Poli - Aerostar Bacău 1:2 (1:0)

După multă vreme, avem oportunitatea să fim furioși și pe altceva decât limitele abilității noastre: un arbitraj între enervat și caraghios, care a împins Bacăul către cele trei puncte. Una este să nu ți se dea mai mult decât meriți, dar când ești mereu echipa care suferă, care se apără, riști să fii cea căreia i se ia și ce i s-ar cuveni. Din păcate, dacă facem un pas în spate și privim ansamblul partidei, vedem că n-am avut nicio ocazie concretă, că ne-am lăsat dominați prea mult și că eșecul, chiar așa nedrept cum este, vine ca o consecință a problemelor noastre de joc.

Știam că va fi dificil,  de când Pop a văzut aiurea un galben la o fază la o alunecare la care nici nu trebuia să se dea fault. Asta deși am deschis scorul repede, dintr-un penalty obținut de Filip la capătul unei faze cursive de atac în flanc, pe ruta Motreanu - Drăghici - Filip. Drăghici a transformat (min. 7) și degrabă ne-am retras în propria jumătate. Ocazii clare n-au fost pentru niciuna din părți, deși oaspeții au fost, normal, mai prezenți în ultima treime. Câteva șuturi de la distanță sau relativ moi din interiorul careului au făcut de atmosferă bună, nu și de mari emoții.

Partea secundă s-a jucat în același fel, până la egalare. O minge lungă l-a depășit pe Basic, care a pus mâna pe adversar și acesta a căzut în careu. Un penalty ușor acordat, dar un penalty, a cărei consecință mai gravă a fost eliminarea lui Melinte pentru proteste. De înțeles frustrarea sa, chiar dacă altfel ar fi fost meciul până la final dacă nu jucam în inferioritate. Vraciu a egalat (min. 60), iar în mod interesant, Poli a ieșit mai curajos la joc în zece decât o făcuse până atunci în unsprezece. Ocazie mare au avut oaspeții, plecați din nou de la limita ofsaidului, cu Smaranda salvând din poziție de unu la unu (min. 65). Noi am avut o singură șansă, cât de cât, de care să-mi aduc aminte, un voleu din poziție dificilă al lui Pop. Lovitura de grație a venit de la centralul Unimătan, care a acordat un nou penalty oaspeților la un contact minor între Stere și un adversar - mult mai evident ca atare din zona tușierului. Protestele noastre au fost în van, Vraciu a semnat dubla (min. 80), și alb-violeții au încercat să mai tragă cumva de acest meci, să se întoarcă în favoarea noastră. Nu avem însă resurse ofensive, o evidență dureroasă de atâtea meciuri deja, iar în afară de o fază la care Drăghici n-a reușit o preluare bună în zonă centrală, nici nu am avut speranța unei egalări. Ca enervantul să devină caraghios, după ce de la margine s-au arătat patru minute de prelungire, centralul a fluierat  la capătul a nici șaizeci de secunde. Băcăuanii se bucurau, Keita era deja la vestiare, în timp ce insistențele băncii noastre tehnice au făcut ca Unimătan să se sfătuiască cu asistenții săi și să reia meciul, cu ultimele trei minute de joc. Drăghici a încercat să forțeze un penalty în acele faze finale, dar n-a reușit, astfel că am consemnat încă o înfrângere care nu trebuia musai să fie.

Este de responsabilitate altora să nu comenteze arbitrajele, mai ales atunci când știi că fiecare detaliu contează mult pentru echipa ta. Revin și spun că da, ne expunem la asemenea situații fiindcă nu ținem destul de minge, nu avem calitate să ieșim pe contre și să profităm de avantajul de pe tabelă și facem erori defensive. Asta nu înseamnă că acești jucători merită să fie bătaia de joc a unui arbitru care nu doar că a tras meciul într-o anumită direcție, dar care se mai vede pus și în căutarea timpului pierdut.

Noi nu putem „să ne trezim”. Avem nevoie de întăriri pe teren acum, altfel iernăm cu punctele pe care le avem și nimic nu ne mai încălzește în acel ger.

Poli: Smaranda - Filip, Basic, Melinte, Haruț - Pop, Codrea - Motreanu, Bîrnoi, Golda - Drăghici

Bocșan pentru Bîrnoi (min. 46)
Stere pentru Motreanu (min. 71)
Keita pentru Golda (min. 78)