Se afișează postările cu eticheta Poli II. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poli II. Afișați toate postările

19 iulie 2017

Amical: Poli II - Szeged 2011 1:2 (0:1)

Mereu tinerii alb-violeți, în acest an sub comanda lui Sorin Bălu, au disputat un meci amical în compania vecinilor noștri din divizia secundă a Ungariei. Cu un unsprezece solid și câteva somități în afara gazonului (inclusiv Nicolae Robu, situat aproape simbolic pe banca de rezerve), Poli II s-a prezentat dezamăgitor, dar mai are timp să se aranjeze până la debutul sezonului, care va avea loc de abia la finalul lui august. În condițiile în care Szeged începe anul competițional în doar zece zile, se găsesc cauze exonerante, dacă e să le căutam.

O poză din care nu se vede decât că am fost la meci.
Oaspeții ne-au luat tare de tot și în prima jumătate de oră au dominat copios, Poli de abia reușind să treacă mingea de mijloc. Scorul a fost deschis în minutul 10, când apărarea noastră n-a fost atentă la o fază fixă executată cu schemă de la 25 metri, și mingea șutată ulterior din interiorul careului a fost împinsă în poartă de un adversar. Pericolul a continuat la buturile lui Contra, dar fie impreciza la finalizare, fie intervențiile sigure ale portarului au păstrat proporțiile scorului. După ce Szeged a obținut un penalty la o fază în care trei jucători alb-violeți s-au văzut înșirați, ca Podină să comită actul final, tot Contra a reușit să pareze lovitura de la unsprezece metri. Deși jocul s-a mai liniștit în ultimul sfert de oră al repriză, Poli n-a făcut nimic să conteze, evoluând greoi și blazat în căldura după-amiezii.

La zece minute de la reluare am avut prima șansă, când Popan a ținut mult de minge, deși ar fi putut pasa, cumva a ajuns în poziție bună de finalizare la marginea careului, dar a trimis peste. Disputa devenise una de uzură, fără acțiuni concrete de atac, fiind piperată doar cu mingi lungi, dueluri pe zone restrânse și imprecizii tehnice. În ciuda apatiei, alb-violeții au reușit să egaleze în minutul 70: Buia trimite o pasă pe culoare, Sporin ia fața adversarului și trimite elegant pe lângă portar. După o mică încăierare în zona băncilor tehnice, Szegedul a revenit în avataj, profitând de spațiul din jurul lui Sturz, pe unde au descusut ușor apărarea și au înscris. Alte șanse nu s-au mai ivit până la final, toată lumea așteptând parcă încheierea jocului.

Nu cred că e locul unei evaluări profunde a neajunsurilor din prestația echipei secunde. Deși jucătorii se cunosc, sunt convins că trebuie muncit ca ei să redevină o echipă, un demers necesar după fragmentările din ultimii doi ani. Bunicele anumite momente semnate de Contra, Haruț, Popan și Buia, dar nimeni nu a jucat fără greșeală. Despre nou-venit, Buia a fost prezent în joc în prima parte, frustrat adesea de intrările dure ale adversarilor, ca în a doua parte să dispară - până la pasa de gol.

Mă uit la lotul echipei și chiar dacă există câteva nume care promit sau ies în evidență grație unei tehnici deosebite, va fi nevoie de un efort colectiv mult mai mare ca Poli II să nu se zbată la retrogradare în acest sezon al ligii a 3-a. Pentru unii dintre jucători este cam ultimul tren.

Poli II: Contra (80' Trifon)  - Haruț, Sturz (74' Lazăr), Fridrich (62' Cochințu), Podină - Pop, Oprea - Nr. 11 (46' Codrean), Buia (80' Nr. 14), Popan (62' Sporin) - Pădurariu (46' Totic)


22 iunie 2017

Trofeul CroVi 2017

Cu peste 300 voturi, suporterii au votat și l-au desemnat omul sezonului și câștigătorul trofeului CroVi, ediția a II-a pe Marius Croitoru. Iar pentru trofeul CroVi juniori, l-am ales pe Denis Haruț.

Crovi 2017: Marius Croitoru și Denis Haruț
Toți jucătorii selectați aveau argumente pentru a fi aleși, iar drept dovadă aproape toți au adunat peste 100 de voturi, într-un fel sau altul. Așa cum nouă ne-a fost greu să facem o diferențiere, v-a fost și vouă, fiindcă salvarea a fost, e clar, un efort de echipă. Căpitanii de drept, Croitoru și Cânu, s-au detașat din grup, însă până la urmă travaliul energic al primului a cântărit mai greu. Într-un fel simbolic, acest trofeu este oricum un trofeu pentru toți cei care au reușit să sfideze așteptările.

Cum am calculat rezultatele? Jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Nu că ar fi fost nevoie de un sistem atât de complicat pentru a determina câștigătorul. Rezultatele votului arată astfel:



Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma mai multor consultări cu antrenori și suporteri, pe Denis Haruț. Alături de el i-am mai considerat în special pe Lucian Oprea, căpitanul echipei secunde, și pe Cosmin Bîrnoi. Chiar dacă Haruț ar ieși pe trei între jucătorii numiți la capitolul prezențe, atât la prima echipă, cât și la a doua, am prioritizat calitatea peste datele pur statistice. Cele două jocuri făcute pentru Poli, în special finala Cupei Ligii, au surprins deosebit de plăcut, mai ales pentru un jucător care abia a împlinit 18 ani. Dincolo de asta, dincolo de prezențele la naționala U18 (unde a fost și căpitan), am admirat și seriozitatea și determinarea de care a dat dovadă.

Precum se observă față de anul trecut, trofeele au fost regândite. Acestea sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerii Florin Tâmpu​ și Emanuel Gornic​ de la LIPOPLAST​, secția de sticle speciale.

Conform (deja) tradiției, ne-am întâlnit cu cei doi aleși pentru a le oferi ceva de cărat acasă și să stăm de vorbă. O întâlnire cu viitorul și cu trecutul, cum a glumit Marius. Sau cu prezentul, cum am zis noi.


MC: Mă bucur enorm pentru acest trofeu, dar cred că n-ar trebui să iau acasă decât o mică parte din el, fiindcă fără ajutorul colegilor nu cred că ajungeam aici. E normal să îl împart cu toți.

CV: Și nouă ne-a fost greu să alegem, din acest motiv am și supus-o la vot.

MC: Cu atât mai mare este satisfacția cu cât s-au putut exprima și au votat și cu sufletul, și cu mintea. Îi respect pe toți, îi iubesc, îi apreciez. Este o încunurare a muncii acestui an. Tot ce s-a întâmplat în acest an la club se datorează în totalitate băieților, a conducerii și domnului primar – are și el un mare merit pentru că a fost alături de noi, ne-a susținut, ne-a rezolvat problemele financiare alături de conducerea clubului, și mă bucur enorm că Poli Timișoara rămâne în continuare pe prima scenă. Acesta a fost obiectivul nostru. Ar fi fost culmea ca un oraș precum Timișoara să nu stea la masa bogaților. Ar fi fost inacceptabil din punctul meu de vedere, chiar dacă am plecat de la -14 puncte. Multă lume nu ne-a acordat nicio șansă -  din așa-zișii cunoscători ai fotbalului – dar încă o dată am dovedit că atâta timp cât joci cu sufletul, pentru echipă, pentru oraș, poți ajunge aici unde am ajuns noi. Chiar dacă ne-am salvat printr-un baraj, este o performanță.

CV: Înainte de meciul cu Pandurii erai foarte sigur că o să scăpăm.

MC: Tot timpul am fost sigur, chiar și după înfrângerea cu Pandurii. Totul a stat la mâna noastră.

CV: Și în minutul 80 cu Gaz Metan?

MC: Nu, în minutul 90+4 cu Gaz Metan îmi luasem adio de la Liga 1, de la această echipă, de la acest oraș. Realitatea asta este, în cazul în care retrogradam, mari șanse să continuăm nu mai erau – ca echipă, ca entitate, ca tot ceea ce însemna Poli Timișoara. Din păcate, spun, fiindcă un oraș ca Timișoara merită o echipă în Liga 1. Este echipa orașului, a județului, ar trebui toți să fie mândri, să vine în tribună cât mai mulți, deoarece acești băieți care au fost și care sunt aici merită acest lucru. Îmi pare nespus de rău pentru cei care m-au ajutat să câștig acest premiu și care, din păcate, anul viitor nu vor mai fi lângă noi din punct de vedere activ, pentru că sunt sigur că vor fi cu sufletul. S-a decis renunțarea la câțiva jucători și din punctul meu de vedere este dureros, dar aceasta este viața.

CV: Crezi că e cea mai mare reușită a carierei tale, această supraviețuire?

MC: În contextul actual da, putem să spunem că este o performanță. Nu o putem compara cu o calificare în Champions League, dar la vârsta mea, la -14, în condițiile în care am realizat-o, putem spune că este o performanță imensă.

CV: Ți-a fost greu să nu joci în finala Cupei Ligii?

MC: Mi-a fost greu să nu joc în finala Cupei Ligii, să nu joc în semifinala Cupei României, dar aceasta a fost politica clubului pentru mine. Și eu, dacă mă întrebai, sacrificam ambele competiții pentru rămânerea în prima ligă. Acum am ocazia să joc iar în Cupa Ligii [n.ed. nu chiar, că s-a desființat], iar în Cupa României, ceea ce la vârsta mea este ok. Cel mai important pentru mine, pentru echipă, pentru colegi, pentru domnul primar, fiindcă știu cât suflet a pus, era să rămânem în Liga 1.

CV: Mai știi când ai jucat prima oară împreună cu Denis?

MC: Da, exact acum un an jumate, la echipa a doua [n.ed. cu Mașloc]. Eu m-am dus și am jucat și în liga a IV-a, n-a fost o problemă, fotbalul este același, se joacă tot unsprezece la unsprezece – și în curtea școlii dacă mă duc, tot vreau să câștig, nici la liga a IV-a nu mi-a fost rușine. Iubesc fotbalul.

CV: Ai fost desemnat secund la Poli II în acest an. Vei continua?

MC: Voi avea o discuție cu domnul președinte și voi vedea. Mi-a fost greu să mă împart – obiectivul meu principal era să ajut echipa din punct de vedere sportiv. În puținul timp care îmi rămânea trebuia să mă împart, să mă duc și la echipa a doua. Am făcut-o rar, dar când am făcut-o, am făcut-o cu plăcere. Sunt jucători tineri, de perspectivă – unul este aici alături de mine. Mai sunt alți tineri în cadrul clubului care merită o șansă. Ar trebui ca toți cei care sunt implicați în acest fenomen să-și întoarcă fața și către ei, pentru că merită, au făcut sacrificii, ei, familiile lor, să ajungă aici.

CV: Crezi că există jucători care își doresc să fie ca Marius Croitoru când vor fi mari?

MC: Probabil își doresc. Marius Croitoru are vreo 300 meciuri în Liga, câteva meciuri în Champions League, în cupele europene. Nu cred că este întâmplător să stai din 2000 până acuma în Liga 1. Vii un an, doi ani, e ok, ai fost trecător, meteorit. Dar să rămâi atâta timp la nivelul acesta, eu cred că te recomandă ceva: munca, seriozitatea, calitățile personale. Nu cred că stă la-ndemâna oricărui jucător să joace atâtea meciuri pe prima scenă. Cu siguranță își doresc mulți.

CV: Noi avem o întrebare pe care o punem de obicei juniorilor, tu o primești invers: cât la sută crezi că a depins de tine tot succesul pe care l-ai avut în fotbal?

MC: Viața de fotbalist nu ți-o garantează nimeni, succesul în fotbal nu ți-l garantează nimeni. Poți să faci lucrurile bine și să nu-ți iasă. Fotbalul nu este matematică, nu-ți trebuie facultăți. Îți trebuie în schimb șansă, ambiție, spirit de sacrificiu, dorință – sunt lucruri pe care multă lume nu le înțelege, când tu te duci la antrenament la 40 de grade sau la -20 de grade, ei stau în casă. Noi n-am avut tinerețe, am fost obligați să renunțăm la studii, sau le-am făcut cum le-am făcut, am fost plecați de acasă, de lângă părinți, de lângă familii, de lângă copii. E o meserie pe care nu ți-o poate garanta nimeni, dar făcând lucrurile cât mai corect, ai o garanție că poți reuși. Apoi fotbalul îți poate oferi ceea ce nimeni altcineva nu-ți poate oferi: tu îi dai zece ani din viață și apoi el îți poate da pentru tot restul vieții și ție, și copiilor tăi. Merită respectată meseria de fotbalist, să faci totul ca să ajungi fotbalist. Dar trebuie să demonstrezi că este ceea ce îți dorești cel mai mult în viața asta. De la simple cuvinte este cale lungă până la a dovedi că îți dorești cu adevărat.

CV: Pe viitor, poate un post de conducere?

MC: Nu mă văd. Îmi place fotbalul, iubesc fotbalul, îmi doresc să învăț copiii să joace fotbalul, dar nu pot să stau la birou. Nu mă prinde costumul!

CV: Noi îți mulțumim pentru rolul pe care l-ai avut în a salva echipa.  

MC: Le mulțumesc din suflet celor care au votat, iar să primesc la vârsta mea un premiu de la suporteri, de la timișoreni, mă face deosebit de mândru.


CV: Denis, spuneai ultima oară că ai vrea să debutezi și ai vrea constanță. De debutat ai debutat în niște meciuri mari și ai jucat bine. Cum te-ai simțit?

DH: M-am bucurat foarte tare, mai ales atunci când am auzit că o să fiu titular în primul meci, cu Astra.

CV: Ai știut de dinainte?

DH: Se vorbea în jurul nostru că vom prioritiza campionatul, dar nu am stat să mă gândesc cum o să fie. M-am pregătit până la ultimul antrenament și am zis că dacă trebuie să joc, să intru, o să dau tot ce pot, o să dovedesc că acuma este momentul.

CV: Ai suferit însă la golul trei.

DH: Da. Cred că a fost și greșeala mea, și o lipsă de comunicare cu Soljic în acel moment, pe lângă un deficit de poziționare din partea amândurora. S-a văzut acolo și lipsa mea de experiență.

CV: Cum a fost în finala Cupei Ligii?

DH: Atunci când s-a cântat imnul pe stadion, cu 12000 de oameni, a fost cel mai frumos moment din viața mea. Și la naționala de juniori se cântă, dar acolo sunt doar câteva sute de spectatori, nu se compară. Am simțit că pentru asta am muncit atâția ani și sper să se repete.

CV: Erai accidentat când am jucat la Mediaș. Cum ai trăit partida?

DH: Am fost acasă, la televizor – nu pot să merg niciunde când joacă echipa, stau acasă, văd, analizez, vorbesc, mai frumos, mai urât [râde]. Am trăit ca și băieții, am stat cu sufletul la gură până în ultimul moment. De la agonie la extaz în câteva secunde.

CV: E acel cadru pe Neagu în care să vede perfect această transformare.

DH: Exact!

CV: Am menționat de primul meci pe care l-ai jucat cu Croitoru. A fost și unul din primele meciuri de anul trecut de la Poli II. Cum ți s-a părut să joci cu el?

DH: Am avut doar câteva meciuri. Primul cred că a fost un amical pe sintetic, în care a fost și Curtean. A fost cu siguranță o prezență specială, fiind și prima oară când am jucat cu seniori și mai ales cu jucători consacrați, de Liga 1. Mi-au vorbit, s-au apropiat de mine, așa am simțit, și m-au ajutat să gândesc altfel fazele.

CV: Cum te simți cu noii coechipieri? Ești cel mai puțin experimentat dintre ei.

DH: Încerc să învăț de la fiecare cât pot. Să iau tot ce este bun, ce fac ei bine în teren, cum se acomodează, cum tratează fiecare meci.

CV: Acum sunteți un colectiv mare de jucători tineri. Cât de dificil crezi că e să integrezi mai mulți tineri în echipă? E un loc garantat pentru cei de U21 – titular fiind probabil Mailat.

DH: Sper chiar să jucăm cu mulți jucători tineri. Încercăm să scoatem tot ce e mai bun din noi, în fiecare meci. Dacă joc un meci, clar, o să muncesc să joc al doilea, al treilea, asta mă motivează. Cât despre locul de U21, va fi o luptă de care pe care. Fiecare va lupta să fie acolo, cel puțin pe bancă.

CV: Te-a afectat faptul că n-ai prea jucat sezonul acesta?

DH: Chiar mă gândeam într-o zi, am avut doar vreo 14 meciuri, dintre care jumătate la națională. Am jucat puțin pentru un sezon.

CV: Cum ai făcut să fii în formă, mai ales în meciurile disputate la echipa mare?

DH: Nici mie nu mi-a fost ușor. Veneam la antrenament, mă duceam cu echipa mare, apoi eram la națională, apoi șase jocuri mă găseam pe bancă la echipa mare. Mă bucur că am fost acolo, dar am și nevoie de jocuri, să arăt ce pot la echipa a doua.

CV: Ați suferit mult la Poli II în acest an.

DH: Cred că permutațiile astea de lot au contat, ne strângeam cu o zi înainte de meci, și omogenitatea a suferit.

CV: Pe sezonul viitor am înțeles că obiectivul ar putea fi chiar promovarea la Poli II. Ca să fie fezabil, ajunge doar un plus de motivație sau e nevoie și de mai multă calitate, de niște jucători seniori?

DH: Mereu e nevoie de calitate (râde). Noi suntem mulți tineri care încercăm să ne afirmăm pentru echipa mare. Implicit, în unele meciuri mai grele, mai ales cu echipele din vârf, ai nevoie de jucători maturi care să te împingă de la spate în momentul în care ești la pământ. Normal că ai nevoie de câțiva jucători experimentați, care știu cum să gestioneze asemenea perioade.

CV: Te-ai gândit dacă ar fi cumva mai bine să joci un sezon în liga a II-a, cum a fost situația lui Motreanu? Ce-ai prefera, să alternezi între prima și a doua echipă, sau să fii în liga a II-a și să joci meci de meci?

DH: Aș vrea și să fiu la echipa mare, și să joc meci de meci! [râde] Încă mă gândesc, este luptă mare pentru postul pe care sunt eu: trei, dintre care doi U21. Plus că mai sunt zece jucători la Poli II care pot oricând să apară pe bancă. Nu știu ce este mai bine pentru mine. Dacă domnul Popa mă va ține pentru cei doi jucători U21, atunci nu se pune problema. Altfel o să încerc să merg undeva, cu acordul clubului, să joc mai mult. Am nevoie de meciuri și pentru calificările la Națională.

CV: Așa să fie. Îți mulțumim pentru timpul acordat.

DH: Și eu vă mulțumesc pentru trofeu!

19 mai 2017

Poli II - Ripensia 4:8 (1:5)

Scor fluviu pe arena Colterm, unde Poli II, lipsită de aportul celor mai buni jucători, s-a înclinat în fața liderului din seria noastră de Liga a III-a, Ripensia. Ecartul ajunsese la un moment dat de șapte goluri, înainte ca verva lui Popan să permite echipei antrenate de Collins să reducă din handicap în ultimele zece minute. În final, golurile noastre au fost semnate de Pop, Totic (x2) și Popan.

Am întârziat puțin la meci, deci normal că am ratat deschiderea scorului. Ripensia a preluat conducerea deja din minutul 3, și până în minutul douăzeci putea marca de încă trei ori: două intervenții ale lui Contra și una de toată frumusețea a lui Podină au ținut scorul aproape. Ba mai mult, Iordache a trebuit să părăsească terenul în minutul 20, după ce fusese faultat dur cu ceva timp înainte, infracțiune penalizată doar cu galben. După ce torpila lui Totic din lovitură liberă a lovit bara, oaspeții s-au desprins în minutul 30, când centrarea din flancul nostru stâng l-a găsit pe Matiș prea liber lângă Gavruță, ripensistul punând latul pentru a înscrie. Spre surprinderea tuturor, Poli II a revenit degrabă în ecuație, când centrarea lui Cherecheș a găsit ideal capul lui Pop, acesta din urmă plasând balonul cu siguranță din centrul careului advers. Nu se făcuse minutul 35, că Ripensia se detașa din nou, de această dată grație unei intervenții slabe a lui Contra, mingea șutată din marginea careului strecurându-se pe sub portar. După ce Zaluschi a făcut ce-a vrut cu defensiva noastră letargică în minutul 41, șutul său respins de portar fiind apoi împins în poartă de Dumiter, golul cinci a căzut pe o contră la ultima fază a reprizei, cu Podină nereușind să se plaseze potrivit pentru a scoate mingea din calea lui Matiș.

S-a reluat meciul după pauză și a venit rândul golgheterului Mediop să marcheze, cu un șut puternic și bine plasat din interiorul careului. În minutul 55, Ripensia a beneficiat ușor de un penalty pe care Zaluschi l-a transformat, iar jocul s-a liniștit,  timp în care Contra a mai scos vreo trei-patru mingi. Golul opt s-a arătat de abia în minutul 75, cu o finalizare de calitate a lui Toma peste portar, din marginea careului. Ultimele zece minute au aparținut cumva echipei secunde, pe fondul căldurii și a relaxării adversarilor; întâi Pop a avut un șut deviat în bară în minutul 80, la o fază construită de Popan în flanc; același Popan l-a găsit pe Totic în centrul careului și vârful Politehnicii a redus din handicap, după ce în prealabil mai ratase vreo două ocazii destul de bune; bara lui Nanu a precedat un nou șut în bară al lui Totic, mingea revenind însă la Popan, care și-a trecut și el meritat numele pe lista marcatorilor; și tot Popan a driblat în flanc înainte de a-l deschide pe Totic în careu, acesta reușind să înscrie al doilea său gol al meciului. Aproape că a mai căzut o boabă la ultima fază, dar șutul semnat de Popan a trecut pe lângă, astfel că a trebuit să ne declarăm mulțumiți cu cele doisprezece goluri văzute.

E și greu să descrii cumva prestația echipei noastre astăzi. Letargia defensivă ne-a costat mult, însă nu poți avea mari pretenții de la o linie improvizată ca cea folosită astăzi. Nici măcar nu pot spune că schimbările au îmbunătățit jocul nostru, ci pur și simplu că Popan a prins poftă pe final, insistând în flancul slăbit al Ripensiei cu foarte mult succes. Doar prestația sa, eforturile lui Totic și Contra, și insistențele lui Pop merită ceva cuvinte de bine. În rest e clar că echipa a doua va trebui regândită sezonul viitor, așa cum a și declarat că o va face președintele clubului într-un interviu de acum câteva zile.

Iar Ripensia...aproape în Liga a II-a, ce performanță!

Poli II: Contra - Sporin, Gavruță, Podină, Iordache - Pop, Oprea - Cherecheș, Popan, Velcotă - Totic

Schimbări:

Codrean pentru Iordache (min 19)
Dincă pentru Gavruță (min 50)
Andreici pentru Oprea

13 aprilie 2017

Interviu: Mario Contra

Am stat de vorbă pe aici cu fundași, cu mijlocași, cu atacanți - dar nu am avut invitat niciun portar. Mai mult, acum trei nopți, împovărat moral de amânarea unui nou interviu, m-am visat pus la respect de portarul de la Poli II, fiindcă uitasem să mă prezint la o întâlnire prestabilită. Pentru a rectifica această gravă carență și a-mi ușura conștiința, am vorbit cu antrenorul echipei secunde, Victor Collins, să ni-l procure pe Mario Contra, dacă era cu putință. Și a fost.


Contra, în ciuda vârstei sale, se află de ceva vreme chiar și în circuitul echipei mari. A început să apere la seniori mai mult pe parcursul acestui sezon, în care a alternat cu Smaranda între buturile de la Poli II, și s-a evidențiat prin calitatea reflexelor sale. Cu convocări pentru naționala U16 a României, tânărul portar se află pe lista jucătorilor de urmărit pe postul său, ajutat de o talie care-i permite să controleze mingi înalte, fără a-i compromite agilitatea.

Dincolo de toate, viața de portar e grea fiindcă nu prea iartă și concurența e feroce. Important este că din mica mostră reprezentată de discuția noastră, Mario Contra pare suficient de sobru pentru a aborda cu curaj rigorile postului.


CV: Cum ai ajuns să joci fotbal?

MC: Eram mic și mă jucam foarte des în fața blocului fotbal cu copiii, în poartă îmi plăcea cel mai mult. La un moment dat tata m-a dus la Poli, unde era antrenor Ionescu.

CV: Dar ai plecat.

MC: Am rămas o perioadă la Poli, după care m-am mutat la Banatul. Dar eram mic atunci, nu mai știu de ce.

CV: Tot timpul ai jucat în poartă?

MC: Da, de mic mi-a plăcut. Îmi plăceau mânușile foarte mult, mă atrăgeau echipamentele mai specifice. Te fac să te simți mai autoritar.

CV: Și când ai revenit la Poli?

MC: Cred că acum cinci-șase ani. Nu prea jucam la Banatul, nu prea mă antrenam fiindcă nu aveam antrenor de portar, foarte rar făceam specializat. Deci cred că a fost cea mai bună decizie, pe care a luat-o tata. El a fost mereu alături de mine, la meciuri și la antrenamente.

CV: Îți dă indicații în timpul meciurilor?

MC: Îmi dădea când eram mai mic și chestia asta mă irita uneori. Dar cu timpul s-a mai liniștit, am avut noi niște discuții (râde). Cu arbitrii are acum treabă.

CV: Ai frați, surori?

MC: Am o soră mai mare. M-a ajutat mult în viață, îi mulțumesc. A făcut și ea sport de performanță, a fost portăriță de handbal, dar s-a axat pe școală și e acum la medicină.

CV: Tu ai vreun plan de rezervă?

MC: Dacă Doamne ferește nu merge cu fotbalul, m-am gândit să fac o facultate. Probabil o să mă înscriu oricum.

CV: Ai avut vreodată probleme cu accidentările?

MC: Acum patru ani trebuia să fim la un turneu final, faza semifinală, și cu o zi înainte să plecăm la Craiova am făcut un joc amical. Într-un contact mi-am rupt clavicula. Am stat vreo două luni, ghips și recuperare, mi-am revenit mai greu.

CV: Ți-e frică acum?

MC: Acum nu, n-am nicio treabă. Dar când am dat ghipsul joc și am început antrenamentele îmi era frică să plonjez în partea stângă. Mi-a dat însă antrenorul încredere să o fac.

CV: Am văzut pe profilul tău că ești fan Casillas.

MC: Da, e idolul meu. Îmi place foarte mult, îmi place și Real Madrid.

CV: Cum ți s-a părut debarcarea lui de la Real? Crezi că nu mai evolua la același nivel?

MC: Urâtă debarcarea. Puteau să-i facă o despărțire mai frumoasă, nu un interviu și atât. S-a văzut și în jocul lui că nu mai era chiar la același nivel, dar tot rămâne un portar de mare clasă. Și la FC Porto are intervenții foarte bune, dacă nu mă înșel are chiar 12-13 meciuri fără gol primit. [n.ed. 17 în acest sezon de Primeira Liga]

CV: Mai știi când ai debutat la echipa secundă?

MC: Dacă nu mă înșel am debutat în liga a V-a, acum doi ani.

CV: Dar tu ai ajuns și în cadrul echipei mari destul de repede.

MC: Anul trecut, da. Conjunctura a fost să plece o parte din portari, Kirschtein era la echipa a doua și am fost luat în lotul echipei mari. Am și prins banca de patru ori.

CV: Ai avut în preajmă portari cu multă experiență. Ai interacționat mai mult cu vreunul dintre ei?

MC: Da, am stat și în cameră cu Nuno Claro într-un cantonament. M-a ajutat mult, mi-a dat multe sfaturi. Chiar sunt bucuros.

CV: Cum ți se par portarii de acum? Pe Smaranda îl ai mai aproape la echipa secundă.

MC: Cu Smaranda mă înțeleg foarte bine, suntem într-o relație bună. Toți trei sunt băieți extraordinari, cu experiență.

CV: Într-adevăr, Straton are un sezon excelent. La o adică și Kirschtein era bun, dar a gafat în câteva rânduri. Cum treci peste astfel de momente?

MC: Se întâmplă, constanța e cea mai importantă. Când greșești o dată tot terenu-ți pică în cap, la un jucător de câmp nu se vede așa de tare. Degeaba faci cel mai bun meci dacă în ultima fază o scapi.

CV: Tu ai vreun proces anume?

MC: Încerc să trec peste momentele astea cât mai repede, să nu mă mai gândesc, să văd ce am de făcut la următorul meci și să mă concentrez.

CV: Jucătorii de câmp ne-au povestit că atunci când nu sunt în mână, încearcă execuții simple. Cum e la portar?

MC: La portar contează foarte mult primele mingi. Dacă nu greșești, ești în mână tot timpul. Dacă începi ezitant e mai greu.

CV: Ce ți se pare ție cel mai dificil ca portar? Mi se pare că ești mai mult un portar de reflex.

MC: Pot să spun că sunt un portar de reflex, dar nu mi se pare greu. Îmi place să ies pe centrări, îmi place și să mă aventurez la jocul de picior. Dar mai trebuie să lucrez la jocul de picior, insist pe asta la antrenamente, și cu stângul și cu dreptul, la fel cu aprecierea mingilor înalte în adâncime...sunt lucruri de experiență.

CV: Portarii moderni au adeseori un rol de libero.

MC: Da, domnul Collins îmi spune tot timpul să plece mingea de la portar, să desfac, să ajut cu pase. Se vede că încearcă să aducă o schimbare.

CV: Și poți?

MC: Pot, da. Mă adaptez. La liga a III-a nu sunt nici terenurile excepționale, dar trebuie să încercăm.

CV: Portarii au o reputație de a fi mai excentrici...

MC: ...mai nebuni.

CV: Te încadrezi în categoria asta?

MC: Nu neapărat, dar portarii trebuie să gândească foarte mult, să fie cu mintea limpede tot timpul și să fie concentrați. Trebuie să aibă și o doză de nebunie, ce-i drept.

CV: Și o ai?

MC: Eu zic că da! (râde)

CV: Ai jucat și pe la ceva naționale.

MC: Cred că am două sau trei selecții la U16 sau U17. [n.ed. U16]

CV: Dar nu recent, de ce?

MC: Probabil că așa a decis antrenorul după un meci. Am greșit la un gol atunci.

CV: Apropo de asta, ai un meci de care îți aduci aminte cu plăcere? Unul care te-a "traumatizat"?

MC: Chiar anul acesta, în tur la juniori A, cu Ardealul a fost un meci dificil pe care l-am câștigat 1-0 și în care am avut câteva intervenții bune. Cât despre o amintire neplăcută...anul trecut, tot cu Ardealul, la ei acasă. Era 0-1 la pauză, noi am ieșit motivați și au beneficiat de o liberă de la 40 metri la care am scăpat-o în poartă și am tăiat moralul echipei.

CV: Mai știi de ce ai scăpat-o?

MC: A fost o neînțelegere cu Cochințu, i-am zis să o lase, el s-a lăsat în ultimul moment și când să o prind mi-a sărit mingea din piept și a intrat în poartă.

CV: Cum lucrezi cu jucătorii din apărare?

MC: Ne înțelegem bine. Suntem la antrenamente aproape zilnic acum și progresăm.

CV: Tu ai antrenamente separat?

MC: Da, fac specific de portari. Numai când are nevoie de mine la jocuri, la finalizări, intru cu restul.

CV: Erau și perioade în care nu aveai antrenor de portari?

MC: Au fost perioade la centrul de copii, dar acum sunt – și buni! Pur și simplu nu aveam antrenor de portari. La un moment dat plătisem eu cu un coleg pe cineva să vină să ne antreneze.

CV: Cum sunt condițiile acuma?

MC: Mai bune, se schimbă din ce în ce mai multe și ne bucură lucrul acesta.

CV: Întrebarea noastră preferată: cât la sută depinde de tine și cât la sută depinde de alți factor să ai succes în fotbal?

MC: Cred că undeva la 70% depinde de tine, poate și mai mult. În rest de noroc, de oamenii care sunt pe lângă tine, de condițiile în care te antrenezi.

CV: Aș fi crezut că tu, ca portar, ai zice un procent mai mic. Dacă n-ai o apărare bună...

MC: Dacă tu-ți faci treaba, chiar dacă n-ai o apărare bună, dar aperi bine, te ajută mai mult. Poți să ieși și în evidență.

CV: Apropo de ieșit în evidență, cum ți s-au părut penalty-urile la meciul de Cupă?

MC: Le-am trăit cu emoții și mă bucur pentru Curileac, că a reușit să salveze două.

CV: Tu ai trăit din astea?

MC: Am avut într-o finală la Brașov Juniors Cup, când am reușit să apăr ultimul penalty al celor de la West Bromwich și am câștigat finala.

CV: Cea mai mișto variantă! Ai vreo tactică?

MC: De obicei urmăresc glezna jucătorului, unde se uită, și la majoritatea, când sunt sigur, plec înainte.

CV: Seniorii primesc indicații despre cum bat jucătorii echipei adverse?

MC: Așa îmi spunea domnul Frunză, că se uită la adversari înainte de o partidă. Chiar vreau pe această cale să mulțumesc domnilor Călin Frunză și Petre Țurcaș [n.ed. antrenori cu portarii la Poli] pentru sprijinul și încrederea pe care mi-au acordat-o și mi-o acordă în continuare.

CV: Ce așteptări ai pentru viitor? Portarilor le este greu să debuteze de tineri.

MC: Da, se maturizează mai greu, e și un singur post, responsabilitatea e mare.
Eu sper să intru în planurile echipei mari cât mai repede și de la anul să fiu măcar al treilea, al patrulea portar, să rămân aici, să joc.

CV: Al patrulea portar ești și acum.

MC: (râde) Mă rog, al treilea. Să mă antrenez cu echipa mare și să joc cât mai mult la liga a III-a, să prind încredere.

17 martie 2017

Poli II - Lunca Teuz Cermei 1:1 (1:0)

Cu cel mai bun unsprezece, dar veniți și după trauma pierderii antrenorului de până acum câteva luni, fotbaliștii de la echipă nu s-au prezentat rău, pierzând victoria pe mână singurului jucător care ar fi putut să o aducă: Sebastian Mailat. Revenit după o accidentare lungă, căpitanul de astăzi a intrat rapid în formă de joc, reușind să înscrie, însă tot el a ratat o lovitură de la unsprezece metri.


Partida a fost săracă în ocazii, ambele formații apărându-se destul de exact. Prima oportunitate ne-a aparținut, în minutul 25, la o fază rapidă în care mingea a plecat de la Mailat către Pădurariu, acesta a redirecționat cu capul la Bîrnoi, însă șutul din unghi trimis de mijlocașul nostru a fost respins de portar. Golul s-a prezentat în minutul 40, când Mailat a trimis în forță din 22 metri, după un un-doi cu Popan, mingea a sărit în fața portarului și a intrat în poartă. 
La scurt timp după începerea reprizei secunde, oaspeții au beneficiat de un penalty pe seama unei intervenții stângace a lui Iordache, fundaș venit în această iarnă la club. Smaranda n-a putut interveni la șutul trimis puternic și pe centru, astfel că s-a restabilit egalitatea. În minutul 54, Bîrnoi a ratat preluarea care l-ar fi lăsat singur cu portarul, la o acțiune construită cu Mailat și Popan, ca trei minute mai târziu, Mailat să facă o cursă clasică lui pe o contră, ajuns în fața porții a trimis către Pădurariu - nu chiar grozav -, mingea a sărit dintr-un fundaș în portar, Pădurariu a insistat și a părut agățat. N-a fost nici aceasta cea mai convingătoare decizie, dar Mailat i-a iertat pe oaspeți, execuția sa tare fiind parată de apărătorul buturilor adverse. Jocul a trenat ulterior, deși Smaranda a fost nevoit să intervină la un moment dat, iar ultima ocazie mare i-a aparținut lui Bîrnoi. În minutul 82, acesta a luat mingea pe un culoar de la mijlocul terenului, a ajuns în careu cu un fundaș în spate, s-a văzut nevoit să se oprească și a încercat șutul din întoarcere, dar portarul ieșise bine să-i închidă unghiul. Deși am stat sus pe final și la chiar una din ultimele faze, Popan sau Sturz ar fi putut face mai mult, cu mingea la picior în careu/la marginea lui, rezultatul a rămas neschimbat.

Echipei îi lipsește un om de gol și acest lucru se simte acut, uneori. La fel de adevărat este că s-ar mai putea lucra la armonia ofensivă, căci nu de puține ori singurul om în față era Pădurariu, fără susținere din linia a doua. Din păcate, tocmai Pădurariu a fost printre cei care m-au dezamăgit, deseori prins în ofsaid și cu prea puține redirecționări utile din poziția lui de pivot. Dezamăgitor s-au prezentat și cei doi nou-veniți în această iarnă, Iordache și Murariu. Primul a părut vulnerabil cu regularitate, chiar și dacă ar fi să facem abstracție de faza golului; iar al doilea, deși vrea, mă tem că nu are un joc care să-i permită să evolueze la închidere. Absent, adeseori, a fost și Vasi, în cazul căruia nu știu ce s-ar putea face pentru a scoate maximul din abilitatea sa, exceptând o repoziționare în zona centrală - dar și azi s-a mers cu el în flanc și Popan în centru, deși putea liniștit să fie invers. 
Restul echipei mi-a plăcut, în linii mari, deși aștept ziua în care Popan va reduce numărul atingerilor de balon în schimbul unor servicii mai rapide către coechipieri. M-a bucurat revenirea lui Sturz în primul unsprezece, a cărui joc îmi place, deși, asemeni colegului său de linie, Fridrich, are scăpări ocazionale care nu-și au locul. 

Cumva e îngrijorător că nu am bătut nici astăzi, din moment ce am jucat cu tot ce aveam mai bun. Nici liniștitul Collins nu mă inspiră din înaltul tribunei, dar poate că-i va inspira pe juniori, la un moment dat. Că de nu, are deja patru înfrângeri consecutive la activ, incluzând partida pierdută în Cupa României la juniori A, unde tot lotul formației secunde a fost folosit și Collins a stat pe bancă.

Dar vreau să văd și partea plină a lucrurilor, faptul că șase-șapte jucători din cei care s-au aflat pe teren chiar pot emite speranțe la o carieră în prima ligă. Fiecare dintre ei are alte obstacole de depășit, de la imperfecțiuni de poziționare, la abordare mentală, la condiție fizică, la seriozitate în afara terenului. Iar un aspect în care trebuie toți să progreseze este judecata de joc, în special în plan construcția fazelor ofensive. Se poate.

Poli: Smaranda - Haruț, Sturz, Fridrich, Iordache - Murariu, Bîrnoi - Mailat, Popan, Vasi - Pădurariu

A intrat:

Andreici pentru Iordache (aprox. min 70)

P.S. Să ne bucurăm de rezolvarea chestiunii financiare numite Pedro Henrique.

3 martie 2017

Poli II - UTA BD II 0:2 (0:2)

Oarecum conform așteptărilor, dacă ar fi să judecăm în baza rezultatelor obținute în această iarnă, jocul echipei secunde a arătat rău. De acolo până la a pierde fără drept de apel în fața ultimei clasate mai este însă ceva drum, pavat cu lipsă de determinare și tăcere. Determinarea e a jucătorilor, tăcerea a tehnicianului Victor Collins, șezut fără reacție pe parcursul întregii partide - opusul predecesorului său, Stoicov, care oferea constant indicații și corecții tactice tinerilor jucători.

Oaspeții au venit să joace și asta s-a văzut. Ei au dominat prima repriză, dar diferența au făcut-o prin două execuții destul de speciale. Prima, în minutul 18, a venit după un corner boxat de Contra, mingea a ajuns la șeptarul arădenilor în marginea careului și acesta a tras tare, spre vinclu, fără șanse pentru portar. A doua, zece minute mai târziu, a fost precedată de o acțiune în flancul stâng al defensivei noastre, balonul a curs până în zona centrală de unde Contra a fost învins cu un șut la firul ierbii. În rest, nimic notabil pe parcursul primei părți, iar lucrurile nu aveau să se schimbe fundamental în a doua repriză. Poli a avut doar două ocazii tot meciul și acelea s-au înghesuit la două cornere consecutive, în minutul 55, când întâi Oprea a tras din demivoleu și portarul a respins, ca apoi Pop să fie găsit liber în careu, dar lovitura sa de cap n-a impresionat pe nimeni. Deși am stat ceva mai sus, jocul combinativ, dublat de atitudinea deficitară a poliștilor n-a mai adus nimic notabil. Oaspeții, în schimb, au mai trimis de câteva ori de la distanță, peste, au avut o minge care s-a scurs periculos prin fața porții și au beneficiat de marcajul larg al lui Murariu în minutul 88, Contra reușind să respingă cu piciorul șutul expediat din ceea ce ar fi fost o poziție de gol.

Mi-e greu să văd cum acest unsprezece, chiar și întărit cu Haruț, Podină sau Popan, acum la lotul național, va aduna multe puncte în retur. Și unsprezecele de astăzi i-a inclus pe Fridrich, Bîrnoi și Vasi, cu Velcotă intrând pe parcurs, dar niciunul nu s-a remarcat pozitiv. La celălalt capăt al spectrului se regăsesc cei doi fundași laterali, Filip și Cherecheș, ambii cu evoluții piperate de erori personale. Nu știu cine a jucat cât de cât apreciabil. Poate doar Andreici și Codrean să fi arătat voință, dar cu succes limitat.

Dezamăgitor rău și cel mai grav este că nu l-am văzut pe Collins aproape de jucători.

Poli II: Contra - Filip, Fridrich, Murariu, Cherecheș - Pop, Oprea - Codrean, Bîrnoi, Vasi - Totic

Schimbări:

Velcotă pentru Vasi (min 46)
Andreici pentru Fridrich (min 65)
Kokora pentru Oprea (min 76)
Iordache pentru Cherecheș (min 84)

25 noiembrie 2016

Poli II - Școlar Reșița 1:0 (0:0)

Echipa secundă încheie turul și anul cu cea mai importantă victorie a ultimelor luni, tocmai în fața liderului venit de la Reșița. Golul lui Mailat, din penalty, a decis o dispută echilibrată, în care ambele echipe au avut șanse bune spre foarte bune de a mai înscrie. Cu acest rezultat, Poli II se poziționează mai ferm în zona de mijloc a clasamentului și poate să ierneze liniștit.


Prima ocazie a meciului a aparținut oaspeților, care au trimis cu capul spre poartă, iar Smaranda n-a intervenit grozav, mingea căzând cumva pe bară înainte de a-i reveni în brațe. Noi am replicat la capătul unei combinații Bîrnoi - Oprea, ultimul șutând din demivoleu, puțin pe lângă. Ultimul sfert de oră s-a prezentat mai dinamic, începând cu cea mai mare ocazie a reprizei, în minutul 35, când un adversar a scăpat pe culoar între Fridrich și Neagu, a pătruns în careu, dar șutul său a trecut pe lângă colțul lung. A încercat și Bîrnoi un voleu cam ca al lui Oprea, pe respingere, însă fostul portar al Politehnicii, Zimmermann, a reușit să respingă, înainte ca Smaranda să intervină la un șut din marginea careului nostru.

Am avut ceva emoții la reluare, cu reșițenii forțând deschiderea scorului. Prezența oaspeților în jumătatea noastră n-a adus multe ocazii, exceptând una chiar în debutul reprizei, când o lovitură de cap a țintit bara. Pe acest fond al dominării adverse, ne-am putut etala calitățile pe contre, iar după câteva porniri ratate, marea oportunitate s-a arătat în minutul 59: Mailat a pornit cu mingea la picior, într-o fază cu superioritate numerică de partea noastră, a ajuns până în careu, unde a întors un adversar pentru a-și pregăti șutul și a fost agățat. Tot el a bătut lovitura de pedeapsă, în forță, nelăsându-i nicio șansă lui Zimmermann. În minutul 67, o centrare a lui Mailat l-a găsit pe oarecum absentul Lokaj, albanezul a trimis cu capul o minge grea, pe care portarul advers a respins-o, cum necum, în corner. Deși au încercat să preseze, reșițenii s-au chinuit în a-și crea ocazii, iar problema lor a fost că atunci când au reușit s-o facă, finalizarea a suferit. Exemplară este fază din minutul 83: apărarea noastră a ieșit prost la ofsaid, doi adversari au rămas singuri cu Smaranda (și, aș zice, tușierul a greșit nesemnalizând un ofsaid la pasa oferită de unul celuilalt), portarul a respins in extremis, cumva mingea a lovit apoi bara și a revenit tot la un jucător reșițean, a cărui finalizare i-a permis din nou lui Smaranda să intervină, cu un reflex de picior! Pe final am avut șansa desprinderii, nu doar în repetatele contre irosite de un dribling în plus sau o pasă imprecisă, cât la acțiunea lui Mailat din minutul 89, când, deschis de Popan, a tras în Zimmermann, mingea l-a lovit din ricoșeu pe marcatorul golului și a sărit peste poartă. Dar a ieșit bine până la urmă, ultimul fluier al centralului consfințind direcția celor trei puncte.

Per ansamblu, jocul a fost unul combativ, îngreunat de starea precară a gazonului de la baza Colterm. Victoria aș pune-o pe seama unui efort de echipă, mai mult decât în cârca unui jucător anume, chiar dacă e clar că Mailat a decis rezultatul prin faza de la gol. A fost nevoie de sacrificiu defensiv, toată linia de fund prezentându-se bine, în ciuda unor scăpări ocazionale, cauzate de momente de poziționare deficitară. Bun a fost și aportul jucătorilor veniți de la echipa mare, fie ei veterani sau tineri, chiar dacă Lokaj lasă de dorit. Albanezul a părut însă afectat la finalul jocului, ceea ce e un semn pozitiv cu privire la așteptările pe care le are de la sine.

Ce lipsește în continuare e un joc combinativ mai rapid, care ar trebui precedat de reducerea la minim a momentelor de virtuozitate personală pe care le etalează cu eficiență redusă diverși jucători. Altfel, trebuie să redevenim echipa care poate învinge pe oricine, oriunde în această divizie. Prestații ca cele de azi sunt un pas în direcția potrivită.

Bravo Poli!


Poli II: Smaranda - Filip, Cochintu, Fridrich, Neagu - Oprea, Vasi - Mailat, Birnoi, Velcota - Lokaj

Au mai intrat:

Pădurariu pentru Oprea (min 66)
Popan pentru Velcotă (min 88)
Codrean pentru Mailat (min 90+3)

19 noiembrie 2016

Ripensia - Poli II 2:0 (1:0)

În baza ultimelor întâlniri dintre Ripi și Poli II, mă așteptam să văd astăzi o dispută aprigă, la sacrificiu, din partea echipei noastre. N-a fost așa, căci Poli a suferit la capitolul atitudine, impresia lui 'fiecare pentru el' domnind în mare parte a jocului. Gazdele, în schimb, au jucat disciplinat și pragmatic, au profitat de slăbiciunile noastre defensive și au câștigat cele trei puncte, cu mai puține emoții decât probabil s-ar fi așteptat.

N-am numărat nici o mână de șanse de  gol. Scorul a fost deschis la prima ocazie mai mare, în minutul 18, când Ungureanu a primit mingea între Cochințu și Filip, a avut timp și spațiu să înainteze, șutul său în diagonală depășindu-l pe Smaranda. Poli putea egala în minutul 29, când Lokaj a fost servit bine de Sîntean, dar a tras peste, sau la șutul expediat din marginea careului, parat în doi timpi de portarul Ripensiei.
Repriza secundă a început greoi, iar nici după introducerea lui Popan pentru Vasi, starea jocului nostru nu s-a îmbunătățit. Până la urmă tot gazdele au înscris în minutul 73, la o fază în care nici Cochințu, nici Fridrich n-au reușit să-l deposedeze pe Mediop în interiorul careului, acesta a dat mai departe pentru Ungureanu, care i-a pus mingea pentru șut tocmai fostului polist Zaluschi. Finalizarea a fost aproape o formalitate. Am mai dat și noi niște semne de viață pe final, întâi la lansarea excelentă trimisă de Bîrnoi, mingea l-a găsit pe Lokaj, a cărui șut din poziție bună a ratat vinclul porții. Apoi, la un corner, tot Lokaj a primit o minge pe colțul lung, șutul din prima fiind respins din reflex de portar. Dar cam atât a fost și cu atât nu poți emite mari pretenții.

Nu știu de ce echipa a părut așa de moale. Mailat, trimis să joace după ceea ce presupun că a fost o noapte scurtă, n-a contat, în vreme ce Sîntean, Vasi și Lokaj, deși au circulat multe mingi între ei, n-au putut să încropească măcar o fază de la cap la coadă. Ca o completare despre vârful albanez, acesta a părut greoi și a irosit două șanse bune de a marca. Bîrnoi s-a evidențiat cu câteva momente de virtuozitate personală, fiind probabil cel mai bun om al nostru, însă pe final a trebuit înlocuit pe seama unei accidentări. Alături de el, Oprea a avut dificultăți (la fel ca și mulți colegi) cu calitatea gazonului, zona centrală fiind cea unde am pierdut de obicei un tempo. Iar apărarea, ca la echipa mare, a suferit - Filip, în ciuda elanului ofensiv, n-a avut mari reușite, nici el, nici Cochințu nereușind să se poziționeze eficient la o grămadă de mingi lungi/înalte, în special în duel cu Mediop. Pe cealaltă parte, Fridrich a fost mai adunat în joc, dar aș fi avut pretenția unei altfel de intervenții la faza care a precedat golul doi, în vreme ce Podină a acoperit oarecum decent spatele, fără a contribui mult la construcție. Popan și Velcotă, introduși în repriza secundă, n-au adus mare lucru în jocul echipei, deși cel din urmă mi-a lăsat impresia că ar fi fost o opțiune mai bună în primul unsprezece decât, să zicem, Vasi.

Am plecat, așadar, dezamăgit de la stadion. Speram la alt meci, la altă atitudine din partea noastră. Dar nu întâmplător ne aflăm în a doua jumătate a clasamentului ligii a 3-a; e întotdeauna greu să motivezi cum se cuvine niște jucători care se visează mai aproape de L1 decât de L3. Paradoxal.

Poli: Smaranda - Filip, Cochințu, Fridrich, Podină - Oprea, Bîrnoi - Mailat, Sîntean, Vasi - Lokaj

Au mai intrat:

Popan pentru Vasi
Velcotă pentru Sîntean
Codrean pentru Bîrnoi

7 octombrie 2016

Poli II - Galda de Jos 1:2 (0:1)

Meciul dintre locul 2 (Galda de Jos) și locul 3 (Poli II) nu a fost o înfruntare prea palpitantă. A început practic de la 0-1, după ce violeții au luat gol în minutul 3 dintr-un corner la care apărarea și portarul n-au fost atenți. Astfel, restul de 90 de minute au văzut-o pe Poli încercând cu greu să-și găsească drumul spre gol. Lipsa de experiență și de inspirație în fața unei apărări organizate au făcut să nu apară oportunități prea mari de gol, iar deși nu au fost puține, majoritatea ocaziilor bune au fost finalizate slab, fără mari emoții pentru portarul advers. În prima repriză putem nota o pătrundere a lui Mailat finalizată cu un șut reținut de portar și o lovitură liberă a lui Velcotă, plasată la vinclu, dar parcă fără destulă forță, portarul prinzând mingea ușor. În repriza a doua, în afară de gol, doar Popan a periclitat poarta, cu un șut la rădăcina barei, cu greu respins în corner.

Căutarea egalării a luat sfârșit în minutul 72, când tot în urma unei neatenții, adversarii și-au dublat avantajul. Sporin avea prim planul la o centrare, dar mingea i-a sărit în fața lui și în mod nefericit a poposit în poartă. Dar poliștii nu s-au resemnat și în cele din urmă, la capătul timpului regulamentar, a venit și golul de onoare, căci cele 3 minute de prelungire nu au fost suficiente și pentru un gol egalizator. Mailat executa perfect o lovitură liberă de la marginea careului, la vinclu, imposibil de parat.

În rest însă, Mailat a continuat forma dezamăgitoare din ultimul timp. Parcă dorește să demonstreze, dar din cauza presiunii nu îi ies prea multe, fie pasează greșit, fie ține prea mult de minge. Măcar de ar fi și ieșit un gol la una din acțiunile personale. Vraciu și Bocșan au fost ceilalți doi jucători ce au avut contact mai mult cu echipa mare. Nici Vraciu n-a reușit să facă ceva util cu puținele mingi ce le-a primit, în timp ce Bocșan a părut că se ferește de intrări mai hotărâte, de frica unei accidentări.

Nimeni nu a ieșit în evidență în acest meci. Fundașul dreapta, Sporin, l-a înlocuit cu brio pe Haruț (convocat la naționala U18 alături de Podină și Sîntean), dar a avut două greșeli ce au dus la mari ocazii ale adversarilor, precum cea a golului sus-menționat. Bârnoi a cam scârțâit pe alocuri, dar Oprea a fost bun la mijloc, cu câteva recuperări ce ne-au permis să punem presiune. A deschis bine jocul pe flanc, dar poate uneori ar fi trebuit încercat mai mult pe centru, iar în unele faze bune, cu mai mult tupeu și inspirație putea găsi soluții mult mai bune. De pe extreme n-au venit destule centrări bune, dar mi-a plăcut că, mai ales pe final, mijlocul nostru a reușit pe spații mici să mai desfacă un pic apărarea adversă. Intrarea lui Popan la pauză a învigorat atacul în primă fază, dar după acel șut periculos, a dat dovadă de egoism, șuturile nu au mai fost precise, iar pe faza defensivă a fost foarte lent. Oricum, arată că are tehnică și mi s-a părut că are cel mai sănătos șut din echipă.

E poate surprinzător că nu au fost trimiși jucători cu mai multă experiență de la prima echipă, dar e mai bine așa, căci obiectivul echipei secunde nu e să obțină rezultate, ci să dea șansa tinerilor și celor mai puțin folosiți să joace. Și cum nu a fost programat nici un amical pentru echipa mare, probabil că și Ionuț Popa a hotărât că e mai bine să evite accidentările și ca jucătorii să se refacă și să se pună la punct cu pregătirea fizică.

Poli II: Contra - Fridrich, Bocșan, Filip, Sporin - Mailat, Bârnoi, Oprea, Pădurariu, Velcotă - Vraciu

Schimbări:
Popan pentru Pădurariu (min 46)
Codrean pentru Velcotă (min 68)

9 septembrie 2016

Poli II - Cetate Deva 5:1 (2:1)

Drăghici, Pădurariu, Velcotă şi Popan de două ori au devansat fără drept de apel formația din Deva, într-un meci deosebit de reuşit al echipei noastre secunde. Suntem, așadar, la două din două, fruntaşi în liga a 3-a.

Partida a început tare şi în minutul 3 Poli a deschis scorul: mingea a ajuns la Pădurariu de la Vasi, acesta a intrat în careu şi a trimis în fața porții, de unde Drăghici a pus latul. S-a jucat rapid, iar minutul 14 a arătat cum pot curge fazele: Deva s-a găsit în careul nostru şi a fost aproape de gol, iar pe contră şutul lui Drăghici a fost deviat de portar în bară. Oaspeții n-au mai scăpat două minute mai târziu, când combinațiile dintre Pădurariu şi Drăghici l-au găsit acum pe primul în poziție de finalizare şi acesta n-a ratat. Avantajul confortabil a ținut sub un minut, căci Neagu a respins prost în spate la o minge lungă, Velici a interceptat şi l-a lobat de la distanță pe Smaranda. Nu s-au mai întâmplat multe până la pauză, exceptând accidentarea lui Vasi şi un şut periculos al lui Popan, devenii nereuşind să pună multă presiune pe jucătorii antrenați de Stoicov.

Dominarea a continuat după pauză, ajutată şi de majorarea rapidă a avantajului în minutul 50. Faza golului a fost excelentă: Velcotă l-a deschis cu o diagonală pe Popan, acesta a intrat în careu şi a centrat la colțul lung, de unde tot Velcotă, ajuns din timp, a înscris. Jocul s-a liniştit, şi până în ultimele zece minute am văzut doar jumătăți de ocazii. Chiar şi devenii au avut una, la o minge razantă prin fața porții, dar finalul tot nouă ne-a aparținut. După o bară la mingea trimisă cu capul de Cochințu în minutul 82, am beneficiat imediat de o liberă bătută lung, Pădurariu a reluat, balonul a ajuns la Popan care a făcut patru. Pe fondul debusolării oaspeților, încă un gol părea iminent şi acesta a venit în prelungirile partdei, când Popan s-a debarasat de adversarul direct şi a învins portarul din poziţie unu la unu. Cinci - unu, ce victorie cu o echipă care se visa la promovare, dar n-a arătat-o de fel.

Aş remarca în primul rând plusul de răutate al echipei, pressingul la carei-am supus pe deveni sufocându-i. Mijlocul nostru a dictat ritmul, cu Velcotă, Bîrnoi şi, pe final, Popan strălucind. Ce creştere grozavă la primii doi. care fac antrenamentele cu echipa mare. Mi-a plăcut şi de Haruț, pe care l-am urmărit în mod anume, iar alături de el Cochințu a fost foarte sigur pe sine. Mai puțin convingători au fost Podină şi Neagu, ultimul folosit în centru, dar chiar şi aşa, oaspeții n-au avut mari şanse. Pădurariu, în ciuda golului şi a pasei(lor) de gol, mi s-a părut greoi şi puțin decalat, în vreme ce Drăghici s-a impus fizic adeseori, dar n-a excelat.

Nu e o idee rea să urmărim şi pe viitor echipa secundă, care nu doar promite, ci şi face meciuri se bună calitate. Bravo băieți!

Poli: Smaranda - Hăruț, Cochințu, Neagu, Podină - Velcotă, Bîrnoi, Oprea, Vasi - Drăghici, Pădurariu

Au mai intrat Popan, Codrean, Kokora

3 septembrie 2016

UTA BD II - Poli II 0:2 (0:2)

Echipa secundă, cu întăriri tinere de la 'seniori' şi Smaranda în poartă, a trecut fără mari emoții de tinerii arădeni, grație dublei lui Vasi. De mai puţin bun augur a fost accidentarea lui Sorescu, faultat dur de un adversar şi căzut rău pe umăr.

Am plecat din timp să ajungem la Şiria, dar am avut rara oportunitate de a schimba o roată în zona Fibişului, deci tot am întârziat la agreabilul stadion unde evoluează UTA BD II, dar şi divizionarea secundă Şoimii Pâncota. Am ratat de puţin deschiderea scorului, în minutul 30, când Velcotă şi Vasi au schimbat pase, ultimul trecându-şi în cont reuşita. Poli dominase meciul până atunci, dar Velcotă, Mailat şi Bocşan n-au profitat de indeciziile portarului advers. Scorul pauzei l-a stabilit acelaşi Vasi, pe fază la o respingere slabă a apărătorilor adverşi, a expediat un voleu perfect în vinclul porţii arădene.

Nici nu s-a reluat bine jocul în repriza secundă, că UTA BD a rămas în zece, la o intrare dură asupra lui Velcotă. Astfel, gazdele au optat să joace precaut, iar nici poliştii nu au mai fost deosebit de concentraţi în soarele fierbinte. Am notat doar doua şuturi din marginea careului, Pădurariu şi Oprea, respinse deportar, respectiv o reluare pe lângă a lui Codrean. Cea mai mare oportunitate a avut-o tot Oprea, pe final, când a pus latul la centrarea precisă a lui Podină, dar a trimis peste. Şi aşa s-a terminat.

Greu de făcut multe observații în aceste condiţii, din moment ce repriza pe care am văzut-o completă a fost dezamăgitoare. Excesul de individualism în anumite momente a dăunat jocului, mai ales că majoritatea acțiunilor întreprinse astfel de Mailat sau Vasi au eşuat. Cel din urmă a lăsat totuşi o impresie bună, fostul jucător de la Atletico Arad arătând o atitudine pozitivă şi pe lângă cele două goluri marcate. Mi-a plăcut şi tehnica etalată de Bîrnoi, atât ofensiv, cât şi defensiv. În rest, fundaşii noştri s-au dovedit prea robuşti pentru tinerii arădeni, căci UTA n-a avut ocazii foare mari, astfel consemnându-se o superioritate clară a Politehnicii. Să sperăm doar că accidentarea lui Sorescu nu va fi una gravă.

Nu a fost rău pentru un prim meci, mai ales că toţi jucătorii veniţi de la echipa mare n-au avut parte de nouăzeci de minute se fotbal laolaltă. Dar tot aş fi vrut să văd ceva mai mult în a doua parte, poate un plus de atenţie şi de agresivitate.

Zic asta fiindcă vedem în celelalte rezultate cât de parşivă poate fi liga a 3-a, şi nu cred că va fi mult loc de relaxare.

Oricum, bravo Poli!

Poli: Smaranda - Sorescu, Bocşan, Fridrich, Podină - Vasi, Bîrnoi, Oprea, Mailat - Velcotă, Pădurariu

Au mai intrat: Filip, Codrean, Kokora

6 august 2016

Amical: Poli II - Vulturul Grebenac 7:0 (3:0)

Amicalul cu vecinii noștri din Banatul sârbesc a decurs lin pentru echipa secundă, care disputase mai devreme astăzi alt meci, câștigat cu 3-0 în fața celor de la Timișul Șag (goluri Codrean și dublă Kokora). Golurile victoriei din această după-amiază au fost înscrise de Vraciu, cu o triplă în prima repriză, și de Velcotă și Mailat, fiecare cu câte o dublă în repriza secundă.

O scurtă descriere a fazelor din live-text-ul făcut pe facebook:

Min. 5: 1-0 coner bătut scurt, Velcotă centrează, Vraciu înscrie cu capul
Min. 33: 2-0 centrare Haruț, gol Vraciu cu capul
Min. 45: 3-0 penalty la Vasi. Vraciu înscrie al treilea său gol
Min. 51: 4-0 Velcotă trece de doi adversari şi de portar, înscrie cu toată opoziția ultimului fundaș
Min. 70: 5-0 Vraciu centrează la colțul lung, Mailat înscrie din foarfecă laterală
Min. 75: 6-0 pasă filtrantă pentru Mailat, acesta pune latul la vinclu
Min. 83: 7-0 Velcotă depăşeşte un fundaş şi trage cu stângul la colţul scurt, portarul nu se poate opune

Vedem, așadar, un meci disputat la o singură poartă, oaspeții nereușind să-și creeze vreo ocazie pe parcursul celor nouăzeci de minute. Aceștia au încercat însă să se apere grupat, mai ales în prima repriză, ceea ce le-a dat puțină de furcă alb-violeților. Eficiența în fața porții a fost una bună, neremarcând multe alte ocazii dincolo de cele șapte goluri. Dintre acestea, reușitele lui Mailat au fost cele mai spectaculoase, două acțiuni de o precizie tehnică foarte bună.

Nu pot spune că s-au prezentat ceva surprize, în vederea completării echipei mari. De calitățile lui Mailat știm prea bine cu toții, iar linia de mijloc de azi, cu Bîrnoi și Vasi, a fost una foarte interesantă. E drept, Vasi nu s-a descurcat deosebit de bine, deși a scos penalty-ul prin insistența sa, însă a plasat multe pase greșite. În spate, Haruț e un jucător interesant de flanc, a mai apărut un fundaș central înalt, dar fragil, în persoana lui Neamțu, iar Velcotă a arătat un nivel bun de implicare în față. Mă amuză puțin cum Pădurariu, adus drept unicul vârf împins de calitate din zona de vest, a ajuns să fie coborât treptat tot mai jos, evoluând acum la închidere.

Faptul că avem un lot suficient de numeros la acest nivel cât să ducem două meciuri e de bun augur, dar dă de gândit, dacă nu cumva ar fi bine să mutăm măcar o parte din acești jucători la concitadine: fie la Ripensia, care joacă cu obiectiv, fie la ASU Poli, care joacă într-o ligă superioară. Normal că, pe lângă aceste opțiuni, trebuie să ne gândim și la propriul centru de copii și juniori, care evoluează în competițiile naționale, însă nu ar fi de neimaginat ca șase jucători să facă acest pas, să adune experiență. Anume, Sturz, Velcotă, Postolache, Bîrnoi, chiar și Bocșan sau Sîntean sunt jucători cărora un sezon cu miză le-ar prinde bine, să nu stagneze ca rezerve.

Poli: Smaranda - Haruț, Cochințu, Neamțu, Costinaş - Pădurariu - Mailat, Bîrnoi, Vasi - Vraciu, Velcotă

Schimbări:

Filip pentru Neamțu (min 46)
Postolache pentru Pădurariu (min 46)
Popan pentru Vasi (min 46)
Contra pentru Smaranda (min 46)
Sîrbu pentru cineva
Wilheim pentru Vraciu (min 71)
Morariu pentru Mailat (min 78)

9 iunie 2016

Interviu: Sebastian Mailat și Deian Sorescu

Când am stat alături de Deian și Seba nu știam că suntem în compania a doi jucători evaluați la aproape un milion de Euro fiecare. Poate ne luam cravată sau măcar o lavalieră. Serios acum, faptul că clubul încearcă să obțină maximul din foarte puținul pe care îl mai are nu e de condamnat; dar detașarea de realitate, aceeași detașare care a făcut să nu căutăm negocierea cu Arsenal pentru Vlad Dragomir, nu va câștiga respectul nimănui. Pentru tot talentul lor, este deosebit de greu să găsești un club dispus să dea jumătate din suma cerută pe ei, din moment ce nu li s-au acordat mai multe șanse de afirmare și de maturizare în Liga 1 pe parcursul acestui sezon.

Trecând peste aceste treburi cotidiene, putem începe prin a ne reîmprospăta memoria cu primul interviu pe care l-am făcut cu Deian în acest an. Poate e doar o impresie preconcepută, dar căpitanul echipei secunde pare considerabil mai relaxat la această întâlnire, asta după ce a stat în tirul jurnaliștilor înaintea meciului cu CSMS Iași. Seba, în schimb, ne roagă să fim blânzi cu el, fiindcă nu a mai dat interviuri. Nu cred că i-am făcut pe plac, dar n-a fost o problemă să se treacă peste cele câteva întrebări cu fitil pe care le-am pus.

Să-i (re)cunoaștem așadar pe Sebastian Mailat și Deian Sorescu, laureații noștri din acest an și primii câștigători ai Trofeului CroVi.

© Deian Sorescu
CV: Seba, ai ajuns la Poli doar anul acesta, ai și făcut antrenamentele cu echipa mare. Cum ai reușit să te integrezi la echipa a doua, ți-a fost greu?

SM: Nu, greu nu mi-a fost. M-au ajutat colegii, am fost uniți.

CV: Ceilalți se știau de multă vreme, formau un colectiv cu state vechi.

SM: Da...eu am venit de la LPS Banatul și era adversitate între Poli și Banatul.

DS: Rivali foarte mari.

CV: Ați fost rivali înainte?

DS: Da, toată copilăria, să zic așa. Nu aveam alți adversari când eram mici, în afara de Banatul – Poli. În rest erau scoruri de 20-0.

SM: Aia era finala campionatului.

CV: Și cum de te-ai dus la Banatul?

SM: Pe mine m-a găsit dl. prof. Ovidiu Vâlceanu într-un parc. Mă jucam fotbal, driblam un copil – și m-a văzut, m-a întrebat dacă vreau să vin la fotbal, mi-a dat un bilețel, și eu am zis da, da, da! Aveam șapte ani atunci. Am rămas acolo și nici nu-mi doream să plec, m-am simțit foarte bine în grupul acela. Dl. Vâlceanu era ca un tată, mă sprijinea în absolut orice.

CV: Au fost discuții în vara trecută și de Steaua.

SM: Da, am fost la un trial. Acolo eram patru sau cinci de la LPS, iar eu cu [Daniel] Benzar am ieșit în evidență. Au venit la noi după meci, Argăseală cu Rădoi și Dică, și au dorit să ne facă contract. După ce am ajuns acasă ne-au trimis contractele, dar...nu. Au vrut să semnăm cu Steaua și să ne împrumute la Clinceni. Era bine, era liga a II-a, dar mie nu mi-a convenit contractul. Lui Benzar văd că da.

CV:  Acum că a trecut un an, regreți că n-ai plecat?

SM: Chiar nu. Eu m-am gândit atunci să aștept, să am oferte mai bune. Atunci a venit oferta de la Poli și am zis că e altceva să te antrenezi cu o echipă de prima ligă, am de la cine învăța mult mai multe.

CV: Presupun că ți-ai fi dorit să joci mai mult decât ai jucat până la urmă.

SM: Da. Mult mai mult [râde]. Dar până la urmă asta mi-a dat de gândit, să trag mai mult, să muncesc, să dau cât mai multe goluri la echipa a doua.

CV: Dacă e să tragi linie, ești mulțumit de acest sezon, în plan personal?

SM: Da, am arătat că pot, cred eu.

CV: Cred și eu, că altfel n-am fi aici. Idoli, o echipă preferată?

SM: În biblie scrie că n-ai voie să ai idoli [râde]. Ca echipă, Barcelona.

CV: Și cum să nu zici Messi atunci?

SM: Nu. Dacă ar fi așa, între Messi și Neymar, îl aleg pe Neymar.

CV: E drept, Neymar e mai pe ce joci tu. Deian, tu ai zis Messi, nu?

DS: Da. N-ai cum să nu-l placi.

CV: Cum v-ați simțit la primul meci ca integraliști?

DS: Am avut emoții, ca orice tânăr. Dar după ce intri pe teren, trec primele minute, uiți de toate și te gândești numai la echipă, să câștigi. Mai ales noi, ca tineret și ca debutanți, trebuie să arățăm ceva, o prospețime. Eu zic că am intrat foarte bine amândoi, și ceilalți colegi de-ai noștri la fel. Să nu ne oprim aici, să fie cât mai multe.

CV: Toată lumea a fost surprinsă că în loc să joci alături de Elek în atac, te-ai trezit jucând alături de Elek în apărare. Ți-a fost greu?

DS: Speram să mă ajute el pe mine, fiindcă nici eu nu eram pe postul meu și mă gândeam să-mi fac treaba bine acolo unde jucam. Eram prima oară în Liga 1, n-am jucat niciodată fundaș dreapta – ba nu, de fapt am mai jucat la tineret și am jucat în liga a II-a, la Satu Mare, dar atunci fundaș stânga și doar cincisprezece minute. L-am rugat frumos să mă ajute, să vorbească cu mine, să-mi dea sfaturi și chiar m-a ajutat. Pe deasupra a jucat bine, super bine!

CV: Seba, ce-ai gândit la gol? Eu din tribune mă gândeam că e o fază bună, aveai în sfârșit spațiu, și că o să încerci să-ți depășești adversarul. Dar...o mică surpriză.

SM: Nu m-am așteptat nici eu! Într-adevăr, mi-a și sărit bine mingea, dar mă gândeam – e altceva. În liga a IV-a puteam să mă și opresc, știam sigur că nu-mi iau mingea, puteau să vină și doi, trei adversari. Dar la acest nivel, cum pui piciorul, imediat vin pe tine, nu ai timp.

CV: Ce ți-a trecut prin cap?

SM: Dau la poartă!

DS: Ai, n-ai mingea, dai la poartă [râde]!

CV: Și dacă mergea mult pe lângă? Un senior risca să fie apostrofat din poziția aia.

SM: Știi cum e, până la urmă noi suntem juniori. Era și ultima etapă, nu mai aveam de ce să simțim presiune. De asta am și intrat pe teren, fiecare să demonstreze, să arate ce poate. Că dacă eu mă uit așa la meci, în afară de gol nu prea am făcut mare chestie. Dacă ratam, asta este. Mă certau băieții, dar mai încercam până eram eu mulțumit.

CV: Ai mai avut o șansă după aceea.

SM: Chiar următoarea. Acolo îmi pare rău, că mai puteam face doi-trei pași, să înaintez – dar am văzut că mi-a intrat prima, am zis că-mi intră și a doua [râde].

CV: A fost vizibil că echipa nu mai putea fizic în repriza a doua. Cum se simte asta din teren?

DS: Mai ales pentru fundași e foarte greu, fiindcă ești patru contra cinci sau chiar contra șase, e greu.

CV: Pe final de meci erați mulți juniori. Deian, tu ai fost foarte echilibrat în ceea ce ai spus, că toată lumea a intrat bine în meci. Dar nu toată lumea este pregătită de Liga 1. Nici voi, care sunteți probabil cei mai buni din lot, nu aveți experiența de a juca la acest nivel, deci automat când intră unii mai ales în zona centrală, unde e mult mai greu ca travaliu, ca presiune, e deosebit de dificil.

DS: Da, dar cum spunea și Seba: se știa că suntem retrogradați. Poate domnul antrenor asta a gândit, să bage mai mulți juniori, să le dea mai multă încredere pe viitor. Eu zic că a procedat bine, ne-a dat o încredere mare în noi – eu am un sentiment foarte bun acum că am debutat în Liga 1.

SM: Și bine! Dacă debutai prost, na. Dar așa, să debutezi bine – de abia aștept să vină meciul de sâmbătă [cu MB Jimbolia, scor final 8:0]. Deodată parcă am aripi, să zbor.

CV: Cum e să te întorci acum la colegii care n-au avut încă șansa să debuteze? Le transmiți ceva?

SM: Eu nu sunt genul să vorbesc, să dau indicații. Îmi văd de treaba mea, de jocul meu. Dacă pot să îi ajut cu un sfat, să dea drumul mai repede la minge, îi ajut.

DS: Nu poți, fiindcă după aia ți se pune că ai gesturi, că ai venit de la prima echipă. Mai bine îți vezi de treaba ta și aia e.

SM: Nici nu pot să fac eu pe antrenorul din teren. El are rolul lui și eu am rolul meu.

CV: Pe de-o parte, ziceți că sunteți apropiați, că e un colectiv unit. Pe de altă parte, ziceți că nu puteți spune „uite, asta am învățat eu” sau „încearcă să faci asta”.

DS: Eu cred că Seba s-a referit la un colectiv când intrăm în teren. Pentru că în viața de afară nu poți să fii apropiat cu toți. Ai un prieten, doi, de care ești aproape din echipă, dar nu poți să fii cu toți unsprezece. Poate unuia îi place să meargă la o înghețată, altuia nu. Dar în teren ai același obiectiv, să câștigi. Mergem toți pe același drum.

CV: De ce credeți că n-ați reușit să câștigați cupa la juniori, sau să ajungeți în play-off?

SM: Sincer, au fost mai buni adversarii.

CV: Ce a făcut diferența? Individualitățile, experiența din liga a II-a?

SM: Ambele. Au fost mult mai buni, eu așa i-am simțit din teren. În general.

CV: Deian, tu cum de nu ai mers la finală?

DS: Păi întâi am debutat la meciul cu Petrolul și apoi am fost în lot la meciul cu Voluntari. Partida din campionat era miercuri, iar finala cupei se disputa marți.

CV: Culmea, la UTA nu au făcut asemenea menajamente, deși aveau meci decisiv în ultima etapă. Tu ești doar unul până la urmă, dar a fost un subiect de presă. Mereu se face tevatură pe ceea ce se percep drept neajunsuri aici la club. Voi cum ați simțit acest an, care a arătat așa de dificil din afară?

DS: Sincer, m-am simțit bine. Sunt încă bucuros, fiindcă am realizat ceea ce mi-am propus. Peste tot sunt probleme.

SM: Pentru mine a fost un an perfect, la nivel individual.

CV: Deci ați dat maximul pe care puteați să-l dați, în ciuda neajunsurilor la nivel de organizație.

DS: Da. Adică personal. Ca echipă puteam mai mult. Puteam să batem la juniori A, unde ne-am trezit doar la 0-2 cu Satu Mare și ne-am trezit târziu. Așa am ratat calificarea.

CV: O chestie care mi se pare puțin ciudată: la meciul cu Pandurii de aici, la juniori A, au fost vreo treizeci de persoane în tribune, pe Dan Păltinișanu. Știu că nu e neapărat un indicator, dar fiecare dintre voi aveți mii de prieteni pe Facebook. Cum se face că nu se adună o sută, două, trei sute de persoane să vă susțină?

DS: Cred că era înnorat [râde]. Nu știu să-ți zic de ce.

CV: Încercați să le spuneți?

SM: S-au făcut la evenimente pe Facebook!

DS: Înainte de meciul cu Pandurii a făcut chiar [Ciprian] Sturz un eveniment. Au zis mulți că vin. Dar nu știu dacă au fost toți. A fost vreme aiurea, a plouat – asta ne și gândeam, că dacă e așa, n-o să fie mulți.

CV: Dacă ar fi fost să alegeți între a câștiga trofeul la juniori și debutul la Liga 1, ce-ați fi ales?

DS: Ne-ai pus într-o situație grea! Îți dai seama că debutul ar fi cel mai important, te văd alți oameni. E drept, și la o finală de cupă vin mulți oameni, antrenori de la alte echipe, de la selecționate.

SM: Și eu zic la fel, e mai important să debutezi la Liga 1. Nu știi cum o faci – de exemplu, situația mea. Am debutat cu gol, acum se vorbește.

CV: Dar debutul e aproape inevitabil, în vreme ce un trofeu la juniori nu mai ai oportunitatea să-l câștigi. Acum, revăzând meciul de Liga 1, dacă ar fi să schimbați ceva la prestația voastră, ce-ați schimba?

DS: Eu nimic. În ambele meciuri zic că am intrat bine. Și în meciul cu Petrolul, am avut un șut, dacă-mi sărea și mie, poate...[râde]. Nu vreau să schimb nimic.

SM: Eu nici atât! Ce pot să schimb?

DS: Păi pașii ăia în plus...

SM: E bine, sunt mulțumit.

CV: Ce vă propuneți pentru anul următor?

DS, SM (la unison): Mai multe meciuri. Și promovarea în Liga 1.


Aripile i-au adus o triplă lui Seba, în vreme ce bara i s-a împotrivit lui Deian în victoria din ultima partidă a echipei secunde. Astfel, ce doi au ieșit și cei mai buni marcatori ai formației în acest sezon.

Dincolo de asta, duo-ul Sorescu - Mailat dovedește prin atitudine că dacă ar fi să se construiască un unsprezece competitiv la Poli, ar avea toate argumentele să facă parte din el. Din păcate, situația financiară este de așa o natură că în cazul în care există oferte pentru ei, probabil vor pleca. Următoarele zile ne vor edifica cu privire la speranțele pe care ar trebui să ni le facem pentru sezonul de liga a II-a, chiar pentru viitorul acestui club.

Cât de mult înseamnă șansa unui debut pentru tinerii clubului. Am tot repetat-o noi, au spus-o și ei, acum a fost vizibil cu ochiul liber pentru toată lumea. Speranța, care tot refuză să moară, este că o vor auzi și cei care au avut urechile astupate de atâtea alte interese. Că în cazul în care se poate redresa clubul, nu ne vom mulțumi în a-i debuta pe cei pe care îi știm acuma, ci că va deveni un demers curent, în care să punem cu adevărat preț nu doar pe tineri în mod generic, ci pe maniera de a gândi care te împinge de la spate să-ți promovezi proprii jucători, cu toate riscurile de rigoare.

4 iunie 2016

Poli II - MB Jimbolia 8:0 (5:0)

Victorie la pas pentru echipa secundă, pentru prima oară în multe etape în formulă completă. Tripla lui Mailat şi golurile lui Golda, Velcotă, Bîrnoi, Kokora și Totic au tranșat o dispută care putea liniștit să se termine cu un scor chiar mai mare. Pentru Poli II a fost ultimul meci al sezonului, deși liga a IV-a mai include o etapă în care noi stăm. Poziția finală ne este aproape certă: locul 8 (poate 7), după un retur dificil, în care s-au rulat zeci de jucători, cum au fost disponibili.

Culmea, jocul a început cu una din puținele ocazii ale oaspeților, care l-au întins pe Rusu cu un șut din marginea careului. A fost un foc de paie: minutul 5, corner Postolache și Golda înscrie cu capul din careul mic. După o fază a lui Bîrnoi în flanc, finalizată de Sorescu peste, din voleu, a urmat și o minge lovită cu capul de Velcotă, care și ea a trecut deasupra porții. Se face minutul 23 și ne desprindem, după ce Golda deviază o minge lungă și Mailat scapă de marcaj şi înscrie. Presiunea la poarta adversă nu obosește, iar portarul Jimboliei intervine, cum-necum, la șuturile lui Mailat și Sorescu, din afara careului. Finalul de repriză aduce desprinderea: în minutul 38, Sorescu centrează, mingea traversează careul și ajunge la Mailat, care marchează; la două minute, Postolache dă o minge peste fundaşii adverşi, Velcotă are timp să preia şi să-şi plaseze şutul, fără şanse pentru portar; după ratările lui Golda și Velcotă în aceeași fază, urmează o contră perfectă, care pleacă din respingerea lui Totic, mingea e pasată rapid de Golda la Mailat, acesta are spațiu de alergat şi îi centrează lui Bîrnoi, care are şi el timp să finalizeze plasat şi bine.

După pauză urmează o serie de ratări, care include trei bare prin Sorescu, Golda şi Pădurariu. De abia în minutul 67 marcăm din nou, la capătul uneia din multele curse ale lui Mailat şi rapid mai dăm unul, când Kokora e ager pe respingere la şutul lui Codrean. Ultimul gol îi aparține lui Totic cu o finalizare în diagonală la recuperarea reuşită de Pădurariu. Jocul se termină cu aproape zece minute mai repede, dar meciul era terminat de mult.

A fost un mod frumos de a încheia un sezon care a avut destule momente de acest gen la echipa secundă. Ce va urma anul viitor pentru aceşti tineri - cine ştie?

Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Fridrich, Totic - Mailat, Postolache, Bîrnoi, Sorescu - Golda, Velcotă

Schimbări:

Pădurariu pentru Lazăr (min 46)
Kokora pentru Golda (min 62)
Potocianu pentru Postolache (min 62)
Codrean pentru Sporin (min 62)

29 mai 2016

Dumbrăvița - Poli II 5:3 (0:3)

N-am învățat nimic - mai ales eu, care am plecat din nou la pauză, după ce plecasem la pauză și în etapa trecută. Atunci conduceam 3:1, s-a terminat 3:3, dar acuma am dat-o serios în zona crepusculară. Și asta după o primă repriză relativ liniștită, în care s-au văzut slăbicuni, dar gazdele n-au avut numeroase ocazii - gazde care au jucat cu nume precum Paleacu, Bălace și Nohai.


Cu un prim unsprezece populat de fețe mai cunoscute, precum Lazăr, Totic și Golda, aveam de ce să sperăm la mai mult ca în ultimele etape - deși ne-au lipsit în continuare piese importante (Fridrich, Sturz, Mailat, Sorescu, Sîntean), în vederea ultimei etape de Liga 1. În aceste condiții, flancul nostru drept a părut vulnerabil încă de la debut, iar Dumbrăvița ar fi putut profita în primul minut al jocului, însă finalizarea de la marginea careului a trecut peste. Deși aveau să mai fie incursiuni pe flancurile noastre, Rusu urma să fie chemat serios la datorie doar în ultima fază a reprizei. Până atunci, în minutul 4 am văzut un șut moale al lui Golda din marginea careului, după ce acesta făcuse un un-doi frumos cu Ochea în prealabil pentru a ajunge în poziția de șut. Două minute mai târziu, Ochea aleargă după o lansare în adâncime a lui Potocianu, este tras evident de tricou și se dă penalty - Postolache bate plasat, în dreapta portarului, pentru a deschide scorul. Șansa de doi-zero a avut-o Golda în minutul 10, după ce primise o pasă de la adversar în puțin peste douăzeci de metri, iar șutul său la colțul lung a ciupit bara, înainte de a ieși în aut de poartă. Avea să ne distanțăm la următoarea ocazie, în minutul 21, la capătul unei acțiuni în care mingea a circulat elegant de pe flancul drept spre flancul stâng, l-a găsit pe Gînju în careu, acesta a driblat nereușit, însă mingea i-a rămas la picior, și jucătorul de bandă nu a mai iertat cu un șut plasat la colțul lung. Jocul e liniștit în continuare, pe fondul unei călduri neplăcute de după-amiază, iar gazdele nu par să reușească mai nimic. Desprinderea (aparent) definitivă am dobândit-o în minutul 41, Golda obținând o liberă puțin în afara careului, lateral dreapta în direcția noastră de atac, iar Postolache a executat elegant, peste zid și departe de portar. Vâlvătaia Dumbrăviței a fost un șut/centrare din stânga porții noastre, la chiar ultima fază a reprizei, minge pe care Rusu a respins-o pe colțul scurt.

Situația părea clară. "Stupefacție" cred că e un cuvânt bun ca să descrie ce am simțit când am aflat scorul final, nu doar datorită întoarcerii incredibile, ci și fiindcă prea puține lucruri o anunțau în prima parte. Nu cunosc detalii, dar voi completa datele de statistică în momentul în care le am, pentru a avea o cronică aproximativ rotundă. Mi-e greu să fac alte comentarii în aceste condiții, și oricum cred că aș prefera să mă abțin.

Mâine (astăzi) vom vedea la lucru jucătorii care au dus greul la echipa secundă în acest sezon într-un cadru foarte diferit pentru ei. Va fi foarte interesant de urmărit cine prinde primul unsprezece și cum se va prezenta echipa. Adversarul este redutabil și motivat, deci știm ce ne așteaptă.

Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Postolache, Totic - Codrean, Potocianu, Strein, Gînju - Ochea, Golda

Au mai intrat: Pădurariu și Kokora

24 mai 2016

Poli II - Murani 3:3 (3:1)

M-am înghesuit să prind o repriză și din meciul codașelor acestui retur, însă nici de această dată echipa secundă nu a reușit să-și depășească condiția. E drept, după ce și-au făcut un avantaj bunicel pentru pauză, repriza secundă a fost abordată cu om în minus, datorită eliminării lui Bătrînu. Oaspeții au revenit grație avanatajului numeric, anulând astfel reușitele lui Sturz, de două ori, și Codrean.


Poli a început bine, iar prima șansă a apărut în minutul 6, după o urcare a lui Filip, un un-doi care l-a deschis pe Codrean în dreapta, centrarea acestuia ajungând la Ochea, care întâi a tras în blocaj și apoi a avut șansa încă unui șut, respins de portar. Scorul avea să se deschidă în minutul 13: Sturz, jucând atacant, a fost deschis spre poartă și portarul l-a agățat; culmea, acesta a fost iertat de eliminare, deși faza avea să fie aproape identică cu cea la capătul căreia Bătrînu a văzut cartonașul roșu; Sturz a transformat lovitura de pedeapsă cu un șut puternic. Mare șansă pentru desprindere în minutul 17, la o acțiune a lui Ochea, scăpat singur, acesta centrând mingea la Sturz, care a trimis cu latul pe lângă portar, dar și pe lângă poarta. Replica oaspeților vine în minutul 21 printr-o fază asemănătoare, finalizată din prima peste poarta apărată de - surpriză! - Kirschstein. În minutul 30 am reușit desprinderea, la capătul unei acțiuni în flancul drept, Codrean șutând anemic la poartă din marginea careului, însă mingea s-a scurs pe sub portar și a intrat în plasă. Imediat Sturz trece iar pe lângă șansa unei majorări, când apucă să împungă mingea înaintea portarului, dar balonul iese în aut de poartă. Cu șase minute înainte de pauză, Muraniul revine pe tabelă, Costescu fiind găsit la capătul unei pase filtrante pe lângă Bătrînu, spectator, și cu tot timpul din lume a avut grijă să-și plaseze finalizarea fără șanse pentru Kirschstein. N-avea să fie scorul pauzei, căci în minutul 42 am obținut o liberă din colțul careului, Sturz a executat plasat pe lângă zid, iar portarul advers n-a mai ajuns la balon. Din păcate, ultima fază a reprizei l-a găsit din nou depășit pe Bătrînu, care de această dată a faultat un adversar la marginea careului, în poziție bună de gol, chiar dacă în dreptul unui alt fundaș, și arbitrul a considerat că e cazul să îl elimine. Libera a trecut peste, însă avantajul era fragil.

Cu Potocianu retras să acopere golul lăsat de Bătrînu, oaspeții au reușit totuși să marcheze relativ rapid după reluare, în minutul 62. Ne-a fost greu să mai punem la cale multe ocazii, din moment ce echipa era ruptă la mijloc, ceea a și permis celor din Murani să rămână sus. Presiunea de final a dat și roade, când cu un minut înainte de terminarea timpului regulamentar, aceștia au reușit să egaleze prin același Costescu.

În mod normal de etapa viitoare echipa secundă va fi inărită cu juniorii A, ceea ce ar trebui să le dea un plus pentru etapele rămase. Problema e că nimeni nu prea mai are pentru ce juca, la capătul unui sezon care se anunță dureros pe toate fronturile.

Poli: Kirschstein - Filip, Bătrînu, Podină, Demenescu - Codrean, Strein, Potocianu, Costinaș - Ochea, Sturz

Schimbări:

Găvruță pentru Costinaș (min 75)
Iseini pentru Codrean (min 88)

21 mai 2016

CFR Timișoara - Poli II 2:0 (0:0)

Prestațiile lamentabile ale echipei secunde continuă, de data aceasta în fața codașei ligii a IV-a. Cu tot cu alibiul lotului subțire și a jucătorilor tineri spre foarte tineri utilizați, atitudinea arătată pe teren în această dimineață caldă a lăsat de dorit. Eliminarea lui Sîntean, pentru două galbene luate aiurea, sau scărița executată slab spre indolent de Sturz din unsprezece metri sunt doar cele mai evidente simptome. Sunt câțiva jucători care mai încearcă să joace fotbal, dar din ansamblul actual al echipei secunde, nu mai există aproape nimic care să merite excursiile microbistice matinale sâmbătă de sâmbătă.


Faptul că au fost ocazii nu încălzește. În minutul 11, un șut al lui Sîntean a fost împins în poartă din câțiva metri, dar s-a dat ofsaid. Gazdele au replicat repede, când David Filip a parat un șut trimis de lângă fundașul nostru stânga, Demenescu. În minutul 24, fundașul dreapta, Daniel Filip, s-a împiedicat în careu, oferind CFR-ului șansa golului, însă șutul din marginea careului mic a trecut pe lângă vinclu, la colțul lung. Replică rapidă a lui Sîntean, care a depășit doi adversar și a pus mingea pentru șut, execuție care a trecut mult peste. Tot Sîntean reușește să se întoarcă cu doi fundași în spate, scapă singur cu portarul și cade - se dă simulare și galben. Și din nou Sîntean e la capătul unei centrări a lui Codrean, dar șutul său trece pe lângă, ca în minutul 34, pe aceeași rută, să putem admira încă o finalizare peste, de această dată din voleu. După ce Filip prinde o liberă din 18 metri fără mari probleme, prindem o contră bună, Sîntean iar în prim plan, acesta intră în unghi, dar încearcă un lob din poziție moartă, mingea lovind bara înainte de a sări în brațele portarului. Și CFR-ul a avut o bară, chiar înainte de finalul reprizei, dar impresia de dominare a Politehnicii a fost una destul de clară.

Al doilea mitan a început însă prost. Gazdele au deschis scorul după o fază prelungită de atac, pornită de la degajarea (cu mâna) a portarului către Potocianu, acesta n-a ajuns la minge care a fost șutată de la 40 metri spre poarta noastră, Filip a scăpat în primă fază când mingea a lovit bara, dar acțiunea a continuat și Iordache a avut luxul de a ajunge netalonat în zonă centrală, la marginea careului, de unde a trimis peste Filip, ieșit la câțiva metri în fața liniei porții. La patru minute, în minutul 55, Sîntean a fost faultat, adversarul a primit galben, iar jucătorul nostru a bătut libera înainte de fluierul arbitrului, încasând al doilea galben. Tot Poli a păstrat posesia, dar ocazii ai mai apărut doar după minutul 70. A fost întâi un șut al lui Codrean din 25 metri, peste, ca apoi același Codrean să întoarcă un adversar în careu, înainte de a trimite slab și pe lângă țintă. Un alt șut al nostru a fost respins de un fundaș din drumul spre poartă, iar așa cum se întâmplă, gazdele s-au desprins la aproape următoarea fază, în minutul 76. După ce tușierul a acordat un corner imaginar la o intervenție a lui Sturz, acțiunea de atac ne-a găsit descoperiți în flancul stâng, unde Demenescu a fost depășit ușor, mingea a fost trimisă centrală, șutul deviat spre colțul lung, acolo aflându-se un alt om al gazdelor care a împins balonul în poartă. Era cam gata totul, dar și așa, în minutul 88 am avut parte de un penalty, pe care Sturz s-a dus să-l bată, însă a încercat o scăriță, fără a-l păcăli pe portar. Putea să se facă chiar 3-0, dar gazdele au ratat din poziție de unu la unu în ultima fază a jocului, astfel că umilința totală a fost evitată.

Dar oricum a fost o umilință. Chiar și cu acest lot slăbit, aveam alte pretenții de la echipa secundă, care de la meciul cu Ripensia încolo, a uitat cum să lupte pe teren. E drept, frații Filip, un Sturz demotivat, Bătrînu sub orice critică, egoismul cronic al lui Sîntean - toate acestea sunt greu de depășit de inspirația individuală a altor jucători. Codrean, care a evoluat bine în prima repriză, a avut parte de un moment oarecum amuzant, când nu a continuat cu pasă o fază promițătoare, iar apoi Săvoiu i-a explicat ce putea să facă, în vreme ce Sîntean le tot atrăgea atenția că el era liber - iar culmea, la faza imediat următoare, Codrean l-a găsit ideal pe Sîntean în centrul careului și acesta a ratat. Nu e vorba, se întâmplă, dar toată starea din jurul echipei pare una deplorabilă.

Poate vom vedea vreo tresărire dacă revin juniorii A în ultimele etape, însă doar din orgoliu - alte motivații nu văd să existe. Până atunci, ne îndreptăm atenția la meciul de mâine seară, respectiv la finala cupei pentru juniorii A, care se va disputa marți.

Poli: David Filip - Daniel Filip, Jivcovici, Sturz, Demenescu - Codrean, Bătrînu, Potocianu, Gînju - Sîntean, Dumitru

Schimbări:

Rusu pentru David Filip (min 58)
Albușel pentru Bătrînu (min 82)
Google+