ofsaid? Căci după încă trei minute această tactică ne-a costat scump la o lovitură liberă cu o schemă ce a decurs ca la carte pentru craioveni. Aceștia au jucat scurt, în timp ce același Gustavo a plecat pe flancul stâng. Fundașii noștri au făcut bine pasul înainte, dar cei trei din zid s-au avântat spre centru unde se afla mingea și nimeni nu l-a mai urmărit pe Gustavo, care a pătruns și a șutat perfect la colțul lung.

Începusem să tremurăm în apărare, dar și adversarii s-au mai liniștit, astfel că reușim până la urmă să ne trecem și noi în cont o ocazie în minutul 22. La un corner mingea ajunge în cele din urmă la Doman care țintește vinclul porții dar trimite destul de departe de acesta. Două minute mai târziu și Artean încercă șutul de la distanță, dar nici el nu nimerește spațiul porții.

Cu un Pedro ieșit din joc nu avem mari șanse de izbândă, gazdele fiind din nou cele care puteau marca spre finalul reprizei când Șeroni îi lasă mult spațiu lui Ivan pe partea sa, dar este salvat de Straton care i-a închis foarte bine unghiul. Puțin amuzant e că apoi Ivan putea scăpa singur la o minge primită pe la mijlocul terenului, dar tușierul semnalizase ofsaid, deși din reluare nu era prea clar.

După pauză am intrat mult mai hotărâți în teren, chiar și Mulțescu anunța retragerea echipei sale printr-o primă schimbare defensivă. Avem oareșce succes pe flancul stâng, unde driblingurile lui Doman au în sfârșit o utilitate, fiind ajutat și de Șeroni, dar nici unul nu reușește să găsească o finalizare concretă a fazei. Astfel, cel mai periculos moment este marcat de centrarea lui Șeroni prin fața porții, dar e prea puternică ca Bărbuț să ajungă.

Deși rămânem sus, jocul se echilibrează și ne este foarte greu să ne creăm ocazii. Străuț urcă sus, Croitoru conduce bine jocul și în sfârșit pune pericol la fazele fixe, iar Artean și Llorente sunt responsabili de recuperări, în timp ce Scutaru și Bocșan anihilează orice tentativă a gazdelor. Dar singura mare ocazie a noastră rămâne la cornerul bătut de Croitoru în minutul 70. Bocșan se înalță și câștigă duelul aerian, dar căpitanul Vătăjelu e foarte bine poziționat pe linia porții pentru a-și salva echipa de gol.

Cam până aici a fost jocul bun al nostru și am și uitat că Popovici l-a înlocuit pe Pedro, atacantul fiind și mai inexistent decât brazilianul. Spre finalul partidei, Craiova a început să pună probleme pe contraatac iar în minutul 84, la un corner, Acka putea închide meciul, trecând pe lângă Llorente și lovind cu capul de lângă Bocșan. Dar mingea a lovit bara. Merită menționat că puțin mai devreme Ivan trimisese mingea cu capul din colțul careului mic peste poartă, dar deși se afla cu vreun metru în ofsaid, tușierul nu ridicase fanionul.

Ca să nu se lase mai prejos, a ieșit la rampă și centralul, care a cununat o manieră inconsecventă de arbitraj cu un al doilea galben pentru Llorente. Pe primul îl luase foarte ușor în prima repriză și nu a avut alte faulturi, iar al doilea a fost un fault obișnuit de joc, în nici un caz unul care să iasă în evidență prin duritate sau nesportivitate.

E greu de criticat vreun jucător anume, iar cauza înfrângerii de azi nu se va regăsi în note, cei mai slabi notați fiind atacanții. Cam toți au avut momente bune și au jucat decent, greșelile la cele două goluri fiind colective și de natură tactică. Ba chiar și această considerație e șubredă dacă ne gândim că ieșirile la ofsaid au fost bine executate. La urma urmei, cu un asemenea joc am câștigat la Chiajna și la Iași. Nu s-au creat multe ocazii, dar a fost un meci disputat, problema noastră fiind de fapt găsirea căii către gol și în mod concret greșeala flagrantă de la al doilea gol și încă două sau trei la fazele periculoase ale oltenilor. Și dacă n-ar fi fost arbitrajul slab, înfrângerea ar părea justă doar comparând oportunitățile create.

Asta e, nu putem decât să mergem înainte și să sperăm la prestații mai bune în meciurile rămase. Important e că am arătat până acum că putem.

Straton (5,5) - Străuț (5), Bocșan (5,5), Scutaru (5,5), Șeroni (5,5) - Artean (6) - Bărbuț (5), Llorente (5,5), Croitoru (5,5), Doman (5,5) - Henrique (4,5)

Schimbări:

Popovici (4,5) pentru Henrique (min 59)
Mailat pentru Bărbuț (min 80)

27 noiembrie 2016

Poli - Astra 2:0 (1:0)

Adevărul e că eram restanți cu o bătaie Astrei, după ce am jucat bine în fața lor în patru din cele cinci întâlniri directe, dar n-am scos decât un punct. Dar ca victorie să vină pe fondul unui joc atât de bun, din partea întregii echipe, ar fi fost greu de sperat. Două goluri minunate, semnate de Șeroni și de Pedro Henrique, au făcut diferența, într-un joc strâns și întortocheat, în special în primele șaizeci de minute. Apoi, oaspeții au acuzat oboseala partidei din Europa League, iar Poli s-ar fi putut desprinde în mai multe rânduri. N-a fost să fie, însă nici nu mai era nevoie. În sfârșit, urcăm în clasament.

Deși gazonul de pe Dan Păltinișanu s-a prezentat cam precar, fotbalul etalat a fost 'peste media Ligii 1'. Oaspeții au început tare și ne-au cam înghesuit în propria jumătate, doar că nu s-au așteptat, probabil, la ceea ce vom numi 'efectul Henrique'. După un prim șut expediat de brazilian peste, tot el a fost implicat în prima mare ocazie a jocului, din minutul 11: mingea a circulat pe ruta Șeroni - Henrique - Llorente - Bărbuț, iar ultimul a tras din poziție centrală peste poartă. Am scăpat la faza de atac dezvoltată în flancul nostru stâng căteva minute mai târziu, unde Șeroni era lăsat prea des singur în fața unui adversar rapid, în persoana lui Alexandru Stan. Prima minge pe poarta noastră s-a arătat în minutul 21, la o fază fixă, când Scutaru a intrat mai mult sub minge și Teixeira a înțepat balonul, Straton ieșind oportun să blocheze. Jocul s-a domolit ulterior, deși Bărbuț părea mereu periculos, în timp ce slăbiciunile noastre pe stânga puneau în pericol integritatea zeroului de pe tabelă. Și apoi, minutul 37: Șeroni reușește în sfârșit o deposedare în fața lui Stan, preia pe genunchi și o ia la pas săltat spre poarta adversă; niciun adversar nu-i stă în cale, fundașul nostru ajunge în careu și trage perfect la colțul lung, dintr-un unghi neprietenos, de altfel. E gol! Astra nu s-a dezmeticit până la pauză, nereușind să facă mare lucru nici la fazele fixe de care au beneficiat.

La reluare însă, au început sus. După un șut ratat al lui Budescu, Florea a fost deschis bine pe culoar, dar Bocșan a intervenit la sacrificiu (așa cum a mai făcut de cel puțin două ori) și a blocat șutul. Oricum, nu arăta prea grozav pentru noi, căci posesia era aproape exclusiv a oaspeților. Era genul de moment în care ceri divinității o contră bună, să rupi elanul adversarului - dar mai rar o și primești. Faza din minutul 54 a plecat tot de la Șeroni, care a urcat puțin cu mingea, a oprit puțin faza și apoi l-a deschis pe Henrique în lung de linie. Brazilianul, cu doi adversari în față, l-a întors pe Săpunaru, a pătruns în careu, l-a întors și pe Geraldo și deodată se afla singur cu portarul: n-a iertat! La doi zero am început să urmăresc obsesiv ceasul de pe tabelă, care parcă mergea înapoi, nu înainte. În minutul 59, Străuț a beneficiat de o devidere la șutul din liberă a lui Artean și a tras tare, dar pe direcția portarului, Lung reușind să respingă în corner. Zece minute mai târziu, Florea și Teixeira au combinat în fața careului nostru, cel dintâi a trecut de Bocșan, a ajuns central, doar că șutul nu a mers cu prea multă forță spre poartă. În replică, minutul 73, insistențele lui Bărbuț, care a hărțuit constant adversarii, au fost răsplătite cu o recuperare în careul advers, dar n-a reușit să iasă destul din unghi cât să și tragă cu spațiu spre poartă. La buturile noastre, oaspeții au avut un gol anulat, iar apoi Florea a trecut cam ușor de Șeroni, n-a fost presat nici de Scutaru, și a avut timp să plaseze o minge spre colțul lung, doar că a plasat-o dincolo de bară. Finalul, cu echipele rupte, a mai adus o serie de ocazii. Popovici a bifat două, un șut frumos respins de Lung în corner și un șut blocat în careu, după lansarea lui Llorente. Ultima ocazie a aparținut Astrei, care ținut cu prea multă lejeritate de minge în careul nostru, faza fiind finalizată cu un lat din careul mic, dar Straton, ca de atâtea ori în acest sezon, a fost la înălțime. Și gata!

A fost o prestație grozavă a Politehnicii, chiar a fost. Cu excepția lui Doman, care a vrut prea mult și nu i-a ieșit mai deloc, toată echipa s-a prezentat exemplar. Șeroni, improvizat în flancul stâng, a decis practic jocul și a rezistat bine în apărare, deși după gol acuza dureri. Când face câte un meci din ăsta, îți dă impresia că este sufletul echipei. Scutaru, revenit după multe meciuri pe tușă, s-a instalat degrabă alături de Bocșan, amândoi trecându-și în cont intervenții importante. Străuț, la fel, a avut o evoluție solidă, cu accent pe partea defensivă. Dacă Artean și Croitoru au alergat mult să oprească atacurile adverse, Llorente s-a evidențiat ca fiind mintea limpede la centru, cu nenumărate mingi distribuite inteligent și eficient, trei pase care se puteau converti în gol, dacă Bărbuț și Popovici erau mai inspirați. Nivelul de joc din ultima vreme a spaniolului mi se pare admirabil. Bărbuț, deși n-a avut mari reușite, a fost de o insistență de aplaudat, reușind recuperări utile și fiind un ghimpe constant în apărarea Astrei. Iar sus, nebănuitul Pedro, a fost așa cum ni-l aducem aminte - nebănuit. Faza de la gol a fost deosebită, dar nu a fost singura acțiune bună a brazilianului, care dacă ar prinde șase luni fără accidentări, ar avea toate șansele să se facă remarcat și la acest nivel. Popovici, intrat pe parcurs, a fost periculos, da l-aș fi vrut mai inspirat la finalizare, în vreme ce Vădrariu și Sîntean, introduși mai degrabă la final, n-au avut mult timp să se remarce.

Nu mai vreau să zic mare lucru. Echipa a grăit cel mai elocvent din teren, iar Ionuț Popa merită toate aprecierile pentru cum i-a așezat în teren și i-a montat pentru această dispută. Urmează trei săptămâni tare grele, cu cinci deplasări din șase meciuri, deci va trebuit să ne dozăm bine efortul. Aș pune accent pe cele două jocuri de cupă și pe disputa de acasă cu Voluntari, dar orice punct pe lângă acestea ne-ar fi de folos.

Poate, până nu e prea târziu, Timișoara se va trezi să savureze ceea ce fac acești 'jucători de liga a doua' pe teren.

Din toți rărunchii: bravo Poli!

Poli: Straton (6,5) - Străuț (6), Bocșan (6), Scutaru (6), Șeroni (7,5) - Artean (6) - Bărbuț (6), Llorente (6,5), Croitoru (6), Doman (4,5) - P. Henrique (7)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Henrique (min 67)
Vădrariu pentru Doman (min 90)
Sîntean pentru Bărbuț (min 89)


25 noiembrie 2016

Poli II - Școlar Reșița 1:0 (0:0)

Echipa secundă încheie turul și anul cu cea mai importantă victorie a ultimelor luni, tocmai în fața liderului venit de la Reșița. Golul lui Mailat, din penalty, a decis o dispută echilibrată, în care ambele echipe au avut șanse bune spre foarte bune de a mai înscrie. Cu acest rezultat, Poli II se poziționează mai ferm în zona de mijloc a clasamentului și poate să ierneze liniștit.


Prima ocazie a meciului a aparținut oaspeților, care au trimis cu capul spre poartă, iar Smaranda n-a intervenit grozav, mingea căzând cumva pe bară înainte de a-i reveni în brațe. Noi am replicat la capătul unei combinații Bîrnoi - Oprea, ultimul șutând din demivoleu, puțin pe lângă. Ultimul sfert de oră s-a prezentat mai dinamic, începând cu cea mai mare ocazie a reprizei, în minutul 35, când un adversar a scăpat pe culoar între Fridrich și Neagu, a pătruns în careu, dar șutul său a trecut pe lângă colțul lung. A încercat și Bîrnoi un voleu cam ca al lui Oprea, pe respingere, însă fostul portar al Politehnicii, Zimmermann, a reușit să respingă, înainte ca Smaranda să intervină la un șut din marginea careului nostru.

Am avut ceva emoții la reluare, cu reșițenii forțând deschiderea scorului. Prezența oaspeților în jumătatea noastră n-a adus multe ocazii, exceptând una chiar în debutul reprizei, când o lovitură de cap a țintit bara. Pe acest fond al dominării adverse, ne-am putut etala calitățile pe contre, iar după câteva porniri ratate, marea oportunitate s-a arătat în minutul 59: Mailat a pornit cu mingea la picior, într-o fază cu superioritate numerică de partea noastră, a ajuns până în careu, unde a întors un adversar pentru a-și pregăti șutul și a fost agățat. Tot el a bătut lovitura de pedeapsă, în forță, nelăsându-i nicio șansă lui Zimmermann. În minutul 67, o centrare a lui Mailat l-a găsit pe oarecum absentul Lokaj, albanezul a trimis cu capul o minge grea, pe care portarul advers a respins-o, cum necum, în corner. Deși au încercat să preseze, reșițenii s-au chinuit în a-și crea ocazii, iar problema lor a fost că atunci când au reușit s-o facă, finalizarea a suferit. Exemplară este fază din minutul 83: apărarea noastră a ieșit prost la ofsaid, doi adversari au rămas singuri cu Smaranda (și, aș zice, tușierul a greșit nesemnalizând un ofsaid la pasa oferită de unul celuilalt), portarul a respins in extremis, cumva mingea a lovit apoi bara și a revenit tot la un jucător reșițean, a cărui finalizare i-a permis din nou lui Smaranda să intervină, cu un reflex de picior! Pe final am avut șansa desprinderii, nu doar în repetatele contre irosite de un dribling în plus sau o pasă imprecisă, cât la acțiunea lui Mailat din minutul 89, când, deschis de Popan, a tras în Zimmermann, mingea l-a lovit din ricoșeu pe marcatorul golului și a sărit peste poartă. Dar a ieșit bine până la urmă, ultimul fluier al centralului consfințind direcția celor trei puncte.

Per ansamblu, jocul a fost unul combativ, îngreunat de starea precară a gazonului de la baza Colterm. Victoria aș pune-o pe seama unui efort de echipă, mai mult decât în cârca unui jucător anume, chiar dacă e clar că Mailat a decis rezultatul prin faza de la gol. A fost nevoie de sacrificiu defensiv, toată linia de fund prezentându-se bine, în ciuda unor scăpări ocazionale, cauzate de momente de poziționare deficitară. Bun a fost și aportul jucătorilor veniți de la echipa mare, fie ei veterani sau tineri, chiar dacă Lokaj lasă de dorit. Albanezul a părut însă afectat la finalul jocului, ceea ce e un semn pozitiv cu privire la așteptările pe care le are de la sine.

Ce lipsește în continuare e un joc combinativ mai rapid, care ar trebui precedat de reducerea la minim a momentelor de virtuozitate personală pe care le etalează cu eficiență redusă diverși jucători. Altfel, trebuie să redevenim echipa care poate învinge pe oricine, oriunde în această divizie. Prestații ca cele de azi sunt un pas în direcția potrivită.

Bravo Poli!


Poli II: Smaranda - Filip, Cochintu, Fridrich, Neagu - Oprea, Vasi - Mailat, Birnoi, Velcota - Lokaj

Au mai intrat:

Pădurariu pentru Oprea (min 66)
Popan pentru Velcotă (min 88)
Codrean pentru Mailat (min 90+3)

19 noiembrie 2016

Ripensia - Poli II 2:0 (1:0)

În baza ultimelor întâlniri dintre Ripi și Poli II, mă așteptam să văd astăzi o dispută aprigă, la sacrificiu, din partea echipei noastre. N-a fost așa, căci Poli a suferit la capitolul atitudine, impresia lui 'fiecare pentru el' domnind în mare parte a jocului. Gazdele, în schimb, au jucat disciplinat și pragmatic, au profitat de slăbiciunile noastre defensive și au câștigat cele trei puncte, cu mai puține emoții decât probabil s-ar fi așteptat.

N-am numărat nici o mână de șanse de  gol. Scorul a fost deschis la prima ocazie mai mare, în minutul 18, când Ungureanu a primit mingea între Cochințu și Filip, a avut timp și spațiu să înainteze, șutul său în diagonală depășindu-l pe Smaranda. Poli putea egala în minutul 29, când Lokaj a fost servit bine de Sîntean, dar a tras peste, sau la șutul expediat din marginea careului, parat în doi timpi de portarul Ripensiei.
Repriza secundă a început greoi, iar nici după introducerea lui Popan pentru Vasi, starea jocului nostru nu s-a îmbunătățit. Până la urmă tot gazdele au înscris în minutul 73, la o fază în care nici Cochințu, nici Fridrich n-au reușit să-l deposedeze pe Mediop în interiorul careului, acesta a dat mai departe pentru Ungureanu, care i-a pus mingea pentru șut tocmai fostului polist Zaluschi. Finalizarea a fost aproape o formalitate. Am mai dat și noi niște semne de viață pe final, întâi la lansarea excelentă trimisă de Bîrnoi, mingea l-a găsit pe Lokaj, a cărui șut din poziție bună a ratat vinclul porții. Apoi, la un corner, tot Lokaj a primit o minge pe colțul lung, șutul din prima fiind respins din reflex de portar. Dar cam atât a fost și cu atât nu poți emite mari pretenții.

Nu știu de ce echipa a părut așa de moale. Mailat, trimis să joace după ceea ce presupun că a fost o noapte scurtă, n-a contat, în vreme ce Sîntean, Vasi și Lokaj, deși au circulat multe mingi între ei, n-au putut să încropească măcar o fază de la cap la coadă. Ca o completare despre vârful albanez, acesta a părut greoi și a irosit două șanse bune de a marca. Bîrnoi s-a evidențiat cu câteva momente de virtuozitate personală, fiind probabil cel mai bun om al nostru, însă pe final a trebuit înlocuit pe seama unei accidentări. Alături de el, Oprea a avut dificultăți (la fel ca și mulți colegi) cu calitatea gazonului, zona centrală fiind cea unde am pierdut de obicei un tempo. Iar apărarea, ca la echipa mare, a suferit - Filip, în ciuda elanului ofensiv, n-a avut mari reușite, nici el, nici Cochințu nereușind să se poziționeze eficient la o grămadă de mingi lungi/înalte, în special în duel cu Mediop. Pe cealaltă parte, Fridrich a fost mai adunat în joc, dar aș fi avut pretenția unei altfel de intervenții la faza care a precedat golul doi, în vreme ce Podină a acoperit oarecum decent spatele, fără a contribui mult la construcție. Popan și Velcotă, introduși în repriza secundă, n-au adus mare lucru în jocul echipei, deși cel din urmă mi-a lăsat impresia că ar fi fost o opțiune mai bună în primul unsprezece decât, să zicem, Vasi.

Am plecat, așadar, dezamăgit de la stadion. Speram la alt meci, la altă atitudine din partea noastră. Dar nu întâmplător ne aflăm în a doua jumătate a clasamentului ligii a 3-a; e întotdeauna greu să motivezi cum se cuvine niște jucători care se visează mai aproape de L1 decât de L3. Paradoxal.

Poli: Smaranda - Filip, Cochințu, Fridrich, Podină - Oprea, Bîrnoi - Mailat, Sîntean, Vasi - Lokaj

Au mai intrat:

Popan pentru Vasi
Velcotă pentru Sîntean
Codrean pentru Bîrnoi
Google+