Se afișează postările cu eticheta Editoriale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Editoriale. Afișați toate postările

4 iunie 2018

Cum să retrogradezi cu lot de play-off în zece pași

La final de sezon și înainte de a cunoaște soarta clubului, am decis să facem un decalog al eșecului pentru posteritate. Suntem conștienți de numeroasele neajunsuri care ne-au urmărit de-a lungul anului, cunoaștem narativul conducerii, parțial știm și suferințele jucătorilor. Rămânem cu frustrarea că asumarea de răspundere se face, așa cum s-a făcut mereu la Poli, folosind un plural generos, care nu pedepsește pe nimeni - mai mult, care nu ne arată ce putem face ca să nu repetăm aceleaşi greşeli. Este nevoie de ceva special să retrogradezi după ce la un moment dat erai în prag de play-off, de o combinaţie de factori. Deci - cum să retrogradezi cu un lot de play-off în zece pași. #nextlevel



1. Să aduni un lot de play-off

Situația actuală ar putea da naștere unor zâmbete ironice la acest prim punct. Dar să le luăm pe rând. Poli, sub conducerea președintelui Sorin Drăgoi, asistat de duo-ul Radu Birlică-Adrian Neaga, a adus în vara lui 2017 o serie de jucători experimentați, mai toți la o vârstă care punctează deplinătatea potențialului lor ca fotbaliști, pe niște salarii peste ce aveam deja în lot. Veniți din postura de oameni de bază de la echipele lor, echipe de play-out, dar clasate în partea superioară a acestuia, Vașvari, Munteanu, Țigănașu și compania s-au alăturat unui efectiv existent de jucători care-și afirmaseră valoarea (dacă nu cumva o depășiseră) în sezonul recent încheiat.

2. Să nu acoperi posturile deficitare

Chiar dacă alb-violeții au adunat mulți jucători, s-a văzut (și resimțit) degrabă că pentru minimum trei posturi mai aveam nevoie de întăriri: cel de fundaș central, cel de atacant și o rezervă pe post la jucătorul U21. La nivelul apărării am avut șansă în prima parte a campionatului, cu un cuplu Cânu-Melinte funcțional și ferit de accidentări/suspendări. Ne-am bucurat prea devreme când am crezut că Bîrnoi, improvizat în flancul stâng, va fi rezerva de care aveam nevoie pentru Mailat, și l-am lăsat pe Vlad Mihalcea, împrumutat de la FCSB, să plece.

3. Să promiți și să nu te ții de cuvânt

N-a fost o opțiune voită, ce s-a întâmplat în toamna lui 2017. Planul pentru această nouă echipă fusese făcut în baza promisiunilor primarului că, grație noii legislații de domeniu, Poli va putea accesa fonduri publice. Când votul în acest sens a eșuat la începutul lui august, a planat speranța că la revenirea din concedii în septembrie a diverșilor consilieri absenți finanțarea va trece. Nu s-a întâmplat așa, iar odată ce acest lucru a devenit evident, s-a produs o ruptură între jucători și conducere, pe care n-am mai putut s-o remediem. Se explică simplu: pe de-o parte, jucătorii veniți în vară au venit anume cu garanția asumată de conducere că nu vor mai exista probleme financiare, fără vreun atașament special sau vreo datorie față de Poli; pe de altă parte, cei care au rămas de anul trecut, marcați acum ca rezerve sau chiar dispensabili, aveau promise primele de salvare, pe lângă tot felul de salarii restante, și acestea s-au lăsat așteptate. Deci dacă este să alegem un moment zero, acesta este momentul, iar responsabilitatea pentru el, cu toate intenţiile sale pozitive, cade pe umerii lui Nicolae Robu. Clubul avea posibilitatea în vară să nu meargă pe vulpi bătrâne şi scumpe, ci să consolideze lotul cu doi, trei jucători, iar în rest să-l completeze cu tineri crescuţi la Poli şi să încerce reconstrucţia care se tatonează acum.

4. Să nu prevezi posibilul

Întreaga situație financiară a fost exacerbată de tranșa TV „confiscată” de ANAF, care practic păsuise clubul tot sezonul trecut. Conducerea are alibiul că existau asigurări și context legal ca o parte din salarii să fie totuși plătite din acei bani, meniți să acopere restanțele de două milioane de euro către stat. Nu s-a mai putut, așa cum nu s-a putut nici finanțarea publică - decizii aparent anti-Poli în primă fază, însă în general nu s-a dat drumul la finanțări spre sport cu noua legislație, iar ANAF a căzut la un acord pentru o reeșalonare. Plus că la club avem în continuare problema structurii organizatorice, ca ONG, care ne pune bețe în roate. Până la urmă probabil că atât Poli, cât și ANAF vor avea de pierdut pe seama inabilității de a ajunge la un compromis privind acea primă tranșă.

5. Să consolidezi imaginea de criză

Odată ce rezultatele au început să se deterioreze, parcă nu a existat meci fără ca portavocea Ionuț Popa (dar și diverși jucători sau oameni din conducere) să aducă aminte de situația financiară de la Timișoara. S-a intervenit târziu în „gestionarea discursului”, după ce deja toți oamenii din fotbal, de la jurnaliști persiflanți, la jucători liberi de contract, știau un lucru despre Poli și pe ăla bine de tot : că-i nasol cu banii. Nici la alții de prin Liga 1 nu erau bani, respectiv existau restanțe, dar situațiile acolo (Mediaș, Iași, chiar și Astra în trecut) au fost controlate mai bine. Mare parte din efortul conducerii pentru a asigura sponsorizările necesare supraviețuirii a fost compromis de lipsa de control intern. În plus, starea generalizată de scandal şi de nesiguranţă a acaparat degrabă publicul timişorean, care iniţial s-a prezentat la stadion cu mai mult aplomb decât anul trecut, ca apoi să fie întâmpinat cu aceeaşi reţetă de anti-management şi fotbal fără nerv.

6. Să îți pierzi trufa

Adică pe Mailat. Acest eșec managerial merită un punct de sine stătător, fiindcă a avut un efect masiv atât asupra capacității de finanțare a clubului, cât și asupra nivelului de joc. Este drept că odată ce jucătorul a depus memoriu, prestațiile sale n-au mai fost la standardele arătate sezonul trecut, dar Mailat reprezenta în continuare principalul jucător de atac rapid al echipei, alături de un Munteanu aflat încă în formă. Am citit în ProSport varianta clubului a ce s-a întâmplat: Poli a primit o ofertă de 300.000 de Euro pentru jucător, impresarii lui Mailat au aflat de ea și, profitând pe seama faptului că jucătorul avea restanțe la salariu, au încălcat un așa-zis „gentelman's agreement” și au depus memoriu. Deși banii au fost plătiți înainte ca memoriul să fie înregistrat oficial, clubul a pierdut un jucător care oferea echilibru ofensiv lotului și 300.000 de Euro, doar fiindcă n-a plătit 2.400 de Euro în restanțe. Sunt atâtea lucruri care mă enervează aici, că nici nu vreau să mă apuc să le despic. Fac puțin abstracție de iresponsabilitatea conducerii, conducere care a știut mereu să facă rost de bani când a fost musai nevoie - deci fie n-au considerat musai să-și protejeze cel mai vandabil jucător (unicul, la o adică), fie nu au avut capacitatea să prevadă acest risc. Scuza că plata anticipată a salariilor către Mailat ar fi creat tensiuni în restul lotului nu încălzește chiar pe nimeni, mai ales că de atunci s-a putut plăti mai repede la jucători cu vag potențial de a fi vânduți. Dar să revin la firul epic pe scurt, la cea mai directă cauzalitate care potențial va pierde măcar un milion de Euro statului: ANAF nu a permis plata salariilor, clubul a pierdut 300.000 de Euro și s-a expus acestei retrogradări care va costa tot restul banilor datorați către ANAF, cât și cei care s-ar fi mai plătit dacă echipa supraviețuia în Liga 1. Un classic lose-lose românesc.

7. Să candidezi la LPF

Probabil că ne întindem puțin în supoziții. Un lucru declarat este că Sorin Drăgoi, președintele clubului, a intrat în weekend-ul alegerilor LPF cu convingerea că va fi o luptă strânsă și a sfârșit prin a primi doar votul clubului pe care îl conducea. Influența politicului poate fi discutată, dar nu ne interesează. În schimb ne interesează două lucruri: primul, tot la nivel de supoziție, că o campanie de orice fel (pe lângă alte proiecte personale) distrage de la obligațiile manageriale - în timp ce Poli o lua la vale, în media se citea/auzea doar de cât de nasol este la Timișoara, clubul n-a reacționat; al doilea este o deducție infuzată cu presupuneri - ce raport are conducerea clubului cu celelalte cluburi din Liga 1 dacă Drăgoi avea „garanții” și nici măcar una n-a stat în picioare la vot? Relația dintre cluburi devine mai tematică uitându-ne la cum s-a desfășurat acest play-out, cine a adunat puncte, unde și cum. Nu că ar fi vorba neapărat de lucruri necurate, doar de detalii care au făcut diferența în final.

8. Să hibernezi în pauza de iarnă

Am văzut deja ce încurajează minunatul sistem cu play-out și înjumătățirea punctelor: unii fac figurație cinci luni de zile și se apucă serios de treabă abia în iarnă. Conducerea, schimbată la față între timp, a permis, ba chiar a contribuit la slăbirea lotului. L-a dat afară pe Soljic, un jucător care ne-a ajutat mult la salvarea de sezonul trecut, pe seama unor supoziții de non-combat în niște meciuri pierdute oricum la scor și fără contribuția croatului. În plus, conducerea i-a permis și lui Ionuț Popa să îl cedeze pe Crețu după un diferend între cei doi, când colaboarea fundașului dreapta cu Munteanu reprezenta motorul nostru ofensiv principal. Problema mai gravă este inabilitatea de a-i înlocui adecvat pe cei doi. Am continuat prin a face cantonamentul la munte, în țară, în timp ce toate celelalte echipe se pregăteau în condiții mult superioare, ferite de nămeți. Jucătorii noi deplasați în cantonament au reprezentat un eșec total, iar nici jucătorii aduși ulterior lui Popa nu au fost demni de primul unsprezece. În tot acest răstimp, cât mai ales ulterior, antrenorul a fost scos țap ispășitor, deși o conducere matură n-ar fi așteptat să ratăm pregătirea de iarnă cu un om în care-și pierduse încrederea - și ar fi fost complet îndreptățită să-l demită pe Popa, la ce juca echipa. Nici măcar jucătorii aduși ulterior, deși au evoluat mai mult ca cei din „prima tranșă”, nu au întărit lotul, exceptând, poate, flancul stâng - dar nici pe acesta înainte să pierdem două meciuri prin titularizarea lui Neagu. Este ușor să arunci vina-n curtea jucătorilor, care cu siguranţă au o vină de purtat, măcar pentru lipsa de concentrare din atâtea şi atâtea momente de joc. Dar dacă te uiți atent, poți remarca faptul că pierderea a doi oameni de bază poate face diferența subtilă de la 0-0, 0-1, 1-1 la 1-0, 1-1, 2-1.

9. Să critici preventiv selecţia arbitrilor

Înainte de play-out, preşedintele Birlică a ţinut să ceară de la CCA ca Poli să nu fie arbitrată de bucureşteni la meciurile cu echipe din zona capitalei. Cerinţa mi s-a părut şi atunci una bizară, fiindcă Poli a avut parte de arbitraje neutre spre bune de-a lungul acestui sezon. Ce a urmat? Un play-out în care am pierdut undeva între 3-5 puncte pe greşeli indiscutabile de arbitraj, iar aproape fiecare decizie 50-50 a mers împotriva noastră. Salvarea Voluntariului cu un penalty acordat greșit în ultimele minute ale meciului cu Juventus a fost „ultimul cui”. Explicaţiile sunt simple: fie toată lumea arbitra anti-Timişoara, fie statistic s-a compensat lipsa de greşeli împotriva echipei din sezonul regulat, fie unii arbitri n-au apreciat criticile preventive şi prezumpţia de rea-intenţie. Cert este că agitarea apelor nu ne-a adus arbitraje corecte. Normal că toţi ne-am fi dorit de la echipă să câştige în ciuda acestori mici ciupeli, dar uneori pur şi simplu nu poţi şi fiecare punct contează.

10. Să nu știi ce să faci și cum s-o faci

Schimbarea lui Popa, atunci când a avut loc, a fost o prostie. Înlocuirea lui cu Grozavu s-a dovedit o nepotrivire, fiindcă fostul antrenor al Botoșaniului a tratat situația ca și cum am fi fost în pauza de iarnă, nu în toiul campionatului. Chiar dacă a adus niște îmbunătățiri la nivelul pregătirii echipei, chiar și al jocului, rezultatele i-au lipsit complet, iar jucătorii l-au subminat cu gafe personale meci de meci. O realitate recunoscută este că nu a reușit să-și aproprie jucătorii. N-aș critica conducerea anume pentru numire, fiindcă și eu aș fi crezut că este ce ne trebuie. Probabil că un Mulțescu, adică un antrenor de criză, era mai potrivit și - pe atunci - încă disponibil. În această alegere s-a resimțit o oarecare lipsă de experiență în fața momentelor critice, însă, mai grav, s-a dovedit că nici conducerea nu înțelegea profunzimea deficiențelor la echipă. Dacă greșeala numirii lui Grozavu nu a fost în sine fatală, demitrea lui pentru a-l înlocui cu un non-antrenor a fost. Când te refuză patru antrenori,  poate trebuie să stai pe gânduri dacă este obligatoriu să-l schimbi pe cel pe care-l ai, așa cum e el. Este oricum greu de zis dacă echipa putea să mai fie salvată în acel moment de cineva nou. Chiar dacă imaginea proiectată de Neaga în mandatul său a avut demnitate, acesta nu a reușit să ne surprindă cu consistența care ne lipsea. Dincolo de o victorie cu multă șansă în fața Chiajnei, una în fața cvasi-retrogradatei Juventus, și una în fața unei Chiajne care nu mai avea miză, Neaga poartă povara a trei eșecuri cu rivalele directe, dintre care două acasă și celălalt cu om în plus. Nu că ar fi vina lui Neaga-antrenorul că am retrogradat, căci omul chiar a obținut niște puncte. Și el a făcut, însă, parte din conducerea care ne-a călăuzit înspre această situație. Clar, în condiții dificile spre foarte dificile, dar n-a reușit să ne salveze pe Poli de la o retrogradare care nu avea numele nostru pe ea.

P.S. Să nu recunoşti că n-ai prea avut echipă de play-off de la bun început.

15 martie 2018

Stadioane și piramide

În afara capitalei, Timișoara este singurul oraș din țară cu trei echipe în primele două ligi, plus o echipă de rugby angrenată în competiții europene. Cu toate acestea, riscă să ajungă într-o situație inadmisibilă dacă se va închide stadionul „Dan Păltinișanu”. Practic, orașul va rămâne fără un stadion de Liga 1 și cu niște arene abia adecvate ligii secunde. Chiar de au mai fost echipe ce au jucat în deplasare pe perioada modernizării sau reconstruirii unor stadioane, nu credem că fotbalul timișorean trebuie să încaseze o astfel de lovitură, mai ales că nici nu există vreo dată la care să ne putem aștepta măcar ca un stadion să existe.


Starea ideală la care orașul ar trebui să tindă ar fi un stadion mare, de peste 20.000, poate chiar 30.000 de locuri și unul mediu, de 5-10.000 de locuri, plus alte arene mici dar cu facilități moderne pentru dezvoltarea sportului la nivel amator sau juniori. În acest context, cred că e clar că actualul „Dan Păltinișanu” nu are viitor, fiind o arenă învechită și nefuncțională (cu un loc pentru o pistă de atletism acum inexisistentă), care presupune costuri imense de întreținere și modernizare, comparate cu reconstrucția lui la standarde moderne.

În orice caz, stadionul mare nu este o prioritate, pentru că în acest moment un stadion de dimensiuni medii ar fi benefic și suficient mai multor echipe. Nici unul din cluburile timișorene nu are nevoie acum de o arenă pe care să nu o poată umple decât de vreo două ori pe an și care să aducă mai mult costuri adiționale decât profit. În plus, nici nu pot aștepta un timp necunoscut după certurile politice și după o sursă de finanțare, având în vedere că orice investiție de la centru trebuie să aștepte finalizarea templelor fotbalistice bucureștene.

Prioritatea principală și de urgență maximă este stabilirea a ce se va întâmpla în această vară. Este cu adevărat nefolosibil bătrânul „Dan Păltinișanu”? Poate că tribunele nu sunt încă un pericol și pot fi folosite în continuare. Poate se poate face o investiție mai mică ce ar asigura folosința stadionului la norme regulamentare pentru o perioadă scurtă-medie până când va fi disponibil un nou stadion - să zicem 5 ani. Dar pentru asta este nevoie de o colaborare la nivelul autorităților locale și trasarea unui plan comun, chiar dacă atribuțiile implementării vor fi împărțite.

Fie că se poate găsi o improvizație pe termen scurt, fie că va trebui să rămânem fără un stadion decent din vară, principalul obiectiv ce trebuie demarat cât de curând posibil este construirea unui stadion de mărime medie: o investiție minimă, dar de calitate, care să asigure strictul necesar, eventual cu posibilitatea dezvoltării ulterioare. Există cazuri numeroase de stadioane modulare (de exemplu airberlin), a căror construcție inițială a durat numai câteva luni și n-a costat mai mult de câteva milioane de euro. Este un proiect care poate fi asumat de bugetul orașului și ar asigura și o independență față de luptele politice pentru marele obiectiv, Dan Păltinișanu. Ar fi de discutat și ce funcționalitate/versatilitate va avea viitorul stadion de rugby, pregătit pentru Ciarda Roșie. De asemenea, se poate vorbi și de modernizarea unora dintre vechile arene rămase în paragină: CFR, Electrica etc.

Din păcate, în ciuda acestor necesități imediate, dezbaterea de marți dintre cele două părți s-a axat exclusiv pe visul unui stadion grandoman, necesar într-o anumte formă pe termen lung, dar nu pe nevoile concrete ale orașului. Piramida ar trebui construită de la bază, nu de la vârf. Maslow ar fi de acord.

7 martie 2018

Rezumatul întâlnirii dintre suporteri și conducerea clubului

În această după-amiază, șase reprezentanți ai suporterilor clubului Poli Timișoara s-au întâlnit la sediul de pe Bulevardul Ferdinand I cu conducătorii clubului nostru, președintele Radu Birlică, directorul sportiv Adrian Neaga și reprezentantul ASFC Timișoara, deținătoarea palmaresului istoric al Politehnicii, Viorel Boiț. Cei șase suporteri prezenți au fost cei care au anunțat ofițerului de presă că își doresc să participe la întâlnire în timpul relativ scurt de când invitația a fost lansată, cu o zi înainte. 




Într-o discuție de trei ore s-au abordat unsprezece teme de discuție, așa cum au fost ele identificate anterior în baza unui sondaj efectuat printre suporterii alb-violeți pe facebook, care a adunat nemulțumirile a peste 80 de fani alb-violeți. Am lucrat jumătate de zi să prelucrez aceste informații și m-am dus personal la întâlnire, ca să vă oferim pe această cale răspunsuri și explicații referitoare la lucrurile care vă îngrijorează cel mai mult. Ca o notă diversă, pe parcursul discuției ni s-au prezentat documente doveditoare atunci când era cazul, într-un gest al mult râvnitei transparențe. 

Răspunsurile au fost informative și mi-au lăsat impresia că există reală implicare a puținilor oameni care asigură acest club dincolo de iarba verzuie a gazonului. Din păcate nu tot ce-am vrut să aflăm am și aflat, asta fiindcă anumite întrebări au răspunsuri complicate și implicații de toate felurile - căci, precum bine știm, Poli Timișoara este un club complicat.

Conducerea a dat asigurări că acest tip de întâlniri vor avea loc periodic, astfel ca și alți suporteri să aibă oportunitatea de a dialoga direct cu factorii de decizie de la Poli.


Temele 1 și 2: Demiterea domnului Ionuț Popa și consolidarea lotului în pauza de iarnă


Întrebare: Dacă tot a fost demis domnul Popa, de ce nu s-a luat această decizie înainte de pauza de iarnă? Prin această mutare târzie, pregătirea jucătorilor a avut de suferit și ne-a pus în situația în care din primele patru partide ale acestui an, am obținut un singur punct.

Răspuns: Am dorit să continuăm colaboarea cu domnul Ionuț Popa pentru a avea continuitate la nivelul echipei, oferindu-i astfel credit atât pentru rezultatele extraordinare de sezonul trecut, cât și pentru începutul pozitiv de campionat în 2017/2018.

Domnul Popa ne-a anunțat după meciul cu Sepsi Sf. Gheorghe că dorește să-și rezilieze contractul cu clubul, fiind nemulțumit de nivelul lotului. Poli, prin directorul sportiv Adrian Neaga, a încercat să îi ofere antrenorului variante pentru acoperirea posturilor deficitare, dar domnul Popa nu le-a considerat satisfăcătoare. Jucătorii aduși ulterior, Maximiliano Oliva și Mihai Roman, au sosit grație unei conjuncturi favorabile, ivite la finalul perioadei de transferuri și în condiții financiare avantajoase pentru club.

În ciuda insistențelor conducerii clubului de a-l întoarce din drum, domnul Popa nu și-a schimbat decizia inițială. După plata restanțelor financiare către dânsul, ne-am despărțit amiabil și dorim pe această cale să-i mulțumim din nou pentru tot ceea ce a făcut pentru Poli Timișoara.

Tema 3: Perspectivele financiare ale clubului pentru a doua parte a sezonului


Întrebare: Care este situația datoriilor în acest moment? La ce ne putem aștepta referitor la plata salariilor, plata ratelor către ANAF și plata celorlalte cheltuieli organizatorice necesare pentru a duce la bun sfârșit sezonul?

Răspuns: Clubul a plătit o mare parte din restanțe către jucători, staff și angajați, precum și unul din împrumuturi, odata cu intrarea primei tranșe venite în 2018 pentru drepturile TV. Prin suma pe care o vom primi grație clasării pe locul 11 la finalul campionatului regulat, vom putea plăti alte restanțe, ajungând astfel cu plățile la zi pentru 31.12.2017. Fiecare ban care intră în club este direcționat către cheltuielile operaționale, de așa natură că avem plăți făcute și în avans care ne asigura disputarea în condiții bune a următoarelor două partide.

Situația până la sfârșitul sezonului nu va fi ușoară, dar avem convingerea că prin obținerea unor sponsorizări atât de la partenerii care ne-au fost aproape în acești ani, cât și de la parteneri noi, vom putea oferi echipei liniștea necesară să se concentreze exclusiv la fotbal. Am plătit deja peste un milion de euro către ANAF. Am supraviețuit acestor luni extrem de dificile, în lipsa banilor de pe prima tranșă TV, grație faptului că Poli este clubul cu cea mai scăzută structură de cost din Liga 1. Stingerea mai multor datorii istorice reușită în această perioadă, condiționată de rămânerea în primul eșalonul fotbalistic, ne asigură un plus de capital pentru sezonul următor.


Tema 4: Centrul de copii și juniori


Întrebare: Acum un an se discuta despre reorganizarea centrului, precum și de mutarea grupelor neobligatorii pe altă entitate juridică, eligibilă să obțină finanțare și care, astfel, ar fi redus cheltuielile clublui. Care este situația acestui proiect? Totodată, există perspectiva reactivării echipei secunde pe viitor?

Răspuns: Am încercat să concretizăm ideea creionată anul trecut, de a reorganiza anumite grupe de copii. Se poartă în continuare discuții, dar este un demers mai complicat, care necesită o colaborare inter-instituțională. Formarea tinerilor rămâne o prioritate pentru Poli, singurul club din Timișoara care nu percepe taxă de înscriere la grupele de copii, și în acest sens am făcut mici investiții pentru a îmbunătăți condițiile oferite tinerilor, în limita bugetului de care dispunem.

În ceea ce privește echipa secundă, cheltuielile la nivelul ligii a 3-a erau consistente, motiv pentru care am optat să o desființăm, redirecționând jucătorii fie spre echipa mare, fie spre împrumuturi în zonă, în principal la nivelul ligii a 2-a sau a 3-a. Reactivarea echipei depinde de capacitatea financiară a clubului, dar momentan am prefera să împrumutăm jucători în liga secundă, decât să menținem o echipă în a treia divizie, diferența de calitate între ligi fiind considerabilă. Un circuit rapid juniori – fotbal seniori (L2, L3) – echipa mare face parte din viziunea noastră pentru dezvoltarea jucătorilor și a clubului.


Tema 5: Pierderea fotbaliștilor promițători


Întrebare: Mailat, Sîntean și Sorescu sunt trei tineri pe care Poli i-a pierdut în ultimul an fără a obține o compensare consistentă pentru formarea lor. Detaliile cazurilor le știm din presă, ce s-a făcut însă pentru a evita repetarea acestor situații?

Răspuns: Reluăm puțin cazurile celor trei jucători, chiar dacă în general s-a discutat despre ele în presă, și vă prezentăm și documentele pe care le avem.

Situația lui Mailat ne-a surprins, fiindcă aveam o înțelegere cu jucătorii că nu vor depune memorii. Vineri, înainte de meciul de la Botoșani din acel sfârșit de săptămână, ne-au intrat banii cu care am stabilit că vom plăti jucătorii luni. Pentru Mailat negociam să-l vindem către FCSB pentru minim 300.000 de euro și peste weekend am aflat că acesta își va depune memoriu. I-am virat banii lui prima oară, luni dimineață, dar acțiunea s-a dovedit tardivă, fiindcă memoriul fusese depus duminică. Deși la momentul în care acesta a fost înregistrat, jucătorul avea toți banii în cont, am pierdut litigiul. Am încercat o negociere cu impresarul jucătorului, care a cerut un salariu mare cu multiple clauze pentru jucător. Eram dispuși să le acceptăm pe toate, mai puțin pe cea care condiționa ca banii veniți de pe un viitor transfer să intre în conturile impresarilor. Ei nu au dorit să renunțe le această clauză și noi nu am fi putut să ne expunem la o asemenea situație.

În cazul lui Sorescu, i-am oferit în 2017 un contract pentru a reveni la club din vara acelui an. Salarial era o ofertă de nivelul Ligii 1 care ajungea la peste 5000 de euro în al treilea an de contract. Am trimis-o impresarului său, însă acesta ne-a refuzat, preferând să încerce să-l plaseze pe jucător în străinatate, ceea ce nu a reușit până la urmă, iar Sorescu evoluează în continuare în liga secundă.

Sîntean semnase un contract cu vechea conducere pe doar doi ani, în loc de trei, astfel că nu avea obligația de a semna din nou cu clubul, fiindcă nu se afla la finalul junioratului. Am fost la negocieri, iar pe lângă un contract cu termen scurt, pe un an și jumătate, acesta a mai solicitat la negocieri să aibă garanția că va juca. Oricât de talentat este jucătorul, noi nu puteam să ne asumăm așa ceva, fiindcă nu este rolul conducerii să decidă pentru antrenor ce jucători folosește. Conducerea oferă antrenorului toată susținerea pentru a completa lotul, dar răspunderea selecției primului unsprezece ține de acesta.

Fiecare caz a avut particularitățile sale, dar toți au fost pierderi deosebit de dureroase pentru Poli Timișoara. Ne-am asigurat ca pe viitor să protejăm tinerii jucători, precum și clubul, de asemenea situații, prioritizând plățile care ne oferă siguranță contractuală. Toți actualii componenți ai lotului de juniori A de la Poli au semnat primele lor contracte de seniori pe trei ani, inclusiv cei prezenți acum în lotul echipei mari, precum Denis Haruț, Raul Cochințu și David Pop, sau cei împrumutați, precum Mario Contra, Cristian Podină și Narcis Popan.


Temele 6 și 8: Comunicarea cu suporterii și promovarea echipei în plan local


Întrebare: Ce face clubul pentru a îmbunătăți comunicarea cu suporterii și cu ce pot veni suporterii în întâmpinarea clubului?

Răspuns: Începând cu această lună avem o nouă persoană responsabilă pentru conturile de Social Media ale clubului (Facebook, Instagram, Twitter), care s-a oferit voluntară să ne ajute să îmbunătățim acest aspect. Lucrăm în continuare pentru a oferi toate informațiile de interes despre activitățile clubului, atât la seniori, cât și la juniori, prin pagina noastră de internet și sperăm ca în următoarea lună să ajungem la zi cu acestea.

Încercăm să oferim suporterilor oportunitatea de a se întâlni cu jucătorii, în special alături de partenerii noștri, cum a fost acțiunea din decembrie. În această perioadă domnul Grozavu a solicitat ca atenția fotbaliștilor să fie acordată exclusiv antrenamentelor, dar pe termen vom veni cu noi evenimente.

Pe suporteri îi rugăm să fie alături de noi în primul rând la meciurile de acasă. Avem mare nevoie de încurajare din tribună, să ne oferim unii altora satisfacția fotbalului bun. Totodată, dacă cineva are o inițiativă pe care vrea să o facă alături de club, pentru club, vă rugăm să ne contactați, fie pe Facebook, fie pe adresa de mail office@acspoli.ro.

Nemulțumirile față de activitatea clubului sunt în parte justificate, dar muncim înspre a le reduce pe cât este posibil. Poli are parte de cea mai restrânsă organigramă din Liga 1, ceea ce pune multă presiune pe cei care asigură bunul mers al lucrurilor. Din păcate majoritatea timpului este dedicată nevoilor de zi cu zi și asigurarea necesităților financiare, însă pe termen mediu avem încredere că vom putea lucra la acest aspect.

Ne dorim să organizăm periodic întâlniri precum cea de astăzi, pentru a auzi direct de la suporteri despre lucrurile care îi nemulțumesc și pentru a discuta implicarea lor în bunul mers al clubului.

Tema 7: Reprezentarea echipei în mass-media


Întrebare: Ce strategie are clubul pentru a se face auzit la nivel național?

Răspuns: Poli are o colaborare bună cu reprezentanții mass-media la nivel național, fie că vorbim de deținătorii drepturilor TV sau de publicațiile de profil. Atunci când a fost nevoie, clubul a s-a făcut auzit, atât prin cei care o reprezintă pe Poli la nivel sportiv, cât și prin conducere. Cel mai recent ne-am apărat interesele de a fi arbitrați corect în play-out, solicitând ca la partidele cu adversarele din Ilfov să avem parte de arbitri din alte zone ale țării. Ne este foarte important ca lumea să știe că ne pasă de tot ce se scrie despre Poli, dar nu vrem să căutăm scandalurile, ci să ne concentrăm asupra nevoilor mai stringente din jurul clubului.

Tema 9: Situația stadionului


Întrebare: Ce se întâmplă cu stadionul și care sunt perspectivele pentru sezonul viitor?

Răspuns: Săptămâna viitoare are loc o întâlnire între domnul Birlică și președintele Consililului Județean Timiș, Călin Dobra. Vom reveni atunci cu mai multe amănunte.  Evident că pentru club ar fi foarte dificil să joace altundeva, dacă nu din alte motive, atunci măcar financiar, fiindca ar presupune deplasări săptămânale, venituri mai mici decât cele actuale din bilete, și o uzură adițională pentr jucători. Noi vom face tot ce ne stă în putință ca Poli să rămână acolo unde îi este locul, în Timișoara, pe Dan Păltinișanu.


Tema 10: Clarificări palmares


Întrebare: Este ACS Poli deținătoarea palmaresului istoric? Dacă da, de ce nu se revine la denumirea „Politehnica Timișoara” și de ce nu se folosește sigla veche a cublului?

Răspuns: ACS Poli este asociată cu ASFC Politehnica, reprezentată de domnul Boiț, anume deținătoarea palmaresului istoric al clubului. Schimbarea denumirii reprezintă un proces pe care l-am început acum un an de zile, când am contactat un avocat specializat în domeniu. Obstacolul este reprezentat de modificarea reglementărilor de la OSIM, care nu ne permit să mai înregistrăm numele cum am dorit inițial, astfel că lucrăm să găsim o alternativă. Vom putea discuta despre o modifcare a siglei în viitor, acum însă dorim să ne păstrăm atenția asupra sezonului competițional în curs.

Tema 11: Proiectul pe termen mediu/lung


Întrebare: De ce nu se găsește un investitor să preia clubul? Care este strategia pentru a ajunge într-o situație stabilă?

Răspuns: Problema preluării clubului pleacă de la litigiul cu Curtea de Conturi Timiș. Atâta timp cât clubul este expus la o plată de peste cinci milioane de euro, ne va fi greu să găsim un finanțator interesat să-l preia. Altfel, a existat interes din partea unor terți, precum există și deschidere din partea factorilor de decizie ai clubului.

Ceea ce căutăm noi să asigurăm, dincolo de buna desfășurare a activității sportive, este și consolidarea situației financiare, atât pentru a ne putea susține, cât și pentru a oferi clubului perspectivele pe care le merită pentru viitor, grație calității dovedite atât sezonul trecut, cât și în părți ale acestui sezon. Avem însă și un plan de avarie în cazul în care lucrurile cea mai negativă turnură cu putință, dar nu vrem să ne gândim la ele de pe acuma.

Poli are în acest moment un lot competitiv, cu un antrenor deosebit de implicat în a capacita jucătorii să ajungă la nivelul lor maxim. Acest lucru se vede zi de zi la antrenamente, unde este prezent cu regularitate din postura sa de director sportiv și Adrian Neaga. Am făcut greșeli în trecut și suntem suficient de maturi să ne asumăm greșelile. Am luat măsuri și acum privim spre viitor și așteptăm ca Poli, cu șase tineri formați de club în componența lotului lărgi, să ne ofere satisfacția rezultatelor pentru care muncim și suferim cu toții, atât noi din birouri, cât și suporterii de pretutindeni.

5 martie 2018

Grozavu şi 3-4-3-ul

Judecând după ultimele meciuri amicale, se pare că aşezarea tactică din meciul cu Craiova, acel 3-4-3 despre care Claudiu Niculescu zicea înainte de partidă că probabil este o greșeală de prezentare la TV, pare menit să rămână prima variantă în arsenalul tactic al echipei. Este o formulă care a câștigat mult în popularitate în ultimii ani, grație unor antrenori precum Antonio Conte și Pep Guardioala, care au găsit în ea dinamica de care aveau nevoia să blocheze tradiționalele 4-2-3-1 sau
4-3-3.

Ce presupune această așezare și cum putem noi spera să emulăm într-un fel sau altul ceea ce au reușit niște echipe care dispun de un capital enorm de calitate?

Istoric, variantele cu trei fundași în linia de fund au venit ca răspuns la formațiile care jucau cu doi atacanți, o situație uzuală acum trei decenii. Astfel, doi fundași aveau responsabilități directe de marcaj și al treilea era mereu disponibil să dubleze. În situația cu un singur atacant, dificultatea era că unul dintre fundași era „în plus”, ceea ce crea slăbiciuni numerice în alte zone ale terenului.

Lucrurile s-au schimbat recent datorită progresului individual făcut de fotbaliști, care între timp sunt mult mai compleți decât erau în anii 80 și 90. Capacitatea fizică sporită le permite să ocupe spațiul mai eficient și să creeze densitate la mijloc, ca apoi să aducă rapid jucători în față pe faza de atac și să se replieze la fel de rapid. Ca idee de joc, reprezintă o soluție pentru formațiile cu deficiențe în centrul apărării, reformulând rolurile celor din spate.

Drept consecinţă apare o susceptibilitate defensivă la atacuri în flancuri, pentru care este esențial ca unul din mijlocași să coboare să acopere spațiul lăsat de fundașul atunci când acesta atacă adversarul. Fundașul central are de regulă un rol de libero și o mobilitate mai mare (Artean), astfel contracarându-se deficiența obișnuită în fața formațiilor cu un singur vârf. Ce pierzi însă în flancuri, câştigi în zona centrală a apărării, pe care o consolidezi. În plus, prin această aglomerare defensivă se crează un remediu la pressingul adversarilor, grație numărului sporit de variante de pasă scurtă.


Dacă treiul defensiv este clar ca structură, linia de patru de la mijloc poate avea diferite dinamici, de la cei patru jucători așezați în linie (1-1-1-1), la o formulă „diamant” (1-2-1), cu un cvasi-închizător și un cvasi-mijlocaș ofensiv. Este mai dificil să joci cu mijlocaşii în linie, fiindcă trebuie să funcţioneze la unison cu celelalte compartimente, altfel rămâi uşor expus; în varianta diamant rolurile sunt mai clare şi nu rişti să rămâi prea sus cu doi mijlocaşi.

Formula se poate schimba în funcție de faza de joc într-un 5-3-2, un fel de 3-4-2-1 sau chiar un 3-2-5, adică este o aşezare deosebit de flexibilă. Esențială este prezența unui mijlocaș defensiv energic, cu capacitatea de a recupera multe baloane și de a defini construcția echipei (Vașvari). La fel de important însă este rolul mijlocașilor de pe extreme, care trebuie să penduleze între atac și apărare, ceea ce presupune un efort considerabil. În mod uzual nu este o formulă care să abuzeze de centrări înalte, ci de un joc de construcție elaborat. Prin eliminarea fundașului lateral clasic, care dubla deseori mijlocașul lateral în atac (vezi Crețu-Munteanu), construcția trece mai degrabă prin centru.


Ofensiv, această așezare oferă multe opțiuni de pasă, cu condiția ca jucătorii să fie suficient de mobili. Atât Roman, cât și Ciaccheri sau Bîrnoi sunt jucători care exemplifică acest tip de mobilitate, deși nivelul arătat de Bîrnoi în ultima vreme are de ce să ne dea de gândit. Important pentru trioul ofensiv este să aibă capacitatea de a juca și înspre flanc, de a putea depăși adversari direcți prin dribling și a centra cu precizie. Practic ai garanţia de a avea oameni pentru atac, care dau şi bătăi de cap fundaşilor adverşi prin uşurinţa cu care schimbă poziţiile între ei.

Uitându-ne la particularitățile acestui 3-4-3 vedem de ce Grozavu se declara satisfăcut ieri de aportul fizic pe care l-au adus jucătorii cu Reșița, deși meciul nu a fost unul grozav. Motorul care definește succesul așezării stă în dispoziția la efort a jucătorilor. La fel de adevărat este că e nevoie de un grad de colaborare ridicat între linii și de fundași rapizi, care să acopere și zona laterală - ceea ce nu prea avem. Va fi chiar interesant de văzut ce rol poate juca Cânu în această variantă, calitățile sale fiind mai ales în poziționare și în citirea jocului - într-un fel mai degrabă ca acel libero, pe care-l joacă acum Artean.

Vom vedea cât de abili suntem în a ne adapta la această abordare tactică din mers. Atât Guardiola, cât și Conte au făcut tranziția de la 4-1-4-1 înspre 3-4-3, ceea ce nu este chiar același lucru cu 4-2-3-1-le nostru. În plus, așa cum scriam deja, au avut la dispoziție jucători de foarte înaltă calitate și au reușit să-i reinventeze pe cei care nu se integrau în sistem. Nu știu ce familiaritate au alb-violeții cu această formulă, dar pe hârtie vine să rezolve o parte din problemele noastre. Dacă este să creeze altele, ne putem aștepta chiar la revenirea înspre formula folosită de Ionuț Popa. Totul va depinde de cum vor reacționa și Claudiu Niculescu &co. la această fantezie grozavă. Haha, scuze.

Surse:

Bavarian Football Works
Wyscout
Elite Soccer Conditioning
Tactics Explained (video)

15 februarie 2018

Totuși, care-i nivelul lotului?


V-am dat o sarcină grea în ultimul sondaj, să comparați loturile din ultimele trei sezoane, post cu post. A fost grea fiindcă nu mereu aceeași jucători au jucat pe aceleași poziții, sau chiar fiindcă deși același jucător evolua pe un anume post, nivelul acelui jucător era altul într-un sezon față de celălalt. Chiar și așa, cred că răspunsurile prezintă o imagine realistă a situației noastre de lot.


Poate că pe alocuri memoria ne joacă uşoare feste. De exemplu, nici Cânu, nici Melinte nu au strălucit în sezonul 2015-16, în aşa o manieră încât nu înţelegeam de ce Cânu nu s-a retras din fotbal la finalul anului. Nici nivelul lui Bărbuţ în acel sezon nu a fost unul bun şi în orice caz a fost mult sub ce a arătat în anul următor. Poate şi Belu este văzut într-o lumină prea pozitivă, evoluţiile sale defensive fiind o dezamăgire continuă în acel ultim sezon în alb-violet. La celălalt pol se află combinaţia Soljic/Poparadu, cu croatul un om foarte important în salvarea obţinută sezonul trecut.

Cum se compară loturile în întregimile lor?


Chiar discutam zilele acestea despre asemănările dintre sezonul în curs şi sezonul 2015-2016, asemănări care se reiau şi la nivel de lot. Diferenţa importantă o face evaluarea antrenorului, dar, în fapt, rămâne să vedem ce va reuşi antrenorul. Contrar nemulţumirilor publice despre nivelul lotului, se pare că nivelul lotului nu este atât de rău - mai ales dacă ne uităm că e peste cel de anul trecut, când ne-am salvat.

Atârnă greu traumele cu Neagu fundaş stânga şi antipatia faţă de Soljic. Dacă e s-o luăm însă de drept, Ţigănaşu nu este apt până înspre vară (ba, poate, chiar deloc în acest sezon), deci tot în Şeroni/Neagu am fi stat pe stânga dacă nu venea Maxi Oliva - un jucător despre care cred că poate conta mult înspre reîntregirea lotului nostru. Fără el, acel 2,84 al fundașilor ar trebui să măgulească o apărare care nu merge taman grozav, chiar și comparând-o cu cea din sezonul trecut (34 de goluri primite cu două etape rămase; aveam 40 pe vremea asta anul trecut). Nu știu nici dacă diferența ofensivă este atât de mare, cu doar Pedro Henrique mai puțin între vârfuri (20 de goluri marcate față de 22 de goluri acum un an). Impresia neputinței ofensive este însă acută, deși tind să cred că ține mai mult de jocul echipei, decât de absența unui anumit jucător.

S-a vorbit mult despre cât de slab a fost lotul de anul trecut, lot pregătit pentru Liga a 2-a, dar acel lot a avut avantajul unui jucător U21 care a contribuit mult la ceea ce considerăm a fi cel mai slab compartiment al lotului actual: Cristian Bărbuț. Cu Mailat stăteam foarte bine și în acest an, dar de la plecarea acestuia ne luptăm să găsim varianta cea mai potrivită. Tind să cred că Haruț ar putea fi cea mai bună soluție, mai ales că astfel i-am putea folosi în flancuri pe Munteanu și pe Ciucur, cei mai buni jucători momentan pe aceste poziții.

Altfel, după venirea lui Oliva, posturile de îmbunătăţit rămân două: cel de fundaş central şi cel de atacant. E greu de zis de pe acuma dacă ne vom descurca cu Akaki, dar dacă anul trecut am supravieţuit cu Scutaru/Bocşan ar trebui să o dovedim şi cu Cânu/Akaki. În altă ordine de idei, s-a confirmat împrumutul lui Bocșan la Ripensia, unde va avea de dat un real test de abilitate - ori se va întoarce ca jucător mai complet, ori nu se va mai întoarce deloc.

Plecarea lui Doman (împrumut la Călărași), pe care cumva nici nu l-am inclus aici, nu este o pierdere la cum l-am văzut în acest sezon, însă ne evidențiază necesitatea acelui om în plus pentru atacul nostru. Încă un jucător ofensiv ne-ar permite și să dispunem de una, două variante pentru banca de rezerve, unde lipsesc soluțiile pentru ultima treime. Nici pe Kayondo, împrumutat la Călărași (sau altundeva, după ultimele știri), nu-l putem calcula la pierderi, deși trebuie să te întrebi de ce a fost nevoie să vină Grozavu ca să evidențieze că ugandezul nu este la nivelul Ligii 1 - fapt evident și din partidele amicale.

Deci mai așteptăm soluția ofensivă, care ar putea fi argentinianul Ciaccheri. Tergiversarea transferului său îmi indică totuși că mai căutăm alternative. Zic „soluție ofensivă” în loc de atacant fiindcă orice jucător de calitate adus în zona centrală a atacului, chiar și ca mijlocaș ofensiv, ar putea fi de folos.

Altfel, lotul este prezentabil, iar diferența între locurile 9-10 și locurile 13-14 o va face antrenorul. Antrenor care, judecând după mutările făcute de când a venit la club, vede lucrurile cum sunt, atât pe teren, cât și în afara lui. Să dispună și de soluții.

6 septembrie 2016

Cristi Bărbuț la 100 meciuri

Datele mele statistice arată că în cazul în care va evolua miercuri, în meciul de Cupa Ligii împotriva Chiajnei, Bărbuț va atinge nebănuita bornă a celor o sută de prezențe pentru Poli! E drept că a fost aproape s-o rateze, când era dat ca plecat la Pandurii în această vară, însă toate lucrurile par să fi mers înspre bine, cu Cristi într-o formă cum mai rar am văzut de la el în Liga 1.

Sursa: digisport.ro
Andrei l-a observat încă din 2011, chiar înainte să vină la Poli, în finala dintre selecționatele Timiș U16 și București U16. Chiar de nu s-a remarcat în acel meci, în care au mai evoluat și Bocșan și Todorov, a fost unul din golgheterii turneului, alături de Dorin Rotariu. A fost destul cât în acea vară să facă mutarea de la Giroc la Poli.

De văzut cred că eu l-am văzut prima dată în amicalul dintre Poli și Botoșani, datând din 2 martie 2013, cu doar șase zile înainte de debutul său în meciul pierdut în deplasare împotriva celor de la UTA. Scriam atunci:
Cea mai mare surpriză a reprezentat-o însă evoluția lui Bărbuț, care dacă ar putea susține nivelul arătat, ar putea curând să ia locul lui Goge din echipă. 
Goge, ce etalon la vremea aceea.  Primul gol a căzut în luna mai, acasă, contra ASA-ului.
În minutul 28 Szekely a protejat o minge pentru Bărbuț în marginea careului, acesta a trecut printre fundașii advers, a rămas singur cu portarul și a înscris la colțul lung!
Și la finalul acelui sezon îl aveam  în fruntea listei noastre de note.
1. Cristi Bărbuț (9 meciuri) - 6.50 sezon (FN tur / 6.50 retur)
Poate că numărul redus de jocuri disputate nu îl recomandă în aceasta listă, dar impactul avut asupra echipei și asupra sezonului o fac. E improbabil că alb-negrii ar fi reușit promovare fără aportul juniorului titularizat de către Velcea în acest retur. În rest, a zis Andrei ce era de zis, este un fotbalist cu mare potențial (tehnică, viteză, altruism, determinare) și cu un plus de forță și de maturitate va putea face față și în Liga 1 încă din primul sezon. Așteptările sunt mari, să sperăm că nu va dezamăgi nici el, nici clubul în gestionarea lui.
A urmat debutul în Liga 1, încununat cu acel gol extraordinar împotriva lui Dinamo, pe un Dan Păltinișanu mai plin decât suntem obișnuiți să-l vedem în aceste zile.



Poate am fost prea optimiști, fiindcă viața în prima divizie s-a dovedit dificilă. Deși a reușit să facă mai multe meciuri bunicele, în majoritatea a fost închis și citit prea bine de adversari, respectiv coechipierii au avut dificultăți în a-i oferi spațiile de care un jucător cu fuleul lui are nevoie pentru a străluci. A luptat admirabil în ultima etapă, când am învins Chiajna acasă, dar...n-a fost destul.

Sezonul care a urmat în Liga a 2-a a părut să fie cel al formării unui nou Bărbuț, care în ariergarda lui Pedro Henrique a format cel mai impozant cuplu de atac de la acel nivel. A fost singurul tânăr care a primit șansele pe care le merita de la Dan Alexa și i-a răsplătit încrederea. Cu șase goluri marcate s-a afirmat ca unul dintre oamenii cheie ai promovării, chiar dacă a ratat multe etape pe seama unei accidentări.

Impresia la revenirea în Liga 1 a fost că tocmai această accidentare a compromis pregătirea de pre-sezon a tânărului mijlocaș de bandă dreaptă. Cu Henrique și el pe tușă, și cu climatul de la club deteriorându-se rapid pe seama blocajului de la Curtea de Conturi, viața a fost grea. Venirea unor jucători precum Zicu, Goga, Curtean și Javi a aglomerat serios zona din spatele vârfurilor, iar pe fondul unor evoluții neconvingătoare, Bărbuț a suferit din lipsă de încredere, dar și din lipsă de idei. În pauza de iarnă a ocupat podiumul 'celorlalți remarcați'. Scriam asta:
3. Cristi Bărbuț (16 meciuri) - 5,36
N-o să spun că-mi vine să plâng că scriu aceste rânduri, dar mă lovește o tristețe rară. Precum vom reitera și în discuția despre tinerii care au evoluat în acest sezon, Bărbuț reprezintă simbolul acestei echipe: așa cum era simbolul speranței, în acest moment este cel al dezamăgirii. Cu toții ne-am simțit legați de el în acești ultimi ani, este ceea ce ne doream - un jucător 3T, tânăr, talentat, timișorean - dar acest an îl găsește mai pierdut ca niciodată. Accidentarea cu care a încheiat sezonul trecut, pierderea echipei în L1, reorganizarea tactică, toate s-au aliniat cât se poate de rău. Cu siguranță că și lui i-a lipsit Henrique, un vârf alături de care, dintr-o postură mai avansată, a putut să își etaleze calitățile la nivelul ligii secunde. Dar mai grav decât toate aceste neajunsuri conjuncturale este lipsa de motivație pe care am remarcat-o mai ales pe la mijlocul campionatului regulat, o posibilă exteriorizare a frustrării acumulate în perioada anterioară. Ar fi absurd să ne pierdem încrederea în Bărbuț, care n-a împlinit încă 21 ani, și care ne-a oferit deja destule momente de satisfacție, dar atât el, cât și cei din jurul lui, trebuie să lupte împreună. Se prea poate ca soluția să includă o ieșire din ciclul presiunii unei confirmări rapide, și multă, multă muncă, în special pe centrări și finalizări.
Situația nu s-a ameliorat până la final, când afirmam:
Dacă e să mai progreseze, cred că și el (cam ca și Belu) are nevoie de alt mediu, de alte persoane, de altă concurență pe post - și cât mai curând, căci generația '95 îmbătrânește.
Poate că într-un fel asta s-a și întâmplat. Perioada petrecută la Târgu Jiu poate să fi oferit puțină perspectivă, iar presiunea pe care o exercită alți tineri asupra poziției sale, precum Sorescu și Mailat, sunt factori motivaționali puternici. Așa se face că începutul acestui sezon ne arată un Bărbuț mai combativ, mai disciplinat și mai inspirat. N-au trecut multe etape, dar faptul că prestațiile sale au impresionat, deși lotul nu este unul grozav, e admirabil. Sunt convins că în baza acestor jocuri ar fi trebuit convocat la Naționala U21, pentru care mai este eligibil, însă dacă va avea continuitate la acest nivel, va fi imposibil să nu fie selecționat.

Reiese mai sus de ce credem că acesta este un moment important și un moment pe care trebuie să-l apreciem. Bărbuț, mai mult ca oricare alt jucător din ultimii patru ani, este un simbol pentru clubul de care ne tânguim săptămână de săptămână. Fiind un jucător relativ cuminte, care nu iese mereu în evidență prin personalitatea sa pe teren, ci prin disciplina din afara lui și lipsa de tevatură implicită acesteia, tindem să nu apreciem mereu dedicarea sa. Cu siguranță că există o conjunctură anume care a făcut ca în acest ani să nu plece de la Poli, începând cu starea financiară a fotbalului românesc și terminând cu dificultățile arătate în adaptarea la fotbalul mare, dar și conjunctura are limitele ei.

Și aș mai oferi două argumente pentru care să-l apreciem pe Cristi. În primul rând, pentru că foarte puțini jucători au atins acest număr de prezențe, cu atât mai mult dacă e să considerăm vâltoarea ultimelor sezoane. Fotbaliștii cu peste o sută de prezențe la Poli din ultimul deceniu: Dan Alexa, Mircea Oprea, Gigel Bucur, Costel Pantilimon, Marius Popa, Srdjan Luchin, Gabriel Cânu, Silviu Bălace, Dorin Goga, Cristian Scutaru. Dintre aceștia, ultimii patru le-au adunat atât în perioada lui Iancu, cât și sub forma ACS Poli. Dar mai există o diferență, și aici vine al doilea rând: Bărbuț, alăturându-se acestei liste, va fi singurul care are ani de juniorat efectuați la club. Toți ceilalți jucători care au crescut la Poli și au ajuns să debuteze pentru echipă, fie au plecat mai repede, fie n-au reușit să confirme. Iar alții, precum Luchin, Scutaru și Pantilimon, au fost aduși la Timișoara după împlinirea majoratului.

Dincolo de toate aceste statistici, e important să vedem că șeptarul nostru se simte bine pe teren. Doar așa va putea juca la un nivel care să-i permită să ajungă un jucător solid pentru un club mai serios ca Poli și să adauge la cele treisprezece goluri pe care le-a înscris până acum. Mai e destul loc de progres în jocul său, la driblingul scurt, la centrări, la finalizare, iar următorii ani vor fi decisivi în sensul dezvoltării sale. Până atunci, sperăm să continue fotbalul pe care l-a arătat în ultimele luni și să ajute echipa să iasă din gaura în care se află acum. 

Bravo Cristi!

29 iulie 2016

Mini-avancronica unui nou sezon de Liga 1

Chinurile facerii unei decizii oricum neplăcute, dar transformate într-o scenetă jenantă între LPF și FRF, s-au încheiat ieri. Poli va evolua în L1 începând chiar de mâine, când jucăm în deplasare cu Dinamo, de la ora 21.00.

Între timp, situația finanțării este neschimbată de la ultima contemplare, investitorul Tudose, cu limba sa dulce/tăioasă, încercând în continuare să găsească o cale de a se proteja în fața unei decizii îndreptate împotriva clubului în recursul vs Curtea de Conturi. Ba mai mult, Miculaș își asumă autoritatea de a spune că Poli nu are nevoie de un investitor. Și normal cumva, că e puțin probabil ca un investitor privat să-l mai rețină în organigramă. Pe deasupra, tot Miculaș clamează cu siguranță că penalizarea de opt puncte pentru neîndeplinirea baremului e ca și stearsă via unei acțiuni viitoare la TAS.

Până să vedem cum se va soluționa și această tevatură, ar merita să aruncăm un ochi asupra unsprezecelui probabil de mâine. Echipa din prima repriză cu Sebișul a arătat astfel:

Straton - Sorescu, Cânu, Şeroni, Neagu - Artean - Bărbuț, Croitoru, Cârstocea, Vădrariu - Elek

Din cei intrați în a doua repriză, singurul pe care l-aș vedea cu o șansă de titularizare e Scutaru - asta cu condiția unui contract valabil. Nu știu dacă mai apare cineva peste noapte, dar nu văd cine ar putea să tresară și să plonjeze direct în primul unsprezece. De fapt văd, dar prefer să n-o facă.

Faptul că începem cu un meci în care nu ni se dă nicio șansă este ok. Dinamo vine pe spinarea unei victorii dominante în fața campioanei Astra, noi venim de nicăieri. Pentru L1, avem un lot (sub)mediocru, lipsit de fotbaliști de valoare: doi jucători la 36 ani, doi proaspăt reveniți la nivelul L1, trei fotbaliști de L2, alți trei jucători care au evoluat (slab) anul trecut în prima ligă și un junior. Chiar și așa, dacă aș crede că suntem mental pregătiți pentru acest meci, aș zice că e absurd să n-avem nicio șansă, dar mă îndoiesc că vâltoarea ultimelor săptămâni n-a afectat și jucătorii. Ideal ar fi să jucăm fără presiune, cât mai defensiv, și să avem energia de a lupta nouăzeci de minute. N-avem nevoie de puncte acum, dar am avea nevoie de o atitudine pozitivă și de un rezultat decent pe care să construim în etapele următoare.

Mai departe, sper doar să nu ne hazardăm în achiziții. Dacă există doi, maxim trei jucători de suficientă calitate cât să intre direct în primul unsprezece, ok, hai să-i aducem. Dar altfel, orice permutații deosebite la nivelul lotului vor face mai mult rău decât bine. La situația noastră din clasament avem luxul de a nu forța limitele competențelor administrative și manageriale, să ne regrupăm cu ce avem și să facem tot posibilul ca iarna să ne găsească într-o oarecare ordine. Am mutat destul la nivelul jucătorilor, e momentul în care trebuie să ne ocupăm și de celelalte aspecte care țin de succesul unui club sportiv - oricum turul de campionat are toate șansele să fie un calvar.

Dacă Tudose acceptă proiectul, atunci, se știe, are deja un trio pregătit cu Edi Iordănescu, Ionuț Popa și Massimo Pedrazzini, dublați la nivel administrativ de Aurel Damian (impresar) și Renzo Rossi (manager sportiv). Dacă nu, tot trebuie să completăm rândurile, deși nu sunt optimist cu privire la perspective. Important e să ne mișcăm constructiv, cu privire măcar la un termen mediu. Altfel, putem să ne luăm stânca și să găsim alt deal pe care s-o împingem.

P.S. Instalarea lui Sorin Drăgoi, actualul city manager, ca președinte la club nu bate înspre o continuare a pistei Tudose. Chiar dacă Drăgoi vine cu o reputație destul de bună, reprezintă încă unul din șirul președinților de la Poli fără mare experiență în sectorul sportiv - exceptând, e drept, poziția de vicepreședinte al Federației Române de Golf.

29 iunie 2016

Șansa nebuloasei

A mai trecut o săptămână în care singurele certitudini avansate țin de formarea lotului. Astfel, majoritatea jucătorilor enumerați în ultima postare au rămas și au semnat contracte pe doi ani, unii sub forma unu plus unu opțiune (Drăghici, Croitoru, Popovici, Poparadu). Chiar și în cazul lui Croitoru, la cei aproape 36 ani ai săi, avem de-a face cu un contract pe doi ani, condiționat de aportul său la 75% din meciurile acestui sezon. Sincer, pare puțin dat cu banul cine a primit doi ani și cine a primit unu plus unu. De ne(mai)venit, n-au semnat Dragalina (înlocuit cu Alin Ignea) sau Melinte, și se așteaptă confirmări scrise de la Vasi, Trandu și - surpriză - Șeroni. Se mai caută un al treilea portar, Cătălin Straton (unsprezece meciuri anul trecut la Craiova) fiind cel mai recent nume al listei.

Dacă e să ne întrebăm de ce se adună toți jucătorii la un club în derivă, trebuie să ne încredem și noi în negocierile primarului cu unul (sau chiar doi) investitori interesați de echipă. Pe deasupra, conform unui articol apărut pe 1923.ro, un site rapidist, situația de la clubul bucureștean e deosebit de gravă: decizia falimentului este activă până la recurs, judecarea recursului durează excesiv din rațiuni de procedură, înscrierea în Liga 1 trebuie finalizată până mâine. În plus, orice mișcare administrativă din cadrul clubului (semnarea de contracte, de exemplu) este blocată de administratorul judiciar, care se conformează astfel la decizia falimentului, iar Rapidul nu are în acest moment destui jucători pentru a aborda sezonul următor. Dacă FRF/LPF ar lua exemplul Consiliului UE în problema Brexit, ar realiza poate importanța unei decizii clare și cu aplicabilitate imediată, în loc să se zbată în demagogii despre penalizări viitoare ale insolvenților sau racolarea forțată de fonduri pentru proiectul propriu de juniori. Da ori ba. Nici Rapid, nici Poli, nici Liga 1 nu sunt câștigate prin această ambiguitate.

Ca să revenim, nu cred că vreunul dintre jucătorii aduși ar fi avut speranțe reale de a prinde un post de titular în Liga 1. Cu asumarea riscului că astrele nu se vor alinia pentru Poli, au ales să semneze aici și pentru că o decizie în defavoarea Rapidului i-ar vedea tocmai în această poziție. Presupun că nici salarizarea promisă nu este fundamental diferită de cea anterior oferită la noi, ceea ce ne-ar plasa peste media campionatului.
E puțin probabil însă ca lotul actual să facă față respectabil la nivelul primei divizii, deci mă tem că o decizie pentru revenirea noastră acolo va impulsiona încă un set de achiziții haotice. Sper că cei din conducere, a se citi singurul om din conducere care se ocupă de achiziții la club, au purtat deja discuții cu cinci-șase jucători din care să poată aduce trei (titulari) în situația în care ne trezim în Liga 1.

În rest, pașii făcuți sunt rezonabili, ne concentrăm pe ce putem controla, adică pregătirea echipei, deși nu știu să fi citit nici până acum despre aducerea unui preparator fizic. Prea multe lucruri depind însă de această decizie ce ține de falimentul Rapidului, de la definitivarea lotului, la întregirea conducerii administrative, la confirmarea variantei de finanțare a clubului. De s-ar mișca mai repede.

23 iunie 2016

Un început de lot

Am lăsat să treacă timpul, ne-am răcorit cu niște europene legendare, și acum admirăm fresca lotului Politehnicii. S-au perindat destui jucători pe la antrenamentele lui Ionuț Popa de la reunirea echipei și până azi, dar avem deja puțin contur. Faptul că problema principală, a finanțării, planează în nebulos nu trebuie să distragă atenția de la importanța ei, dar e normal să se facă pași sportivi în așteptarea unei soluționări pozitive. Iar posibila rămânere în Liga 1, pe urma dizolvării Rapidului, se pregătește la fel. Altfel, pentru soluționări negative nici nu prea ai ce să pregătești.

Un ochi, deci asupra lotului, cu confirmați și semi-confirmați. Și vorbim ca și cum s-ar dori o promovare, dacă nu în primul an, atunci în al doilea - dacă tot e să abstractizăm probleme.

Confirmat, Tatonat

Portari: Mario Contra (1999), Mădălin Smaranda (1984), Ormenișan (1992)

Doar Contra este confirmat aici, dar îmi imaginez că în orice configurație, va fi a treia soluție pe post, la 16-17 ani. Smaranda e o cantitate cunoscută și o variantă bună pentru liga secundă, dar nu e o variantă solidă de Liga 1. Ormenișan, titularul postului la Baia Mare anul trecut, e un portar cu talie, format la Sportul Studențesc. Presa scrie că ar fi la concurență cu un portar din Slovenia, dar la o primă vedere și fără să-l fi văzut la lucru la Baia Mare, are atuul de a fi aproximativ din zonă și de a avea experiență în liga secundă din țară.

Fundași stânga: Harald Fridrich (1998), George Neagu (1985)

După ce a plecat de la noi în această iarnă, Neagu s-a regăsit imediat în primul unsprezece la Mediaș, cu care a terminat pe primul loc în liga secundă. Mie nu mi-a displăcut în anul pe care l-a petrecut ca titular la Poli, arătând că este un jucător pe care să te poți baza la acest nivel. Ca la Smaranda însă, nu e o opțiune pentru viitor. Fridrich a fost folosit atât în centru, unde se simte mai bine, cât și în flanc, unde viteza îl poate trăda, iar jocul său ofensiv necesită cizelare. O a treia variantă dintre juniori ar fi Podină, dar nici el nu are încă pregătirea necesară pentru a fi constant în liga secundă.

Fundași dreapta: Radu Motreanu (1998), Denis Haruț (1999)

Opțiunile în flancul drept sunt foarte fragede. Haruț, căpitan la U17 și cu unsprezece prezențe la Poli II, e un jucător interesant, care poate evolua și în linia mediană. Nu mi s-a părut că ar avea un joc ofensiv bine pus la punct, însă nici nu l-am surprins în prea multe meciuri. Motreanu are avantajul sezonului petrecut la Becicherecu Mic, în liga a treia. Amândoi vor fi pariuri interesante și mă aștept să aibă nevoie de adaptare la acest nivel, dar în orice caz sunt opțiuni mai intresante decât Dăruială. În schimb duo-ul Siminc-Străuț, care pare să meargă la ASU Poli după tatonări aici, sunt clar jucători mai compleți - pentru liga a doua și cam atât, chiar dacă Străuț are meciuri destule în L1, însă a ajuns deja la 30 ani.

Fundași centrali: Gabriel Cânu (1981), Cristian Bocșan (1995), Cristian Melinte (1988)

Se mai caută un fundaș și bine se face. Momentan suntem deosebit de descoperiți în centru, chiar dacă îl includem și pe Fridrich ca acoperire. Cânu a avut destule probleme fizice sezonul trecut, asta pe lângă evoluțiile sale oscilante, iar Bocșan n-a fost copt de fel pentru Liga 1. O posibilă revenire a lui Melinte ar consolida binișor apărarea, dar e greu de zis dacă vreunul dintre aceștia (Bocșan și Melinte, de fapt) ar reprezenta o opțiune rezonabilă la un nivel mai înalt într-un an sau doi.

Mijlocași dreapta: Sebastian Mailat (1997), Narcis Popan (1999), Alexandru Popovici (1988)

Cred că benzile, atât pe dreapta, cât și pe stânga, promit mult. Cu Mailat, Sorescu și Doman avem trei jucători de viteză, cu calități tehnice bune. Primii doi vor avea cu siguranță de furcă în adaptarea la liga secundă, dar ar trebui să fie cei mai pregătiți din lotul juniorilor pentru a face acest pas. Popan, care e 'pariul' lui Miculaș, deși nu-l văd în loturile publicate prin presă, e un mijlocaș scund de bandă dreaptă bătăios, cu tehnică și viteză pe măsură. Pe lângă aceștia, pista Popovici, aparent neconcretizată încă, e una pe care nu știu dacă aș mai căuta s-o batem. Ca acoperire ar fi o opțiune peste medie, dar pentru viitorul echipei nu mi-aș dori să fie titular, iar a nu fi titular ar fi o variantă proastă pentru cariera lui, în această fază.

Mijlocași stânga: Deian Sorescu (1997), Cătălin Doman (1988), Daniel Vădrariu (1990)

Pe lângă cele discutate mai sus, listei i se alătură Vădrariu, integralist la pierzătoarea primei faze a play-off-ului pentru L1, Dunărea Călărași. N-a înscris mult și este un jucător susceptibil schimbării, fiind înlocuit în douăzeci de meciuri, dar are o experiență bună și a evoluat în prima divizie la Astra. E genul de jucător care promitea destul de mult în tinerețe, când a fost adus la Giurgiu (Ploiești) de la Jiul Petroșani, dar...rămâne și acum o piesă bună pentru o pretendentă, precum a dovedit.

Mijlocași centrali: Andrei Artean (1993), Mădălin Livan (1996), Lucian Oprea (1998), Cosmin Bîrnoi (1997) , Marius Croitoru (1981), Adrian Poparadu (1987), Răzvan Trandu (1991),  Emanuel Vasi (1997), Dragoș Dragalina (1987)

Se anunță o linie de mijloc foarte populată. Mă aștept ca în cazul în care se confirmă toate transferurile, măcar unul din duo-ul Oprea/Bîrnoi să iasă din schemă. Nu sunt nici aproape de experiența colegilor lor și cred că le-ar prinde bine să joace în liga a treia un sezon. Dintre cei enumerați, de profil defensiv ar fi Artean, Poparadu și Livan, ultimul nereușind să convingă în degringolada de la Caransebeș/Brașov în sezonul trecut. Restul, cu Croitoru cu în frunte, ar fi variantele de construcție. Trandu depinde de rezolvarea litigiului cu Rapid, Dragalina vine după un sezon bun la Pâncota, iar Vasi, căruia i-am cântat laudele pe-aici în ianuarie/februarie, promite mult - chiar dacă nici el n-a avut viață ușoară în liga secundă, tot la echipa arădeană.

Atacanți: Robert Elek (1988), Pedro Henrique (1991), Octavian Drăghici (1985), Cătălin Vraciu (1989)

Și în atac avem patru jucători capabili. Henrique, dacă rămâne și își revine bine pe urma accidentării, e un om de primă ligă, precum știm. Elek are ambiție și disciplină tactică, chiar dacă nu atât de mult simțul porții - și ar putea arăta mai puternic, după un sezon întreg in L1. Drăghici, revenit cumva aici și nu la fosta sa echipă, ASU Poli (zică-se, fiindcă ar avea o accidentare) are experiența de partea sa și e bine familiarizat cu nivelul ligii secunde. Iar pe lângă aceștia îl vedem în listă pe Vraciu, golgheterul seriei I sezonul trecut, un atacant format de FCM Bacău. E drept, am mai luat câteva țepe pe acest tip de jucător (Cârstea sau Staicu, de exemplu), dar băcăuanul a confirmat mai mult decât un tur de campionat, fiind un marcator constant de-a lungul carierei sale - va să zică avem de ce spera.

Antrenor: Ionuț Popa

Pe lângă tam-tam-ul administrativ, care clar trebuie rezolvat să sperăm la ceva, abilitatea lui Ionuț Popa în formarea unei echipe va fi decisivă. Readucerea unor jucători familiarizați cu clubul e o mișcare deșteaptă, mai ales în condițiile actuale, iar combinația de tinerețe/experiență arată bine pe hârtie. Am mai zis-o însă pe asta și acum câteva luni, iar la scurt timp ne-am trezit cu tot felul de completări de lot. Da, un Goga, un Nimely sau un Scutaru ar face bine echipei, dar nici nu vrem să îngreunăm lotul cu jucători care într-un an sau doi nu mai pot duce. Croitoru, de care ne-a plăcut adesea aici, poate fi jucătorul de care avem nevoie la mijloc, dacă e dispus/capabil să lupte la intensitatea anilor trecuți. Cum îi va îmbina, motiva și pregăti fizic Ionuț Popa va fi însă cheia succesului, fiindcă lotul, surprinzător sau nu, e unul decent. O comparație:

Poli 2014/15: Smaranda - Belu, Scutaru, Cânu/Melinte, Neagu - Bărbuț, Popescu, Petre/Poparadu, Trandu/Nanu - Boldea, Henrique/Elek

Poli 2016/17: Smaranda - Motreanu, Bocșan, Cânu/Melinte, Neagu - Mailat/Sorescu, Croitoru/Dragalina, Artean/Poparadu, Doman/Vădrariu - Elek/Henrique, Vraciu

Defensiv stăm cam rău, dar de la mijloc în sus nu avem de ce să ne plângem. Echilibrarea flancurilor va fi interesantă, fiindcă e dificil să joci cu Motreanu/Mailat (Sorescu), când pe stânga îl ai pe mult mai experimentatul Neagu, care ar face pereche tot cu un jucător experimentat. Îmi pare cumva rău că jucători precum Velcotă, Golda, Sturz sau Sîntean nu par să se regăsească în acest lot, dar numeric ar avea loc să rămână aproape de echipa mare - chiar dacă pentru unii rolul de a doua/treia rezervă nu le-ar aduce mult pentru această fază a carierei. Să vedem cum se rezolvă astea - primul amical fiind programat pe 2 iulie.

Până atunci, poate se mai confirmă din mutări (inclusiv plecarea lui Bărbuț), dar, mai ales, poate aflăm soarta financiară a clubului.

11 februarie 2016

Săptămâna #6: Retrospectivă şi expectativă

Ne aflăm la distanţă de câteva fire de păr albe de începutul celei de-a doua părţi a campionatului. A fost o iarnă oarecum pozitivă, dacă e s-o comparăm cu punctul de plecare din decembrie, dar pentru toată liniştea adusă de tranşa din drepturile TV, multe lucruri mai sunt în aer. Să ne adunăm gândurile, aşadar, şi să vedem ce ne-a plăcut şi ce ne-a displăcut în această lună de la reunirea lotului:

Gânduri negre

- Chiar dacă au intrat nişte bani, lipseşte în continuare răspunsul decisiv de la Curtea de Conturi. Tot ce am aflat concret este că se trimit adrese şi se cere rezolvarea grabnică a speţei, dar pe asta am tot auzit-o, astfel că nu prezintă motive de optimism.

- Ne lipseşte în continuare una dintre cele mai importante poziţii din club, cea de preşedinte. E drept, faptul că toată lumea pare împăcată cu gândul că ne descurcăm până la vară fără. arată cam cât de important a fost de fapt rolul preşedintelui consilului de administraţie, aşa cum este el definit la club. Chiar dacă nimeni nu poate face minuni, trebuie să nu uităm că orice urmează la vară, pleacă de la ce se construieşte în acest moment. Un preşedinte implicat în condiţiile actuale ar fi fost un plus mare, poate nu neapărat pentru sezonul în curs, cât pentru formarea unei echipe de conducere. Eh, şi eu.

- Tentativa de a reduce din costurile salariale pare să fi eşuat. Deşi unii jucători au plecat, echipa secundă este în continuare populată de fotbalişti cu salarii grele, precum Curtean şi Kirschstein. În plus, există restanţe inclusiv la cei care au părăsit echipa amiabil - precum era de aşteptat, însă. Cu tot ce a venit, aş fi curios să ştiu dacă statul de plată este mai mic, acelaşi sau mai mare.

- Jucătorii aduşi au sosit destul de târziu, nereuşind să fie asimilaţi pe deplin în primul unsprezece. În plus, problemele de ordin medical au continuat, cu Goga în prim plan, în vreme ce revenirile lui Doman şi Henrique se mai lasă aşteptate, chiar dacă primul a început să joace.

- Rezultatele din amicale, în măsură în care ne pot spune ceva, nu sunt foarte convingătoare. Asta şi fiindcă problema atacului nu pare să fi fost rezolvată.

Gânduri luminoase

- Cel mai important este că avem impresia unei stări de linişte, care s-a aşezat odată cu plata unor restanţe. Dacă reuşim să dublăm această stare cu rezultate pozitive la debut, avem toate şansele să ne salvăm de la retrogradare din momentumul creat.

- Ştirea cu întoarcerea definitivă a palmaresului poate prezenta o serie de avantaje în ochii celor care încă sunt neutri şi pentru orice se va construi la Poli în anii care urmează. Nu ştiu însă dacă face vreun bine pe termen scurt.

- Lotul a fost împrospătat cu mulţi jucători tineri din propria pepinieră. Fridrich, Sorescu, Mailat şi Sîntean au jucat pentru echipa mare în această iarnă (de fapt Mailat mai puţin, căci a fost la U19), şi există toate şansele să-i vedem debutând în Liga 1. Cu precădere cei doi jucători ofensivi de 18-19 ani, Sorescu şi Mailat, sunt variante de rezervă bune pentru Bărbuţ, care obişnuieşte să slăbească ritmul pe final de meci. Şi pe lângă aceştia, se mai pregăteşte cu echipa Emanuel Vasi, foarte interesantul mijlocaş de 18 ani, cel mai recent la juniorii de la Manchester City.

- Jucătorii aduşi prezintă un amestec de experienţă şi tinereţe. Pisas, în care ne punem cele mai mari speranţe, se mişcă bine, iar Abel şi Torres sunt opţiuni interesante. Semne de întrebare planează mai ales asupra lui Rajcomar, în vreme ce Strauss va avea nevoie de puţin timp ca să-şi intre în mână pentru meciuri oficiale.

- Am văzut multe, chiar foarte multe modificări şi la adversarii noştri, mai ales la Voluntari şi Petrolul. Dacă reuşim să profităm de lipsa lor de omogenitate până la începerea play-out-ului - vezi cele scrise mai sus, la starea de linişte.

19 mai 2015

Pentru Čišovský

Suferința majoră a lui Marián Čišovský, diagnosticat cu ALS la începutul acestui an, s-a făcut cunoscută într-un material publicat în ProSport astăzi, cu ocazia celebrării titlului câștigat de clubul lui Ciso, Victoria Plzen. Aceștia au dedicat trofeul fundașului central care a lăsat așa o impresie profundă asupra noastră în timpul petrecut aici.


Transferul său la Poli s-a concretizat în 2008, de la Artmedia Bratislava, și fotbalistul slovac a intrat degrabă în unsprezecele nostru de titulari. La capătul anului, unul destul de amar după titlul pierdut în disputa cu Unirea Urziceni, Čišovský se afla pe prima poziție a podiumului notelor acordate de către Cronica Violetă. Aprecierea prestațiilor sale era exuberantă:

28. Marian Čišovský: 6,09 (16) / 6,19 (27)

Ce zeu putem avea în echipă, e incredibil. Nu ştiu dacă am văzut vreun jucător atât de bun la Poli de când mă uit eu la meciuri, ceea ce chiar de nu e extraordinar de mult, e totuşi un deceniu şi jumătate. Pe lângă calităţile sale de fotbalist, de la intercepțiile excelente, la deposedările cheie, până la driblingurile sale şi pasele de cincizeci de metri, s-a remarcat prin devotament şi determinare, prestaţia sa împotriva Craiovei fiind una de referinţă pentru orice jucător actual sau viitor al Politehnicii. Eu nu am niciun dubiu că este cel mai bun fundaş în campionatul nostru, chiar dacă de fapt nu este de meserie un fundaş central, şi indiferent ce debitează statisticienii importaţi din Italia să îi ajute pe gazetari să ne explice fotbalul. Sper doar să continue în aceeaşi manieră şi anul viitor, căci am mai avut jucători superbi care după o scurtă perioadă de timp şi-au pierdut strălucirea (Emeghara, Osei).


Și după ce a plecat de la noi, Ciso a rămas la înălțime, jucând pentru Viktoria Plzen până la începutul anului trecut. În 64 de meciuri a înscris 12 goluri în campionat, pe lângă care a marcat de cinci ori în cele 21 de partide disputate în Liga Campionilor - de două ori a acces cu Plzen în faza grupelor.

Mi-e greu să exprim tristețea pe care o simt în aceste momente, știind că unul dintre cei mai reprezentativi și admirabili sportivi care au trecut pe la Timișoara suferă de o boală incurabilă, la o vârstă la care ar trebui să-și petreacă timpul gândindu-se la ce urmează unei cariere de succes. Ne rămâne să îi ținem pumnii, ca boala să fie cât mai blândă cu el și să sperăm că vom mai avea ocazia să îl vedem la Timișoara, să îi mulțumim pentru ce a oferit clubului nostru!

7 ianuarie 2015

O aventură între străini: Barnet - Macclesfield Town

Dat fiind că nu se întâmplă mare lucru în aceste săptămâni, mi-am permis să fac o paranteză largă aici, care să nu aibă tangențe cu viața noastră alb-violetă. Scriu despre această mică experiență fiindcă e cel puțin vag interesant de văzut cum e organizată și care e atmosfera din jurul unui club dintr-o ligă foarte inferioară a unui campionat deosebit de reputat.

Am avut ocazia cu ceva vreme în urmă să mă deplasez la "The Hive", așa numita bază sportivă a celor de la Barnet FC, care evoluează în Conference National, adică divizia a cincea din Anglia - în afara "ligii" fotbalului englez, care începe cu League Two. Sunt un susținător pasiv de mulți ani a celor supraintitulați "the Bees" și în mod curios a fost prima dată când am ajuns la un meci în Regatul Unit. Spun în mod curios, fiindcă cei care ne urmăresc de ceva vreme își pot aduce aminte, poate, că am lasat indicii subtile în perioada (de glorie) 2006-2009, când mi-am pus creierul pe studii ultima oară.  Meciul zilei: Barnet FC (locul 1) vs Macclesfield Town (locul 3).

Drumul până la stadion a început din zona centrală a Londrei și s-a întins până spre periferia orașului. După aproape o oră de mers cu metroul, am ajuns în stația de pe Northern Line, Edgware. Știam că în Barnet, care are o populație puțin mai mare ca Timișoara, trăiesc destul de mulți români și acest lucru mi-a fost confirmat degrabă, urechea mea ciulită surprinzând mai multe conversații în limba maternă. Harta mi-a indicat că stadionul ar fi la douăzeci de minute de stația de metrou, ceea ce era esential dat fiind că am tergiversat plecarea de acasă pâna am ajuns la limita practică. Vedeam de pe zona elevată pe care mă aflam stâlpii de nocturnă a unei arene într-o oarecare depărtare, cel mai probabil destinația mea. După mai bine de douăzeci de minute de mers am început să-mi fac griji și am fost la un pas de a mă lăsa trădat de orientarea mea geografică. Șansa a vrut că atunci când alesesem să merg în direcția greșită, la nici douăzeci de metri mi-a ieșit în cale un bărbat spre a șaptea decadă a vieții, care purta un fular la gât cu însemnele clubului. Am intrat în conversație, iar în timp ce ne îndreptam spre stadion am aflat că lucrase în IT, că de obicei mergea cu băiatul și nepoții săi la meci, că John Akinde și Curtis Weston sunt cei mai buni jucători din lotul echipei.

În mod interesant, The Hive este amplasat în Borough of Harrow, adiacent Barnet-ului. Motivul pentru care clubul evoluează aici este că nu a avut susținere din partea consiliului local din Barnet în a obține dreptul de a dezvolta stadionul pe care evoluau din 1907, Underhill. Barnet FC are în posesie baza din Harrow pe o perioadă de zece ani de zile, timp în care se speră ca se va găsi o soluție pentru relocarea echipei "acasa".

Intrând în complexul sportiv, proaspăt finalizat anul trecut, am zărit îndată o serie de terenuri de antrenament, o parcare pentru câteva sute de mașini, stadionul dincolo de ele, alături de care se afla un "centru de ospitalitate", unde se desfășoară activitățile media și comerciale. Beneficiile de a dispune de o asemenea infrastructură sunt evidente, atât sportiv, cât și comercial. Baza este împărțită de Barnet FC, echipa de fotbal feminin London Bees și echipa de rugby London Broncos. The Hive Stadium are 5176 de locuri, din care 3500 pe scaune, este complet acoperit și dispune de o nocturnă simplă. Mergând înspre intrare, am trecut pe lânga oficul de bilete și magazinul de prezentare al clubului. Șase porți cu turnicheți permit accesul în zona tribunelor de vest, nord și sud. Tribuna de est oferă oprtunitatea achiziționării unui pachet special, în care se servește masa înainte de meci, apoi ceai sau cafea la pauză și final, acces la premierea "omului meciului" după, precum și alte mici avantaje.

Am intrat folosind biletul cumpărat online și printat acasă, mi-am achiziționat un program de meci și m-am dus spre locul meu ultra-central. Prețul biletelor e între 17 lire, la tribunele nord-sud, și 23 lire, zona centrală la tribunele de vest și de est. Un program de meci costă 3 lire, iar dacă dau foamea și deshidratarea peste tine, poți cumpăra un hot dog pentru 4 lire și un suc pentru 3 lire, printre altele. Tribuna de nord și o parte din tribuna de vest gazduiesc oaspeții. Uitându-mă peste statisticile oferite în programul de meci, media de prezență pe The Hive este pe la 1600 de spectatori, din care vreo 200 sunt vizitatori. La meciul meu, de la Macclesfield care e la patru ore distanță, au fost sub o sută de susținători, iar prezența totală s-a ridicat la nivelul mediei. Atmosfera era vie, "Let's go Bees" și "We're on our way to the football league" fiind scandările preferate, ritmate cu bătăile picioarelor care răsunau convingător din construcția tribunei.

...


Echipa celor de la Barnet are de toate și se pliaza pe un 4-4-2 clasic. Portarul, Graham Stack, a evoluat cândva pentru Arsenal, club afiliat cu Barnet la un moment dat, și a trecut pe la Beveren, Milwall sau Hibernian. Pe lângă responsabilitățile de pe teren, e și antrenor cu portarii. Doi jucători tineri, Yiadom și Johnson, evoluează pe flancuri, cel dintâi fiind selecționat la England C, naționala Albionului compusă din jucatori non-league. N'Gala și Saville se află în centrul apararii, foști juniori la West Ham și Southampton respectiv. Un spaniol, Luisma Villa, care a jucat inclusiv la Racing Santander și Alaves, se alătura unui contingent britanic în compartimentul median, care îi include pe Togwell (ex-Crystal Palace), Weston (ex-Milwall) și Cook (ex-QPR și Fulham). Atacul e compus din sus-numitul Akinde, golgheterul la zi al diviziei cu 15 goluri în 24 de partide, și Charlie Macdonald, căpitanul echipei, care la 33 de ani a jucat peste trei sute de meciuri și a înscris mai mult de o sută de goluri în League Two și în Conference. Managerul echipei, Martin Allen, care l-a înlocuit pe Edgar Davids (!) în această primăvară, poarta porecla de "Mad Dog" și a are o rubrica lunară în Daily Mail. Este la a patra experiență la Barnet FC, dar deja cea mai lunga, după ce cele anterioare au inclus perioade de tranziție sau plecări premature pentru cai verzi pe pereți.

Meciul a fost animat, în stil tipic britanic, cu multe mingi înalte, atacuri rapizi și dueluri tari. Akinde, care e teribil de asemănător cu Pedro Henrique, a jucat minim douăzeci de mingi lungi cu capul, din care a câstigat mai bine de 75%. Cook și Macdonald au părut cel mai confortabili cu mingea la picior, fiind la originea a vreo trei faze excelente care nu și-au găsit drumul spre poartă, însă aproape nicio fază ofensivă nu l-a exclus pe Akinde. Johnson, deși de abia a împlinit 20 de ani, a fost foarte solid în flancul stâng, în vreme ce N'Gala s-a dovedit a fi greoi și nesigur în centru. Dupa câteva ocazii de ambele parti, inclusiv o bară norocoasă a celor de la Macclesfield, oaspeții au deschis scorul cu trei minute înainte de pauză, printr-un șut de la 25 de metri, la care Stack a fost suspect de pasiv. Lucrurile n-au arătat mult mai bine pentru Barnet după reluare, dar aceștia au reușit să egaleze în minutul 56, Yiadom fiind la capatul unei centrari ideale a lui Cook, cu poarta goală în față. Golul desprinderii a venit după doar cinci minute, tot cu o centrare de pe stânga, a lui Villa de această dată, și Akinde a marcat cu capul din interiorul careului mic. Gazdele au închis apoi jocul, iar Macclesfield nu au părut capabili să reacționeze. Lovitura decisivă a venit în minutul 90, la o recuperare a lui Akinde în zona centrală, de unde l-a lansat pe Weston spre poartă, acesta a depășit ultimul fundaș și a finalizat cu o scăriță peste portarul ieșit în întâmpinare - foarte impresionant! Așadar finalul a fost fericit pentru Barnet, după un meci bun, cu multă energie și ocazii de ambele părți, chiar dacă viteza de reacție/execuție, impreciziile tehnice sau ușoara supraponderalitate a unor jucatori au trădat faptul că ma aflu, totuși, în a cincea divizie.



Senzația pregnantă a fost însă alta: că sunt în mijlocul unei comunități închegate. Povestea bătrânului care m-a acompaniat la stadion, faptul că mulți părinți erau la meci cu copiii, bucuria acestora din urmă la pauză când au putut face poze cu mascota echipei, toate aceste mici detalii dădeau un spirit familial întregii experiențe. Cea mai exemplară manifestație a acestui fenomen a avut loc în minutul 32, când tot stadionul s-a ridicat în picioare și a început să aplaude timp de șaizeci de secunde. Citind în programul de meci, am aflat că în urmă cu doar câteva zile murise un fan emblematic al echipei, la 32 de ani, la capătul unei perioade grele de mai mulți ani în care a fost imobilizat într-un scaun cu rotile, după ce a suferit un accident. Detaliile poveștii sale, comentarii și mici istorisiri de la prieteni suporteri, foști și actuali jucători sau reprezentanți ai clubului, erau incluse în două pagini speciale ale programului.
Alte articole interesante incluse în acesta, dincolo de tradiționalele date statistice și interviuri, erau niște pagini de istorie dintr-un ziar vechi despre o altă întâlnire între Barnet și Macclesfield sau un set de pagini explicative despre planul de relocare al stadionului, sus-amintit, despre care s-a făcut și un film documentar! Pe lângă oportunitatea de sponsorizare individuală a unui jucător sau participarea la diferite evenimente speciale în care puteai să-ți cunoști favoriții, o serie de oferte comerciale pentru centrul de ospitalitate apăreau în detaliu. Și printre toate acestea, felurite reclame la afaceri și servicii locale completau programul de meci, dintre care aceasta mi s-a părut cea mai de succes.


Cred că sunt multe lucruri frumoase care se întâmplă în jurul acestui mic club londonez, care continuă să conducă liga în care evoluează. Rețeta financiară e susținută atât de factori economic – sociali, cât și de infrastructura fizică și comercială a clubului și a fotbalului englez. Și totul pleacă de la o pasiune greu de tradus pentru fotbal, în care se găsește un echilibru între bani și comunitate, astfel ca Barnet FC să fie o poveste dragă de spus nepoților, chiar dacă nu va ajunge niciodată să vândă bilete la meciuri de Champions League.
Google+