28 noiembrie 2006

Rezumat de tur

Revin cu o scurta opinie despre meci si cu niste statistici ce imi apartin.
Infrangerea de la Vaslui cade cu siguranta in aceeasi categorie cu egalurile in compania Farului si a Nationalului, respectiv a infrangerii cu Otelul, aceea a punctelor daruite. Gazdele nu au pus in pericol poarta lui Popa decat arareori, trimitand un singur alt sut pe poarta in afara de gol. In ceea ce priveste faza in cauza, vina ii apartine in totalitate unui Emeghara foarte blazat, care a oferit pe tava mingea tanarului atacant vasluian (Neagu). Din pacate, Eme a debordat in erori sambata, confirmand pasa proasta prin care trece. O grija in plus pentru infruntarea cu Steaua. Faza "revoltatoare" cu copilul de mingi nu doresc sa o comentez; doar invata sa devina fotbalisti profesionesti, de ce sa difere cu ceva in educatie? Nu vreau sa las loc de interpretare, gestul lui Eme a fost unul de prost gust, dar dupa asa o partida avea de unde sa aiba nervi.
Vreau sa prezint acuma un set de note si de medii pe care le-am acordat alb-violetilor care au evoluat in acest tur, precum si o opinie sumara asupra prestatiilor lor individuale, per ansamblu.


Alexandru Badoiu (4 meciuri, media 5): O achizitie care promitea mai mult decat a oferit, Badoiu nu a convins nici la echipa mare, nici la echipa a doua, unde a evoluat mai des. Chiar daca este rapid si are o tehnica destul de buna, pur si simplu nu se ridica la nivelul celorlalti jucatori care joaca pe aceste posturi. Si sa nu te ridici la nivelul lui Radoi este totusi o performanta, considerand mai ales anii de experienta pe care ii are in plus.


Jonathan McKain (14 meciuri, media 5,79): McKain a inceput sezonul foarte bine, ceea ce s-a putut remarca si prin faptul ca a fost rechemat la Nationala. Meciul slabut facut cu Dinamo si absenta din urmatoarele doua etape nu par sa-l fi scos din ritm, el reusind o partida foarte buna cu CFR Cluj. Pana la finalul turului a evoluat constant bine, exceptand intalnire cu Otelul, cand a reusit acel autogol impresionant. Cred ca McKain ar putea fi un jucator de clasa, daca s-ar concentra la fel de bine in toate partidele, in ciuda faptului ca nu este foarte rapid. Totodata, cred ca el este titularul de drept din centrul apararii.


Dan Alexa (15 meciuri, media 6): Pe cat de controversat a fost cand a venit (i-am criticat la momentul respectiv pe cei "de rasa superioara" si mare "moralitate"), pe atat de important s-a dovedit a fi in angrenajul echipei. Exceptand partida cu Dinamo, Alexa mi-a placut cel mai mult dintre toti alb-violetii care au evoluat in acest tur. A jucat constant bine, cu multa determinare si cu o mare eficacitate, si nu ma feresc sa spun ca merita sa fie la echipa Nationala, uitandu-ne la acest parcurs excelent din tur. Ovidiu Petre, predecesorul sau pe acest post, desi este iubit de toti mai marii antrenori (am vazut noi de ce e in stare), nu este capabil sa joace la acelasi nivel meci de meci, si este mult prea fragil pentru postul pe care il ocupa. Singura problema cu Alexa sunt cartonasele galbene (cateva primite doar pentru reputatie), care se aduna la un ritm destul de ingrijorator.


Silviu Izvoranu (14 meciuri, media 5,57): Desi exista multi care sunt complet nemultumiti de randamentul lui Izvoranu, eu nu ma numar printre acestia. In primul rand, deoarece apreciez determinarea si devotamentul sau, risipa de efort, dar si datorita faptului ca nu este complet lipsit de reusite. Imi vine greu sa il compar cu Alexa, deoarece sunt jucatori de profil diferit - in esenta. Marele pacat al lui Izvoranu este tot lipsa de concentrare, care duce la irosirea destulor mingi usoare. Este totusi un jucator tanar si ne ramane sa speram ca va creste in joc, cat si in constanta.


Stefan Grigorie (13 meciuri, media 5,27): Dezamagirile turului, el cu Balace. Aveam complet alte pretentii de la un jucator de calibrul si talentul lui Grigorie, insa in afara de cateva mostre rare, a avut foarte putin de oferit. La asta se adauga si deja arhi-cunoscutele lui escapade nocturne, care - imi pare rau sa o spun - nu se pot ierta in contextul unor astfel de prestatii. Cu un Grigorie la nivel normal, eram lejer pe locul doi. Din 13 partide, doar doua au fost cu adevarat bune, ceea ce este foarte ingrijorator.


Gabriel Caramarin (15 meciuri, media 5,53): Alt jucator prea-hulit, in primul rand datorita prestatiilor foarte subtiri din sezonul trecut, dar si din cauza relatiei apropiate cu Olaroiu. Nu imi place sa fiu Gica-contra, dar eu unul apreciez jocul lui Cara din acest tur de campionat ca fiind destul de bun, indeosebi in ultimele partide. Cred ca ar trebui sa acceptam ca apogeul sau a venit si s-a dus cat a evoluat la FC National si pentru a redeveni un jucator de lot national, ar trebui sa se reinveteze - ceva exceptional de dificil de facut. Ramane insa unul din putinii jucatori din lotul lui Poli, capabili de "sclipiri" de geniu si daca ar reusi sa inscrie cateva goluri, cu siguranta ar creste din nou in ochii tuturor.


Mihaita Plesan (10 meciuri, media 5,70): Am sperat cu totii ca echipa sa se schimba la fata odata cu revenirea lui Plesan, dar, din pacate, nu a fost sa fie asa. Contributia decarului este una consistenta, insa insuficienta, intr-un final. Toti cei care spun ca nu isi merita banii mai trebuie sa isi primeasca replica pe masura din partea lui Plesan, dar pe mine, cel putin, m-a convins deja. Chiar daca are problema "egoului", tipica la jucatorii foarte talentati, ramane un artist muncitor, dedicat artei sale.


Marius Popa (17 meciuri, media 6.03): Cel mai bun jucator al acestui tur de campionat, alaturi de Alexa, Popa a evoluat consecvent bine in toate partidele disputate. A primit doar zece goluri, in contextul in care a avut o aparare solida, dar a si salvat echipa de la cateva infrangeri foarte neplacute (partidele cu Jiul, Gloria si CFR Cluj ar fi de referinta). Zvonurile cum ca ar putea parasi echipa la iarna ar face bine sa ramana la nivelul de zvonuri, pentru ca Popica nu a dovedit doar (din nou) ca este un portar de valoare, ci si-a gasit si un loc aparte in sufletele noastre, fiind un om de bun-simt, devotat culorilor alb-violet. (cel putin pana la proba contrarie)


Ifeanyi Emeghara (17 meciuri, media 5,82): In speranta ca Eme trece doar printr-o pasa mai proasta, tin sa laud prestatiile lui din acest tur de campionat, cu cateva exceptii - Dinamo si Vaslui sunt doar doua exemple. Nu este de neinlocuit, dar comaparand cu ce aveam, ne putem da seama unde riscam sa ajungem daca il dam. Si daca e de dat, oriunde numai nu in tara. Cred ca toata lumea s-ar bucura daca ar ajunge intr-un campionat puternic.


Sorin Radoi (7 meciuri, media 5,43): Nu cred ca este o optiune foarte buna pentru postul de fundas dreapta, dar cand joaca cu determinare poate sa joace binisor. Este insa usor de depasit si nici la echipa a doua cand l-am vazut nu a reusit sa se impuna. Sa speram ca tineretea e de vina, desi nu sunt convins.


Andrei Cristea (15 meciuri, media 5,30): De cand a venit am avut dubii serioase asupra calitatilor sale de atacant si acestea nu au facut decat sa se adevereasca. Cu putine exceptii, Cristea a dovedit ca nu are loc intr-o echipa cu ambitii atat de mari, in primul rand deoarece nu are ceea ce ii trebuie unui atacant: oportunism. Este un jucator tanar, am facut o afacere decenta, financiar vorbind, aducandu-l, dar mi se pare trist ca trebuie sa ne bazam pe el meci de meci.


Silviu Balace (17 meciuri, media 5.18): Daca este ceva ce nu inteleg este motivul pentru care atat Cartu, cat si Artimon il tortureaza pe Balace, introducandu-l in fiecare meci. Este clar ca nu se afla intr-o perioada de gratie. Practic, am jucat in fiecare meci cu un om in minus. Nu-mi place s-o zic, dar asa este. Nicio evolutie convingatoare in acest tur! Nici una! Si il tinem pe Bus la echipa a doua, care acuma vrea sa plece. Stiu despre ce vorbesc, am vazut tanara vedeta in actiune, si chiar daca nu e un jucator fantastic, merita cel putin o sansa in contextul evolutiei lui Balace. Imi pare rau pentru Silviu, dar trebuie sa inceapa sa joace fotbal, nu doar sa fuga aiurea pe teren.


Gheorghe Bucur (13 meciuri, media 5,42): Fostul golgheter al maretului nostru campionat pare sa fi intrat intr-un ritm mai bun in aceste ultime partide, insa trebuie sa joace bine sustinut ca sa confirme - in sfarsit - ca stie fotbal. Eu nu ma indoiesc de asta, a dovedit de multe ori ca poate decide o partida prin pura inspiratie, ca un atacant veritabil, dar are nevoie de consecventa.


Adrian Olah (14 meciuri, media 5,46): Olah a crescut si el in joc, fata de sezonul trecut, si se dovedeste a fi un membru tot mai important al echipei. Mi-am dat seama cat de important este atunci cand a lipsit si Radoi a intrat in locul lui. Diferenta de multe stratosfere! Totusi, dat fiind ca este unul dintre cei mai tehnici jucatori ai echipei, cu un control foarte bun al balonului, sper sa aiba mai multe reusite in meciurile care urmeaza.


Ersin Mehmedovici (13 meciuri, media 5,77): Desi a evoluat foarte bine aproape in fiecare meci, soarta pare sa-i fi fost decisa deja. Este pacat ca va trebui sa ne lipsim de el, dar sper ca plecarea sa va aduce cu sine promovarea lui Mera de la Poli 2 - un jucator de mare viitor. Sa joace bine in meciul cu Steaua si toata lumea il va tine minte asa cum merita sa fie tinut minte.


Gabriel Canu (6 meciuri, media 5,75): Canu a inceput sa-si reintre, incet, incet, in forma, in ciuda prestatiei slabe din partida de la Vaslui. Important este sa continue asa, pentru ca va ramane fara "adversar" la postul de fundas central, odata cu plecarea lui Mehmedovici. Daca va fi acel Canu din perioada lui Olaroiu, nu ar trebui sa ne facem prea multe griji.


Mansour Gueye (14 meciuri, media 5,54): Si uite ca am ajuns s-o spun: nu mi-e rusine de Mansi! A inceput mai greu, pacatuieste in continuare, dar, cumva, se remarca pe teren si prin altceva decat ofsaiduri si rateuri. Ofera "elementul surpriza" de care ai nevoie atat de mult, mai ales intr-un meci strans. Chiar daca uneori i se urca la cap, reusitele au fost mai multe decat ne-reusitele; daca ar incepe sa si marcheze, cred ca l-am iubi cu totii, din nou.


Mircea Oprea (11 meciuri, media 5,67): A avut aparitii decisive in repetate randuri, dar ca titular nu reuseste sa confirme. Nu stiu daca Oprea este un jucator foarte valoros - adica stiu, nu este - dar joaca din pasiune si cu multa daruire, ceea ce, adesea, compenseaza. Are probabil si cel mai bun joc de cap din echipa, deci poate contribui la fazele fixe. Sper sa ne salveze si cu alte ocazii.

Naidin, Gluscevici si Soporan au mai bifat cateva prezente, dar insuficient pentru a stabili o medie.

Cea mai buna prestatie a fost cea din meciul cu CFR, unde media notelor a iesit 6,11 si cea mai slaba partida a fost cea cu Pandurii, 5,31. Media mediilor (!) meciurilor (tripla aliteratie!) este 5,58 , fata de 5,40 in returul 2006.

Cam atata am de spus despre evolutiile din tur. In mare, mai bune decat returul trecut (nu ca ar fi fost greu sa fie mai bune), desi mai este loc de imbunatatiri. Poli sufera in continuare la jocul de echipa si asta se vede, mai ales in exprimarea pe teren. La o adica, nu poate Plesan sa dribleze chiar toata echipa adversa.
Avem urgenta nevoie de o solutie pentru postul de mijlocas stanga si inca un atacant. Afirmatia de astazi a domnului Iancu, despre cum nu vom face transferuri, ma ingrijoreaza putin, pentru ca iar ne jucam cu extremele. Mai avem nevoie de cel putin acesti doi jucatori si sper sa fie cineva care sa insiste pe aceasta tema. Oricine...

25 noiembrie 2006

FC Vaslui - Poli

FC Vaslui - Poli 1-0

Si final de tur. Cum nu am vizionat inca partida, ma voi rezuma la sentimentele cu care m-am confruntat in aceasta duminica.

Sunt, in primul rand, trist. Dezolat, chiar. Ne aflam exact acolo unde eram acuma un an, dupa "incoronarea" regelui. Sfarsit relativ pozitiv de tur, antrenor nou, ceva mai multa determinare in joc si aproape acelasi numar de puncte. Asta in conditiile in care am adus un inchizator superior celui pe care il aveam, l-am achizitionat pe unul dintre cei mai buni mijlocasi de creatie de la Dinamo si am intregit lotul per ansamblu. Progres? Din parti. Nici in clasament, nici in joc.

Urmeaza doua partide din retur, din care - cu noroc - vom obtine trei puncte. Nu imi fac sperante la un rezultat pozitiv din Ghencea, considerand atat jocul pe care il prestam, cat si cativa factori externi. Poate un egal. Poate. Mi-a placut mereu sa cred in imposibil, dar undeva cred ca trebuie sa te opresti; macar pentru a-ti aduna din nou puterile.

Voi reveni cu alte opinii si niste statistici dupa ce voi fi vizionat partida de la Vaslui.

In alta ordine de idei, Poli 2 a terminat turul Ligii secunde pe locul 12, cu 22 de puncte, dupa rezultatul de egalitate, 0-0, de la Hunedoara.

18 noiembrie 2006

Poli - UTA

Poli - UTA 2:0 !!!

O victorie esentiala pentru Poli, astazi, in fata a 30 de mii de suporteri, prin golurile marcate de Plesan si Mansour.

Debutul partidei i-a gasit pe alb-violeti luand cu asalt poarta aradenilor, polistii obtinand un numar neobisnuit de mare de cornere si lovituri libere din preajma careului; acestea nu au adus deschiderea scorului, dar au marit presiunea asupra aradenilor. Astfel, un numar greu de identifica al UTei s-a trezit lovindu-l pe Radoi in careu, iar la semnalizarea tusierului, centralul a eliminat numarul 9 al oaspetilor (care nu parea sa aiba de-a face cu faza), dar nu a acordat si penalty-ul care s-ar fi cuvenit. Cred ca ne-am obisnuit deja cu aceste carente ale arbitrajului romanesc. Poli a continuat atacurile, iar in minutul 24 Bucur este deschis excelent, atacantul nostru face un sprint exceptional si ajunge mingea inainte sa iasa in afara terenului, o recentreaza, iar Plesan vine in viteza si finalizeaza! Faza discutabila a partidei s-a produs insa chiar inainte de gol, cand Alexa a avut o intrare dura, cu mana, la un adversar si oaspetii au cerut eliminarea capitanului nostru de astazi. Banuiesc ca se putea da, asa cum se poate da orice, aproape oricand; ramane insa decizia centralului, cu valoare compensatorie, as spune. Repriza a continuat cu alb-violetii la timona, desi ocaziile nu s-au inghesuit sa apara. Doar finalul mitanului ne-a mai oferit motiv de satisfactie, cand sutul lui Radoi a mers putin pe langa vinclul portii aparate de Tudor.

Spre dezolarea mea, repriza secunda a inceput prost si a continuat prost pentru Poli. Aradenii preluasera initiativa si noi paream incapabili sa dam o replica pe masura - cu atat mai ingrijorator, daca luam in considerare ca UTA juca in 10. Atacurile oaspetilor au fost insa sterile, mai ales datorita prestatiilor foarte bune ale lui Canu si McKain. Am tremurat serios doar atunci cand o minge a poposit pe bara lui Popa, dar totul s-a dovedit a fi un foc de paie, caci Mansour, intrat la pauza, a inscris pentru 2:0 la a doua actiune mai consistenta a reprizei pentru Poli! Din acest moment meciul s-a linistit considerabil, doar acelasi Mansi fiind aproape de a mai inscrie inca o data - preluarea deficitara l-a impiedicat.

Poate ca unii isi doreau mai mult, dar Poli a fost astazi o echipa extrem de pragmatica. Determinarea si pasiunea aratate in primele 45 de minute au fost exemplare, din partea ambelor echipe, indeosebi insa din partea alb-violetilor. Doresc sa remarc trei jucatori, in mod aparte: in primul rand, pe Gigel Bucur, care a fost, in opinia mea, omul meciului; a contribuit decisiv la ambele goluri, partida deosebita facuta astazi fiind in nota ultimelor sale evolutii, adica bune! Sper ca, in sfarsit, si-a revenit Gigel. Apoi, aportul defensiv al lui McKain mi s-a parut esential, el reusind sa se opuna majoritatii fazelor ofensive ale oaspetilor. Iar al treilea jucator, care m-a surprins poate cel mai mult, a fost Sorin Radoi; nu l-am mai vazut niciodata jucand cu atata daruire, cu atata entuziasm ca in aceasta partida. O astfel de atitudine iarta multe greseli.

Nu imi doresc sa remarc nimic negativ, mentionez doar ca ma ingrijoreaza erorile lui Emeghara din ultimele doua partide. Sper sa nu il afecteze asa de mult zvonistica romaneasca.

La final, dar nu in ultimul rand, aplaud succesul lui Artimon. Nu vreau sa intru in analize tactice, pentru ca ar fi complet inutil Doresc doar sa remarc faptul ca echipa se exprima altfel, de cand a preluat el fraiele destinului. Probabil este vorba de acea comunicare cu jucatorii, de care duceam atata lipsa. Ne ramane doar sa speram ca putem fi consecventi si ca, in cazul unei infrangeri, ne putem redresa in timp util.

Pana la urmatoarea partida, sa mai savuram putin victoria de astazi. Dulce, oricum ai gusta-o.

Forza Viola!

12 noiembrie 2006

Contemplatiune despre noi

O contemplatiune, precum am promis.

Am reusit sa vizonez partidele cu Jiul si Farul, adica partidele de debut (in campionat) ale lui Artimon. Daca in privinta meciului cu petrosanenii nu am mai nimic pozitiv de remarcat (cu exceptia prestatiei lui Popa, eventual si a golului spectaculos marcat de Bucur), meciul cu Farul a fost unul mult mai dureros.

E normal sa nu ai prea mari pretentii cand nu joci nimic, cum a fost cazul primei partide mentionate, dar sa irosesti puncte pe care, de altfel, le-ai fi "meritat", iti lasa un gust mult mai amar. De exemplu, acuma ma uit la clasament si ma gandesc ca eram pe 3 daca invingeam Nationalul si Farul - doua meciuri in care am oferit puncte cadou adversarilor.

Cred ca doar Plesan sau Grigorie ar putea face diferenta in faza ofensiva. Problema este ca in timp ce unul isi revine inca dupa o accidentare, celalalt pare complet iesit din forma. In momentul in care macar unul dintre ei va evolua la potential maxim, cred ca Poli va putea invinge orice echipa non-SDR (Steaua, Dinamo, Rapid pentru neinitiati). Vorba lui Cartu, nu doar atacantii dau golul, si atat Grigorie, cat si Plesan sunt jucatori capabili sa inscrie.

Desi, daca revenirea lui Caramarin nu e doar un foc de paie...

Saptamana viitoare vine meciul pe care il asteptam de o vreme si pe care am convingerea ca il vom castiga. Dorinta imi este sa o facem clar, pentru ca noi, suporterii, avem nevoie de un rezultat mare cu UTA, chiar de acestia nu reprezinta o forta deosebita.

Ca o ultima idee, la "Nationale" avem doar doi reprezentanti, ambii portari: Popa la "baietii mari" si Pantilimon le Tineret. Nu sunt convins ca abordarea lui Sandoi, aceea de a lua jucatorii din "Liga 1" pe simplul criteriu ca evolueaza la echipele lor, este unul sanatos. In mare, jucatorii selectionati sunt slabuti si au avut evolutii mediocre de-a lungul sezonului. Sper sa fiu contrazis, dar sunt convins ca un fundas precum Mera ar fi avut loc in aceasta asa-zisa reprezentativa.

P.S. Mai are cineva impresia ca i s-ar putea pregati o "debarcare" lui Mehmedovici? Altfel nu inteleg de ce s-a infipt Canu atat de bine in echipa.

"U" Craiova - Poli

Craiova - Poli 0:1 !!

Revin cu o contemplatiune mai pe seara.

Hai Poli!

8 noiembrie 2006

3 noiembrie 2006

Misterul judecatii de la FRF

Nu doresc sa intru in detalii, dar recunosc ca ma simt putin buimac dupa decizia "irevocabila si executorie" a baietilor de la FRF, in privinta duo-ului deja arhicunoscut, Abiodun si Shroj. Indiferent cum priveste un neutru aceasta situatie (n-am fost niciodata cu adevarat pentru venirea celor doi, desi poate Abiodun ar fi fost o achizitie interesanta), acesta trebuie sa isi puna o mare intrebare: cum vine ca patru comisii dau dreptate fotbalistilor si una (heh, cea care conteaza) nu da?

Faptul ca ceva este subred la intregul nostru sistem nu cred ca trebuie reamintit. Exemplul de anul trecut, a carui protagonisti au fost tot cei de la FC National, si care a avut la baza un memoriu depus de un alt stranier, Michael Thwaite, a avut un deznodamant cel putin ciudat: dupa ce toate comisiile din Romania au dat dreptate jucatorului, FIFA a decis ca clubul bucurestean este cel neindreptati in situatia iscata. Daca asta nu a distrus complet credibilitatea "comitilor" FRF, atunci ce o va mai distruge?

Revenind la povestioara care oarecum ne priveste, ma intreb de unde au aparut noi probe (in mod mistic, evident) care sa faca o astfel de diferenta si, poate mai important, unde au fost aceste probe la fazele anterioare ale acestei judecati? Presupunand ca decizia a fost luata pe baza acelorasi documente, inseamna ca suntem confruntati cu un grad de ineptie uluitor in cadrul celor patru comisii care au dat dreptate jucatorilor (ar mira pe cineva?).

Cu Iacov trancanind ca vrea despagubiri in valoare de cinci milioane de euro de la Poli pentru ca a permis "inculpatilor" sa se antreneze la Timisoara si Marcel Popescu (impresarul lui Abiodun si Shorj) tunand si fulgerand ca va merge la FIFA, suspansul se mentine la cote inalte. Aproape ca aceasta fabula m-a facut curios chiar si pe mine!
Google+