Se afișează postările cu eticheta Analize. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Analize. Afișați toate postările

25 septembrie 2018

O echipă tânără, prea tânără

Înfrângerea de la Balotești confirmă tot felul de fatalisme care pluteau pe facebook după ultimele partide pierdute. Nu pot să spun decât că cine mai are timp pentru fatalisme și se uită în continuare la meciurile lui Poli, ar trebui să-și reevalueze viața. Ne aflăm într-o situație critică de atâta timp, că n-ar trebui să mai lăsăm eșecurile să ne dicteze curiozitățile existențiale. Astfel, atunci când ajung s-o văd pe Poli, o văd doar pe Poli, nu o expresie a tuturor speranțelor pe care mi le aștern între sfârșiturile de săptămână. Ce va fi, va fi și, probabil, nimeni n-o va povesti. Eventuala mutare pe stadionul Electrica, redevenită de actualitate după tatonări înainte de debutul sezonului, nu conferă încredere pentru viitor.


Dar să revenim la motivul pentru care mai suntem aici, fotbalul. Această serie de șase înfrângeri consecutive poate deveni cea mai lungă serie de înfrângeri la rând din istoria recentă (a se citi post-2012) a clubului. Ultima dată am atins această bornă în 2016, combinând un final de sezon mizer cu debutul slab al unui sezon care avea să fie fantastic. Motivele sunt multiple, atât financiare, cât și valorice. Dacă despre perspectiva finanțării (sau lipsa ei) am mai vorbit, aș prefera să ne aplecăm din nou asupra aspectului sportiv. Nu că cele două ar trebui tratate complet separat - sunt convins că o echipă fără grija banilor ar fi obținut mai mult decât a făcut-o aceasta, care e la zi doar cu diverse promisiuni de mai bine. Dacă e să avem un viitor, este esențial să reabilităm imaginea de rău-platnic a clubului. Iar dacă nu putem să facem asta, atunci întreb: ce facem?

Revenind la aspectul sportiv - am citit de mai multe ori despre cum „tinerii Baloteștiului” au fost mai buni ca ai noștri. Hai „să vorbim cifre” şi să ne uităm la experienţa acumulată din lotul lui Poli, de la meci la meci.


Pe lângă vârsta medie a fotbaliştilor folosiţi, am inclus şi numărul de partide disputate de aceştia la nivelul primelor trei ligi şi am verificat câţi nu aveau experienţă în L1 sau L2 înainte de debutul acestui sezon. N-avem nevoie de un statistician ca să constatăm că unsprezecele (şi rezervele) folosite s-au devalorizat ca experienţă de la meci la meci. Am ajuns în situaţia în care şapte din cei paisprezece jucători folosiţi nu au au de fel experienţa primelor două ligi. Din cei care o au, Velcotă nu bifase cinci meciuri complete ca timp efectiv de joc, Haruţ zece, iar Bîrnoi abia trecuse de douăzeci. Rămân Melinte, Smaranda şi...Bocşan, veteranii. Colac peste pupăză, avem cinci jucători rămaşi din lotul de anul trecut (hai şase cu Bocşan), dar care n-au jucat aproape deloc împreună, şi diverşi alţi jucători veniţi de la echipe din ligile inferioare sau de la juniori.

La Baloteşti alb-violeţii au aliniat un prim unsprezece deosebit de tânăr, iar acest lucru s-a resimţit cel mai mult în atac, datorită absenţei lui Drăghici. Am făcut un comparativ mai jos analizând jucătorii folosiţi în ultima etapă. Se vede de la o poştă că dacă ne raportăm la Baloteşti, aceştia chiar nu au folosit mulţi jucători neexperimentaţi - doi din cei trei debutanţi de L2 în acest sezon fiind introduşi pe parcurs, iar cel folosit titular a avut două sezoane de L3 la activ. Rămâne doar vârful Stoica, care a şi înscris, jucător născut în anul 2000 cu un singur meci în L1, dar când în jur ai atâta experienţă, îţi permiţi să forţezi un atacant foarte tânăr.


Am introdus şi Pandurii în comparativ, fiindcă sunt adversarii noştri de etapa viitoare şi fiindcă, într-adevăr, au o echipă foarte tânără. Aceasta diferă însă faţă de a noastră în două aspecte importante: din cei cinci jucători fără meciuri în primele două ligi, unul e portar şi unul are 24 de ani, deci a jucat ceva fotbal la viaţa lui; mai presus de atât, lotul este mai bine sudat, iar toţi tinerii ne-debutanţi au măcar un sezon întreg de L2 în spate. La noi, 71% din acele meciuri de L1 + L2 sunt adunate de Melinte şi de Smaranda. Experienţa nu este distribuită la fel de uniform.

Şi totuşi, aşa o diferenţă, de la penultimul loc la locul trei, două echipe în insolvenţă? Perspectiva celor de la Pandurii este oarecum mai bună, fiindcă au experienţă cu situaţia insolvenţei, cât şi nişte decizii judecătoreşti favorabile. În rest, pe lângă avantajul unui unsprezece mai rodat, o mai fi şi ceva diferenţă de valoare acolo, de ambiţie.

Ca să postulăm o teorie simplistă, puterea de joc este condiţionată de patru factori:
  • valoarea jucătorilor
  • calitatea antrenorului
  • experienţa la un anumit nivel de joc
  • coeziunea echipei
Toate acestea sunt afectate negativ de incertitudine, de tipul problemelor financiare, a schimbărilor de lot, a lipsei unei baze sportive care să fie „acasă”, etc. astfel că progresul pe cei patru factori este îngreunat.

Care e ideea? Că mai durează până când avem un lot care să se echilibreze ca experienţă. Că în paralel cu echilibrarea, trebuie să creştem cumva şi valoric efortul din ultima treime, fie găsind alţi jucători, fie capacitându-i pe cei pe care-i avem, fie reuşind să profităm mai mult din fazele statice de atac. Că toate sunt legate.
Google+