CR: Șoimii Pâncota - ACS Poli 3:2 d.p. (2:2, 2:1)

Alb-negrii au fost învinși ieri în meciul de Cupă de la Pâncota, reconfirmând temerile exprimate atât aici, cât și în alte zone mai mass-mediatice, cum că jocul echipei suferă mult. Principalul motiv, zic eu, este organizarea în pripă a clubului, tergiversarea semnării contractelor cu jucătorii și, până la urmă, inabilitatea de a prioritiza calitatea înaintea cantității.

Poli a fost condusă cu 2-0 în prima repriză, grație și a unui autogol al lui Petrovic, dar au marcat pe final de repriză prin Enciu, din penalty. Egalarea a venit în prelungirile meciului, golul fiind marcat de Goge, astfel că partida a intrat în prelungirile adevărate. Din păcate, tot gazdele au trecut în avantaj în minutul 97, iar până la final alb-negrii n-au mai avut forța de a reveni.

Echipa care a evoluat ieri a fost următoarea:

Poli: Coca - Iovan, Şeroni, Petrovic, Aniţoiu (46 Miculescu) - Goge, Dobriceanu, Poparadu, Trandu (78 Artean) - Boştină, Enciu.

Vorba în târg e că Bălace se va alătura lotului Politehnicii, iar alături de el ar mai trebui să vină câte o achiziție, două. Mai mult, Velcea declara că nu și-a pierdut speranțele în semnarea lui Zăgrean, care, precum am opinat sâmbătă, ar fi esențial pentru atacul nostru - cu condiția să nu mai aibă suferințe fizice. Așadar, nimic prea concret, iar proaspătul primar al orașului riscă să cadă în propria-i capcană, dacă în loc de promovare, echipa va lupta undeva la mijlocul clasamentului sau chiar mai jos. Dar nu cred că asta reprezintă o mare problemă pentru factorul politic, care găsește mereu nuanțele necesare să iasă curat dintr-un eșec.

Sper doar pentru binele clubului că lucrurile se vor îndrepta cât mai curând și că ne vom putea mobiliza suficient pentru a trece cu cât mai puține pierderi peste turul campionatului. Ulterior, se mai poate lucra. Dar punctual, nu cu buldozerul, că atunci e degeaba.

Amical: Poli - Ripensia 1:4 (1:1)

Chiar de uneori mi-am imaginat cum ar fi la un meci al Ripensiei, niciodată nu mi-a trecut prin gând că voi asista la unul, ca să nu mai vorbesc de a lua parte la un derby Poli - Ripensia. Dar în contextul cotidian al fotbalului românesc în general și al celui timișorean în particular s-a ajuns la a fi posibilă o astfel de confruntare.

Meciul de azi va rămâne unul istoric și nu doar prin prisma numelor celor două combatante sau a ceea ce au reprezentat ele până astăzi. Mai important e ce vor reprezenta ele de acum încolo. Avem două societăți sportive, mânate de iubirea pentru fotbal a unor oameni, un fotbal frumos și romantic precum în perioada interbelică. În aceste vremuri când banul primează, Ripensia și ASU Politehnica se organizează în jurul unor principii, mai presus de toate. Acest an poate însemna revigorarea fotbalului timișorean, în spiritul revoluționar și inovator al orașului.

Ripensia e varianta mai elegantă a acestui spirit, având o organizare mai serioasă. Proiectul e în plan de mai mulți ani și e unul pe termen lung, cu țeluri înalte. Clubul are sponsori, nu doar membri cotizanți, are un statut bine pus la punct, jucătorii au salarii. În schimb, Politehnica e fața mai rebelă, mai "studențească", organizată ad-hoc, dar mânată de o pasiune de nestăvilit. Sunt trăsături clare ale celor două cluburi, ce duc spre regăsirea propriei identități, și implicit legitimează dreptul de a-și purta blazonul sub care joacă.

La fel stau lucrurile și în teren. Ripensiștii se încălzeau grupat, în timp ce poliștii s-au adunat mai greu. Înainte de fluierul de start au fost imortalizate cele două echipe, după ce au făcut schimb de fanioane cu stemele cluburilor. Galben-roșii au început mai bine, controlând cursul mingii. Fundașii Politehnicii au fost adesea depășiți pe flancuri, ceea ce a dus la câteva ocazii mari pentru adversari, dar lipsa de valoare a jucătorilor din fața porții a făcut ca scorul să rămână 0-0. Violeții nu s-au lăsat însă mai prejos, ci s-au bazat pe contraatacuri. Au reușit astfel să deschidă scorul pe la jumătatea reprizei, împotriva cursului jocului. A fost nevoie de o pasă a lui Roti, ce l-a găsit pe Marchiș demarcat viclenește. Acesta a trimis mingea din vole în poarta goală, profitând de ieșirea neinspirată a portarului.

Ripensia n-a hazardat, și și-a continuat jocul, respectând aceiași organizare ca înainte de gol. Cu toate acestea, n-au apărut mari ocazii, până pe finalul reprizei, când la un duel unu la unu, atacantul Ripensiei este dărâmat la marginea careului, căzând în interiorul acestuia. Se oferă penalty, dar violeții protestează, un jucător e eliminat pentru injurii, se face 1-1, iar spiritele rămân încinse în tabăra "studenților".

După pauză lucrurile revin la normal, dar Politehnica nu mai rezistă. Ripensia înscrie repede, depășind apărarea lentă. În urma schimbărilor, violeții nu mai reușesc să lege deloc, iar adversarii acestora înscriu încă două goluri frumoase.

E clar că problema Politehnicii e valoarea jucătorilor, dar concret, vorbim de lentoarea acestora, unii având câteva kilograme în plus. Totuși, în ofensivă nu sunt așa mari motive de îngrijorare. Dacă apărarea adversă nu este așa bine organizată cum a fost cea de azi (și în majoritatea cazurilor probabil că nu va fi), atacanții se descurcă destul de bine, mai ales când sunt serviți de un fotbalist adevărat cum e Rotariu. Apărarea pare în schimb punctul slab, pentru că e nevoie de mai multă coordonare, disciplină și experiență fotbalistică. Având în vedere diferența de pregătire dintre cele două echipe (Ripensia a putut benefica de mai multe amicaluri și antrenamente), rezultatul e unul normal și nu e de disperat.

Din înfrângeri se învață, astfel că această confruntare cu un adversar puternic a fost foarte bine venită. Meciul oficial de duminică împotriva Bazoșului va fi unul foarte important, dar și greu în același timp.

Între timp, să ne bucurăm de faptul că amicalul de azi ne oferă speranța unui viitor fotbalistic mai bogat.

ASU Poli: Șerban – Mărănescu, Obrejan, Radu, Lazăr – Radovancovici, Bota, Marchiș – Rotariu, Băcilă - Nicolaie

Au mai intrat Munteanu, Szabo, Lațchici, Otiman, Luchin.

Amical: ACS Poli - Lugoj 1:1 (0:0)

M-a purtat, finalmente, și pe mine destinul să urmăresc o partidă de pregătire a Politenicii din liga secundă, continuatoarea în formă a clubului condus de către Marian Iancu. Forma e cam tot ce ar continua, căci în lotul de jucători nu se mai întrezăresc mulți fotbaliști care au evoluat și anul trecut la Poli. Ar fi vorba doar de Kirev, Poparadu, Dobricean, Boștina și mai tânărul Artean, adus de la echipa secundă. În rest, tot felul de fețe și nume noi, printre care s-au strecurat și un Ovidiu Petre, un Rațiu sau un Daminuță, care au multe de dovedit pentru a contribui la stabilirea unei legitimități morale a noului club mutat pe Dan Păltinișanu.

Meciul de azi a fost unul tare plictistor, în care s-au întâmplat prea puține lucruri interesante. Un singur șut pe poartă am notat în prima repriză, trimis de la marginea careului de către Ovidiu Petre și parat de portar, iar în rest joc încâlcit cu mingi lungi și fără prea multe perspective. Repriza secundă, cu pleiada ei de schimbări, a fost și mai puțin fascinantă, iar pe fondul acestei lipse de fascinație, oaspeții au deschis scorul cu aproximativ un sfert de oră înainte de final, după ce o minge peste apărarea noastră i-a surprins pe Daminuță și Șeroni, portarul Coca a intervenit neconvingător și balonul s-a scurs în poartă, în ciuda tentativei deja-numitului Șeroni de a o opri din calea ei. Poli a egalat cam zece minute mai târziu, la una din puținele faze de fotbal ale meciului, când Boldea a trimis o diagonală de la mijlocul terenului, l-a găsit bine pe cel care cred că a fost Trandu, acesta a centrat în fața porții de unde Voicu a finalizat precis. Până la final am mai remarcat doar eliminarea stupidă a lui Dobricean, care a luat două galbene în câteva minute, un fel de cireașă de pe tortul extrem de neconvingător compus astăzi de formația ce va juca în acest sezon sub culorile alb-negru.

Mi-e greu să zic prea multe despre jucătorii noștri, dat fiind că este prima oară când îi văd pe mulți dintre ei. Mă voi rezuma, deci, la câteva aprecieri pozitive. Prima este pentru Șeroni, care în ciuda intervenției mai puțin convingătoare de la gol, a avut un joc defensiv destul de bun. Problema paselor lungi, trimise atât de el, cât și de către mulți coechipieri ai săi, se va rezolva doar în timp, nu atât în sensul că deodată vor fi precise, ci că vor fi eliminate când echipa va da dovadă de ceva mai multă coeziune. N-a fost rău nici Marovic, fundașul stânga, precum mi-a plăcut și efortul mijlocașului stânga, Anițoiu. Nu l-am văzut însă prea mult pe Goge, despre care am citit că ar fi un element important în linia de mijloc.
La centru, Ovidiu Petre nu a fost prea energic, a avut câteva scăpari, dar proverbiala experiență s-a văzut în câteva rânduri - și considerând nivelul echipei actuale, mi se pare imposibil ca un jucător de talia lui Petre să nu se impună. Alături de el a evoluat poate cel mai valoros component al echipei actuale, anume Poparadu - care poartă și banderola de căpitan. Este de mare importanță că acesta a rămas la club, precum ar fi fost tare important să mai rămână doi-trei dintre titularii obișnuiți de anul trecut, pentru a putea spera la obiectivul sus-pus al promovării.
Din păcate, cel mai suferind compartiment se anunță a fi cel ofensiv. Cu Szabolcs Szekely accidentat și Zăgrean plecat de la echipă în urma neînțelegerilor contractuale, au rămas titulari astăzi Boștină și Enciu, ambii extrem de puțin prezenți în joc.
Dintre schimbările făcute în repriza a doua, aș aprecia oarecum efortul lui Voicu, atacantul care a și marcat golul egalării, dar pe lângă această reușită, l-am văzut și foarte implicit în joc. La seceta din atac, ar putea fi de folos. În rest, mi-e greu să spun că mi-a plăcut mare lucru din ce am văzut după pauză, deci trageți ce concluzii doriți din acest lucru.

Ceea ce e oarecum deranjant, pe lângă faptul că nu întrevăd cine știe ce viziune pentru ACS Poli, e că s-au adus o serie de jucători care nu știu cu ce pot contribui la binele echipei, nici măcar pe termen scurt, în timp ce mai toți fotbaliștii de la Poli II au fost redirecționați în alte părți. Singurul lucru care îmi oferă niște liniște spirituală este că prin această manevră, noul club este foarte puțin dependent de jucători contractați de către Marian Iancu, dar pe de altă parte trebuie ținut minte că atunci când acesta dorește, poate retrage "privilegiul" de a purta numele de Poli. Cel puțin așa am înțeles eu situația actuală.

Marți e primul meci oficial, la Pâncota, în Cupa României. S-au mai promis niște transferuri care să nu necesite trial, adică jucători cu pedigree cum ar veni, dar rămâne de văzut ce poate fi obținut. Poate că prioritatea conducătorilor ar trebui să fie să găsească o cale de a-l ține la echipă pe Zăgrean, o entitate cunoscută, decât să exploreze oceanul de foști jucători de Liga 1.

Poli: Kirev - Nohai, Petrovic, Șeroni, Marovic - Goge, Poparadu, Ov. Petre, Anițoiu - Enciu, Boștină

Au mai intrat: Dobricean, Boldea, Voicu, Rațiu, Miculescu, Trandu, Coca, Daminuță, Suarez

ASU Poli - Liebling 8:0 (6:0)

O duminică frumoasă, însorită și călduroasă a marcat debutul ASU Politehnica în liga a V-a. Terenul "Știința" din sânul campusului universitar și-a primit oaspeții veniți în număr apreciabil. O parte a asistat de pe margine la spectacolul fotbalistic, în timp ce galeria a umplut tribuna și a cântat pe tot parcursul meciului, pentru ca apoi să sărbătorească victoria împreună cu jucătorii.

Poli a debutat bine cu o bară din fața portarului neatent, iar primul golul a venit repede în minutul 5, după o pasă excelentă a lui Rotariu pentru Popoviciu pe partea dreaptă. Jocul s-a echilibrat apoi, în sensul că violeții nu au mai fructificat ocaziile avute și nu era clar încă raportul de forțe. În a doua jumătate a reprizei, însă, s-au dezlănțuit total, marcând de 5 ori, prin Iovițiu, Popoviciu din nou, Bota și apoi Nicolaie de 2 ori. În repriza a doua, ritmul a scăzut, iar Poli a mai înscris doar două goluri, marcate de Bota și Basarab.

Diferența de valoare a fost foarte clară, Poli fiind mai bună la toate capitolele față de adversar. În afara golurilor, au fost multe alte ocazii, printre care și câteva bare. În schimb, portarul nostru nu a avut ce apăra, iar atunci când a fost nevoie a fost foarte atent și a intervenit sigur. Liebling a părut o echipă ruptă și obosită. La Poli, pe lângă valoarea câtorva jucători, s-a putut remarca și o coeziune fantastică a echipei, având în vedere că nu au avut decât câteva antrenamente. S-au găsit bine tot timpul, am avut parte de câteva combinații frumoase și bine gândite, iar în apărare, inexactitățile tehnice au fost acoperite printr-un dublaj corespunzător. O mare influență a avut Rotariu, ce a coordonat perfect jocul și a oferit pase excepționale coechipierilor. Văzându-l în teren mi s-a părut ca fiind din altă eră, un jucător cum nu mai vezi în vremurile noastre. Ar fi putut marca din lovitură liberă, dar adversarii și-au trimis doi fundași pe linia porții pentru a-l ajuta pe portar care n-ar fi ajuns mingea. Aș remarca și evoluția marcatorilor dublelor de astăzi: Popoviciu, Bota și Nicolaie. Primul mai ales e un jucător polivalent, evoluând bine pe mai multe posturi. Nu pot să-mi dau cu părerea mai mult în acest moment, ne vom obișnui cu toți cu jucătorii pe parcurs.

Succesul cred că s-a datorat și altruismului din jocul nostru, pentru că mereu s-a căutat jucătorul din cea mai bună poziție. Rareori s-au încercat driblinguri sau artificii tehnice, preferându-se execuțiile sigure. Drept e că și valoarea scăzută nu poate pretinde altceva, dar e de apreciat că jucătorii își respectă limitele. În orice caz, calitatea jocului m-a surprins plăcut, de asemenea și fair-play-ul celor două echipe. N-a fost nici o ceartă și doar un cartonaș galben la o intrare mai dură la Rotariu.

Primul pas a fost perfect, dar drumul e lung și încă neclar. Urmează prima deplasare și apoi una dintre remarcatele seriei, FC Bazoș, care va pune mai multe problemele decât în amicalul de miercuri.

Bravo Poli!

ASU Poli: Șerban – Mărănescu, Obrejan, Lazăr, Radovanovici – Popoviciu, Bota, Iovițu – Rotariu – Marchiș, Nicolaie

Au mai intrat: Panc (min. 46), Basarab (min. 61), Mitelea (min. 79)

Cele două drumuri

Aşa se face că am ajuns la o răscruce şi că trebuie să urmăm două drumuri simultan. Dacă ne uităm un pic înapoi am vedea că era cel mai probabil că se va ajunge aici. Dar să nu zăbovim prea mult pentru că punctul de început al viitorului a fost deja stabilit şi să ne aruncăm atenţia spre ceea ce va urma. Până la primele meciuri oficiale ca să ne putem da cu părerea de partea fotbalistică, să vorbim un pic de ceea ce avem până acum.

Pe de o parte avem un proiect în majoritate al suporterilor, de care ne atrage această ambiţie de a porni de jos, de la firul ierbii, de a pune temeliile unui club care să reînvie flacăra violetă şi să se ghideze după valorile originale ale clubului Politehnica Timişoara: cinste, onoare, o echipă studenţească, cu jucători polişti 100%, ce vor încerca să încânte audienţa chiar în sânul Universităţii "Politehnica", pe terenul "Ştiiţa".

De cealaltă parte, ne vom bucura de continuarea roadelor sădite de-a lungul ultimilor ani sub conducerea lui Iancu şi Chivorchian, mai exact, tinerii pe care i-am urmărit la Poli II şi echipele de juniori şi care acum vor avea şansa să evolueze pe "Dan Păltinişanu" şi să relanseze clubul în drumul spre Liga I şi poate mai sus. Ne bucură prezența numelor din staff-ul tehnic care au scris destule pagini din istoria Politehnicii. Sperăm doar să rămână şi pe viitor interesul faţă de valorile locale şi să nu se facă din nou compromisuri pentru atingerea peste noapte a performanţei.

Ambele proiecte au pornit cu mare optimism, dar lucrurile actuale nu dau deloc asigurări pentru un viitor vesel prea curând. Drumul din liga a V-a este foarte lung şi anevoios, iar cine nu e pregătit să îndure greutăţile şi rezultate mediocre în eşaloanele inferioare s-ar putea să fie dezamăgit. Cine visează la performanţă şi nu se poate bucura de mirosul ierbii la un meci de amatori, cred eu că nu are ce căuta la un meci al SS Politehnica. Cel mai mare pericol al acestui proiect e să se împotmolească pe parcurs şi să îşi piardă din optimism, respectiv din susţinători. Obiectivul pentru acest sezon este promovarea, dar nevăzând calitatea echipei şi a adversarilor nu ne putem pronunţa cât de realist este. Oricum, în caz de promovare, paşii trebuie plănuiţi atent, ca echipa să crească treptat astfel încât să fie la nivelul rigorilor eşaloanelor superioare. Dar până acolo mai e.

Nu e încă clar cum va fi organizat clubul, dar lipsa de experienţă a celor ce vor fi implicaţi va avea un impact. Probabil vor fi greşeli, dar cu siguranţă va fi un drum plin de învăţături de care trebuie să te bucuri, nu să îţi pierzi încrederea şi să te dai bătut. Faptul că nu există nici o presiune asupra lor e un mare atuu, prilejuind o creştere naturală. (Se zvoneşte cum că unii ar vrea să le pună beţe în roate, dar până la ceva concret, e doar o supoziție, iar un astfel de gest mi s-ar părea caraghios).

Nici la ACS Poli lucrurile nu sunt mai roz, cu tot cu sprijinul politic şi banii publici de care se bucură. Speranţa autorităţilor că la anul vor juca în prima ligă este exagerată. Nivelul lotului ar fi de mijlocul clasamentului, dar cu siguranţă nu de promovare. Mai rău e că la partea administrativă clubul este la pământ. Cu chiu cu vai s-a anunțat organigrama, iar faptul că în aceasta se regăsesc oameni fără experiență, ba chiar fără legătură cu fotbalul, la acest nivel, e îngrijorător. Cu bune, cu rele, în trecut am avut câțiva conducători care se pricepeau la cum stă treaba în cadrul unui club de fotbal.

Ba și mai rea e situația jucătorilor de la fosta Poli. Nu e deloc clar sub ce formă vor trece la noul club, nici ei, nici antrenorii. S-a spus că ar trebui împrumutați de la Iancu, dar până acum au fost doar vorbe și nimic concret. Ce să mai spunem de echipele de juniori despre care, la fel, nu am auzit nimic, sub ce formă vor fi organizate în acest club. Iar în liga a doua existența acestora este obligatorie prin regulament.

Cauza problemelor e conducerea autorităților locale. Pe lângă lentoarea și proasta organizare, cu timpul pot apărea și alte dificultăți, mai ales prin prisma potențialului pentru conflicte politice. De aceea e imperativ să se găsească un invesitor privat cât mai repede. Din păcate nu acesta pare a fi scopul. Desigur, în timp se pot îmbunătăți lucrurile, dar nu dacă se insistă cu această ambiție lipsită de clarviziune.

Cam aceasta e problema ambelor proiecte în acest moment - optimismul prea mare. La SS Politehnica măcar lucrurile par că sunt în mișcare, dar până la un plan de viitor mai este. Nu va fi deloc ușor, pentru că a nu te împotmoli în mediocritate și a ajunge la performanță e extrem de greu. Să pui orice temelie necesită multă muncă și suspin. E esențial pentru fiecare din echipe să aibă susținători. Dar până acum nu am văzut vreo intenție de a-i atrage, și mi se pare o scăpare majoră. Publicul trebuie câștigat și nu acceptat de-a gata. Iar în lipsa performanțelor, trebuie găsite alte puncte de atracție.

Ar mai fi de discutat de palmares, culori, Iancu și altele, dar asta într-un episod următor. Poate.