Rezumatul întâlnirii dintre suporteri și conducerea clubului

În această după-amiază, șase reprezentanți ai suporterilor clubului Poli Timișoara s-au întâlnit la sediul de pe Bulevardul Ferdinand I cu conducătorii clubului nostru, președintele Radu Birlică, directorul sportiv Adrian Neaga și reprezentantul ASFC Timișoara, deținătoarea palmaresului istoric al Politehnicii, Viorel Boiț. Cei șase suporteri prezenți au fost cei care au anunțat ofițerului de presă că își doresc să participe la întâlnire în timpul relativ scurt de când invitația a fost lansată, cu o zi înainte. 

Într-o discuție de trei ore s-au abordat unsprezece teme de discuție, așa cum au fost ele identificate anterior în baza unui sondaj efectuat printre suporterii alb-violeți pe facebook, care a adunat nemulțumirile a peste 80 de fani alb-violeți. Am lucrat jumătate de zi să prelucrez aceste informații și m-am dus personal la întâlnire, ca să vă oferim pe această cale răspunsuri și explicații referitoare la lucrurile care vă îngrijorează cel mai mult. Ca o notă diversă, pe parcursul discuției ni s-au prezentat documente doveditoare atunci când era cazul, într-un gest al mult râvnitei transparențe. 

Răspunsurile au fost informative și mi-au lăsat impresia că există reală implicare a puținilor oameni care asigură acest club dincolo de iarba verzuie a gazonului. Din păcate nu tot ce-am vrut să aflăm am și aflat, asta fiindcă anumite întrebări au răspunsuri complicate și implicații de toate felurile - căci, precum bine știm, Poli Timișoara este un club complicat.

Conducerea a dat asigurări că acest tip de întâlniri vor avea loc periodic, astfel ca și alți suporteri să aibă oportunitatea de a dialoga direct cu factorii de decizie de la Poli.

Temele 1 și 2: Demiterea domnului Ionuț Popa și consolidarea lotului în pauza de iarnă

Întrebare: Dacă tot a fost demis domnul Popa, de ce nu s-a luat această decizie înainte de pauza de iarnă? Prin această mutare târzie, pregătirea jucătorilor a avut de suferit și ne-a pus în situația în care din primele patru partide ale acestui an, am obținut un singur punct.

Răspuns: Am dorit să continuăm colaboarea cu domnul Ionuț Popa pentru a avea continuitate la nivelul echipei, oferindu-i astfel credit atât pentru rezultatele extraordinare de sezonul trecut, cât și pentru începutul pozitiv de campionat în 2017/2018.

Domnul Popa ne-a anunțat după meciul cu Sepsi Sf. Gheorghe că dorește să-și rezilieze contractul cu clubul, fiind nemulțumit de nivelul lotului. Poli, prin directorul sportiv Adrian Neaga, a încercat să îi ofere antrenorului variante pentru acoperirea posturilor deficitare, dar domnul Popa nu le-a considerat satisfăcătoare. Jucătorii aduși ulterior, Maximiliano Oliva și Mihai Roman, au sosit grație unei conjuncturi favorabile, ivite la finalul perioadei de transferuri și în condiții financiare avantajoase pentru club.

În ciuda insistențelor conducerii clubului de a-l întoarce din drum, domnul Popa nu și-a schimbat decizia inițială. După plata restanțelor financiare către dânsul, ne-am despărțit amiabil și dorim pe această cale să-i mulțumim din nou pentru tot ceea ce a făcut pentru Poli Timișoara.

Tema 3: Perspectivele financiare ale clubului pentru a doua parte a sezonului

Întrebare: Care este situația datoriilor în acest moment? La ce ne putem aștepta referitor la plata salariilor, plata ratelor către ANAF și plata celorlalte cheltuieli organizatorice necesare pentru a duce la bun sfârșit sezonul?

Răspuns: Clubul a plătit o mare parte din restanțe către jucători, staff și angajați, precum și unul din împrumuturi, odata cu intrarea primei tranșe venite în 2018 pentru drepturile TV. Prin suma pe care o vom primi grație clasării pe locul 11 la finalul campionatului regulat, vom putea plăti alte restanțe, ajungând astfel cu plățile la zi pentru 31.12.2017. Fiecare ban care intră în club este direcționat către cheltuielile operaționale, de așa natură că avem plăți făcute și în avans care ne asigura disputarea în condiții bune a următoarelor două partide.

Situația până la sfârșitul sezonului nu va fi ușoară, dar avem convingerea că prin obținerea unor sponsorizări atât de la partenerii care ne-au fost aproape în acești ani, cât și de la parteneri noi, vom putea oferi echipei liniștea necesară să se concentreze exclusiv la fotbal. Am plătit deja peste un milion de euro către ANAF. Am supraviețuit acestor luni extrem de dificile, în lipsa banilor de pe prima tranșă TV, grație faptului că Poli este clubul cu cea mai scăzută structură de cost din Liga 1. Stingerea mai multor datorii istorice reușită în această perioadă, condiționată de rămânerea în primul eșalonul fotbalistic, ne asigură un plus de capital pentru sezonul următor.

Tema 4: Centrul de copii și juniori

Întrebare: Acum un an se discuta despre reorganizarea centrului, precum și de mutarea grupelor neobligatorii pe altă entitate juridică, eligibilă să obțină finanțare și care, astfel, ar fi redus cheltuielile clublui. Care este situația acestui proiect? Totodată, există perspectiva reactivării echipei secunde pe viitor?

Răspuns: Am încercat să concretizăm ideea creionată anul trecut, de a reorganiza anumite grupe de copii. Se poartă în continuare discuții, dar este un demers mai complicat, care necesită o colaborare inter-instituțională. Formarea tinerilor rămâne o prioritate pentru Poli, singurul club din Timișoara care nu percepe taxă de înscriere la grupele de copii, și în acest sens am făcut mici investiții pentru a îmbunătăți condițiile oferite tinerilor, în limita bugetului de care dispunem.

În ceea ce privește echipa secundă, cheltuielile la nivelul ligii a 3-a erau consistente, motiv pentru care am optat să o desființăm, redirecționând jucătorii fie spre echipa mare, fie spre împrumuturi în zonă, în principal la nivelul ligii a 2-a sau a 3-a. Reactivarea echipei depinde de capacitatea financiară a clubului, dar momentan am prefera să împrumutăm jucători în liga secundă, decât să menținem o echipă în a treia divizie, diferența de calitate între ligi fiind considerabilă. Un circuit rapid juniori – fotbal seniori (L2, L3) – echipa mare face parte din viziunea noastră pentru dezvoltarea jucătorilor și a clubului.

Tema 5: Pierderea fotbaliștilor promițători

Întrebare: Mailat, Sîntean și Sorescu sunt trei tineri pe care Poli i-a pierdut în ultimul an fără a obține o compensare consistentă pentru formarea lor. Detaliile cazurilor le știm din presă, ce s-a făcut însă pentru a evita repetarea acestor situații?

Răspuns: Reluăm puțin cazurile celor trei jucători, chiar dacă în general s-a discutat despre ele în presă, și vă prezentăm și documentele pe care le avem.

Situația lui Mailat ne-a surprins, fiindcă aveam o înțelegere cu jucătorii că nu vor depune memorii. Vineri, înainte de meciul de la Botoșani din acel sfârșit de săptămână, ne-au intrat banii cu care am stabilit că vom plăti jucătorii luni. Pentru Mailat negociam să-l vindem către FCSB pentru minim 300.000 de euro și peste weekend am aflat că acesta își va depune memoriu. I-am virat banii lui prima oară, luni dimineață, dar acțiunea s-a dovedit tardivă, fiindcă memoriul fusese depus duminică. Deși la momentul în care acesta a fost înregistrat, jucătorul avea toți banii în cont, am pierdut litigiul. Am încercat o negociere cu impresarul jucătorului, care a cerut un salariu mare cu multiple clauze pentru jucător. Eram dispuși să le acceptăm pe toate, mai puțin pe cea care condiționa ca banii veniți de pe un viitor transfer să intre în conturile impresarilor. Ei nu au dorit să renunțe le această clauză și noi nu am fi putut să ne expunem la o asemenea situație.

În cazul lui Sorescu, i-am oferit în 2017 un contract pentru a reveni la club din vara acelui an. Salarial era o ofertă de nivelul Ligii 1 care ajungea la peste 5000 de euro în al treilea an de contract. Am trimis-o impresarului său, însă acesta ne-a refuzat, preferând să încerce să-l plaseze pe jucător în străinatate, ceea ce nu a reușit până la urmă, iar Sorescu evoluează în continuare în liga secundă.

Sîntean semnase un contract cu vechea conducere pe doar doi ani, în loc de trei, astfel că nu avea obligația de a semna din nou cu clubul, fiindcă nu se afla la finalul junioratului. Am fost la negocieri, iar pe lângă un contract cu termen scurt, pe un an și jumătate, acesta a mai solicitat la negocieri să aibă garanția că va juca. Oricât de talentat este jucătorul, noi nu puteam să ne asumăm așa ceva, fiindcă nu este rolul conducerii să decidă pentru antrenor ce jucători folosește. Conducerea oferă antrenorului toată susținerea pentru a completa lotul, dar răspunderea selecției primului unsprezece ține de acesta.

Fiecare caz a avut particularitățile sale, dar toți au fost pierderi deosebit de dureroase pentru Poli Timișoara. Ne-am asigurat ca pe viitor să protejăm tinerii jucători, precum și clubul, de asemenea situații, prioritizând plățile care ne oferă siguranță contractuală. Toți actualii componenți ai lotului de juniori A de la Poli au semnat primele lor contracte de seniori pe trei ani, inclusiv cei prezenți acum în lotul echipei mari, precum Denis Haruț, Raul Cochințu și David Pop, sau cei împrumutați, precum Mario Contra, Cristian Podină și Narcis Popan.

Temele 6 și 8: Comunicarea cu suporterii și promovarea echipei în plan local

Întrebare: Ce face clubul pentru a îmbunătăți comunicarea cu suporterii și cu ce pot veni suporterii în întâmpinarea clubului?

Răspuns: Începând cu această lună avem o nouă persoană responsabilă pentru conturile de Social Media ale clubului (Facebook, Instagram, Twitter), care s-a oferit voluntară să ne ajute să îmbunătățim acest aspect. Lucrăm în continuare pentru a oferi toate informațiile de interes despre activitățile clubului, atât la seniori, cât și la juniori, prin pagina noastră de internet și sperăm ca în următoarea lună să ajungem la zi cu acestea.

Încercăm să oferim suporterilor oportunitatea de a se întâlni cu jucătorii, în special alături de partenerii noștri, cum a fost acțiunea din decembrie. În această perioadă domnul Grozavu a solicitat ca atenția fotbaliștilor să fie acordată exclusiv antrenamentelor, dar pe termen vom veni cu noi evenimente.

Pe suporteri îi rugăm să fie alături de noi în primul rând la meciurile de acasă. Avem mare nevoie de încurajare din tribună, să ne oferim unii altora satisfacția fotbalului bun. Totodată, dacă cineva are o inițiativă pe care vrea să o facă alături de club, pentru club, vă rugăm să ne contactați, fie pe Facebook, fie pe adresa de mail office@acspoli.ro.

Nemulțumirile față de activitatea clubului sunt în parte justificate, dar muncim înspre a le reduce pe cât este posibil. Poli are parte de cea mai restrânsă organigramă din Liga 1, ceea ce pune multă presiune pe cei care asigură bunul mers al lucrurilor. Din păcate majoritatea timpului este dedicată nevoilor de zi cu zi și asigurarea necesităților financiare, însă pe termen mediu avem încredere că vom putea lucra la acest aspect.

Ne dorim să organizăm periodic întâlniri precum cea de astăzi, pentru a auzi direct de la suporteri despre lucrurile care îi nemulțumesc și pentru a discuta implicarea lor în bunul mers al clubului.

Tema 7: Reprezentarea echipei în mass-media

Întrebare: Ce strategie are clubul pentru a se face auzit la nivel național?

Răspuns: Poli are o colaborare bună cu reprezentanții mass-media la nivel național, fie că vorbim de deținătorii drepturilor TV sau de publicațiile de profil. Atunci când a fost nevoie, clubul a s-a făcut auzit, atât prin cei care o reprezintă pe Poli la nivel sportiv, cât și prin conducere. Cel mai recent ne-am apărat interesele de a fi arbitrați corect în play-out, solicitând ca la partidele cu adversarele din Ilfov să avem parte de arbitri din alte zone ale țării. Ne este foarte important ca lumea să știe că ne pasă de tot ce se scrie despre Poli, dar nu vrem să căutăm scandalurile, ci să ne concentrăm asupra nevoilor mai stringente din jurul clubului.

Tema 9: Situația stadionului

Întrebare: Ce se întâmplă cu stadionul și care sunt perspectivele pentru sezonul viitor?

Răspuns: Săptămâna viitoare are loc o întâlnire între domnul Birlică și președintele Consililului Județean Timiș, Călin Dobra. Vom reveni atunci cu mai multe amănunte.  Evident că pentru club ar fi foarte dificil să joace altundeva, dacă nu din alte motive, atunci măcar financiar, fiindca ar presupune deplasări săptămânale, venituri mai mici decât cele actuale din bilete, și o uzură adițională pentr jucători. Noi vom face tot ce ne stă în putință ca Poli să rămână acolo unde îi este locul, în Timișoara, pe Dan Păltinișanu.

Tema 10: Clarificări palmares

Întrebare: Este ACS Poli deținătoarea palmaresului istoric? Dacă da, de ce nu se revine la denumirea „Politehnica Timișoara” și de ce nu se folosește sigla veche a cublului?

Răspuns: ACS Poli este asociată cu ASFC Politehnica, reprezentată de domnul Boiț, anume deținătoarea palmaresului istoric al clubului. Schimbarea denumirii reprezintă un proces pe care l-am început acum un an de zile, când am contactat un avocat specializat în domeniu. Obstacolul este reprezentat de modificarea reglementărilor de la OSIM, care nu ne permit să mai înregistrăm numele cum am dorit inițial, astfel că lucrăm să găsim o alternativă. Vom putea discuta despre o modifcare a siglei în viitor, acum însă dorim să ne păstrăm atenția asupra sezonului competițional în curs.

Tema 11: Proiectul pe termen mediu/lung

Întrebare: De ce nu se găsește un investitor să preia clubul? Care este strategia pentru a ajunge într-o situație stabilă?

Răspuns: Problema preluării clubului pleacă de la litigiul cu Curtea de Conturi Timiș. Atâta timp cât clubul este expus la o plată de peste cinci milioane de euro, ne va fi greu să găsim un finanțator interesat să-l preia. Altfel, a existat interes din partea unor terți, precum există și deschidere din partea factorilor de decizie ai clubului.

Ceea ce căutăm noi să asigurăm, dincolo de buna desfășurare a activității sportive, este și consolidarea situației financiare, atât pentru a ne putea susține, cât și pentru a oferi clubului perspectivele pe care le merită pentru viitor, grație calității dovedite atât sezonul trecut, cât și în părți ale acestui sezon. Avem însă și un plan de avarie în cazul în care lucrurile cea mai negativă turnură cu putință, dar nu vrem să ne gândim la ele de pe acuma.

Poli are în acest moment un lot competitiv, cu un antrenor deosebit de implicat în a capacita jucătorii să ajungă la nivelul lor maxim. Acest lucru se vede zi de zi la antrenamente, unde este prezent cu regularitate din postura sa de director sportiv și Adrian Neaga. Am făcut greșeli în trecut și suntem suficient de maturi să ne asumăm greșelile. Am luat măsuri și acum privim spre viitor și așteptăm ca Poli, cu șase tineri formați de club în componența lotului lărgi, să ne ofere satisfacția rezultatelor pentru care muncim și suferim cu toții, atât noi din birouri, cât și suporterii de pretutindeni.

Interviu: Raul Cochințu

Echipa antrenată de Victor Collins a sfârșit turul în Liga Elitelor pe locul patru, la egalitate de puncte cu CFR Cluj, care are avantajul unui golaveraj superior. Linia de clasament: 4 victorii, 3 egaluri, 1 înfrângere; golaveraj: 9 - 7; 15 puncte. Astfel se află la trei puncte de locul secund, care duce spre runda eliminatorie, și la cinci de prima poziție. În plus, juniorii sunt neînvinși în duel cu echipele aflate înaintea lor în clasament, cu două victorii (vs. CFR Cluj și Râmnicu Vâlcea) și un egal (vs. Ardealul). 

Pentru a discuta despre cele petrecute într-o toamnă tumultoasă l-am avut alături chiar pe căpitanul echipei.

Raul Cochințu este fundaș central la U19 și poate fi rescunoscut cu ușurință pe teren grație părului său roșcat - de acolo și porecla cu care este adresat de coechipieri, „Roșchi”. Internațional de juniori până în 2016, el se remarcă prin jocul la cap, este mereu o prezență periculoasă în careul advers la fazele fixe și are un apetit pentru lovituri de la unsprezece metri.

---

CV: Cum ai ajuns să joci fotbal?

RC: Eu m-am apucat de înot la 3-4 ani. Apoi, uitându-mă la televizor, m-a prins fotbalul, îmi plăcea cum dădeau băieții în minge și pe la 8 ani m-am apucat serios. Părinții nu au vrut inițial să joc fotbal, ci să continui pe înot. De fapt am început să fac înot fiindcă aveam astm, adică din motive medicale, dar am ajuns să fac performanță.

CV: Mai mergi acum la înot?

RC: Nu prea, doar câteodată în timpul liber.

CV: Deci la 8 ani ai început fotbalul... la Poli?

RC: Exact. Sunt peste zece ani deja. Cel mai mult în fotbal am învățat de la Sorin Vlaicu, care mi-a fost antrenor patru-cinci ani de zile.

CV: Mereu ai jucat fundaș central?

RC: La început am jucat mijlocaș dreapta, dar fiindcă aveam înălțime și deposedam foarte bine, am fost reprofilat. Asta se întâmpla pe la 11-12 ani.

CV: Tu cum te-ai descrie ca tip de fundaș central?

RC: Am o lovitură de cap foarte bună, forță, îmi place să ies cu mingea din apărare, să creez superioritate.

CV: Ai idoli care să te inspire?

RC: Aș spune Sergio Ramos.

CV: Din țară sau de la club?

RC: De la club îmi place mult de Melinte.

CV: Bați și penalty-uri. Cum așa?

RC: Cred că bat cel mai bine. Și Remi [n. ed. Ochea] execută bine, dar...

CV: Și nici nu bați în forță, ci plasat. Fundașii au așa o reputație, de a trimite tare.

RC: Nu sunt un fundaș rudimentar, îmi place jocul cu mingea la picior.

CV: Așa-i, te-am văzut folosit și în atac, asemeni lui Șeroni. Știu că ai lipsit mult sezonul trecut, că ai avut probleme cu accidentările, dar și la semnarea contractului.

RC: Inițial, când echipa era în liga a IV-a, n-am vrut să semnez cu clubul. Am crezut că plec în altă parte, afară, dar nu s-a concretizat. Așa am pierdut și legătura cu lotul național, unde am fost trei-patru ani – ultima oară în 2016. Aveam și probleme cu accidentările, fiindcă cel mai des când mergeam la lot, eram accidentat.

CV: Ce fel de accidentare ai avut?

RC: Prima oară m-am accidentat într-un meci cu Craiova, când m-a călcat un adversar pe metatars și s-a zdrobit. Ulterior am fost forțat de antrenori – trebuia să stau trei luni, dar am intrat după doar o lună. Două săptămâni mai târziu m-am accidentat în același loc.

CV: Asta a contat în situația ta contractuală, că te-ai simțit forțat?

RC: Da, a contat foarte mult. Eu am încercat să mă refac cât mai repede, încă aveam dureri, și m-am reaccidentat imediat. Anul trecut am stat mai mereu accidentat. În liga a 3-a nu știu dacă am jucat nouă meciuri [n.ed. de fapt a evoluat în treisprezece].

CV: Cum ești acum?

RC: Sunt bine, aștept să fac și eu pasul spre seniori.

CV: Era vorba să pleci și tu împrumut în această vară, la fel ca alți colegi. Cum de ai rămas?

RC: Nu m-au mai lăsat cei de la club.

CV: Îți pare rău acum?

RC: Nu, chiar deloc.

CV: Mulți dintre jucătorii care au plecat n-au reușit să se impună.

RC: Eu am încredere în mine că m-aș fi impus. Nu poți să zici sigur niciodată, dar așa simt eu.

CV: Am putea forma în continuare o linie defensivă deosebită la U19, cu Haruț, cu tine, cu Podină. Dar nimeni nu avea mari așteptări de la echipă pentru Liga Elitelor.

RC: La început, să fiu sincer, nici eu nu aveam încredere în noi. De asta am și vrut inițial să plec împrumutat. Nimeni nu credea că o să scoatem rezultate bune, ci că mai degrabă vom retrograda. Am văzut ulterior că se poate, deși nu există o calitate individuală excepțională.

CV: Când te gândești ce jucători au fost la club în generația 99...

RC: Da. Noi din apărare încercăm să jucăm cu minge lungă, fiindcă ne e dificil să construim. N-aveam încredere, dar, uite, până la urmă a ieșit bine, cu această clasare pe locul trei, la egalitate cu CFR Cluj.

CV: Crezi că puteți termina în primele două echipe, să vă calificați?

RC: Dacă mai revin doi, trei jucători, precum Popan [n.ed. Narcis, accidentat și în recuperare, interviu aici], Contra [n.ed. Mario, împrumutat la Ghiroda și dorit la Ripensia, interviu aici], Pop [n.ed. David, împrumutat la Ghiroda]...poate Haruț [n.ed. Denis, interviu inițial aici și interviu la primirea trofeului CroVi juniori], deși nu cred că el va mai veni la juniori. Atunci am avea o șansă reală.

CV: Singura pată neagră în acest sezon a fost meciul din cupă de la UTA, pierdut cu 0-5. Ce s-a întâmplat acolo?

RC: Ne-am cam băgat mingea-n poartă. UTA a avut și jucători de la echipa mare, pe Stahl și pe Jorza. Eu am încercat să-i atenționez pe colegi, să-i țină om la om, fiindcă atunci le-ar fi fost și lor mai greu, dar ne-am speriat într-un fel, știind că cei doi joacă titulari la liga secundă, și asta ne-a costat.

CV: Crezi că mai poți reveni în circuitul naționalei?

RC: Doar la tineret aș mai putea, unde e foarte dificil. Dacă aș juca la echipa mare, măcar câteva minute, poate aș avea o șansă. Depinde și de mine, cum o să progresez pe viitor și dacă ajung în Liga 1.

CV: Politica declarată a clubului este să promovăm juniori.

RC: Da, și mie așa mi s-a spus, inclusiv iarna trecută. Este dificil de jucat în centrul apărării, mai ales la vârsta mea, dar eu îmi aștept șansa și atunci când se ivește, voi da totul.

CV: Cât crezi că depinde de tine să ai succes și cât de ceilalți factori?

RC: Eu zic că 60% depinde de tine și 40% de ceilalți factori – conducerea clubului, antrenorul, părinții. De exemplu poți avea probleme acasă, instabilitate, să nu te poți concentra 100% la fotbal. Sunt lucruri care contează și pe care uneori nu le poți controla.

Interviu: Remi Ochea

În lipsa echipei secunde, ne-am îndreptat atenţia către juniorii U19 şi U17 în acest sezon. Printre ei se numără şi Remi Ochea, un mijlocaş ofensiv care a apucat să debuteze la Poli II încă din mandatul lui Adi Săvoiu. Decarul alb-violeţilor s-a evidenţiat dinainte de a evolua pentru Poli, când a câştigat, la categoria sa de vârstă, ediţia Milan Junior Camp organizată în Timişoara în 2012. 

Între timp a ajuns la ultimul an de juniorat şi este un component cheie al primului unsprezece de la U19. În plus, a început de curând să participe şi la antrenamente cu echipa mare, alăturându-se astfel lui Denis Haruţ şi Cristian Podină dintre tinerii generaţiei 1999 care evoluează alături de Şeroni&co. 

Sâmbătă aveţi oportunitatea să-l urmăriţi alături de colegii săi, începând cu ora 12.00, în ultimul meci al preliminarelor, cu LPS Banatul, disputat pe terenul acestora, tot în preajma stadionului Dan Păltinişanu. Imediat după meciul celor de la U19, deja calificaţi la Elite, urmează jocul decisiv de la U17, unde micii alb-violeţi au nevoie de toată susţinerea posibilă!

Cu Remi am putut vorbi despre drumul lui în fotbal, ambiţiile în grupa de Elite, situaţia juniorilor care au plecat şi multe alte lucruri. Aşadar...

CV: Unde ai început fotbalul?

RO: La Ripensia. Aveam vreo șapte ani, dar nu am stat așa de mult timp, fiindcă era departe. Mi-era greu cu drumul, cum eram și la școală și eram mic, iar părinții nu erau încântați de ideea să am atât de mers. Antrenorul insista chiar el să vină după mine, însă până la urmă am ajuns la CFR Timișoara, care era mai aproape de casă. Am jucat acolo la o grupă mai mare, de 95. Am învățat multe, avându-l antrenor pe Văsui Marian, de la el am deprins tot ce știu. Apoi am plecat în Italia, unde am jucat un an, la A.S. Vis Nova, un club din promoție. Am așteptat foarte mult după cartea verde, cam șapte luni.

CV: Ai învăţat italiană?

RO: Da, cât am stat acolo și m-am dus la școală. În trei-patru luni am învățat, însă a fost mai greu o perioadă până mi-am dat drumul. După niște probleme în familie, m-am întors la Timișoara. Știam că Poli e cea mai bună, fiindcă ne băteam mereu cu ei și cu LPS Banatul pe când eram la CFR, deci am ales să vin aici.

CV: N-ai apucat sezonul trecut să lucrezi cu Victor Collins. Cum ți se pare?

RO: E un antrenor foarte bun, mă înțeleg bine cu el. Avem antrenamente TRX, din care n-am mai făcut și sunt destul de grele. Mai lucrăm mult la forță explozivă, ne ajută.

CV: Câte antrenamente aveți acum?

RO: Momentan unul, zilnic. Vara aveam și două, am făcut inclusiv antrenamente pe nisip cu domnul Collins. Ne-a ajutat foarte mult.

CV: Mulți dintre cei de la Poli II au plecat împrumut. Ți s-a oferit și ție opțiunea?

RO: Încă nu, acesta este ultimul meu an de juniorat. Îmi doresc foarte mult să rămân la Poli, la echipa mare. Pentru asta vreau să rămân aici, să și debutez. Am fost în ultima vreme și la antrenamentele primei echipe, unde mi se pare mai greu, trebuie să fii mai concentrat, să te demarci mai mult, să alergi mai mult, contează toate lucrurile astea.

CV: Joci în spatele vârfurilor, ar fi loc de cineva acolo...

RO: E postul meu de mic, mereu am jucat acolo. Îmi place să am libertate de joc.

CV: La Națională ai fost?

RO: Nu, doar la o selecționată. Când eram mai mic și jucam la CFR, însă clubul nu era văzut ca o sursă de jucători pentru Națională. Am și dat gol la selecționată, dar n-am mai fost chemat.

CV: Cum crezi că o să fie faza elitelor? Ai avut deja o experiență anul trecut.

RO: Vrem să jucăm bine, să ajungem cât mai sus, chiar dacă încă nu avem un obiectiv trasat. O să fie greu, sunt echipe mult mai bune, vor fi meciuri de la egal la egal. Acolo se vede adevărata valoare. Sper să terminăm în primele două, să mergem mai departe, să ajungem în finală, de ce nu? Aș vrea să putem să ne batem cu Dinamo și Viitorul, care au cele mai bune loturi.

CV: Aveți în special o apărare bună, mai ales cu întăririle de la prima echipă.

RO: Da, cu Haruț, Cochințu, Podină, Găvruță, Demenescu, jucători puternici, fundașii centrali și cu talie înaltă.

CV: În atac mi-a plăcut de Sîrbu. E un jucător solid, cu simțul porții.

RO: E și tehnic, știe bine cu mingea. Din păcate mai ratăm, dar n-ai ce face.

CV: Tu nu ești foarte înalt, ai vrea să mai crești?

RO: Chiar îmi doresc să ajung la 1,80 m. Părinții mei nu sunt chiar înalți, deja i-am depășit, dar sper să mai pot crește, lucrez mult la sală.

CV: Te inspiră cineva, ai vreun idol?

RO: Idolul meu este Neymar, un jucător cu toate calitățile posibile. Mă uit la clipuri cu el, încerc unele scheme de acolo la antrenamente.

CV: Care e numărul preferat pe tricou?

RO: De mic am jucat cu 10 – deși inițial am jucat cu 14, fiind data mea de naștere.

CV: 10 pe tricou, 81 pe șort.

RO: [râde] Da, dacă nu mai este șortul cu numărul 10!

CV: Ai avut probleme cu accidentările?

RO: Am avut o problemă cu spatele, care m-a ținut pe margine o lună și jumătate, înainte de finalul sezonului trecut. Acum îmi doresc mult să nu mă accidentez, pentru că am început bine și vreau să am continuitate.

CV: Care e situația ta contractuală?

RO: N-am semnat nimic. S-ar putea să fiu chemat în perioada următoare. Nici n-am impresar, deși am vorbit cu domnul Sărmășan când am fost în Italia, dar n-am rămas în contact.

CV: Ai vreo părere despre plecările de la juniori? Au părăsit mulți jucători clubul, care acum puteau fi în prima echipă.

RO: Nu știu ce să zic, cred că e un dezavantaj pentru ei. Anul acesta chiar aveau mulți ocazia să joace la echipa mare. Nu reușesc să-mi dau seama...

CV: Care crezi că e cea mai mare tentație?

RO: Poate vor să joace, sau pur și simplu vor să joace altundeva. Știu că au fost probleme și cu salariile, cu întârzieri, și asta îi nemulțumea.

CV: Tu unde te vezi în cinci ani?

RO: Sper foarte mult să îmi iasă cu fotbalul, să ajung să joc la Poli. Întotdeauna l-am pus pe primul loc și am lăsat orice altceva la o parte.

CV: Nu ai un plan B?

RO: Cu școala nu am fost prea dedicat, dar e bine să ai și un plan B.

CV: Unii colegi s-au înscris la facultate.

RO: Da, de exemplu Oprea. Eu chiar îmi doresc să reușesc cu fotbalul. E visul meu de mic...

CV: La el nu a fost visul lui de mic?

RO: [râde] Nu știu!

CV: Cât crezi că depinde de tine?

RO: 90% de mine, 5% noroc, 5% de antrenor.

CV: Așa puțin de antrenor?

RO: Păi da, în mare parte depinde de noi, de jucători.

CV: Dar pe cine te superi prima oară când nu joci, pe tine sau pe antrenor?

RO: [râde] Dacă nu joc clar este ceva la mine, ori nu m-am pregătit bine, ori nu am dat randamentul care trebuie.

CV: Care e cel mai important lucru pentru tine când intri pe teren?

RO: Mă gândesc doar să joc pentru echipă, să fac treaba mea, dacă e să dau și gol e și mai bine. Am o relație foarte bună cu colegii, ne înțelegem bine.

CV: Ești doar de doi ani la club, dar vă cam știați de dinainte.

RO: Da, unii stau și cu mine în zonă, ne vedem și în timpul liber.

CV: Ai timp liber?

RO: Nu prea, antrenamente zilnic, sâmbătă meci, rămâne duminica ceva timp pentru a ieși în oraș.

CV: Vă susțin prietenii la meciuri?

RO: Eu îi chem, când au timp mai și vin la meci. E mereu special când ajung să mă susțină.

CV: Ce te motivează, ce te scoate din pat dimineața?

RO: În primul rând vreau să demonstrez părinţilor mei că toate sacrificiile lor au meritat. Știu câte au făcut pentru mine.

CV: Îţi imaginezi un moment în care să te gândești că „gata, sunt mulțumit cu ce-am făcut, de aici încolo totul este un bonus”? De exemplu să ajungi titular în Liga 1.

RO: Poate acuma, dar întotdeauna se poate mai bine, ajungi să ai alte pretenții. Îmi doresc mult să debutez la Poli, mă pregătesc cât pot de bine să profit dacă apare o șansă.

CV: Îți pare rău că te-ai întors, ai fi vrut să mai stai în Italia?

RO: Nu am regret pentru nimic, ce-a fost a fost. Acum vreau să-mi văd de treaba mea aici la Poli și le mulțumesc tuturor antrenorilor care au avut încredere în mine, m-au susţinut şi mi-au dat şansa să joc: domnilor Săvoiu, Bătrânu, Vlaicu, Vlătănesc şi Collins. 

Interviu: Victor Collins

Ne-a fost teamă, după returul dezolant al echipei secunde, că nu vom mai avea ocazia să discutăm cu antrenorul echipei, Victor Collins. L-am regăsit însă în interiorul clubului, antrenor principal la juniorii A, o echipă unde mizele competiționale sunt mari și obstacolele la fel de spinoase ca și la Poli II.

În acest sezon, juniorii A și B nu mai participă direct în Liga Elitelor U19/U17, ci trebuie să se califice la capătul unui mini-campionat zonal. Poli împarte o grupă cu ASU Politehnica, Ripensia, LPS Banatul, Orăștie, și Simeria, iar doar prima clasată merge la Elite. Primul meci, care se dispută chiar mâine, de la ora 16.00, pe terenul 1 de lângă stadionul Dan Păltinișanu, reprezintă cel mai înalt duel sportiv de până acum al celor două Poli.

Miza nu este doar una sportivă sau de orgoliu, ci și una financiară, așa cum ne explică Collins. Principalul are ambiții mari, dar se confruntă cu un lot restrâns, după ce aproape toți jucătorii de la Poli II, care ar fi fost eligibili pentru juniorii A, au preferat să plece împrumutați în liga a 3-a. Din fericire, clubul a anunțat și câteva transferuri înspre centrul de copii și juniori, dar orice avantaj al familiarății formate la echipa secundă s-a pierdut.

Pentru cei care au curiozitatea să afle care sunt perspectivele următoarei generații de fotbaliști ai Timișoarei, discuția cu Victor Collins oferă indicii interesante.


CV: Să începem cu ce ne doare: nu mai există Poli II. 

VC: Decizia a fost a conducerii. Mă gândesc că s-au gândit la aspectul financiar, fiind o echipă care doar cheltuie și nu aduce nimic pe termen scurt. Este păcat pentru unii jucători care se antrenau cu prima echipă, nu prindeau lotul, și aveau unde juca – pentru orice jucător este cel mai important să joace.

CV: Dar nu erau chiar așa de mulți în această situație.

VC: Cei care erau născuți în 1998, dar nu mai puteau juca la juniori (Velcotă, Oprea, Bîrnoi), sunt cei mai afectați. Bine, unii și-au găsit deja echipe, deci…

CV: Am văzut că mai toți au plecat, dar niciunul mai sus de liga a 3-a. Într-un fel poate este și un indiciu de ce Poli II s-a considerat, măcar temporar, sacrificabilă.

VC: Nu știu, nu pot să mă pronunț. Problema cea mai mare este că jucătorii juniori nu vor fi pregătiți să facă pasul spre Liga 1. La Poli poate erau unul sau doi care să poată face acest pas. Echipa a doua oferea un nivel intermediar, unde jucai cu seniori, cu jucători mai buni decât tine care veneau de la prima echipă, altfel trebuia să gândești, se ridica standardul antrenamentelor – aveai sentimentul că faci pasul spre seniori. Fără Poli II, acest pas este foarte greu de făcut.

CV: Cum a fost experiența în acest retur de campionat la Poli II? Adică în afară de grea.

VC: Grea este puțin spus. Foarte grea.

CV: În plan personal, ca antrenor? A fost cel mai înalt nivel la care ai activat?

VC: Nu, am antrenat în Irlanda, unde am ieșit campion cu o echipă, cu alta am promovat și am ajuns vicecampion.

CV: Un lucru care deosebește fundamental fotbalul irlandez de cel din România?

VC: Mentalitatea. La toate nivelele. Mentalitatea este cheie și aici suntem deficitari. Multă lume se crede mai bună decât este.

CV: S-au pierdut mulți jucători în ultima vreme, cel mai recent Sîntean. Care crezi că ar fi cauzele?

VC: Nu știu, nu pot să discut aceste probleme, eu încerc să mă concentrez pe antrenorat.

CV: Planul pentru acest an era frumos pe hârtie: lot dedicat pentru Poli II, echipe consolidate la juniori A și B.

VC: Voința a fost foarte mare, mai ales ca urmare a performanței excepționale de anul trecut, prin salvarea de la retrogradare, cu un lot pregătit pentru liga secundă, multe accidentări în retur. Mie mi-a fost greu în liga a 3-a pentru că oricât de bine aș fi antrenat jucătorii, într-un timp așa de scurt le-ar fi fost dificil mental să joace cu adulți. Am avut o echipă aproape exclusiv de juniori, cu excepții precum Ignea, venit să-și refacă încrederea după accidentare, dar nu jucători care să facă diferența în teren. Asta s-a văzut la fiecare meci – deși dominam posesia în fiecare joc, scorul era mincinos. Fiind copil, altfel gândești, ai altă experiență. Clar, fiecare echipă avea un număr de juniori, dar contează că restul echipei era completată de seniori.

CV: Nici la jucători nu era o consecvență deosebită. 

VC: Exact, n-am avut niciodată un lot constant pe care să-l pot antrena. Aveam cincisprezece jucători, meciul nostru era vineri, poate echipa de juniori A trebuia să plece în deplasare și cum juniorii aduc un venit de la FRF din liga elitelor, erau prioritizați, eu rămâneam cu mai puțini jucători, iar cei care veneau de la prima echipă erau nemulțumiți că trebuiau să vină la echipa a doua. A fost cea mai grea perioadă a mea ca antrenor și asta m-a făcut să mă maturizez, luptând cu atâtea lucruri cu care nu eram obișnuit de dincolo.

CV: Cum de ai ales să rămâi, în ciuda acestor probleme?

VC: Nu-mi place să pierd. Sunt un nimeni în România, fiindcă nimeni nu mă cunoaște, și îmi doresc performanțe. Conducerea avea orice drept să spună după șase, șapte etape „poți să pleci, următorul”, dar mi-a acordat încredere și mi-a oferit o șansă să rămân aici, la nivel înalt, și am vrut să dovedesc că pot să fac performanță. Acuma la juniori A este altcumva, fiindcă am un lot constant și nu am unde să trimit jucătorii – nici mai sus, nici mai jos. Bine ar fi mai sus, dar momentan nu este niciunul pregătit pentru Liga 1.

CV: Practic cine a rămas de la Poli II?

VC: Practic, aproximativ nimeni! (râde) Andreici și portarul de rezervă, Trifon. Am chiar vrut să-i dau o șansă lui Trifon, pentru că e un băiat foarte serios.

CV: Podină, Haruț?

VC: Da, dar ei se antrenează cu prima echipă și vin dacă nu sunt plecați la lotul național. Săptămâna viitoare au meci cu Macedonia. Eu am acuma un lot de șaisprezece jucători, după ce preluasem o formație cu doisprezece, și m-am zbătut pentru ei. Toată lumea fuge, cei care nu veneau la antrenamente erau greu de adus înapoi. „Mai bine mă las de fotbal”. De ce, asta nu știu, nu am o explicație. Aici te lovești și de părinți, și de una, și de alta, este complicat.

CV: Și dintre ceilalți jucători?

VC: Restul au fost dați, deși speram că vor mai fi reținuți. Puteau rămâne Contra, Popan, Cochințu, Pop. Toți cei din generația '99 au plecat în liga a 3-a, au mai plecat unii de '98 în liga a 4-a.

CV: Deci juniorii A nu sunt o prioritate pentru club.

VC: Păi tocmai, că mie mi s-a pus obiectiv să mă calific în grupa elitelor. Asta fiindcă juniorii aduc un venit. Nu știu exact cât, dar din ce aud spre 100.000 Euro. Acum se joacă pe grupe de pre-calificare, iar doar primul loc se califică la elite.

CV: Cu noi în grupă sunt și cei de la ASU Poli, cu lotul împrumutat de la LPS Banatul.

VC: Este o generație foarte bună, antrenată de Cristi Petcu, născuți 2002. Au ieșit locul doi pe țară anul trecut.

CV: Dar sunt mai mici cu trei ani.

VC: Da, dar fotbalul se joacă cu o minge rotundă. Și noi am jucat recent cu Anina, care numai ce bătuseră juniorii Craiovei cu 6-4, în condițiile în care Craiova are una dintre cele mai bune echipe din țară. Noi am bătut Anina 4-3 acolo, deși trebuia să fie mai mult. Apoi am făcut revanșa, iar la pauză era 7-0 pentru noi. Deci este imprevizibil, trebuie să vrei. Dacă tu te gândești dinainte de a intra pe teren că ai câștigat...

CV: Și cum e printre jucători, vor?

VC: Jucătorii au progresat foarte mult. I-am preluat din 15 iulie, dar am făcut câte două antrenamente pe zi de atunci, inclusiv antrenamente pe nisip și forță. Tot ce înseamnă pregătire, cum știu eu.

CV: Deci va fi un meci greu de debut, cel cu ASU.

VC: Va fi greu. Am avut ocazia să-l cunosc pe domnul Petcu, care antrenează și centrul de excelență, și aud numai lucruri bune despre el. Având în vedere că a putut menține acest grup în ultimii cinci ani, a putut să-l crească de la grupă la grupă, știu trasee, nu trebuie să se uite – au avantaje peste noi. Teoretic pleacă puțin favoriți, fiind de atâta timp împreună, dar noi credem în șansa noastră.

CV: Celelalte echipe cum arată?

VC: Cu Ripensia am mai jucat, ei au luat jucători cam de peste tot să-și facă lotul. Orăștie am auzit că sunt bunicei. Oricum, fiecare echipă își joacă șansa, nu cred că putem spune că una anume este favorită.

CV: Cum se prezintă lotul nostru? De afară pare că vârfurile au plecat. Vine ceva din urmă?

VC: Sunt câțiva jucători chiar foarte buni. Remi Ochea este un jucător foarte talentat, Nafy Iseini este un jucător extraordinar de bun la mijloc. Am văzut jucători bunicei și la domnul Paleacu, care se ocupă de juniorii B. La noi sunt jucători care o să facă diferența atâta timp cât sunt sănătoși. Având așa un lot restrâns, ne trebuie fiecare jucător la potențial maxim.

CV: Deci absența lui Podină și Haruț...

VC: Din câte știu eu, ei vor veni. Dar problema este aceeași ca la Poli II, să vină motivați. Ei vin de la nivel de Liga 1 direct la juniori și se gândesc că fac un pas înapoi, dar din punctul meu de vedere fac un pas înainte fiindcă joacă.

CV: Nu au structura interioară să treacă peste asta?

VC: Totul depinde de ei. Am avut discuții cu anumiți jucători, și toți au fost nemulțimiți să facă acest pas. Eu am încercat pe toți să-i conving să rămână – dacă rămâneau jucătorii cu care am lucrat deja la Poli II, care cunoșteau antrenamentele mele, nu se punea problema să nu ajungem departe.

CV: Pentru cei care au plecat, este mai degrabă o șansă să se afirme într-un mediu nou sau un risc?

VC: Un risc. Pentru că merg la echipe de seniori, unde chiar dacă mulți antrenori declară că juniorii câștigă meciurile la liga a 3-a, realitatea este că lupta pe post se dă cu seniori, iar dacă seniorul este superior, caută juniori pe alte posturi. Va fi foarte greu pentru ei să se afirme, dar eu le urez tot binele. Dragostea cu forța nu se poate, degeaba îmi doresc eu, dacă nu își doresc ei.

Trofeul CroVi 2017

Cu peste 300 voturi, suporterii au votat și l-au desemnat omul sezonului și câștigătorul trofeului CroVi, ediția a II-a pe Marius Croitoru. Iar pentru trofeul CroVi juniori, l-am ales pe Denis Haruț.

Crovi 2017: Marius Croitoru și Denis Haruț

Toți jucătorii selectați aveau argumente pentru a fi aleși, iar drept dovadă aproape toți au adunat peste 100 de voturi, într-un fel sau altul. Așa cum nouă ne-a fost greu să facem o diferențiere, v-a fost și vouă, fiindcă salvarea a fost, e clar, un efort de echipă. Căpitanii de drept, Croitoru și Cânu, s-au detașat din grup, însă până la urmă travaliul energic al primului a cântărit mai greu. Într-un fel simbolic, acest trofeu este oricum un trofeu pentru toți cei care au reușit să sfideze așteptările.

Cum am calculat rezultatele? Jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Nu că ar fi fost nevoie de un sistem atât de complicat pentru a determina câștigătorul. Rezultatele votului arată astfel:

Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma mai multor consultări cu antrenori și suporteri, pe Denis Haruț. Alături de el i-am mai considerat în special pe Lucian Oprea, căpitanul echipei secunde, și pe Cosmin Bîrnoi. Chiar dacă Haruț ar ieși pe trei între jucătorii numiți la capitolul prezențe, atât la prima echipă, cât și la a doua, am prioritizat calitatea peste datele pur statistice. Cele două jocuri făcute pentru Poli, în special finala Cupei Ligii, au surprins deosebit de plăcut, mai ales pentru un jucător care abia a împlinit 18 ani. Dincolo de asta, dincolo de prezențele la naționala U18 (unde a fost și căpitan), am admirat și seriozitatea și determinarea de care a dat dovadă.

Precum se observă față de anul trecut, trofeele au fost regândite. Acestea sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerii Florin Tâmpu​ și Emanuel Gornic​ de la LIPOPLAST​, secția de sticle speciale.

Conform (deja) tradiției, ne-am întâlnit cu cei doi aleși pentru a le oferi ceva de cărat acasă și să stăm de vorbă. O întâlnire cu viitorul și cu trecutul, cum a glumit Marius. Sau cu prezentul, cum am zis noi.

---

MC: Mă bucur enorm pentru acest trofeu, dar cred că n-ar trebui să iau acasă decât o mică parte din el, fiindcă fără ajutorul colegilor nu cred că ajungeam aici. E normal să îl împart cu toți.

CV: Și nouă ne-a fost greu să alegem, din acest motiv am și supus-o la vot.

MC: Cu atât mai mare este satisfacția cu cât s-au putut exprima și au votat și cu sufletul, și cu mintea. Îi respect pe toți, îi iubesc, îi apreciez. Este o încunurare a muncii acestui an. Tot ce s-a întâmplat în acest an la club se datorează în totalitate băieților, a conducerii și domnului primar – are și el un mare merit pentru că a fost alături de noi, ne-a susținut, ne-a rezolvat problemele financiare alături de conducerea clubului, și mă bucur enorm că Poli Timișoara rămâne în continuare pe prima scenă. Acesta a fost obiectivul nostru. Ar fi fost culmea ca un oraș precum Timișoara să nu stea la masa bogaților. Ar fi fost inacceptabil din punctul meu de vedere, chiar dacă am plecat de la -14 puncte. Multă lume nu ne-a acordat nicio șansă -  din așa-zișii cunoscători ai fotbalului – dar încă o dată am dovedit că atâta timp cât joci cu sufletul, pentru echipă, pentru oraș, poți ajunge aici unde am ajuns noi. Chiar dacă ne-am salvat printr-un baraj, este o performanță.

CV: Înainte de meciul cu Pandurii erai foarte sigur că o să scăpăm.

MC: Tot timpul am fost sigur, chiar și după înfrângerea cu Pandurii. Totul a stat la mâna noastră.

CV: Și în minutul 80 cu Gaz Metan?

MC: Nu, în minutul 90+4 cu Gaz Metan îmi luasem adio de la Liga 1, de la această echipă, de la acest oraș. Realitatea asta este, în cazul în care retrogradam, mari șanse să continuăm nu mai erau – ca echipă, ca entitate, ca tot ceea ce însemna Poli Timișoara. Din păcate, spun, fiindcă un oraș ca Timișoara merită o echipă în Liga 1. Este echipa orașului, a județului, ar trebui toți să fie mândri, să vine în tribună cât mai mulți, deoarece acești băieți care au fost și care sunt aici merită acest lucru. Îmi pare nespus de rău pentru cei care m-au ajutat să câștig acest premiu și care, din păcate, anul viitor nu vor mai fi lângă noi din punct de vedere activ, pentru că sunt sigur că vor fi cu sufletul. S-a decis renunțarea la câțiva jucători și din punctul meu de vedere este dureros, dar aceasta este viața.

CV: Crezi că e cea mai mare reușită a carierei tale, această supraviețuire?

MC: În contextul actual da, putem să spunem că este o performanță. Nu o putem compara cu o calificare în Champions League, dar la vârsta mea, la -14, în condițiile în care am realizat-o, putem spune că este o performanță imensă.

CV: Ți-a fost greu să nu joci în finala Cupei Ligii?

MC: Mi-a fost greu să nu joc în finala Cupei Ligii, să nu joc în semifinala Cupei României, dar aceasta a fost politica clubului pentru mine. Și eu, dacă mă întrebai, sacrificam ambele competiții pentru rămânerea în prima ligă. Acum am ocazia să joc iar în Cupa Ligii [n.ed. nu chiar, că s-a desființat], iar în Cupa României, ceea ce la vârsta mea este ok. Cel mai important pentru mine, pentru echipă, pentru colegi, pentru domnul primar, fiindcă știu cât suflet a pus, era să rămânem în Liga 1.

CV: Mai știi când ai jucat prima oară împreună cu Denis?

MC: Da, exact acum un an jumate, la echipa a doua [n.ed. cu Mașloc]. Eu m-am dus și am jucat și în liga a IV-a, n-a fost o problemă, fotbalul este același, se joacă tot unsprezece la unsprezece – și în curtea școlii dacă mă duc, tot vreau să câștig, nici la liga a IV-a nu mi-a fost rușine. Iubesc fotbalul.

CV: Ai fost desemnat secund la Poli II în acest an. Vei continua?

MC: Voi avea o discuție cu domnul președinte și voi vedea. Mi-a fost greu să mă împart – obiectivul meu principal era să ajut echipa din punct de vedere sportiv. În puținul timp care îmi rămânea trebuia să mă împart, să mă duc și la echipa a doua. Am făcut-o rar, dar când am făcut-o, am făcut-o cu plăcere. Sunt jucători tineri, de perspectivă – unul este aici alături de mine. Mai sunt alți tineri în cadrul clubului care merită o șansă. Ar trebui ca toți cei care sunt implicați în acest fenomen să-și întoarcă fața și către ei, pentru că merită, au făcut sacrificii, ei, familiile lor, să ajungă aici.

CV: Crezi că există jucători care își doresc să fie ca Marius Croitoru când vor fi mari?

MC: Probabil își doresc. Marius Croitoru are vreo 300 meciuri în Liga, câteva meciuri în Champions League, în cupele europene. Nu cred că este întâmplător să stai din 2000 până acuma în Liga 1. Vii un an, doi ani, e ok, ai fost trecător, meteorit. Dar să rămâi atâta timp la nivelul acesta, eu cred că te recomandă ceva: munca, seriozitatea, calitățile personale. Nu cred că stă la-ndemâna oricărui jucător să joace atâtea meciuri pe prima scenă. Cu siguranță își doresc mulți.

CV: Noi avem o întrebare pe care o punem de obicei juniorilor, tu o primești invers: cât la sută crezi că a depins de tine tot succesul pe care l-ai avut în fotbal?

MC: Viața de fotbalist nu ți-o garantează nimeni, succesul în fotbal nu ți-l garantează nimeni. Poți să faci lucrurile bine și să nu-ți iasă. Fotbalul nu este matematică, nu-ți trebuie facultăți. Îți trebuie în schimb șansă, ambiție, spirit de sacrificiu, dorință – sunt lucruri pe care multă lume nu le înțelege, când tu te duci la antrenament la 40 de grade sau la -20 de grade, ei stau în casă. Noi n-am avut tinerețe, am fost obligați să renunțăm la studii, sau le-am făcut cum le-am făcut, am fost plecați de acasă, de lângă părinți, de lângă familii, de lângă copii. E o meserie pe care nu ți-o poate garanta nimeni, dar făcând lucrurile cât mai corect, ai o garanție că poți reuși. Apoi fotbalul îți poate oferi ceea ce nimeni altcineva nu-ți poate oferi: tu îi dai zece ani din viață și apoi el îți poate da pentru tot restul vieții și ție, și copiilor tăi. Merită respectată meseria de fotbalist, să faci totul ca să ajungi fotbalist. Dar trebuie să demonstrezi că este ceea ce îți dorești cel mai mult în viața asta. De la simple cuvinte este cale lungă până la a dovedi că îți dorești cu adevărat.

CV: Pe viitor, poate un post de conducere?

MC: Nu mă văd. Îmi place fotbalul, iubesc fotbalul, îmi doresc să învăț copiii să joace fotbalul, dar nu pot să stau la birou. Nu mă prinde costumul!

CV: Noi îți mulțumim pentru rolul pe care l-ai avut în a salva echipa.  

MC: Le mulțumesc din suflet celor care au votat, iar să primesc la vârsta mea un premiu de la suporteri, de la timișoreni, mă face deosebit de mândru.

---

CV: Denis, spuneai ultima oară că ai vrea să debutezi și ai vrea constanță. De debutat ai debutat în niște meciuri mari și ai jucat bine. Cum te-ai simțit?

DH: M-am bucurat foarte tare, mai ales atunci când am auzit că o să fiu titular în primul meci, cu Astra.

CV: Ai știut de dinainte?

DH: Se vorbea în jurul nostru că vom prioritiza campionatul, dar nu am stat să mă gândesc cum o să fie. M-am pregătit până la ultimul antrenament și am zis că dacă trebuie să joc, să intru, o să dau tot ce pot, o să dovedesc că acuma este momentul.

CV: Ai suferit însă la golul trei.

DH: Da. Cred că a fost și greșeala mea, și o lipsă de comunicare cu Soljic în acel moment, pe lângă un deficit de poziționare din partea amândurora. S-a văzut acolo și lipsa mea de experiență.

CV: Cum a fost în finala Cupei Ligii?

DH: Atunci când s-a cântat imnul pe stadion, cu 12000 de oameni, a fost cel mai frumos moment din viața mea. Și la naționala de juniori se cântă, dar acolo sunt doar câteva sute de spectatori, nu se compară. Am simțit că pentru asta am muncit atâția ani și sper să se repete.

CV: Erai accidentat când am jucat la Mediaș. Cum ai trăit partida?

DH: Am fost acasă, la televizor – nu pot să merg niciunde când joacă echipa, stau acasă, văd, analizez, vorbesc, mai frumos, mai urât [râde]. Am trăit ca și băieții, am stat cu sufletul la gură până în ultimul moment. De la agonie la extaz în câteva secunde.

CV: E acel cadru pe Neagu în care să vede perfect această transformare.

DH: Exact!

CV: Am menționat de primul meci pe care l-ai jucat cu Croitoru. A fost și unul din primele meciuri de anul trecut de la Poli II. Cum ți s-a părut să joci cu el?

DH: Am avut doar câteva meciuri. Primul cred că a fost un amical pe sintetic, în care a fost și Curtean. A fost cu siguranță o prezență specială, fiind și prima oară când am jucat cu seniori și mai ales cu jucători consacrați, de Liga 1. Mi-au vorbit, s-au apropiat de mine, așa am simțit, și m-au ajutat să gândesc altfel fazele.

CV: Cum te simți cu noii coechipieri? Ești cel mai puțin experimentat dintre ei.

DH: Încerc să învăț de la fiecare cât pot. Să iau tot ce este bun, ce fac ei bine în teren, cum se acomodează, cum tratează fiecare meci.

CV: Acum sunteți un colectiv mare de jucători tineri. Cât de dificil crezi că e să integrezi mai mulți tineri în echipă? E un loc garantat pentru cei de U21 – titular fiind probabil Mailat.

DH: Sper chiar să jucăm cu mulți jucători tineri. Încercăm să scoatem tot ce e mai bun din noi, în fiecare meci. Dacă joc un meci, clar, o să muncesc să joc al doilea, al treilea, asta mă motivează. Cât despre locul de U21, va fi o luptă de care pe care. Fiecare va lupta să fie acolo, cel puțin pe bancă.

CV: Te-a afectat faptul că n-ai prea jucat sezonul acesta?

DH: Chiar mă gândeam într-o zi, am avut doar vreo 14 meciuri, dintre care jumătate la națională. Am jucat puțin pentru un sezon.

CV: Cum ai făcut să fii în formă, mai ales în meciurile disputate la echipa mare?

DH: Nici mie nu mi-a fost ușor. Veneam la antrenament, mă duceam cu echipa mare, apoi eram la națională, apoi șase jocuri mă găseam pe bancă la echipa mare. Mă bucur că am fost acolo, dar am și nevoie de jocuri, să arăt ce pot la echipa a doua.

CV: Ați suferit mult la Poli II în acest an.

DH: Cred că permutațiile astea de lot au contat, ne strângeam cu o zi înainte de meci, și omogenitatea a suferit.

CV: Pe sezonul viitor am înțeles că obiectivul ar putea fi chiar promovarea la Poli II. Ca să fie fezabil, ajunge doar un plus de motivație sau e nevoie și de mai multă calitate, de niște jucători seniori?

DH: Mereu e nevoie de calitate (râde). Noi suntem mulți tineri care încercăm să ne afirmăm pentru echipa mare. Implicit, în unele meciuri mai grele, mai ales cu echipele din vârf, ai nevoie de jucători maturi care să te împingă de la spate în momentul în care ești la pământ. Normal că ai nevoie de câțiva jucători experimentați, care știu cum să gestioneze asemenea perioade.

CV: Te-ai gândit dacă ar fi cumva mai bine să joci un sezon în liga a II-a, cum a fost situația lui Motreanu? Ce-ai prefera, să alternezi între prima și a doua echipă, sau să fii în liga a II-a și să joci meci de meci?

DH: Aș vrea și să fiu la echipa mare, și să joc meci de meci! [râde] Încă mă gândesc, este luptă mare pentru postul pe care sunt eu: trei, dintre care doi U21. Plus că mai sunt zece jucători la Poli II care pot oricând să apară pe bancă. Nu știu ce este mai bine pentru mine. Dacă domnul Popa mă va ține pentru cei doi jucători U21, atunci nu se pune problema. Altfel o să încerc să merg undeva, cu acordul clubului, să joc mai mult. Am nevoie de meciuri și pentru calificările la Națională.

CV: Așa să fie. Îți mulțumim pentru timpul acordat.

DH: Și eu vă mulțumesc pentru trofeu!

Interviu: Sebastian Velcotă

Ne-am întâlnit acum o săptămână, pe o zi cu soare, cu Sebastian Velcotă și am făcut interviul la marginea gazonului de pe Dan Păltinișanu. O grupă de atletism făcea antrenamente în dreptul liniei de mijloc, astfel că noi ne-am șezut pe una din băncile violete dinspre peluza nord. Mare mai e stadionul de la firul ierbii, m-am trezit gândindu-mă cu aplomb filosofic. 

Sursă poză: www.acspoli.ro

Acum doi ani, Velcotă era o prezență constantă la reprezentativele naționale de juniori și se anunța drept o mare promisiune pentru unul din posturile vitregite ale Politehnicii, cel de atacant. Deși a jucat deja de sezonul trecut în liga a III-a și a fost aproape de echipa mare, câteva accidentări nefericite i-au împiedicat progresul. Ajuns la 19 ani, este pregătit să se afirme și nu are dubii despre rolul pe care îl joacă fotbalul în viața sa.

CV: Ești din Bozovici, cum ai ajuns aici?

SV: La 12 ani am început fotbalul la Bozovici și la 14 ani am venit aici. Am fost atunci la o selecție județeană pentru națională și de acolo am trecut mai departe la selecția regională organizată la Timișoara. M-au văzut cei de la Poli, cei de la Banatul, astfel că am fost în probe la amândouă, să văd cum mă simt - mi-a plăcut mai mult aici. Colectivul era bun la ambele, dar până la urmă vorbeam de Poli...!

CV: După aceea te-ai mutat la Timișoara?

SV: Exact, de unul singur. De atunci stau la un cămin, primesc cazare de la cei de la club.

CV: Ți-a fost greu?

SV: Nu, nu mi-a fost deloc greu. Din prima zi mi-a plăcut. Cu băieții m-am înțeles bine, mai ales că mă știau de când am dat probe. Cu câțiva am și ținut legătura de atunci, cu Fridrich și Motreanu.

CV: La ce grupe de juniori ai jucat?

SV: La juniori B, la juniori A și la echipa a doua. Se făcea în așa fel încât jucam toți. Apoi am fost plecat jumătate de an la Lugoj [n.ed. liga a III-a], în turul sezonului 2015/16, unde m-am mutat și cu școala.

CV: Cum ai ajuns la Lugoj? De ce ai stat așa de puțin?

SV: Am plecat la insistențele impresarului și a părinților care au ascultat de el. La început m-am acomodat foarte bine, după care lucrurile au început să se deterioreze. Grupul s-a stricat din cauza unor probleme interne. Nu era că nu jucam, eram titular meci de meci și jucam pe valoare, dar nu-mi mai plăcea. Am avut în iarnă și ofertă de la Cugir, dar am ales să mă întorc la Poli II, chiar dacă era în liga a IV-a. Mi-am zis că ”un pas în spate, poate doi înainte”. Speram să evoluez bine și să plec din nou în liga a III-a în vară. Cum echipa a primit loc la acest nivel de la federație, numai bine am rămas.

CV: Când ai revenit în liga a IV-a mă așteptam să joci mai mult.

SV: Am fost accidentat. Am avut rupte toate degetele de la piciorul drept și tarsul. Am stat în jur de două-trei luni. Avusesem meci amical cu Ripensia în pregătire, la o preluare un adversar a venit din spate, s-a împiedicat probabil și mi-a căzut pe picior. Am stat o săptămână și următoarea etapă domnul profesor mi-a spus că e nevoie să joc – e drept, mă simțmeam mai bine, dar aveam senzația că ceva nu e chiar în regulă, la fiecare schimbare de ritm mă durea. Din nou am făcut o preluare, a venit un adversar direct cu talpa și atunci mi-am rupt degetele – au fost trei rupte și două zdrobite. Nu pot să descriu ce durere am simțit. Am stat cu piciorul în ghips două-trei săptămâni, în care n-am putut nici să merg. Am revenit când juniorii A au început Cupa României, am înscris două goluri cu Pandurii și apoi am înscris în fiecare meci, și în semifinală și în finală. Am avut o formă neașteptat de bună după accidentare. Mă așteptam să-mi fie frică, să am trac, dar n-a fost așa.

CV: La începutul anului ai fost în pregătiri cu echipa mare...

SV: Din vara anului trecut până în iarnă am făcut antrenamentele cu echipa mare. Am și debutat cu Iași, am prins lotul cu Târgu Mureș. Nu știu de ce n-am mai rămas, a fost decizia antrenorului. Într-adevăr, am avut și o cădere de formă...

CV: Anul acesta ai reușit doar trei goluri. Nici echipa n-a strălucit.

SV: Nu pot să dau vina pe echipă. Cred că a mai fost un stres și facultatea pentru mine. Am fost dat mai de mic la școală și acum sunt la facultate, facultatea de sport. Într-un fel nu voiam, nu e ușor cum spune lumea. Trebuie să fii prezent, să te trezești devreme, profesorii nu înțeleg.

CV: De ce facultatea de sport?

SV: Am ales ceva ce credeam că e mai ușor. Părinții mei au vrut să încerc și la drept, dar nu am nevoie de așa ceva. Nu mi-a plăcut niciodată să învăț foarte mult, am făcut-o cât să iau bacul și să fac o facultate gen sportul. Mă bazez pe fotbal mai mult. Mi-am dorit să iau o pauză de un an de la facultate pentru a mă putea concentra doar pe fotbal, dar m-am înscris la insistențele părinților. Oricum, nu pot da vina pe asta pentru rezultatele mele din tur. În retur n-am prea jucat fiindcă am fost mai mult la juniori, am fost și accidentat.

CV: E același scenariu ca anul trecut, cu migrația la juniori. Dar anul viitor sunt planuri de reorganizare.

SV: Vedem ce va fi. Momentan sperăm să câștige prima echipă cu Pandurii și cu ASA, să rămână în Liga 1 și apoi am înțeles și noi că se vor schimba lucrurilor [n.ed. interviul a fost făcut joia trecută].

CV: Nu crezi că e mai importantă finala Cupei?

SV: Nu, clar meciurile de campionat. Ar fi frumos pentru oraș să câștigăm cupa, dar nu avem un lot destul de mare pentru a aborda atâtea competiții. Plus că echipa e foarte obosită. Dacă nu aveam penalizarea, ne luptam pentru Europa League.

CV: Ce-ți imaginezi pentru viitor?

SV: Ușor, ușor încep să-mi revin. Cum din vară jucătorii precum Bărbuț și Bocșan nu mai sunt U21, e șansa noastră: eu, Mailat, Fridrich, Pădurariu. Trebuie să văd cum o să mă simt în pregătiri. Dacă n-o să fiu apt pentru prima echipă, vreau să plec undeva la Liga a II-a.

CV: Ar putea fi și presiune mare să intri direct în Liga 1.

SV: Eu nu simt presiune, nu intru cu emoție în joc. Rareori mi s-a întâmplat, doar la națională.

CV: Când ai fost ultima oară la națională?

SV: Acum doi ani, în octombrie. La U18. Dar până atunci am fost constant convocat, am avut douăzeci și ceva de selecții. Am avut și ghinionul de a juca mereu pe post cu Ianis Hagi, în spatele vârfurlui, trequartista.

CV: Acum joci mai mult în flanc, deși înainte erai vârf.

SV: Joc în flanc, dar în ultimele două meciuri, cu Lugoj și Ighiu, am jucat atacant. Eu prefer să joc ca atacant sau în spatele vârfului, îmi place mai mult zona centrală.

CV: Care sunt calitățile tale?

SV: Viteză, tehnică și execuție.

CV: La ce ar mai trebui să lucrezi?

SV: La forță, cu siguranță. Fiecare din echipă mai trebuie să lucreze la forță. Avem un deficit aici.

CV: Cum vă comparați cu alte echipe de la juniori, de exemplu cu LPS Satu Mare. Au un avantaj fizic?

SV: Nu, fizic suntem mult peste ei, dar au un colectiv bine format. Asta contează cel mai mult, mai mult decât valorile individuale. S-a văzut și la echipa noastră [n.ed. în Liga 1].

CV: Mai știi unde ai debutat la seniori?

SV: Cu Bozovici, la Moldova Nouă. Aveam treisprezece ani jumătate sau paisprezece ani. Am jucat  titular fiindcă eram doar zece oameni. Se așteptau să luăm bătaie, am înscris un gol și chiar dacă am pierdut pe final, doi sau trei la unu, a fost un meci bun.

CV: Ai idoli în fotbal?

SV: Messi. Și îmi place Alibec din România. E tipul de jucător pe care rar îl găsești în România, un jucător cu fantezie, care face magie pe teren, joacă fotbal. Față de alții la care totul e mecanic, la el e ceva spontan, e foarte imprevizibil.

CV: Până când ai contract cu clubul?

SV: 2020.

CV: Ți-a fost greu să decizi prelungirea? Uneori impresarii…

SV: Nu mai am impresar. Prefer dacă ajung sus, să fiu acolo pe valoarea mea, nu pe legăturile impresarului.

CV: Întrebarea noastră preferată: cât la sută crezi că depinde de tine să ajungi fotbalist de succes?

SV: 90%. Restul depinde de noroc, de accidentări, orice se poate întâmpla. Am avut un coleg, Renato Kokora, care a avut de trei ori rupte ligamentele – ultima oară în meciul cu UTA BD II, primăvara asta. De coșmar.

CV: Vrei să mulțumești cuiva anume?

SV: Cu siguranță. Primul antrenor care m-a vrut aici a fost Sorin Vlaicu, dar am ajuns să joc pentru Robert Frușa, căruia îi sunt foarte recunoscător. Apoi domnului Alexa, care mi-a oferit primul meci la echipa mare, și domnului Ionuț Popa, pentru debutul în Liga 1. Totodată, o mare contribuție în evoluțiile mele a avut și domnul Stoicov, a fost un om bun. Și acum, cu domnul Collins, simt că jucăm cu adevărat fotbal, că am făcut progres ca echipă, deși rezultatele nu sunt cele mai bune.