18 octombrie 2016

Poli - Viitorul 1:0 (0:0)

Toată ziua am fost entuziasmat și am crezut încă dinaintea meciului că vom câștiga. Și chiar dacă Poli a început să ne obișnuiască cu victoria (a cincea în sezonul acesta atât din campionat, cât și din Cupa Ligii), nu face ca cea de azi să fie mai puțin surprinzătoare. Cum jucătorii accidentați nu și-au revenit nici după această pauză de două săptămâni, Drăghici a rămas singurul atacant valid, iar Sîntean, juniorul pe care Popa ar fi vrut să îl includă pe foaie, a fost chemat la lotul naționalei U18, astfel că am avut un singur atacant în echipă și nici unul pe bancă. În plus, meciul ar fi putut lua o altă turnură în multe momente, dar norocul mai ține și cu noi din când în când, iar Straton a fost îngerul păzitor în poartă și Bocșan magistral în apărare.

Partida a debutat cu un ritm alert, mingea ajungând de la un careu la altul, fiecare echipă încercând să speculeze greșelile celeilalte. Dar ocazii n-au prea apărut. Doar în minutul 10 avem primul șut, când Doman trimite o pasă cam stângace în spate, Bocșan degajează nu destul de departe, iar Nimely are culoar să urce și să trimită un șut puternic pe colț cu mingea prinzând pământul în fața portarului. Straton e însă foarte atent și reține în doi timpi.

Viitorul ne domină clar și nu prea avem vreo șansă să ajungem periculos spre poartă. În rest, repriza a fost săracă în ocazii, dar numai până spre final. În minutul 37, Cânu respinge nefericit o centrare până la Stoica, dar șutul său e blocat de Straton, iar două minute mai târziu Răzvan Marin prinde un șut năprasnic, dar pe centrul porții, portarul nostru fiind din nou la datorie și respingând în corner. Dar cumva am reușit ca ultimele cinci minute să le facem ale noastre, mai ales prin presiunea lui Bărbuț pe dreapta și prin acțiunile rapide reușite de Doman și colegii lui din banda stângă. Acestea s-au concretizat prin marea ocazie a lui Cânu din minutul 41. Croitoru executa un corner, iar fundașul nostru trimitea cu capul, bine plasat, dar portarul Râmniceanu s-a întins pentru a para. Și Artean are un șut bun din partea dreaptă, dar în plasa laterală. Jucătorii intră astfel cu un moral bun la vestiare, chiar în aplauzele puținilor spectatori, care au apreciat revenirea în joc din final.


Repriza a doua a fost mai animată și pot spune privind retrospectiv că noi am fost stăpânii propriei sorți, dar până la urmă rezultatul a fost stabilit printr-un penalty obținut destul de norocos. Chiar de adversarii și-au arătat în câteva rânduri superioritatea valorică, de cele mai multe ori noi am fost cei care i-am pus în situații periculoase. Iar de cealaltă parte, am avut trei imense ocazii pe care le-am ratat. În ciuda tuturor acestor greșeli, pragmatismul, unitatea și ambiția echipei noastre au fost îndeajuns pentru a încheia partida victorioși.

Prima ocazie a reprizei a apărut în minutul 48, când Novak a ținut nepermis de mult de minge într-o fază defensivă și a fost deposedat, faza finalizându-se cu un șut al lui Chițu, din fericire deviat în corner. În minutul 58, Drăghici sprintează pe lângă fundași la mijlocul terenului. Doman îi trimite o minge lungă din a doua încercare, astfel că atacantul nostru scapă dintr-o poziție ușor suspectă de ofsaid singur cu portarul. Ar fi putut alege multe alte variante mai bune, dar a ales să șuteze pe jos, iar Râmniceanu l-a citit perfect și a blocat cu piciorul. Ocazia era să se răzbune trei minute mai târziu, când tot după o fază suspectă de ofsaid, Stoica șutează din unghi la colțul scurt, dar Straton e din nou la datorie.

Popa îl scoate pe Drăghici și îl introduce pe Cârstocea în minutul 64, astfel că jumătate de oră am jucat practic fără atacant. Iar acest lucru s-a văzut, căci adesea puteam porni în atacuri bune, dar nu era mai nimeni în față. Totuși, la mijloc începem să ne impunem tot mai mult, prin recuperările lui Artean și Llorente, dar și ale lui Croitoru. Ultimul a și stat la baza penalty-ului obținut în minutul 82, când a furat o minge pe flancul stâng, a pasat printre doi jucători în careu, unde Străuț n-a prea avut prim-planul, dar a atins mingea, iar Carp a stat cu piciorul întins foarte imprudent, provocând fault. Cârstocea a pus mingea pe punctul cu var, spre mirarea tuturora, dar acesta a trimis perfect, la rădăcina bării, pentru un nesperat 1-0.


Viitorul caută egalarea, dar Bocșan este primul la fiecare minge aruncată spre careul nostru. Astfel, avem șansa să ne asigurăm victoria în două rânduri. În minutul 86, după o deposedare a lui Artean, Mailat îl lansează pe Bărbuț. Acesta trimite mingea pe lângă Brandan care efectiv se agață de el. În ciuda eforturilor argentinianului, micuțul nostru atacant se descotorosește de acesta și ajunge față în față cu portarul. Învățând probabil din ratarea lui Drăghici, îl driblează, dar intră într-un unghi prea închis și alege să nu șuteze, ci să trimită în fața porții. Mingea trece de primul cuplu de jucători, până la Cârstocea care șutează cu sete, dar Răzvan Marin apare de nicăieri fix pe direcția șutului și respinge miraculos cu capul de pe linia porții. Arbitrul și uitase să-l mai disciplineze pe Brandan, poate chiar cu un roșu pentru lipsa grosolană de subtilitate. Doar câteva minute mai târziu, o minge lungă îl lansează pe același Bărbuț, care profită de stopul nereușit al lui Brandan, de această dată alege să șuteze după ce îl driblează pe Râmniceanu, dar portarul intuiește din nou foarte bine și îl blochează.

Minutele de prelungire ne sunt la discreție cu o fază excelentă în care reușim să ținem mingea în colțul advers al terenului, prin patru auturi consecutive. Doar la ultima acțiune ne dau adversarii emoții, când Chițu șutează din întoarcere la colțul scurt, dar Straton este imbatabil.

Cu siguranță e și meritul lui Ionuț Popa în această victorie. Schimbările au fost inspirate, chiar dacă ciudate la prima vedere. Dar și unii jucători au fost peste așteptări, după cum poate a reieșit și din relatarea de până acum. Flancurile au fost un pic cam șubrede pe partea defensivă, permițând adversarilor câteva faze mai periculoase. Croitoru în prima repriză a fost slab și mi s-a părut din nou că mai mult încurcă jocul ținând prea mult de minge, ba uneori chiar în mod periculos în jumătatea noastră, ceea ce le-a permis adversarilor să ne preseze. Dar a executat bine fazele fixe, și în repriza a doua a greșit mai puțin și a compensat prin efort, motivare și experiență. Mi-a plăcut în schimb de Doman, care a jucat bine pe tot terenul, ba chiar i-au și ieșit câteva execuții mai spectaculoase.

După toate acestea rămân cu imaginea unei victorii antitetice: multe greșeli, dar cu Bocșan și Straton providențiali, individualități superioare valoric la adversari, însă la noi o echipă unită, capabilă să treacă peste limitări și să ducă pragmatismul la maximum.

Și astfel minunea pe care o propovăduiam la finalul cronicii trecute e cu un pas mai aproape de înfăptuire. Doar n-o fi deplasarea la Chiajna mai grea ca cea la Iași sau ca meciul de azi, nu?

Bravo Poli!

Poli: Straton (7) - Novak (5), Cânu (6), Bocșan (6,5), Străuț (5,5) - Bărbuț (6), Croitoru (5,5), Artean (6), Llorente (6), Doman (6) - Drăghici (5)

Schimbări:

Cârstocea (6) pentru Drăghici (min 64)
Mailat pentru Doman (min 73)
Șeroni pentru Croitoru (min 85)

Niciun comentariu :

Google+