30 mai 2012

Avancronică: ultimul meci

După ce n-am reușit să batem singura contracandidată la primul loc, apoi - și mai rău - am luat bătaie de la rivalii de moarte și am luat parte la întâlnirea de tristă amintire cu Luceafărul, m-am resemnat cu gândul la eternul loc 2 pe care l-am ocupat de atâtea ori în "era Iancu". Am vizionat fiecare meci ca pe unul de sine stătător, fără să mă intereseze poziția în campionat sau diferența de puncte față de celelalte echipe.

M-am bucurat de un joc tot mai precis, disciplinat tactic, în meciurile mai grele de la Târgoviște și Argeș, precum și o dominare foarte plăcută în partidele de acasă în care m-a încântat atitudinea tinerilor promovați de la echipa secundă, dar și dezinvoltura lui Rocha și Popovici. Și așa se face că, nici nu știu cum, am egalat Bistrița trecând pe primul loc în clasament, grație atât golaverajului superior, cât și rezultatelor directe favorabile nouă, ceea ce face a meciul cu Râmnicu Vâlcea să fie mult mai important decât pare la prima vedere. O victorie în fața oltenilor, înseamnă și câștigarea seriei.

Știu că e greu ca acest lucru să șteargă din amărăciunea vremii, dar eu consider că nu ar trebui să plângem după ratarea unei promovări în loc să ne bucurăm de câștigarea unei serii cu 15 echipe și jumătate. La o adică pentru ce ne-am bucura mai mult: pentru câștigarea titlului sau pentru calificarea în grupele Champions League unde nu putem obține nici măcar un punct? pentru câștigarea grupei de calificare, sau pentru calificarea la campionatul european unde nu suntem în stare să batem o echipă care se dă la o parte?

Voi ce preferați? Să vă bucurați de victoria echipei de suflet, care prin muncă și voință a reușit să arate în ciuda circumstanțelor că e mai bună pe teren ca toate celelalte, sau să deplângeți faptul că la anul nu vom juca într-un campionat de fotbal penibil de slab și de corupt? La o adică, actualii jucători, mulți dintre ei crescuți de Timișoara, au o mare șansă să fie primii care să ocupe primul loc la final de campionat de mulți ani încoace. Ei pot reuși în aceste condiții vitrege, ceea ce n-au reușit alții în vremurile de apogeu ale grandomaniei lui Iancu.

Eu cu siguranță nu vreau să ratez acest moment istoric!

Hai Poli!

26 mai 2012

Recaș - Poli II 7:0 (6:0)

Tinerii poliști au clacat în deplasarea la Recaș, un oraș ce s-a pregătit cu surle și trâmbițe - la propriu - pentru acest meci. Echipa recășeană mai avea nevoie de doar un punct pentru a-și asigura matematic primul loc, și implicit promovarea în eșalonul secund, dar aceștia au oferit și un meci pe cinste spectatorilor, pentru ca la final să poată sărbători așa cum se cuvine.

După un spectacol de confetti la mijlocul terenului, micuța galerie alb-verde și-a intrat în rol. Echipată cu steaguri, trompete și megafon, au scandat neîncetat pe tot parcursul meciului. Primul gol a căzut repede, în minutul 3, după o lovitură liberă, iar de aici s-a dezlănțuit iadul pentru violeții noștri, care păreau ca s-au îmbătat cu euforia gazdelor. Apărarea noastră a fost ca o autostradă pentru atacul recășean. Flancurile au fost depășite cu ușurință de jucătorii mai masivi și mai rapizi al adversarilor. După al treilea gol, Dubei a fost schimbat cu Bocșan (în minutul 18), dar lucrurile nu s-au schimbat deloc, în poarta noastră căzând încă 3 goluri până în minutul 30, când scorul devenea un neverosimil 6-0!

Nici în atac nu am contat, jocul nostru fiind complet lipsit de inspirație atât la centru cât și pe flancuri. Și asta în ciuda faptului că în primul 11 au reapărut jucători de la prima echipă, cum ar fi Popa sau Boștină, Poli II neavând practic probleme de lot ca în ultimele etape. Recașul e o echipă mult mai bine organizată, iar jucătorii au mult mai multă experiență față de tinerii noștri. În fața acestora Boștină și Velici au fost total neputincioși, mai ales că nu au fost ajutați deloc de mijlocași. De Boștină am mai zis că atunci când are în față o apărare bună nu face față. Velici are talent și cu timpul poate crește dacă este muncitor. Cred că are nevoie și de mai multe meciuri tari.

Prima noastră ocazie a apărut abia pe la mijlocul reprizei, când gazdele au lăsat-o mai moale. Mai întâi Szalkai și-a încercat șutul - un pic peste. Apoi șutul lui Popa este respins până la Velici, dar acesta nu mai reușește să marcheze din nou, deși s-a aflat iarăși la locul potrivit ca în meciurile precedente. Ultima noastră ocazie a pornit tot de la Velici, care a pătruns central, l-a deschis pe Popa, dar acesta se duce prea în margine, astfel că înalță pentru Boștină, dar capul acestuia este parat de portar. Szalkai e pe fază, dar șutul îl nimerește pe portar și apoi bara.

La pauză, în timp ce jucătorii ieșeau pe tunel, din boxe se auzea imnul Ligii Campionilor. În repriza a doua jocul a fost mult mai echilibrat, dar tot Recașul a fost o echipă mai bună, aceștia ratând mai multe ocazii pe contraatac. Ce-i drept, nici nu au forțat prea tare. Singurul gol a venit în urma unu penalty. Ostafie a ieșit la întâmpinare, dar a ratat contactul cu mingea. Am fi putut înscrie chiar la ultima fază când Rotariu a pătruns în careu printre jucători, dar în final a fost mult, mult, mult prea egoist. Încă o dată s-a văzut diferența în organizarea jocului celor două echipe.

Nu sunt prea multe lucruri bune de remarcat în jocul acesta, ceea ce, la un așa scor, era de așteptat. Mi-a plăcut de juniorul Bocșan, care în ciuda vârstei fragede a părut cel mai sigur dintre fundași - cel puțin în repriza a doua - acesta ținând piept destul de bine masivilor atacanți recășeni. Curajul lui Rotariu în atac e de lăudat, dar are mult de îmbunătățit la egoism. Szalkai s-a descurcat OK, atât cât s-a pătut. De partea cealaltă, Vucea a avut o prestație slabă, a încercat câteva centrări, dar prea înalte. Iar vreo 3 goluri au fost încasate de pe parte lui. Apărarea - dezastru, evident.

Dacă etapa trecută am avut parte de cel mai frumos meci, acum am avut parte de cel mai slab. Totuși, scorul mi se pare mult prea dur și cred că a fost o conjunctură mult prea nefericită pentru Poli II. Vor avea ocazia peste o săptămână să se revanșeze și să arate că așa a fost. Recașul este într-adevăr o echipă cu un nivel peste. Practic diferența între primele două echipe din serie, ce s-au bătut până acum la promovare, și restul se reflectă în distanța mare de puncte din clasament. Am putea spune că e diferența între liga a doua și liga a treia. Dacă ar fi ceva de învățat din această catastrofă, e că unii jucători au nevoie de meciuri mai tari și că ar trebui integrați cât mai repede în prima echipă, și că trebuie lucrat mai mult pe plan tactic și organizare.

La finalul meciului jucătorii și galeria au încins hora și au desfăcut șampania, în timp ce de la boxe răsuna "We are the champions". Felicitări Recașului pentru promovarea istorică și multă baftă în liga secundă!

Poli II: Ostafie - Vucea, Dubei, Iovan, Damian - Popa, Stancu, Artean, Szalkai - Velici, Boștină

Au mai intrat:
Bocșan pentru Dubei
Silaghi pentru Stancu
Rotariu pentru Velici
Bărbuț pentru Popa

19 mai 2012

Poli - Juventus București 4:0 (2:0)


Scurt, simplu, la obiect. Cum ar fi putut arăta mai multe dintre meciurile noastre pe parcursul acestui sezon, dar e bine că și acuma am reușit să închegăm o echipă bună, a cărei componenți au avut destul de suferit în ultima vreme, reușind însă să se ridice dincolo de momentul slab trecut la mijlocul returului, pentru a termina în forță un sezon al trăirilor paradoxale.

În primele douăzeci de minute, alb-violeții s-au încălzit cu patru ocazii bune de a înscrie, în urma unui joc liniștit, dar decis. Rover a beneficiat de șansele de debut, în minutele 9 și 12, înă nu a reușit să trimită sănătos pe poartă. La un corner în minutul 16, executat interesant de debutantul Szalkai, Ilie a trimis cu capul, mingea fiind respinsă în extremis de portat, înainte ca Mera să împungă un balon de la marginea careului, ce a trecut de puțin pe lângă. Golul a venit în minutul 23, la o acțiune plecată din centrarea lui Mera, portarul advers a ieșit greșit, astfel că Rover a avut de îndeplinit simpla formalitate de a lovi mingea spre poartă cu capul - și nu a ratat. Cinci minute mai târziu era deja 2-0, grație efortului lui Boștină, care a ajuns primul mingea la o lansare lungă, a trecut de portar și a marcat din unghi, primul său gol la echipa mare. Vârful nostru putea la scurt timp să-și dubleze numărul de goluri, în urma unei faze similare, dar de această dată mingea a lovit bara. Până la pauză ritmul de joc a rămas același, dar fazele de gol nu s-au mai înghesuit să apară, astfel că Poli a intrat cu un avantaj asigurător la cabine.

Nimic nu s-a schimbat la reluare, dar meciul a intrat într-un moment prelungit de acalmie, astfel că în afară de șuturile de la distanță trimise de Chiș și Mera, nu s-a mai întâmplat mare lucru, până la introducerea lui Rocha și Popovici, prin decada minutelor 60. Grație unei curse impresionante pe dreapta a lui Rocha, acesta a ajuns într-o poziție bună de centrare, a trimis periculos, un fundaș a încercat să intervină, dar nu a deviat decât pe lângă portar și înspre propria poartă, iar Popovici venit din spate a fost la locul potrivit să împingă balonul în plasă. O fază similară a dus la golul patru în minutul 78, numai că de această dată cursa lui Rocha a fost de-a dreptul impetuoasă, centrarea pentru Popovici perfectă, și atacantul nostru a finalizat fără mari emoții din mijlocul careului. Scorul putea fi mai mare, dacă Popa reușea să țintească poartă în ultimul minut de joc, dar n-a fost să fie, astfel că trebuie să ne declarăm mulțumiți cu "doar" patru reușite.

Chiar dacă adversarul de astăzi n-a pus mari probleme, prestația dominantă a Politehnicii nici nu le-a permis mare lucru și alb-violeții au tranșat partida cu maxim de autoritate. Greu de zis cine nu a evoluat bine, că vorbim de apărare, care n-a avut mult de lucru, de mijlocul de travaliu sau de atacanții marcatori de astăzi. Remarc debutul pozitiv al lui Szalkai, apreciez jocul bun făcut de Mera, reușitele lui Boștină și Cârstea, precum și impactul excelent avut de jucătorii introduși după pauză, în special Rocha și Popovici.

Într-un fel aș vrea să le țin pentru ultimul meci, dar lansez în univers și niste felicitări în direcția lui Velcea, pe care l-am cam omis în ultima vreme, căci de voie, de nevoie a promovat o serie de jucători de la Poli II, a închegat un prim unsprezece performant și a ținut cumva jucătorii în priză. Greu să ceri mult mai multe de la oricare dintre cei implicați momentan în activitatea sportivă a clubului.

Bravo Poli!

Poli: Lepmets (6) - Mera (6,5), Scutaru (6), Ilie (6), Sandu (6) - Chiș (5,5), Poparadu (6), Petcuț (6), Szalkai (6) - Boștină (6,5), Cârstea (6)

Schimbări:

Popovici (6,5) pentru Cârstea (min 60)
Rocha (6,5) pentru Boștină (min 66)
Popa pentru Chiș (min 71)


18 mai 2012

Poli II - Bihorul Beiuș 3:2 (1:2)

În această după-masă răcoroasă, numai bună pentru fotbal, am avut parte de cel mai frumos meci al echipei secunde la care am asistat în acest sezon de Liga 3. Dar pe cât de frumos a fost, pe atât de frustrant, scorul fiind răsturnat de-abia în ultimele minute de joc, după ce violeții au presat toată repriza secundă.

Pe lângă scheletul închegat în ultimele meciuri de către Roberto Ivan, în primul 11 au apărut și jucători de la Juniori B, liberi de stresul competiției: Gârlea, Duțu, Rotariu și Bărbuț. Aceștia s-au integrat foarte bine și au fost la același nivel cu coechipierii lor mai mari, dacă nu chiar peste, dând dovadă că sunt jucători adevărați, nu doar tinere speranțe. Bărbuț m-a impresionat în mod deosebit. E vitezist, e tehnic, dar și foarte muncitor, recuperând în nenumărate rânduri mingea atât în apărare, cât și în atac.

Cam toți jucători s-au mișcat foarte bine, dar mai presus a fost atitudinea pe care au arătat-o. S-au mișcat bine în teren, mingea a curs frumos, jocul a avut ritm foarte bun, iar poliștii nu au cedat niciodată și au continuat să atace lucid. Puștii noștri au arătat mai bine ca Beiușul, echipă aflată în acest moment pe locul 3. Prima repriză a fost favorabilă oaspeților, care au deschis scorul după ce Dubei n-a reușit să respingă mingea, iar atacantul bihorean a rămas singur cu portarul. Fundașul nostru a avut o zi mai slabă, cel puțin în prima repriză, greșind de mai multe ori. Meciul a fost echilibrat la ambele porți, dar atacurile adversarilor s-au sfârșit cu șuturi mult peste. Velici putea înscrie deoarece a rămas singur cu portarul, dar arbitrul a uitat de legea avantajului și a întors mingea pentru un fault al oaspeților! Insistența jucătorilor noștri a adus, însă, egalarea. După un corner prelungit, Dubei a reluat spre poartă, mingea a sărit la Velici care a înscris. Din păcate, aveam să intrăm la cabine conduși. Un atacant este lansat bine și scapă spre poartă, Gârlea iese pripit și e lobat ușor.

Repriza a doua a fost aproape complet sub dominarea alb-violeților, care au trecut în repetate rânduri pe lângă gol. Presiunea și numeroasele recuperări au fost punctul cheie al jocului. Jucătorii noștri trebuie lăudați pentru dăruirea și efortul depuse. Vucea și Bărbuț au fost imbatabili pe dreapta, dar nici Damian și Silaghi n-au fost mai prejos, iar Stancu a arătat că merită banderola de căpitan. Velici și Rotariu au lucrat bine în ofensivă, dar nu și-au creat prea multe șanse, pericolul venind mai mult de pe benzi. Silaghi și-a trecut din nou în cont mai multe ratări, întâi o lovitură de cap parată bine de portar, apoi un lob nereușit ce s-a dus puțin pe lângă poarta goală. Cu capul au ratat și Velici și Rotariu câte o ocazie. Pe final am presat și cu fundașii, Dubei prezent la cornere, iar Iovan luând o acțiune pe cont propriu, finalizată cu o lovitură liberă.

Frustrarea creștea cu fiecare ratare, la care s-a adăugat și incompetența arbitrilor care au oprit jocul pentru câteva ofsaid-uri discutabile și pentru contacte foarte ușoare. Poli putea pierde meciul pe final, când la un contraatac un atacant a șutat tare la poartă (deși putea pasa la un coechipier liber), dar Gârlea a avut parada meciului. Culmea, că tocmai incompetența arbitrilor avea să ne aducă victoria. Mai întâi, în minutul 90, Velici se descurcă cu mingea și este doborât destul de ușor la marginea careului, iar arbitrul, consistent în decizii, oferă penalty pe care Stancu îl transformă. Două minute mai târziu, suntem opriți pentru un ofsaid, dar bihorenii pierd repede mingea, astfel că rămânem în poziție ideală de atac. Nou intratul Rogojinaru nu iartă și plasează mingea pe lângă portar pentru o victorie binemeritată!

E clar că Poli are viitor, iar la anul, dacă echipa secundă va rămâne la fel, unii jucători ar trebui să lase locul juniorilor ce vin din urmă, în special Rotariu și Bărbuț.

Bravo Poli!

Poli II: Gârlea - Vucea, Iovan, Dubei, Damian - Bărbuț, Stancu, Duțu, Silaghi - Rotariu, Velici

Au mai intrat: Rogojinaru și încă doi pe care din păcate nu-i cunosc (Banda și Leonte)

16 mai 2012

FC Argeș - Poli 0:1 (0:0)

Meci destul de interesant astăzi la Pitești, care spre surprinderea mea a putut fi urmărit online, la un post local - chiar de această experiență a pus la grea încercare capacitatea mea de focalizare și urmărire a jocului. Oricum, mai bine decât nimic, mai ales că alb-violeții noștri au ieșit învingători și asta în ciuda anunțului de la începutul acestei săptămâni, cum că dosarul pentru licență depus la federație a fost retras.

Din păcate nu am prea reușit să vizionez primul mitan, deci mă rezum la a reda fazele așa cum au fost ele descrise de terți raportori. Pătraș a beneficiat de prima ocazie a meciului, în minutul 4, șutul său fiind însă reținut fără prea mari probleme. O greșeală a lui Scutaru a periclitat poarta noastră, dar nu prea mult, înainte ca același Pătraș să-și vadă un șut bun scos de portar în minutul 22. Kirev a fost întrebuințat puțin două minute mai târziu, iar apoi lovitura de cap a lui Boștină a fost la rândul ei parată de portar. În minutul 35, o nouă eroare a lui Scutaru le-a permis gazdelor să pătrundă periculos, dar imprecizia în execuții le-a compromis faza.

Mitanul secund, pe care am reușit să-l urmăresc (deși acuma mă resimt puțin), a debutat cu ÎNCĂ o inexactitate a lui Scutaru, în urma căreia Ivănică de la gazde a rămas singur cu Kirev, dar a finalizat pe lângă. Replica noastră a venit degrabă și mult mai decisiv, căci în minutul 54, Sandu a centrat tare de pe stânga, dar efectul dat mingii a redirecționat-o înspre poartă, surpinzându-l astfel pe portar și deschizând scorul! Ritmul partidei a continuat să fie unul bun, iar după o acțiune periculoasă a piteștenilor, Pătraș a fost deschis pe stânga și a șutat dintr-o poziție decentă, mingea trecând însă pe lângă. Mai importantă a fost șansa lui Cârstea din minutul 66, când Sandu a lucrat excelent în flanc, a pătruns în careu, i-a pus mingea fostului piteștean, dar acesta nu a tras prea bine și balonul a sfârșit la portar. Opt minute mai târziu, Popovici s-a întins la o minge centrată de pe dreapta, a trimis-o pe lângă portar, dar și pe lângă poartă, înainte ca Scutaru să-și mai rescumpere din greșeli, salvând o minge de pe linia porții. O schemă asemănătoare celei de la finalul partidei trecute l-a lăsat pe Rocha singur cu portarul, dar preluarea sa largă a compromis acțiunea și brazilianul s-a văzut blocat. Gazdele puteau din nou egala în minutul 84, când Mera a ratat intervenția la o minge venită de pe stânga, aceasta a ajuns la deja cunoscutul Ivănică, dar jucătorul piteștean a trimis din nou slab, din poziție ideală. Axente și-a mai văzut un șut de la distanță parat și Boștină a fost aproape să profite de o gafă a portarului advers, numai că doar aproape, astfel că meciul s-a terminat cu scorul stabilit de reușita lui Sandu.

În rest nu știu ce-aș putea să mai spun, în afară de faptul că probabil ar fi fost foarte agreabil, în condiții optime de vizionare. Efortul jucătorilor noștri trebuie apreciat, mai ales dată fiind situația bine-știută, și acuma ne rămâne să ne pregătim pentru ultimele două partide din acest sezon, ambele pe teren propriu. Ah, și promovarea sportivă este asigurată, cu tot amarul ei.

Bravo Poli!

Poli: Kirev (6) - Mera (6), Scutaru (5), Ilie (6), Sandu (6,5) - Chiș (6), Petcuț (5,5), Poparadu (6), Pătraș (6) - Boștină (5,5), Cârstea (5,5)

Schimbări:

Rocha (6) pentru Pătraș (min 62)
Popovici pentru Cârstea (min 71)
Axente pentru Chiș (min 82)

12 mai 2012

Poli - Mureșul Deva 2:0 (0:0)

Fără emoții, tensiuni sau prea multă pasiune, alb-violeții au învins azi în fața unei echipe resemnate, care s-a mulțumit în a se apără compact, fără a reuși la vreun moment dat să rupă ritmul cu o contră mai tăioasă sau un șut sănătos de la distanță. Poli, cu câțiva titulari mai puțin obișnuiți, precum Boștină, Popa și Zaluschi, nu au forțat în mod deosebit, exceptând poate debutul reprizei secunde, dar și așa au obținut o victorie facilă.

Primele patruzeci și cinci de minute nu au prezentat prea mult interes, astfel că aș remarca doar trei ocăzioare. În minutul 9, Boștină a trimis slăbuț cu capul spre poartă dintr-o poziție bună, același Boștină a dat cu câlcâiul din interiorul careului, dar nu a reușit să direcționeze mingea, iar pe final de repriză Sandu a finalizat în plasa laterală o acțiune destul de bună de atac a Politehnicii.

Mitanul secund a început în forța, grație și a introducerii lui Rocha. După ce brazilianul a trimis puțin pe lângă în minutul 50, am avut parte de deschiderea de scor în minutul 53, când același Rocha a centrat de pe stânga, un jucător de-al nostru nu a reușit s-o trimită spre poartă, dar Popa a venit la colțul lung și a tras cu sete (haha, probabil la propriu), fără șanse pentru portarul advers. Meciul a continuat într-un ritm liniștit, cu alb-violeții tentativând la gol în primul rând prin fazele pe stânga, cu Rocha și Sandu, dar mai mereu nu s-a regăsit omul la finalizare. Nici cu Cârstea pe teren, intrat încă din repriza întâi în locul lui Fuchs, nu ne-a fost mult mai bine, acesta ratând o bună ocazie în minutul 63. Rocha a făcut faza meciului câteva minute mai târziu, când a înșirat doi adversari în marginea careului, dar șutul-centrare pe care l-a trimis nu a găsit niciun coechiper/nicio deviere fericită. Mica minune a zilei a avut loc în minutul 78, când Popovici, la una din primele atingeri după intrarea pe teren, a centrat perfect pentru capul lui Cârstea și acesta a reușit, finalmente, să marcheze în tricoul Politehnicii! Putea să fie 3-0 chiar pe final, când Zaluschi a bătut inteligent o liberă până la Scutaru, acesta a ales o centrare în locul unui șut și Ilie nu a reușit să cadreze mingea trimisă din interiorul careului. Ultimele minute nu au mai adus nimic, astfel că alb-violeții au obținut victoria și promovarea matematică.

Așadar, meci decent astăzi, echipa evoluând per ansamblu rezonabil, chiar dacă m-aș fi așteptat la un mic galop de sănătate în fața unui adversar de asemenea calibru. Dacă titularizarea lui Fuchs s-a dovedit o eroare, el nefiind chiar ideal pentru jocul pe flanc, astfel că Velcea a făcut din nou modificare înainte de pauză, Boștină a fost rezonabil în avanposturi și Popa, chiar de nu a strălucit, a reușit primul său gol pentru Poli. Nici Zaluschi nu s-a prezentat rău, mai ales la recuperare și la aerisirea mijlocului, dar pasele sale s-au dovedit în multe rânduri dezamăgitoare. Problema constanței se poate aplica oricând și unor jucători ca Sandu și Rocha, care conlucrează bine, dar nu iau mereu cele mai înțelepte decizii, încurcându-se prea mult în driblinguri sau tergiversând momentul centrării. Și așa, Rocha a fost decisiv astăzi, deci merită să fie numit omul meciului. Felicitări și lui Rover, care sper că prin marcarea acestui gol va căpăta puțin mai multă încredere, ca să vedem și noi puțin mai multă calitate în jocul său. Și aș mai aprecia efortul lui Dobricean, care îl scoate mai mereu în evidență, și atunci când are mai puține reușite.

Bravo Poli!

Poli: Kirev (6) - Mera (5,5), Scutaru (6),  Ilie (5,5), Sandu (6) - Fuchs (5), Dobricean (6), Zaluschi (6), Pătraș (5,5) - Boștină (5,5), Popa (6)

Schimbări:

Cârstea (6) pentru Fuchs (min 38)
Rocha (6,5) pentru Pătraș (min 45)
Popovici pentru Boștină (min 75)

P.S. Mai avem nevoie de un punct pentru promovarea matematică, se pare că m-am hazardat nițel. Elanul ăsta, bată-l vina.

11 mai 2012

Poli II - FC Caransebeș 2:2 (1:0)

După amar de vreme am ajuns și eu să-i mai văd pe junii noștri violeți, care s-au înfruntat astăzi cu o vecină de clasament. Prima mea surpriză a fost prezența în primul unsprezece a doi jucători pe care îi consideram de multă vreme rebuturi, anume Leagu și proaspă revenitul Cobliș. Mi-e greu să înțeleg ce calități și performanțe îi recomandă pe cei doi, care nici măcar nu mai au vârstă de potențiale talente, și nici n-au evoluat  deloc  ca fotbaliști în mulții ani de fotbal la Poli II. În rest, printre titulari am zărit destule nume cunoscute de la echipa de juniori A de anul trecut, astfel că eram chiar curios să văd ce fel de progrese au făcut acești băieți.

Din păcate, meciul a fost unul destul de anost în prima repriză, poate și datorită căldurii sufocante de la ora șase. Perioadele de dominare au alternat, dar nu s-a remarcat vreo viziune anume de joc, astfel că echilibrul s-a menținut până aproape de pauză. Atunci, fără a fi prevestit în mod deosebit, a picat primul gol al meciului, în favoarea Politehnicii. Faza a pornit de la o pasă deosebit de bună a lui Silaghi, am impresia, care a deschis în dreapta un coechipier, acesta a centrat lung, balonul a ajuns cumva la Szalkai, nouarul nostru a șutat destul de neconvingător, dar șansa a fost de partea noastră, mingea poposind la Velici, care a finalizat din câțiva metri.

Încurajați de avantajul de pe tabelă, tinerii poliști puteau să mai marcheze o dată la cinci minute după reluare, însă Dubei a trimis cu capul fix pe portar dintr-o poziție foarte promițătoare. În minutul 53, această ratare s-a răzbunat pe noi, căci o minge șutato-centrată spre poartă a fost deviată de un jucător advers, de lângă Iovan, și Cobliș plasat prost n-a avut nicio șansă să mai intervină. Vucea putea profita de o gafă defensivă în minutul 60, dar nu a fost inspirat și a trimis spre poartă dintr-o poziție care sugera posibilitatea driblării portarului, acesta din urmă reușind să intervină. Meciul s-a domolit apoi, în perioada modificărilor, dar aș zice că Poli părea mai stăpână pe sine, și dacă Leagu ar fi controlat cât de cât măcar una din cele două contre supranumerice, probabil am fi beneficiat de cel puțin încă o pereche de ocazii. Așa, a trebuit să sosească minutul 80, când Velici l-a pus în dificultate pe portarul advers, dar acesta a reușit să respingă. Trei minute mai târziu părea că Poli a marcat golul victoriei, după un corner de pe stânga, mingea fiind șutată întâi de Dubei, parată, ca apoi proaspăt intratul Radosav să trimită asemeni colegului său, iar deși mingea a fost din nou respinsă de portar, de această dată a făcut-o după depășirea liniei porții. N-avea însă să fie un final liniștit de meci, precum a prevestit marea ocazie a oaspeților din minutul 85, când mingea s-a scurs prin fața porții noastre. Culmea, când lucrurile păreau sub control, o serie de greșeli în lanț a permis cărășenilor să egaleze din nou. Totul a plecat de la un aut bătut slab de Dăruială, mingea a ajuns la Staicu, marcatorul primului gol, acesta l-a fentat pe același Dăruială și a tras un șut mai puțin decât cutremurător către colțul scurt, dar din nou Cobliș, prost plasat, nu a mai putut interveni.

Poate că nu a fost un egal chiar meritat, dat fiind că alb-violeții au avut victoria în mână, dar per ansamblu jocul de astăzi a fost unul echilibrat. Dacă dezamăgirea resimțită față de Cobliș și Leagu nu e chiar demnă de a fi notată, aș remarca și rolul nefericit pe care l-a avut Dăruială la golul egalării. În rest, aș mai spune că Vucea și Damian au fost puțin activi în joc, în vreme ce restul jucătorilor s-au prezentat onorabil. Dubei mi s-a părut foarte solid în apărare, mai important decât Iovan grație taliei sale, și l-aș desemna omul meciului. Chiar dacă mijlocul n-a strălucit, Stancu a fost activ la recuperare, în vreme ce Silaghi a reușit să deschidă câteva atacuri interesante. Szalkai a muncit mult în flanc, a reușit și destule treceri, dar a fost trădat de calitatea centrărilor, în vreme ce Velici a părut a fi un constant pericol pentru adversari și s-a mișcat bine în zona careului advers. De apreciat reușita tânărului Radosav, care evoluează în aceste zile și la juniori, de nu mă înșel, precum și faptul că a reușit să marcheze la chiar prima atingere de balon.

Avem o echipă interesantă la Poli II, care în efectiv complet, cu juniorii plecați la competițiile de final de sezon, cu siguranță arată periculos. E și motivul pentru care s-a reușit această revenire spectaculoasă în retur, deci mă declar curios să văd ce le rezervă viitorul acestor jucători - atâta timp cât le este permis să aibă unul în culorile Politehnicii.

Poli: Cobliș - Dăruială, Dubei, Iovan, Damian - Vucea, Silaghi, Stancu, Szalkai - Velici, Leagu

Schimbări:

Opriș pentru Vucea
Radosav pentru Leagu
(și altele)

5 mai 2012

Juniori A: Poli - Gaz Metan Mediaș 5:0 (1:0)

Juniorii au început drumul spre finală prin turneul zonal ce este organizat chiar la noi în oraș, iar în primul meci i-au avut ca oaspeți pe cei din Mediaș. Deși e primul meci al juniorilor mai mari (generația '93) pe care îl văd anul acesta, n-am prea avut probleme în a recunoaște jucătorii din teren. Și asta deoarece cam toți au evoluat mai mult sau mai puțin pe la Poli II, iar pe Belu cred că îl știe toată lumea deja.

Prima ocazie au avut-o oaspeții, când un jucător medieșan și-a reglat șutul spre poarta noastră. Poliștii au răspuns prompt print-un joc frumos, combinativ și au pus mare presiune pe adversari. Coșovanu a executat perfect 3 cornere, dar loviturile de cap ale fundașilor Bocșan și Belu în două rânduri au fost oprite in extremis. Mucsi a avut și el șut frumos ce a ratat de puțin poarta. Golul a căzut în minutul 13, când Artean a plasat foarte bine o lovitură liberă peste zid și pe colțul porții.

După aceasta însă, violeții au lăsat-o mai moale, au ținut prea mult de minge, astfel că ocaziile au fost mult mai rare. Mai mult, oaspeții puteau egala puțin înainte de pauză, dar Ostafie a reușit să blocheze adversarul direct.

Meciul se echilibrase, dar în repriza a doua după al doilea gol al nostru, medieșenii au căzut complet și n-au mai contat deloc. În ciuda numeroaselor goluri, mie nu mi-a plăcut ce-am văzut. Deși jucătorii noștri au talent, jocul în echipă a fost cam absent și a fost înlocuit de mult individualism, în special la cei care nu s-au perindat prea mult pe la echipele de seniori. Acest lucru mă cam îngrijorează pentru că scopul echipelor de juniori nu e să adune laolaltă cei mai buni tineri, ci să formeze jocul în echipă. Astfel, nu mă miră că Stoicov nu era mulțumit de aportul acestora când veneau la Poli II. Dacă Mucsi astăzi și-a permis să-și dribleze adversarii chiar de în jumătate din cazuri a pierdut mingea, când l-am văzut la echipa secundă, de-abia a ajuns la minge. O altă diferență e cea de atitudine. Poli II joacă tot meciul la fel, indiferent de avantajul pe tabelă. La juniori însă, s-a jucat fotbal doar până la primul gol, apoi jocul s-a pierdut în individualități.

Și golurile înscrise spun aceeași poveste, ele nefiind urmare a unei construcții elaborate, ci mai mult au venit întâmplător. Astfel, primul gol din repriza secundă a căzut la prima ocazie a nostră, la vreo 10 minute după fluierul de început. Mingea este respinsă până la Artean, iar acesta pătrunde egoist, dar șutul său este unul spectaculos, lovind transversala și căzând, se pare, în spatele liniei. Apoi Coșovanu interceptează o pasă aiurea și pătrunde pe un contraatac supranumeric, apoi îl valorifică pe Lupancu în fața porții. Cam la fel s-a întâmplat și la golul 4, când Mucsi a fost la finalizare cu o execuție spectaculoasă cu exteriorul în diagonală aproape de bară. O fază mai interesantă a fost golul 5, când Belu a recuperat excelent, și-a lansat partenerul în bandă, care l-a găsit pe nou intratul Radosav în careu, iar acesta a înscris.

După atâtea critici ar trebui să laud și evoluția unor jucători a căror atitudine mi-a plăcut. Belu a jucat foarte bine și n-a avut absolut nici o problemă pe partea lui, dar și-a ajutat echipa și în atac. Merită menționat și colegul său din cetrul apărării, Bocșan, care e mai tânăr decât ceilalți colegi ai săi fiind născut în 1995 și care a avut o evoluție solidă. La mijloc, Constantinescu și-a coordonat bine echipa și doresc să-l văd mai mult la Poli II și, de ce nu, la prima echipă. Paul Coșovanu mi s-a părut omul meciului, cu numeroase pase de gol și recuperări, iar de partea cealaltă de teren, Zele a fost o surpriză plăcută în rolul de căpitan.

Urmează Severinul apoi Universitatea Cluj și sper să fie o altă atitudine, iar eu să mă fi înșelat în privința criticilor. Altfel, mă tem ce va fi când vom da de o echipă mai tare.

Bravo Poli!

Poli: Ostafie - Belu, Bocșan, Oberșterescu, Zele - Coșovan, Constantinescu, Artean, Lupancu - Pleșcan, Mucsi

Schimbări:
Radosav pentru Pleșcan
Precupanu pentru Mucsi
Neamțu pentru Constantinescu
Stănilă pentru Oberșterescu
Călușaru pentru Artean

Chindia Târgoviște - Poli 1:2 (0:1)

În această "zi frumoasă pentru fotbal", alb-violeții și-au trecut în cont o victorie importantă în condiții normale de viață, care ne menține cu opt puncte avans în fața urmăritoarei Gaz Metan Severin. Cu doar cinci meciuri rămase, dintre care unul câștigat deja la masa verde cu Arieșul Turda și două cu echipele care se luptă să eviteze retrogradarea, e puțin probabil ca alb-violeții să mai piardă din mână această poziție secundă, exceptând surprizele de ordin iăncesc.

Poli a jucat destul de solid astăzi, în fața unui adversar lipsit de prea multe idei, și a deschis repede scorul, în minutul 9, după ce târgoviștenii aplicaseră ceva presiune la două lovituri de colț. Atunci, Chiș a centrat dintr-o liberă de pe stânga, Axente a trimis bine cu capul spre poartă, portarul advers a respins, însă doar până la Ilie care, finalmente, a reușit să-și deschidă contul golurilor pentru club. După ce debutantul Petcuț a primit un galben pentru o intrare rudimentară la mijlocul terenului, gazdele s-au trezit cerând penalty la o împingere ușoară cauzată de Kirev în careu, într-o fază în care orice arbitru lucid ar fi dat ofsaid, deoarece un jucător accidentat al gazdelor zăcea în dureri în fața portarului nostru și l-a împiedicat să joace faza. Inepțiile arbitrărești au continuat, iar după ce Mera a primti un galben gratuit, a urmat încă unul pentru un fault inutil la mijlocul terenului, dar de această dată cu consecințe mai grave, căci Petcuț s-a văzut eliminat. Trecând peste inutilitatea intervenției și întrebarea pe care o pun deja meci de meci când aduc în discuție mijlocașii centrali (începe cu G și se termină cu orobsov), eliminarea nu mi s-a părut justificată. Din fericire, gazdele n-au prins aripi, iar până la pauză doar Pătraș a mai încercat vreo poartă, printr-un șut de la distanță.

Reluarea s-a dovedit explozivă, astfel că destinul partidei s-a cam și pecetluit în primele cinci minute ale reprizei secunde. În încă primul minut al mitanului, gazdele au construit o fază pe flancul lor drept, au centrat în careu și din doar câțiva metri, cu poarta goală, experimentatul Verdeș a trimis cu capul peste. La faza următoare, defensiva noastră a fost în continuare năucă și un alt târgoviștean s-a trezit în poziție de singur cu portarul, dar a trimis slab și mingea a trecut peste. Replica necesară a alb-violeților a sosit în minutul 49, când Sandu a trecut de doi adversari în flanc, i-a pasat lui Axente, acesta a întors în centrul careului la Chiș, care a șutat, mingea fiind deviată în corner. Acesta a fost executat de Pătraș și Mera a luat fața unui fundaș indecis, a băgat genunchiul la înaintare și a marcat golul desprinderii. De aici încolo jocul s-a liniștit, Chindia nu a dat dovadă de suficientă forță pentru a depăși apărarea noastră bine organizată, și Poli a încercat să surprindă pe contre, dar cu viteza lui Axente a trebuit să ne mulțumim în a păstra balonul cât mai mult. Gazdele au mai avut o șansă prin același Verdeș în minutul 62, ca un sfert de oră mai târziu un alt fotbalist al târgoviștenilor să trimită în bară, după ce s-a descotorosit de Dăruială. Le-a fost dat până la urmă celor da la Chindia să marcheză, căci în minutul 90+2, apărarea noastră a fost foarte permisivă, i-a oferit ocazia lui Mladen să facă un slalom și să paseze în careu de unde Negoescu i-a luat fața lui Sandu și a marcat.

Așadar, o victorie destul de bună, zic eu, deși au lipsit câțiva jucători importanți, în persoanele lui Scutaru și Popovici. Nu ar fi nimic major de imputat nimănui, exceptând poate prestația ștearsă a lui Popa, care nu s-a văzut delco în joc. Omul meciului îl declar pe Mera, care în formlua lui preferată de joc, adică cea cu nouă/zece apărători, a fost decisiv în apărare și a mai și marcat golul care s-a dovedit a fi al victoriei. Chiș, Pătraș, Axente, Poparadu și celălalt marcator, Ilie, au avut la rândul lor prestații apreciabile.

Cum nu vreau să aduc în discuție declarațiile reprobabile ale lui Iancu din ultima vreme, mă rezum la a spune că poate ne este dat și nouă să vedem o victorie pe Dan Păltinișanu etapa viitoare, după această secetată care s-a prelungit deja timp de patru partide.

Bravo Poli!

Poli: Kirev (6) - Dăruială (5,5), Ilie (6,5), Mera (7), Sandu (5,5) - Chiș (6), Poparadu (6), Petcuț (4), Pătraș (6) - Axente (6), Popa (5)

Schimbări:

Zaluschi (5,5) pentru Popa (min 52)
Cârstea pentru Axente (min 73)
Rocha pentru Pătraș (min 87)
Google+