Cred că avem cu toții un dram de masochism în noi, dar să stai după Poli pe parcursul ultimelor sezoane este ceva cu adevărat #nextlevel. Iar chiar și în acest microcosmos, să bați nouă ore de drum într-o zi ca să fii servit cu un 1-4 în fața unui adversar evident lipsit de multă calitate este ceva deosebit.
Ce să mai zici despre o primă repriză în care în loc să conduci cu trei, patru goluri, te vezi fugărind un deficit de două? Gazdele au profitat de pasa imprecisă a lui Oprea la primul gol, găsind inspirat breșa în centrul apărării noastre (min. 12), și la fel de inspirați au fost la o acțiune în flancul nostru drept, urmată de o centrare pe fruntea vârfului Gilortului, care a marcat precis, fiind complet pierdut din marcaj (min. 17). În rest, alb-violeții cu ocaziile, create cu ușurință pe un teren de altfel moale spre foarte moale, dar finalizate inexact sau în portar. Ochea, Velcotă de două ori, Iseini de trei ori, Dincă, toți au avut șanse bune, iar faptul că am intrat fără gol marcat la pauză spune multe despre suferințele noastre. Echipa chiar a intrat bine în meci și a rămas montată după primirea primului gol, însă la al doilea li s-a tăiat vizibil din elan.
Eram vag temător de ce piedici ne putem pune în repriza secundă, iar pe cea mai importantă ne-am pus-o la scurt timp după debut, când Oprea, frustrat, a înjurat arbitrul la o fază neutră de joc și acesta n-a arătat clemență (min. 53). Ce să zic, era un meci fără tensiuni, iar la alt nivel nu se ajungea la această situație - de ambele părți. Am perseverat cumva, stând destul de bine defensiv, și în fața unui adversar cu puține idei, ceea ce ne-a permis să reintrăm în meci, la capătul unei acțiuni pornite de Iseini și finalizate de șutul precis al lui Popa, care a intrat în plasă după ce a lovit bara (min. 65). Inițiativa a rămas la noi, însă ocazii n-am generat, fazele fixe fiind irosite, iar insistențele lui Velcotă, în special, nerăsplătite. O eroare a lui Popa, care a pierdut o minge în flanc la treizeci de metri de poartă, a dus la faza golului trei pentru gazde, o finalizare din careu, fără mari speranțe pentru Mosoarcă (min. 84). Rapid am mai primit unul, așa cum ne place, însă după un penalty acordat cu mare ușurință - pe o minge în adâncime, Chiriac a alergat cu un adversar și Mosoarcă a ieșit în întâmpinare, fundașul nostru a ajuns primul la minge și a trimis-o în corner, Mosoarcă a dat atât peste coechipier, cât și peste adversar...și s-a dat, și s-a transformat (min. 87).
Sunt obosit, și nu știu cât sunt obosit de la drum, și cât de la dezamăgirile în lanț cărora ne expunem. Nici măcar prezența antrenorilor pe bancă nu a schimbat dinamica echipei. Ne lipsesc niște jucători din lot și viața în alb-violet nu e ușoară, clar, dar și acești băieți ar putea mai mult, dacă...dacă...dacă. Dacă nu s-ar mulțumi cu puțin, în primul rând.
Poli: Mosoarcă - Sporin, Oprea, Chiriac, Popa - Dincă, Dorobanțu, Mitre (76, Românu), Iseini (88, Turdean) - Ochea - Velcotă (88, Daminescu)
30 noiembrie 2019
25 noiembrie 2019
Catalogul alb-violet: Poli - Crișul
Am avut parte de un joc echilibrat vineri, în care experiența oaspeților a făcut diferența (ce m-am săturat de sintagma asta!). Nu sunt puțini în jurul echipei care consideră că dacă am avea timp, echipa ar putea deveni una puternică de Liga a III-a, dar până să atingem acest plafon al ambițiilor noastre curente, trebuie să trăim cu realitatea unui tur foarte oscilant și a faptului că toți jucătorii lasă, într-un fel sau altul, loc de mai bine.
Câțiva jucători au evoluat solid, chiar surprinzând, cum a fost cazul lui Mitre, titular pentru prima oară în acest sezon. Mijlocașul a fost implicat, a cerut mingea și a pasat cu precizie. Chiar dacă nu a contribuit la acțiuni periculoase, contează mult să nu mai pierdem cu atâta ușurință posesia în zona de mijloc. Bun a fost și randamentul lui Popa, care și-a pierdut locul de titular în ultimele meciuri, dar cu Crișul a profitat de absența lui Podină. Urcările sale în atac au fost răsplătite în final de penalty-ul obținut.
Ne-a obișinut faptul că Iseini și Velcotă arată, pe alocuri, că sunt jucători care pot evolua mai sus de acest nivel, însă și ei sunt oscilanți, încearcă de multe ori să rezolve fazele singuri, și dispar din joc perioade lungi de timp. Nici nu e normal să ducă doar ei atacul nostru, fiind important ca și Daminescu, Dobrincu, Ochea sau cine s-o regăsi în compartimentul ofensiv să contribuie cu mai mult. Se simte și lipsa unui lider în teren, căci oricât de sârguincios ar fi Sporin (și, cu siguranță, este), nu poate încă să dea o direcție echipei în momentele grele.
Motive de îngrijorare în ultimele runde ne-au dat și portarii, atât Popeț, cât și Mosoarcă greșind mai mult sau mai puțin flagrant. Cel din urmă, care arătase așa o formă bună în prima parte a campionatului, n-a avut cel mai bun plasament la primul gol, iar la al doilea chiar nu știu ce s-a întâmplat, era o minge pe care trebuia s-o controleze.
Că am tot vorbit mult de tinerețe, lipsă de experiență și potențial, mai este ceva care îmi dă de gândit. Niciunul dintre juniorii 2001 sau 2002 nu au reușit să arate că pot fi percutanți. Număr pe degetele de la o mână contribuțiile decisive ale acestora în turul campionatului. Nu se prea văd calitățile individuale, lipsesc acțiunile în viteză, driblingurile, pasele decisive, șuturile periculoase - nu toate deodată, dar măcar între ei, cu schimbul, cu o oarecare regularitate.
La toate aceste lucruri contribuie și faptul că prea puțini jucători stau pe pozițiile lor, aceasta fiind una din prioritățile iernii - să acoperim posturile, nu doar să completăm echipa cu un plus de experiență. Iar până atunci, sper, sper, sper la o surpriză în ultima etapă a turului, la singura formație aflată sub noi în clasament.
Nu cred că există vreo explicație acceptabilă care să justifice de ce alb-violeții au în ultimele cinci deplasări tot atâtea înfrângeri, cu un golaveraj de 1-18, dar îmi pun speranțele în ultima impresie.
9 voturi |
Ne-a obișinut faptul că Iseini și Velcotă arată, pe alocuri, că sunt jucători care pot evolua mai sus de acest nivel, însă și ei sunt oscilanți, încearcă de multe ori să rezolve fazele singuri, și dispar din joc perioade lungi de timp. Nici nu e normal să ducă doar ei atacul nostru, fiind important ca și Daminescu, Dobrincu, Ochea sau cine s-o regăsi în compartimentul ofensiv să contribuie cu mai mult. Se simte și lipsa unui lider în teren, căci oricât de sârguincios ar fi Sporin (și, cu siguranță, este), nu poate încă să dea o direcție echipei în momentele grele.
Motive de îngrijorare în ultimele runde ne-au dat și portarii, atât Popeț, cât și Mosoarcă greșind mai mult sau mai puțin flagrant. Cel din urmă, care arătase așa o formă bună în prima parte a campionatului, n-a avut cel mai bun plasament la primul gol, iar la al doilea chiar nu știu ce s-a întâmplat, era o minge pe care trebuia s-o controleze.
Că am tot vorbit mult de tinerețe, lipsă de experiență și potențial, mai este ceva care îmi dă de gândit. Niciunul dintre juniorii 2001 sau 2002 nu au reușit să arate că pot fi percutanți. Număr pe degetele de la o mână contribuțiile decisive ale acestora în turul campionatului. Nu se prea văd calitățile individuale, lipsesc acțiunile în viteză, driblingurile, pasele decisive, șuturile periculoase - nu toate deodată, dar măcar între ei, cu schimbul, cu o oarecare regularitate.
La toate aceste lucruri contribuie și faptul că prea puțini jucători stau pe pozițiile lor, aceasta fiind una din prioritățile iernii - să acoperim posturile, nu doar să completăm echipa cu un plus de experiență. Iar până atunci, sper, sper, sper la o surpriză în ultima etapă a turului, la singura formație aflată sub noi în clasament.
Nu cred că există vreo explicație acceptabilă care să justifice de ce alb-violeții au în ultimele cinci deplasări tot atâtea înfrângeri, cu un golaveraj de 1-18, dar îmi pun speranțele în ultima impresie.
22 noiembrie 2019
Poli - Chișineu Criș 1:2 (0:1)
Meciul de azi se anunța unul dificil, nu doar pentru că întâlneam o echipă din partea superioară a clasamentul, ci și pentru că era formată din mai mulți jucători cu experiență, în timp ce pe noi ne afectau suspendările lui Ochea și Podină. Chiar și așa, am arătat din nou că, cel puțin acasă, ne putem bate de la egal la egal cu orice adversar.
Începutul de meci ne-a dat speranță, în chiar minutul 3 Daminescu fiind la capătul unei centrări foarte bune, dar nu a pus capul cum trebuie și a trimis mingea pe lângă poartă. Crișul n-a ripostat decât cu lansări în atac, fiind de multe ori prinși în ofsaid. Dar nici noi nu putem spune că am fost prea inspirați în ultima treime, Românu trimițând mult peste (min. 11) și Dincă încercând vinclul de la colțul lung cu un șut ce a fost mai degrabă o centrare ratată. (min. 16)
Conform scenariul cunoscut, oaspeții sunt cei care deschid scorul, în urma unei neatenții pe flancul nostru drept. Mingea ajunge la Codrea în careu, care înscrie la primul șut pe poartă al echipei sale. (min. 28) Dacă la acest gol Mosoarcă n-a avut cel mai bun reflex, s-a revanșat blocând șuturile din doar câțiva metri ale lui Roșu (min. 34) și Ciornei (min. 39)
La pauză s-a aplicat aceeași strategie ca la meciul cu Deva, fiind aruncate în luptă „armele secrete” Iseini și Velcotă. Dar până să le și folosim, suntem salvați de un al doilea gol primit, tușierul indicând ofsaid la centrarea în fața porții în urma căreia se marcase (min. 49). În minutul 62 primim o lovitură liberă indirectă aproape de careul advers. Mingea este mișcată pentru Velcotă, care înscrie cu un șut la firul ierbii, trimis lângă bara porții.
Ca de obicei, nu ne putem menține avântul după un gol marcat, astfel că oaspeții vin peste noi și ne revedem conduși după doar șapte minute. Culmea, reușiserăm să blocăm un șut ce părea foarte periculos, dar apoi nu suntem atenți și permitem adversarilor să bată repede cornerul rezultat. Mingea este centrată lângă bară, de unde Codrea înscrie cu capul, Mosoarcă cu un gest care părea mai degrabă că vrea să sperie adversarul.
Nu se mai intâmplă nimic notabil până în prelungiri, în afara faptului că Toboșaru este introdus pe teren în urma accidentării lui Dorobanțu, se dovește a fi mai mult decât inutil și este înlcouit după doar 16 minute, cu doar două rămase de jucat, fără prelungiri.
Chiar la ultima fază realizăm că trebuie să atacam și reușim să combinăm cu iscusință mingea, manevrând-o fără greșeală până în careu, unde Popa este faultat și obține penalty-ul. Cum Velcotă ratase precedentul, Oprea își asumă responsabilitatea. Din păcate, acesta trimite slab, pe centru, portarul respinge, iar arbitrul pune capăt partidei. Experiența și-a spus din nou cuvântul.
Poli: Mosoarcă - Popa, Chiriac, Oprea, Sporin - Românu (46, Iseini), Mitre, Dobrincu, Dorobanțu (72 Toboșaru; 88, Sevici), Dincă - Daminescu (46, Velcotă)
Începutul de meci ne-a dat speranță, în chiar minutul 3 Daminescu fiind la capătul unei centrări foarte bune, dar nu a pus capul cum trebuie și a trimis mingea pe lângă poartă. Crișul n-a ripostat decât cu lansări în atac, fiind de multe ori prinși în ofsaid. Dar nici noi nu putem spune că am fost prea inspirați în ultima treime, Românu trimițând mult peste (min. 11) și Dincă încercând vinclul de la colțul lung cu un șut ce a fost mai degrabă o centrare ratată. (min. 16)
Conform scenariul cunoscut, oaspeții sunt cei care deschid scorul, în urma unei neatenții pe flancul nostru drept. Mingea ajunge la Codrea în careu, care înscrie la primul șut pe poartă al echipei sale. (min. 28) Dacă la acest gol Mosoarcă n-a avut cel mai bun reflex, s-a revanșat blocând șuturile din doar câțiva metri ale lui Roșu (min. 34) și Ciornei (min. 39)
La pauză s-a aplicat aceeași strategie ca la meciul cu Deva, fiind aruncate în luptă „armele secrete” Iseini și Velcotă. Dar până să le și folosim, suntem salvați de un al doilea gol primit, tușierul indicând ofsaid la centrarea în fața porții în urma căreia se marcase (min. 49). În minutul 62 primim o lovitură liberă indirectă aproape de careul advers. Mingea este mișcată pentru Velcotă, care înscrie cu un șut la firul ierbii, trimis lângă bara porții.
Ca de obicei, nu ne putem menține avântul după un gol marcat, astfel că oaspeții vin peste noi și ne revedem conduși după doar șapte minute. Culmea, reușiserăm să blocăm un șut ce părea foarte periculos, dar apoi nu suntem atenți și permitem adversarilor să bată repede cornerul rezultat. Mingea este centrată lângă bară, de unde Codrea înscrie cu capul, Mosoarcă cu un gest care părea mai degrabă că vrea să sperie adversarul.
Nu se mai intâmplă nimic notabil până în prelungiri, în afara faptului că Toboșaru este introdus pe teren în urma accidentării lui Dorobanțu, se dovește a fi mai mult decât inutil și este înlcouit după doar 16 minute, cu doar două rămase de jucat, fără prelungiri.
Chiar la ultima fază realizăm că trebuie să atacam și reușim să combinăm cu iscusință mingea, manevrând-o fără greșeală până în careu, unde Popa este faultat și obține penalty-ul. Cum Velcotă ratase precedentul, Oprea își asumă responsabilitatea. Din păcate, acesta trimite slab, pe centru, portarul respinge, iar arbitrul pune capăt partidei. Experiența și-a spus din nou cuvântul.
Poli: Mosoarcă - Popa, Chiriac, Oprea, Sporin - Românu (46, Iseini), Mitre, Dobrincu, Dorobanțu (72 Toboșaru; 88, Sevici), Dincă - Daminescu (46, Velcotă)
16 noiembrie 2019
Şoimii Lipova - Poli 4:0 (2:0)
Cumva am ajuns deja în faza în care simt că nu mai trebuie să văd un meci al echipei ca să știu cum a decurs partida. Avem multe probleme la acest lot și ele se repetă cu regularitate. Nu cred că suntem o echipă unită, altfel n-ai cum să aduni atâtea înfrângeri la scor, chiar şi cu alibiul tinereţii noastre.
După un debut oarecum echilibrat, dar în care gazdele au avut inițiativa și au pasat mai mult, șansele noastre depindeau de abilitatea de a înscrie primii. Velcotă a avut o ocazie bunicică, pe care nu a reușit să o finalizeze pe poartă (min. 16), iar la scurt timp gazdele au marcat la, să zicem, a doua lor actiune de atac cu adevărat coerentă. A fost o fază in flancul nostru drept, cu o centrare în fața porții, de unde un lat a fost de ajuns pentru a trimite mingea pe sub Popeț. Puteam egala prin Iseini, al cărui șut a mângâiat bara, dar chiar și așa, părea că e loc de speranțe. Asta până în prelungirile primei reprize, când Dincă a pierdut inexplicabil mingea la centru, gazdele au ieșit rapid pe contră și Popeț s-a văzut din nou învins, cu un șut din 14 metri.
E păcat de toate momentele de presiune gestionate bine, chiar și cu costul unor galbene, să cedezi astfel în ultimele secunde ale reprizei. O echipă fără încredere și maturitate este mereu mai expusă după momente critice sau de repaus, când fie pierde din concentrare, fie caută să compenseze cu un plus de agresivitate. La noi mai rar asta din urmă, dar și așa ne-am trezit în zece la debutul mitanului secund. Am beneficiat de o liberă din 17 metri, iar arbitrul l-a atenționat pe Velcotă să nu mute mingea mai în față cât el aranja zidul. De la margine i s-a indicat lui Ochea să execute libera, acesta s-a deplasat până la locul faptei, a ridicat mingea să și-o așeze pentru șut, fără a o mișca în mod frapant, și arbitrul l-a penalizat cu al doilea galben. Excesul de zel i s-ar scuza, fiindcă l-a iertat pe Daminescu de o eliminare la o intrare hazardată în prima repriză, dar eu, unul, cu siguranță n-am mai văzut o asemenea situație.
În superioritate numerică, gazdele s-au mulțumit o vreme să plimbe mingea. Chiar și așa, noi am avut întâi o jumătate de ocazie la Iseini, care a încercat o centrare în locul unui șut din opt metri, iar apoi una chiar mare, când am scăpat trei contra unu, dar Buga s-a hazardat și a tras la poartă de la 20 de metri, în loc să deschidă jocul. Poate câ acest glonț trecut pe lângă ureche i-a trezit pe șoimi, care au început sa pună presiune și au reușit desprinderea decisivă la scurt timp. Așa cum ne place, am oferit degrabă încă un gol adversarilor, când Oprea a încercat în careu o intrare mai mult decât optimistă și Lipova a beneficiat de un penalty, pe care nu l-a ratat. De parcă nu era destul de rău, și portarul Popeț s-a văzut eliminat pentru un fault ca ultim apărător, o situație dificilă pentru acesta la un doi contra unu. Dincă i-a luat locul între buturi, dar n-a fost testat serios până la final, astfel că, măcar, am evitat a patra "manita" din acest sezon.
Problema cea mai mare este că nu reușim să creștem, ba, din contră, pare că suntem într-o scădere de formă. Nu ştiu care sunt motivele. Dacă nu ne mobilizăm altfel pentru ultimele două meciuri rămase, mă tem că tot filme familiare se vor desfășura cu Chișineu Criș și codașa Gilortul Tg. Cărbunești. Ar conta enorm să mai obținem puncte în acest an.
Poli: Popeț - Dincă, Oprea, Podină, Chiriac (29, Popa) - Ochea, Sporin - Românu (46, Buga), Velcotă, Iseini (81, Toboșaru) - Daminescu (55, Mitre)
După un debut oarecum echilibrat, dar în care gazdele au avut inițiativa și au pasat mai mult, șansele noastre depindeau de abilitatea de a înscrie primii. Velcotă a avut o ocazie bunicică, pe care nu a reușit să o finalizeze pe poartă (min. 16), iar la scurt timp gazdele au marcat la, să zicem, a doua lor actiune de atac cu adevărat coerentă. A fost o fază in flancul nostru drept, cu o centrare în fața porții, de unde un lat a fost de ajuns pentru a trimite mingea pe sub Popeț. Puteam egala prin Iseini, al cărui șut a mângâiat bara, dar chiar și așa, părea că e loc de speranțe. Asta până în prelungirile primei reprize, când Dincă a pierdut inexplicabil mingea la centru, gazdele au ieșit rapid pe contră și Popeț s-a văzut din nou învins, cu un șut din 14 metri.
E păcat de toate momentele de presiune gestionate bine, chiar și cu costul unor galbene, să cedezi astfel în ultimele secunde ale reprizei. O echipă fără încredere și maturitate este mereu mai expusă după momente critice sau de repaus, când fie pierde din concentrare, fie caută să compenseze cu un plus de agresivitate. La noi mai rar asta din urmă, dar și așa ne-am trezit în zece la debutul mitanului secund. Am beneficiat de o liberă din 17 metri, iar arbitrul l-a atenționat pe Velcotă să nu mute mingea mai în față cât el aranja zidul. De la margine i s-a indicat lui Ochea să execute libera, acesta s-a deplasat până la locul faptei, a ridicat mingea să și-o așeze pentru șut, fără a o mișca în mod frapant, și arbitrul l-a penalizat cu al doilea galben. Excesul de zel i s-ar scuza, fiindcă l-a iertat pe Daminescu de o eliminare la o intrare hazardată în prima repriză, dar eu, unul, cu siguranță n-am mai văzut o asemenea situație.
În superioritate numerică, gazdele s-au mulțumit o vreme să plimbe mingea. Chiar și așa, noi am avut întâi o jumătate de ocazie la Iseini, care a încercat o centrare în locul unui șut din opt metri, iar apoi una chiar mare, când am scăpat trei contra unu, dar Buga s-a hazardat și a tras la poartă de la 20 de metri, în loc să deschidă jocul. Poate câ acest glonț trecut pe lângă ureche i-a trezit pe șoimi, care au început sa pună presiune și au reușit desprinderea decisivă la scurt timp. Așa cum ne place, am oferit degrabă încă un gol adversarilor, când Oprea a încercat în careu o intrare mai mult decât optimistă și Lipova a beneficiat de un penalty, pe care nu l-a ratat. De parcă nu era destul de rău, și portarul Popeț s-a văzut eliminat pentru un fault ca ultim apărător, o situație dificilă pentru acesta la un doi contra unu. Dincă i-a luat locul între buturi, dar n-a fost testat serios până la final, astfel că, măcar, am evitat a patra "manita" din acest sezon.
Problema cea mai mare este că nu reușim să creștem, ba, din contră, pare că suntem într-o scădere de formă. Nu ştiu care sunt motivele. Dacă nu ne mobilizăm altfel pentru ultimele două meciuri rămase, mă tem că tot filme familiare se vor desfășura cu Chișineu Criș și codașa Gilortul Tg. Cărbunești. Ar conta enorm să mai obținem puncte în acest an.
Poli: Popeț - Dincă, Oprea, Podină, Chiriac (29, Popa) - Ochea, Sporin - Românu (46, Buga), Velcotă, Iseini (81, Toboșaru) - Daminescu (55, Mitre)
11 noiembrie 2019
Catalogul alb-violet: Poli - Cetate Deva
După dezastrul de la Sebiș, echipa noastră a arătat mai bine în disputa cu Deva - dar meciul din deplasarea arădeană a afectat mult abordarea celui de vineri.
Bălace și Ionilă au menținut, în mare, echipa care a jucat în a doua repriză etapa trecută, trecându-i pe bancă pe Velcotă, Dincă și Mosoarcă. Doar Oprea, dintre titularii schimbați atunci, a rămas printre titulari, Popeț a fost în poartă, Sporin a jucat la închidere, Chiriac fundaș stânga (în premieră), Buga fundaș dreapta și Sevici a fost vârful într-o așezare care a dat spre 4-2-3-1.
Conform declarației lui Ionilă de după meci, scopul în prima repriză era să nu primim gol, ca apoi, prin introducerea unor jucător mai percutanți și odihniți de pe bancă, să-i taxăm pe adversari. Ar fi ieșit planul, dacă Popeț nu se complica la o minge pe care trebuia cel mai bine s-o degajeze în zarea largă. Deși a evoluat bine atunci când a fost introdus cu Dumbrăvița și la Sebiș, la primul lui meci ca titular pentru Poli, tânărul portar a părut emoționat, neoferind încredere apărării și la alte două faze care se puteau solda cu gol pentru oaspeți. Ca decizie a staffului tehnic, zic însă că a fost una justificată, chiar dacă ne-a costat.
A atras atenția faptul că, în minutul 32, Buga a fost înlocuit cu Dincă. Folosit din nou fundaș dreapta, acolo unde a avut mult de suferit mai ales în meciul de la Becicherec, Buga primise un cartonaș galben și a fost pus sub presiune de adversari. Bălace și Ionilă n-au dorit să-și asume riscul unei eliminări, deși prestația lui Buga nu a fost una chiar rea. Altfel, dacă cei doi jucători de 2002 din ofensiva noastră, Dobrincu și Românu, au avut câteva contribuții utile, aș vrea să văd mai multă implicare de la Sevici.
Faptul că Velcotă a bătut penalty-ul nici nu cred că-și cere justificare. A ezitat înainte să tragă, portarul l-a citit și nici Iseini, ajuns primul la balon, n-a fost de fel inspirat cu finalizarea pe lângă din poziție ideală.
Nu mi-a trecut regretul că am pierdut aceste două puncte. Adversarii, chiar dacă au lovit de două ori bara, nu și-au construit multe ocazii mari de gol și au părut susceptibili la atacurile noastre, însă am stat prea jos după egalare și ne-a chinuit tranziția ofensivă. Urmează două meciuri foarte grele, cu Lipova în deplasare și Chișineu Criș acasă, din care orice punct ar fi un bonus. Ultima etapă ne vede la codașa Tg. Cărbunești, într-un scenariu nu așa de diferit de finalul lui 2018. Să sperăm, doar, că va fi cu alt deznodământ.
14 voturi |
Conform declarației lui Ionilă de după meci, scopul în prima repriză era să nu primim gol, ca apoi, prin introducerea unor jucător mai percutanți și odihniți de pe bancă, să-i taxăm pe adversari. Ar fi ieșit planul, dacă Popeț nu se complica la o minge pe care trebuia cel mai bine s-o degajeze în zarea largă. Deși a evoluat bine atunci când a fost introdus cu Dumbrăvița și la Sebiș, la primul lui meci ca titular pentru Poli, tânărul portar a părut emoționat, neoferind încredere apărării și la alte două faze care se puteau solda cu gol pentru oaspeți. Ca decizie a staffului tehnic, zic însă că a fost una justificată, chiar dacă ne-a costat.
A atras atenția faptul că, în minutul 32, Buga a fost înlocuit cu Dincă. Folosit din nou fundaș dreapta, acolo unde a avut mult de suferit mai ales în meciul de la Becicherec, Buga primise un cartonaș galben și a fost pus sub presiune de adversari. Bălace și Ionilă n-au dorit să-și asume riscul unei eliminări, deși prestația lui Buga nu a fost una chiar rea. Altfel, dacă cei doi jucători de 2002 din ofensiva noastră, Dobrincu și Românu, au avut câteva contribuții utile, aș vrea să văd mai multă implicare de la Sevici.
Faptul că Velcotă a bătut penalty-ul nici nu cred că-și cere justificare. A ezitat înainte să tragă, portarul l-a citit și nici Iseini, ajuns primul la balon, n-a fost de fel inspirat cu finalizarea pe lângă din poziție ideală.
Nu mi-a trecut regretul că am pierdut aceste două puncte. Adversarii, chiar dacă au lovit de două ori bara, nu și-au construit multe ocazii mari de gol și au părut susceptibili la atacurile noastre, însă am stat prea jos după egalare și ne-a chinuit tranziția ofensivă. Urmează două meciuri foarte grele, cu Lipova în deplasare și Chișineu Criș acasă, din care orice punct ar fi un bonus. Ultima etapă ne vede la codașa Tg. Cărbunești, într-un scenariu nu așa de diferit de finalul lui 2018. Să sperăm, doar, că va fi cu alt deznodământ.
8 noiembrie 2019
Poli - Cetate Deva 1:1 (0:1)
E greu să nu regreţi punctele pierdute când ratezi penalty în minutul 85. Asta chiar dacă adversarii au lovit de două ori bara şi au părut, în general, mai aproape de victorie. Regretul este cu atât mai mare cu cât o victorie, dublată de trei puncte obţinute la masa verde cu Sebiş, ne scoteau din zona roşie. Aşa...
Cu mai mulţi "titulari" pe bancă, alb-violeţii au fost rareori periculoşi în prima repriză. La capătul a zece minute de tatonare, devenii au trimis prima oară pe poartă, din afara careului, peste. Aceştia puteau profita de eroarea lui Popeţ la o liberă bătută pe colţul scurt, pe care portarul nostru a scăpat-o în faţă, însă decarul oaspeţilor a trimis pe lângă din apropiere (min. 18). Prima bară a semnat-o Lupu, cu un şut de calitate din marginea careului (min. 21), iar Deva a presat şi la faze fixe, trimiţând peste câteva minute mai târziu. Conform cu dominarea primei jumătăţi de oră, adversarii au deschis scorul în minutul 38, la o altă eroare de judecată a tânărului nostru portar, care s-a complicat în propiul careu, nu a controlat bine mingea, şi a faultat un devean care făcea pressing. Ţoiu a transfomat şi, imediat, băieţii noştri au avut o tresărire de orgoliu, Ochea a scăpat spre poartă şi a tras în diagnolaă din 20 de metri, mingea fiind deviată de portar în corner.
Faţa jocului a fost altă după pauză, odată ce au fost introduşi Iseini şi Velcotă. Pericolul la poarta "Cetăţii" era iminent, iar Ochea a tras un semnal de alarmă când a finalizat centrarea lui Românu, însă n-a lovit destul de bine cu capul şi balonul a fost prins de portar (min. 55). Egalarea a sosit un minut mai târziu, la o acţiune iniţiată de pasa inspirată a lui Iseini, peste apărare, Velcotă a preluat o minge înaltă, care i-a rămas sub control cu puţin noroc, şi de la marginea careului a tras precis, în dreapta portarului. După debutul furibund de repriză, alb-violeţii au făcut un pas în spate, sperând să taxeze adversarii pe contre, dar mai întâi a trebuit să scăpăm de o altă minge şutată din douăzeci de metri central, care cumva l-a depăşit pe Popeţ, şi a izbit transversala (min. 60). Portarul nostru a avut o intervenţie mai bună la un şut scos de lângă bară (min. 65), însă strategia noastră nu părea să dea roade. Am ajuns rar periculos în jumătatea adversă, iar jocul s-a liniştit. Părea că ne îndreptăm spre un egal, când Oprea a recepţionat, cu spatele la poartă, o liberă bătută lung în careul advers , a pivotat ca să centreze într-o zonă periculoasă, iar mingea a lovit braţul unui adversar (min. 84). S-a dat penalty, Velcotă a bătut, dar de cum a ezitat după primul pas m-am temut că n-o să intre. Şi n-a intrat, portarul a respins până la Iseini, care s-a grăbit să finalizeze cu stângul la colţul lung şi a dat pe lângă. Chiar dacă am mai trimis de două ori periculos spre poartă, prin Dobrincu şi Velcotă, impresia a fost că în momentul penalty-ului am ratat victoria. Şi asta a fost.
Pare că nu reuşim să ne depăşim condiţia. Am avut o pâine de mâncat astăzi cu Deva, dar le-am făcut viaţa uşoară cu cadoul din prima repriză, iar pe final am irosit şansa victoriei - asta după ce Velcotă înscrisese dintr-o acţiune mult mai difcilă pentru egalare. La întâlnirea cu suporterii de acum câteva săptămâni, făceam calcule (optimiste) cu jucătorii şi ceilalţi băieţi, că scoatem cumva zece puncte din etapele rămase. Până acum am scos unul şi tare aş dori să nu jucăm cu lanterna pe masă la meciul de la Tg. Cărbuneşti din ultima etapă.
Poli: Popeţ - Buga (32, Dincă), Oprea, Podină, Chiriac (46, Iseini) - Dorobanţu, Sporin - Dobrincu, Ochea, Românu (77, Daminescu) - Sevici (46, Velcotă)
Cu mai mulţi "titulari" pe bancă, alb-violeţii au fost rareori periculoşi în prima repriză. La capătul a zece minute de tatonare, devenii au trimis prima oară pe poartă, din afara careului, peste. Aceştia puteau profita de eroarea lui Popeţ la o liberă bătută pe colţul scurt, pe care portarul nostru a scăpat-o în faţă, însă decarul oaspeţilor a trimis pe lângă din apropiere (min. 18). Prima bară a semnat-o Lupu, cu un şut de calitate din marginea careului (min. 21), iar Deva a presat şi la faze fixe, trimiţând peste câteva minute mai târziu. Conform cu dominarea primei jumătăţi de oră, adversarii au deschis scorul în minutul 38, la o altă eroare de judecată a tânărului nostru portar, care s-a complicat în propiul careu, nu a controlat bine mingea, şi a faultat un devean care făcea pressing. Ţoiu a transfomat şi, imediat, băieţii noştri au avut o tresărire de orgoliu, Ochea a scăpat spre poartă şi a tras în diagnolaă din 20 de metri, mingea fiind deviată de portar în corner.
Faţa jocului a fost altă după pauză, odată ce au fost introduşi Iseini şi Velcotă. Pericolul la poarta "Cetăţii" era iminent, iar Ochea a tras un semnal de alarmă când a finalizat centrarea lui Românu, însă n-a lovit destul de bine cu capul şi balonul a fost prins de portar (min. 55). Egalarea a sosit un minut mai târziu, la o acţiune iniţiată de pasa inspirată a lui Iseini, peste apărare, Velcotă a preluat o minge înaltă, care i-a rămas sub control cu puţin noroc, şi de la marginea careului a tras precis, în dreapta portarului. După debutul furibund de repriză, alb-violeţii au făcut un pas în spate, sperând să taxeze adversarii pe contre, dar mai întâi a trebuit să scăpăm de o altă minge şutată din douăzeci de metri central, care cumva l-a depăşit pe Popeţ, şi a izbit transversala (min. 60). Portarul nostru a avut o intervenţie mai bună la un şut scos de lângă bară (min. 65), însă strategia noastră nu părea să dea roade. Am ajuns rar periculos în jumătatea adversă, iar jocul s-a liniştit. Părea că ne îndreptăm spre un egal, când Oprea a recepţionat, cu spatele la poartă, o liberă bătută lung în careul advers , a pivotat ca să centreze într-o zonă periculoasă, iar mingea a lovit braţul unui adversar (min. 84). S-a dat penalty, Velcotă a bătut, dar de cum a ezitat după primul pas m-am temut că n-o să intre. Şi n-a intrat, portarul a respins până la Iseini, care s-a grăbit să finalizeze cu stângul la colţul lung şi a dat pe lângă. Chiar dacă am mai trimis de două ori periculos spre poartă, prin Dobrincu şi Velcotă, impresia a fost că în momentul penalty-ului am ratat victoria. Şi asta a fost.
Pare că nu reuşim să ne depăşim condiţia. Am avut o pâine de mâncat astăzi cu Deva, dar le-am făcut viaţa uşoară cu cadoul din prima repriză, iar pe final am irosit şansa victoriei - asta după ce Velcotă înscrisese dintr-o acţiune mult mai difcilă pentru egalare. La întâlnirea cu suporterii de acum câteva săptămâni, făceam calcule (optimiste) cu jucătorii şi ceilalţi băieţi, că scoatem cumva zece puncte din etapele rămase. Până acum am scos unul şi tare aş dori să nu jucăm cu lanterna pe masă la meciul de la Tg. Cărbuneşti din ultima etapă.
Poli: Popeţ - Buga (32, Dincă), Oprea, Podină, Chiriac (46, Iseini) - Dorobanţu, Sporin - Dobrincu, Ochea, Românu (77, Daminescu) - Sevici (46, Velcotă)
4 noiembrie 2019
Catalogul alb-violet: Sebiș - Poli
Am criticat destul jocul făcut la Sebiș, erorile personale care au compromis meciul încă din primul sfert de oră, cât și lipsa de incisivitate în treimea ofensivă.
Pentru context, a fost o săptămână grea la club, cu anumite nemulțumiri care au dus la compromiterea pregătirii partidei de sâmbătă. Cu siguranță și acest aspect a contact, dar mai grav de atât mi s-a părut lipsa de ambiție arătată, căderea după debutul slab. Și la 0-2 mai era mult de jucat, în fața unui adversar care poate foarte bine să și sufere când este supus presiunii. Cu o asemenea desfășurare, partida se chiar recomanda ca una în care jucătorii să arate că își doresc mai mult decât să joace la o codașă în Liga a III-a.
Au fost puțini cei care au jucat decent, fără greșeli majore și cu o implicare pozitivă în meci. De departe, un exemplu pentru ceilalți, atât mai tineri, cât și colegi de generație, ar trebui să fie Sinișa Sporin, care joacă oriunde-l pun antrenorii cu aceeași dedicație și același aport. Personal mi se pare că la echipa noastră, locul lui este la închidere, unde travaliul său poate aduce roade atât defensiv, cât și ofensiv. Implicarea sa la golul marcat de Ochea a fost una decisivă și, printre lucrurile pe care le-am apreciat, a fost reacția după o intrare foarte dură asupra sa în repriza secundă, pe urma căreia pur și simplu s-a ridicat, a ignorat adversarul și s-a concentrat mai departe la joc. La câtă irascibilitate am văzut de la echipa noastră în acest sezon, a fost...altceva. Un „altceva” pe care aș vrea să-l văd mai des.
Altfel, problemele persistă în toate compartimentele. Mă întreb ce putem face ofensiv, fiindcă este al doilea meci la rând în care nu reușim să ne creăm ocazii. Trecerile lui Iseini sunt agreabile estetic, dar de cele mai multe ori lipsite de pasa potrivită. Asta e cumva încă de bine, fiindcă în rest nu prea contăm, mingile aruncate din flancul drept în careu fiind greu de convertit de solitarul Daminescu. Contează mult și dispoziția de joc a lui Velcotă, care a avut puține reușite în ultimele partide.
Urmează vineri meciul cu LPS Deva, antrenată de Ștefan Nanu. Chiar dacă nu prea mai sunt jucători care să caute o revanșă față de fostul nostru antrenor, partida are o miză foarte importantă pentru clasament. Sper să vedem o altă față a alb-violeților.
Pentru context, a fost o săptămână grea la club, cu anumite nemulțumiri care au dus la compromiterea pregătirii partidei de sâmbătă. Cu siguranță și acest aspect a contact, dar mai grav de atât mi s-a părut lipsa de ambiție arătată, căderea după debutul slab. Și la 0-2 mai era mult de jucat, în fața unui adversar care poate foarte bine să și sufere când este supus presiunii. Cu o asemenea desfășurare, partida se chiar recomanda ca una în care jucătorii să arate că își doresc mai mult decât să joace la o codașă în Liga a III-a.
Au fost puțini cei care au jucat decent, fără greșeli majore și cu o implicare pozitivă în meci. De departe, un exemplu pentru ceilalți, atât mai tineri, cât și colegi de generație, ar trebui să fie Sinișa Sporin, care joacă oriunde-l pun antrenorii cu aceeași dedicație și același aport. Personal mi se pare că la echipa noastră, locul lui este la închidere, unde travaliul său poate aduce roade atât defensiv, cât și ofensiv. Implicarea sa la golul marcat de Ochea a fost una decisivă și, printre lucrurile pe care le-am apreciat, a fost reacția după o intrare foarte dură asupra sa în repriza secundă, pe urma căreia pur și simplu s-a ridicat, a ignorat adversarul și s-a concentrat mai departe la joc. La câtă irascibilitate am văzut de la echipa noastră în acest sezon, a fost...altceva. Un „altceva” pe care aș vrea să-l văd mai des.
Altfel, problemele persistă în toate compartimentele. Mă întreb ce putem face ofensiv, fiindcă este al doilea meci la rând în care nu reușim să ne creăm ocazii. Trecerile lui Iseini sunt agreabile estetic, dar de cele mai multe ori lipsite de pasa potrivită. Asta e cumva încă de bine, fiindcă în rest nu prea contăm, mingile aruncate din flancul drept în careu fiind greu de convertit de solitarul Daminescu. Contează mult și dispoziția de joc a lui Velcotă, care a avut puține reușite în ultimele partide.
Urmează vineri meciul cu LPS Deva, antrenată de Ștefan Nanu. Chiar dacă nu prea mai sunt jucători care să caute o revanșă față de fostul nostru antrenor, partida are o miză foarte importantă pentru clasament. Sper să vedem o altă față a alb-violeților.
2 noiembrie 2019
Național Sebiș - Poli 5:1 (4:1)
Îmi vine greu să-mi găsesc cuvintele după o asemenea...reprezentație. Când iei gol în secunda zece, zici mersi că nu ești condus cu 4-0 înainte de minutul zece, și tot pleci cu cinci goluri la final, chiar nu mai este nimic de zis.
Și când te gândești că am început partida cu „cel mai bun unsprezece” - toți absenții reveniți, niciun suspendat. Pur și simplu n-a contat, fiindcă aproape toată echipa a evoluat dincolo de dezamăgitor. La primul gol, Dincă a ratat intercepția pe mingea lungă aruncată în flanc după primul fluier, balonul trimis în fața porții a ajuns la un sebișean, acesta a tras în bară, dar mingea tot la un jucător complet nemarcat al gazdelor a revenit, care a deschis scorul. Naționalul și-a dublat avantajul în minutul 5, după o degajare greșită a lui Mosoarcă, urmată de o incursiune pe centru și o finalizare de lângă fundașul care avea în marcaj adversarul. Pe o altă minge lungă, Oprea a ratat intercepția, dar nu complet, ci cât să pună mingea pe tavă marcatorul celui de-al doilea gol, Balha, care a încercat un lob și a nimerit bara. Am mai scăpat cumva la o altă dublă-ocazie venită puțin timp mai târziu, după care jocul s-a liniștit...iar reacția alb-violeților s-a lăsat așteptată.
La finalul primelor 38 de minute de joc, când Sebișul a marcat al treilea gol, la o minge pierdută de Velcotă la treizeci de metri de poarta noastră, ne puteam lăuda cu un șut ratat al lui Daminescu și o minge trimisă de Sporin din afara careului, ambele reținute fără mari emoții de portar. Am reușit, totuși, în minutul 42 să înscriem la un un-doi de succes între Ochea și Sporin, care i-a permis primului să scape singur cu portarul și să tragă pe lângă acesta. Conturul unei brume de speranță s-a spulberat degrabă, căci am mai primit un gol înainte de pauză, la o minge respinsă în marginea careului și reluată spectaculos și în forță în stânga lui Mosoarcă.
Cele patru schimbări efectuate (practic) la pauză, cât și o suficiență a gazdelor, ne-au permis să stăm mai sus, să aruncăm niște mingi în careu, dar fără a ne crea ocazii reale. Asta deși pe teren a intrat inclusiv Iseini, care s-a remarcat cu câteva treceri de efect, însă doar atât. Tot Sebișul a fost mai aproape de gol atunci când a ieșit din propria jumătate, cea mai notabilă ocazie fiind la mingea scoasă de pe linia porții de Buga în minutul 75. Tot avea să vină golul cinci în prelungirile meciului, când același Balha a scăpat spre poartă pe o minge lungă și, de această dată, lobul a trecut peste Popeț (intrat la pauză) și a poposit în plasă.
Pentru că fotbalul este uneori absurd, există posibilitatea ca echipa noastră să câștige meciul pe o eroare „administrativă” a gazdelor: regulamentul de L3 obligă cluburile să aibă mereu doi jucători U20 (născuți după ianuarie 2000) în teren, iar în minutul 65, Sebișul, care a început meciul cu doar doi jucători U20 printre titulari, l-a scos pe unul dintre ei (Vereș) și l-a înlocuit cu un jucător născut 1998 (Roman).
Până la urmă, și dacă va fi așa, ar reprezenta o satisfacție minimă pentru noi. Cel mai important ne-ar fi să vedem echipa jucând un fotbal competitiv, iar în acest meci clar n-am văzut așa ceva. Am tot ținut partea jucătorilor, care sunt tineri și au arătat pe alocuri că pot mai mult, dar de această dată n-am arătat că o echipă care merită încrederea și răbdarea suporterilor.
Poli: Mosoarcă (46 Popeț) - Dincă (46 Buga), Oprea (48 Popa), Podină, Sporin - Ochea, Dorobanțu, Chiriac, Românu - Velcotă (46 Iseini) - Daminescu
Și când te gândești că am început partida cu „cel mai bun unsprezece” - toți absenții reveniți, niciun suspendat. Pur și simplu n-a contat, fiindcă aproape toată echipa a evoluat dincolo de dezamăgitor. La primul gol, Dincă a ratat intercepția pe mingea lungă aruncată în flanc după primul fluier, balonul trimis în fața porții a ajuns la un sebișean, acesta a tras în bară, dar mingea tot la un jucător complet nemarcat al gazdelor a revenit, care a deschis scorul. Naționalul și-a dublat avantajul în minutul 5, după o degajare greșită a lui Mosoarcă, urmată de o incursiune pe centru și o finalizare de lângă fundașul care avea în marcaj adversarul. Pe o altă minge lungă, Oprea a ratat intercepția, dar nu complet, ci cât să pună mingea pe tavă marcatorul celui de-al doilea gol, Balha, care a încercat un lob și a nimerit bara. Am mai scăpat cumva la o altă dublă-ocazie venită puțin timp mai târziu, după care jocul s-a liniștit...iar reacția alb-violeților s-a lăsat așteptată.
La finalul primelor 38 de minute de joc, când Sebișul a marcat al treilea gol, la o minge pierdută de Velcotă la treizeci de metri de poarta noastră, ne puteam lăuda cu un șut ratat al lui Daminescu și o minge trimisă de Sporin din afara careului, ambele reținute fără mari emoții de portar. Am reușit, totuși, în minutul 42 să înscriem la un un-doi de succes între Ochea și Sporin, care i-a permis primului să scape singur cu portarul și să tragă pe lângă acesta. Conturul unei brume de speranță s-a spulberat degrabă, căci am mai primit un gol înainte de pauză, la o minge respinsă în marginea careului și reluată spectaculos și în forță în stânga lui Mosoarcă.
Cele patru schimbări efectuate (practic) la pauză, cât și o suficiență a gazdelor, ne-au permis să stăm mai sus, să aruncăm niște mingi în careu, dar fără a ne crea ocazii reale. Asta deși pe teren a intrat inclusiv Iseini, care s-a remarcat cu câteva treceri de efect, însă doar atât. Tot Sebișul a fost mai aproape de gol atunci când a ieșit din propria jumătate, cea mai notabilă ocazie fiind la mingea scoasă de pe linia porții de Buga în minutul 75. Tot avea să vină golul cinci în prelungirile meciului, când același Balha a scăpat spre poartă pe o minge lungă și, de această dată, lobul a trecut peste Popeț (intrat la pauză) și a poposit în plasă.
Pentru că fotbalul este uneori absurd, există posibilitatea ca echipa noastră să câștige meciul pe o eroare „administrativă” a gazdelor: regulamentul de L3 obligă cluburile să aibă mereu doi jucători U20 (născuți după ianuarie 2000) în teren, iar în minutul 65, Sebișul, care a început meciul cu doar doi jucători U20 printre titulari, l-a scos pe unul dintre ei (Vereș) și l-a înlocuit cu un jucător născut 1998 (Roman).
Până la urmă, și dacă va fi așa, ar reprezenta o satisfacție minimă pentru noi. Cel mai important ne-ar fi să vedem echipa jucând un fotbal competitiv, iar în acest meci clar n-am văzut așa ceva. Am tot ținut partea jucătorilor, care sunt tineri și au arătat pe alocuri că pot mai mult, dar de această dată n-am arătat că o echipă care merită încrederea și răbdarea suporterilor.
Poli: Mosoarcă (46 Popeț) - Dincă (46 Buga), Oprea (48 Popa), Podină, Sporin - Ochea, Dorobanțu, Chiriac, Românu - Velcotă (46 Iseini) - Daminescu
28 octombrie 2019
Catalogul alb-violet: Poli - Gloria Lunca Teuz Cermei
A fost evident că alb-violeţii au făcut un meci slab în compania Cermeiului. Echipa a acuzat lipsa de vlagă, o oboseală care, probabil, a fost în primul rând mentală. Cu trecerea timpului şi lipsa rezultatelor, toate neajunsurile se simt mai tare şi acest lucru îşi arată urmele.
Cu siguranţă că nici toată tevatura din jurul staff-ului tehnic nu a ajutat. Pentru cei care nu ştiu, antrenorii noştri, Bălace şi Ionilă, au fost suspendaţi un an de zile pentru o încăierare în afara gazonului, petrecută la meciul de Liga a V-a dintre Galaxy Electrometal şi Progresul Gătaia. Au fost nişte scene neplăcute, aşa cum le-am văzut şi pe filmările de la eveniment, dar din imagini nu se vede niciunde că Bălace ar fi părăsit terenul, iar acest lucru mi-a fost confirmat de cei prezenţi la faţa locului. Astfel, a-i acorda o suspendare de un an, asemeni celor care au participat activ la încăierare, pare neînregulă, cu atât mai mult cu cât jucătorii de la Gătaia care s-au implicat la acţiune au fost iertaţi cu totul, clubul primind doar un meci fără spectatori pe teren propriu. Nu-mi pare că vorbim de aceeaşi unitate de măsură.
Cert este că imaginea lui Bălace a ieşit cea mai şifonată, el fiind şi un paratrăsnet prim prisma vizibilităţii sale. Acum trebuie să evalueze cele întâmplate, să facă diferenţa între responsabilitatea care îi aparţine şi ce îi impută alţii şi să se protejeze pe viitor, fiindcă trebuie să fie un exemplu pentru copiii pe care îi antrenează, prin toată conduita sa. Pentru noi ar fi important ca la recurs să se revină asupra deciziei şi ca orice suspendare primită să nu-l reţină mult de pe banca tehnică.
Referitor la joc, partea tristă este că am evoluat ca şi cu Hunedoara în multe momente, oferind oaspeţilor o sumedenie de ocazii mari spre foarte mari. Chiar şi aşa, golurile le-am luat pe neatenţii, o reacţie hazardată în defensivă la primul gol, şi o intervenţie temătoare la al doilea, dublată de o lipsă gravă de marcaj asupra marcatorului. La fel de grav este că am contat foarte puţin ofensiv, Velcotă fiind izolat şi destul de neinspirat, asemeni colegilor săi de linie. N-am reuşit să depăşim adversarii unu la unu când ni s-a ivit ocazia, iar de multe ori am gândit prost sau am executat lent construcţia fazelor. Lipsa traseelor de joc este evidentă, cauzată în principal de inabilitatea de a alinia acelaşi unsprezece meci de meci.
Dar! Şi o scriu fiindcă este o temă recurentă. Oaspeţii ar fi trebuit să joace în zece de pe finalul primei reprize, când tocmai cel care avea să marcheze al doilea gol a avut o intrare întârziată, cu talpa pe glezna lui Buga, care se poate considera extrem de norocos că nu a suferit o accidentare gravă. Arbitrul nu a dat nici galben.
Cu siguranţă că nici toată tevatura din jurul staff-ului tehnic nu a ajutat. Pentru cei care nu ştiu, antrenorii noştri, Bălace şi Ionilă, au fost suspendaţi un an de zile pentru o încăierare în afara gazonului, petrecută la meciul de Liga a V-a dintre Galaxy Electrometal şi Progresul Gătaia. Au fost nişte scene neplăcute, aşa cum le-am văzut şi pe filmările de la eveniment, dar din imagini nu se vede niciunde că Bălace ar fi părăsit terenul, iar acest lucru mi-a fost confirmat de cei prezenţi la faţa locului. Astfel, a-i acorda o suspendare de un an, asemeni celor care au participat activ la încăierare, pare neînregulă, cu atât mai mult cu cât jucătorii de la Gătaia care s-au implicat la acţiune au fost iertaţi cu totul, clubul primind doar un meci fără spectatori pe teren propriu. Nu-mi pare că vorbim de aceeaşi unitate de măsură.
Cert este că imaginea lui Bălace a ieşit cea mai şifonată, el fiind şi un paratrăsnet prim prisma vizibilităţii sale. Acum trebuie să evalueze cele întâmplate, să facă diferenţa între responsabilitatea care îi aparţine şi ce îi impută alţii şi să se protejeze pe viitor, fiindcă trebuie să fie un exemplu pentru copiii pe care îi antrenează, prin toată conduita sa. Pentru noi ar fi important ca la recurs să se revină asupra deciziei şi ca orice suspendare primită să nu-l reţină mult de pe banca tehnică.
Referitor la joc, partea tristă este că am evoluat ca şi cu Hunedoara în multe momente, oferind oaspeţilor o sumedenie de ocazii mari spre foarte mari. Chiar şi aşa, golurile le-am luat pe neatenţii, o reacţie hazardată în defensivă la primul gol, şi o intervenţie temătoare la al doilea, dublată de o lipsă gravă de marcaj asupra marcatorului. La fel de grav este că am contat foarte puţin ofensiv, Velcotă fiind izolat şi destul de neinspirat, asemeni colegilor săi de linie. N-am reuşit să depăşim adversarii unu la unu când ni s-a ivit ocazia, iar de multe ori am gândit prost sau am executat lent construcţia fazelor. Lipsa traseelor de joc este evidentă, cauzată în principal de inabilitatea de a alinia acelaşi unsprezece meci de meci.
Dar! Şi o scriu fiindcă este o temă recurentă. Oaspeţii ar fi trebuit să joace în zece de pe finalul primei reprize, când tocmai cel care avea să marcheze al doilea gol a avut o intrare întârziată, cu talpa pe glezna lui Buga, care se poate considera extrem de norocos că nu a suferit o accidentare gravă. Arbitrul nu a dat nici galben.
Aş mai comenta şi deciziile luate de antrenori cu privire la alcătuirea primului unsprezece. În absenţa lui Dincă, aceştia l-au retras pe Sporin fundaş dreapta, au ales să joace cu Podină titular în stânga şi Dobrincu la închidere. De înţeles dorinţa de a închide flancurile, unde am avut probleme în ultimele meciuri, dar de regulă centrul este mai important. Astfel, ambele goluri au venit din erori pe zona centrală. În plus, Sporin s-a arătat foarte util mai sus pe teren, atât când a scos penalty cu Hunedoara, cât şi prin golul marcat de această dată. Probabil că aş fi vrut să ne văd jucând cu o formulă în care axul central era Oprea-Podină - Sporin-Dorobanţu - Chiriac - Velcotă.
Şi dacă este să vorbim despre jucătorii pe care îi avem la dispoziţie, din ce am văzut în acest sezon şi notele acordate, cel mai bun prim unsprezece ar arăta aşa:
Mosoarcă - Dincă, Oprea, Podină, Popa - Sporin, Chiriac - Ochea, Velcotă, Iseini - Daminescu
Cu menţiunea că şi aici sunt câţiva jucători care mai au de dovedit că îşi merită locul.
Urmează alte două meciuri foarte importante, cu Sebiş şi Deva. Pentru şansele noastre de surpavieţuire, este vital să obţinem puncte în ambele.
25 octombrie 2019
Poli - Gloria Lunca Teuz Cermei 1:2 (0:0)
După o săptămână tulbure, în care s-a decis suspendarea sportivă a lui Silviu Bălace pentru un an de zile, pe urma unor incidente regretabile, dar exagerate de la partida dintre Galaxy și Gătaia din weekend-ul trecută, am mers temător la jocul cu colega de clasament din Lunca Teuz - Cermei. Meciul a avut același aspect ca cel cu Hunedoara, oaspeții au ratat de câteva ori incredibil, au și înscris în două rânduri, în vreme ce alb-violeții au suferit, exceptând vreo douăzeci de minute, după primirea celui de-al doilea gol.
Chiar dacă a revenit Podină, s-au resimțit absențele de la mijloc în sus - Iseini, plecat să-și rezolve viza de ședere, și Dincă, suspendarea căruia a forțat mutarea lui Sporin în flancul drept, iar soluția aleasă la închidere a fost juniorul Dobrincu. Am ținut greu de minge și am venit cu puține soluții atunci când am ieșit pe contre, drept dovadă în prima repriză am pus foarte rar presiune pe adversari în propria jumătate, singurele semi-ocazii venind la șuturi din afara careului, semnate de Velcotă (min. 27) și de Românu (min. 35).
De cealaltă parte, Cermeiul a controlat în mare jocul, și a început să-și creeze ocazii după minutul 20. O intervenție a lui Mosoarcă ne-a salvat de gol după un șut din opt metri (min. 21), au urmat două șuturi peste din marginea careului (min. 35 și min. 37), o ratare incredibilă din cinci metri după o respingere a lui Mosoarcă (min. 39) și o altă minge peste trimisă cu capul, din apropiere (min. 40).
Partea secundă a început cu un șut bunicel de la distanță semnat de Velcotă, prins însă cu siguranță de portar (min. 47), după care oaspeții au primit gratuit o liberă din marginea careului și doar devierea lui Mosoarcă, și bara, ne-au salvat (min. 53). Din păcate, ca de atâtea ori, o ezitare în lanț a apărării, care a inclus o minge degajată într-un coechipier, a permis Cermeiului să deschidă scorul cu un șut din interiorul careului (min. 56), iar, din nou, ca de atâtea ori, două minute mai târziu aveam deficit dublu. De această dată a fost o cursă a unui adversar prin zona centrală, nejenat de închizători, a urmat șutul bun din marginea careului, Mosoarcă a respins în lateral, dar acolo a apărut un adversar complet liber și a trimis în poarta goală. Nici nu mai știu când, cei din Cermei au trimis peste din câțiva metri, deși poarta era goală...
Șutul în plasa laterală a lui Velcotă a fost un semn de viață (min. 65), urmat de golul alb-violeților. A fost o fază prelungită în atac, începută în flancul stâng, la Podină (acuzat de oaspeți că a lovit un adversar fără minge), balonul a ajuns în celălalt flanc la Ochea, care a trecut de un fundaș al Cermeiului, căzut, și a trimis o centrare în fața porții, unde Sporin a atacat colțul scurt și a deviat mingea în plasă (min. 69). Timp de egalare ar fi mai fost, dar ne-a lipsit complet luciditatea în preajma careului advers, în vreme ce arădenii l-au mai testat o dată pe Mosoarcă, portarul nostru salvând cu un reflex providențial (min. 75). Pe final, oaspeții au fragmentat jocul, au tras mult de timp, și și-au obținut cele trei puncte.
Ar mai fi lucruri de zis, dar le las pentru catalog. Pe scurt: o înfrângere care doare, dar din nou ne-am adus aminte de faptul că lotul nostru are mare nevoie de întăriri.
Ca fapt divers, probabil ați văzut tentativa de live de astăzi. Probabil era predestinată să eșueze, după ce acum două zile am scăpat telefonul pe jos și mi s-a spart ecranul, mi-am încercat norocul cu telefon mai vechi, care se supraîncălzea și sacada, apoi telefonul lui Andrei a avut probleme cu bateria, și colac peste pupăză, wi-fi-ul de la stadion a lăsat de dorit. O să văd dacă pot încropi niște imagini cu momentele cheie de la meci. Pe viitor o fi mai bine!
Poli: Mosoarcă - Sporin, Oprea, Chiriac, Podină - Dorobanțu, Dobrincu - Românu (63, Sevici), Velcotă, Buga (46, Toboșaru) - Ochea
Chiar dacă a revenit Podină, s-au resimțit absențele de la mijloc în sus - Iseini, plecat să-și rezolve viza de ședere, și Dincă, suspendarea căruia a forțat mutarea lui Sporin în flancul drept, iar soluția aleasă la închidere a fost juniorul Dobrincu. Am ținut greu de minge și am venit cu puține soluții atunci când am ieșit pe contre, drept dovadă în prima repriză am pus foarte rar presiune pe adversari în propria jumătate, singurele semi-ocazii venind la șuturi din afara careului, semnate de Velcotă (min. 27) și de Românu (min. 35).
De cealaltă parte, Cermeiul a controlat în mare jocul, și a început să-și creeze ocazii după minutul 20. O intervenție a lui Mosoarcă ne-a salvat de gol după un șut din opt metri (min. 21), au urmat două șuturi peste din marginea careului (min. 35 și min. 37), o ratare incredibilă din cinci metri după o respingere a lui Mosoarcă (min. 39) și o altă minge peste trimisă cu capul, din apropiere (min. 40).
Partea secundă a început cu un șut bunicel de la distanță semnat de Velcotă, prins însă cu siguranță de portar (min. 47), după care oaspeții au primit gratuit o liberă din marginea careului și doar devierea lui Mosoarcă, și bara, ne-au salvat (min. 53). Din păcate, ca de atâtea ori, o ezitare în lanț a apărării, care a inclus o minge degajată într-un coechipier, a permis Cermeiului să deschidă scorul cu un șut din interiorul careului (min. 56), iar, din nou, ca de atâtea ori, două minute mai târziu aveam deficit dublu. De această dată a fost o cursă a unui adversar prin zona centrală, nejenat de închizători, a urmat șutul bun din marginea careului, Mosoarcă a respins în lateral, dar acolo a apărut un adversar complet liber și a trimis în poarta goală. Nici nu mai știu când, cei din Cermei au trimis peste din câțiva metri, deși poarta era goală...
Șutul în plasa laterală a lui Velcotă a fost un semn de viață (min. 65), urmat de golul alb-violeților. A fost o fază prelungită în atac, începută în flancul stâng, la Podină (acuzat de oaspeți că a lovit un adversar fără minge), balonul a ajuns în celălalt flanc la Ochea, care a trecut de un fundaș al Cermeiului, căzut, și a trimis o centrare în fața porții, unde Sporin a atacat colțul scurt și a deviat mingea în plasă (min. 69). Timp de egalare ar fi mai fost, dar ne-a lipsit complet luciditatea în preajma careului advers, în vreme ce arădenii l-au mai testat o dată pe Mosoarcă, portarul nostru salvând cu un reflex providențial (min. 75). Pe final, oaspeții au fragmentat jocul, au tras mult de timp, și și-au obținut cele trei puncte.
Ar mai fi lucruri de zis, dar le las pentru catalog. Pe scurt: o înfrângere care doare, dar din nou ne-am adus aminte de faptul că lotul nostru are mare nevoie de întăriri.
Ca fapt divers, probabil ați văzut tentativa de live de astăzi. Probabil era predestinată să eșueze, după ce acum două zile am scăpat telefonul pe jos și mi s-a spart ecranul, mi-am încercat norocul cu telefon mai vechi, care se supraîncălzea și sacada, apoi telefonul lui Andrei a avut probleme cu bateria, și colac peste pupăză, wi-fi-ul de la stadion a lăsat de dorit. O să văd dacă pot încropi niște imagini cu momentele cheie de la meci. Pe viitor o fi mai bine!
Poli: Mosoarcă - Sporin, Oprea, Chiriac, Podină - Dorobanțu, Dobrincu - Românu (63, Sevici), Velcotă, Buga (46, Toboșaru) - Ochea
19 octombrie 2019
Viitorul Dăești - Poli 2:0 (1:0)
Nu aveam mari așteptări de la această partidă, dat fiind că alb-violeții au avut numeroase absențe din primul unsprezece (Velcotă, Podină, Daminescu, Ochea și Iseini, printre alții), dar s-a dovedit să fie un meci din care puteam obține mai mult, dacă eram atenți în preajma pauzei.
Chiar dacă Dăeștiul a dominat teritorial, ocazii au fost puține - o minge blocată de Mosoarcă (min. 24) și o alta prinsă de portarul nostru, după o reluare semi-ratată din interiorul careului (min. 35), au fost cele mai notabile. Asta și grație faptului că am făcut un joc la ofsaid destul de eficient. Noi am avut două șuturi peste, unul din afara careului, al lui Dorobanțu (min. 9), și unul la capătul unei contre frumoase, din zece metri, dar o poziție dificilă pentru...nu știu, Buga (min. 22). Golul a căzut când nu se putea mai rău, la una din ultimele acțiuni ale reprizei: Popa a fost surprins de o minge trimisă peste el, Oprea a ratat respingerea la centrare, iar Neacșu a trimis în plasă din apropiere (min. 45).
Golul secund nu a fost surprins de transmisia făcută de clubul gazdă pe pagina proprie de Facebook, cert este că marcator a fost Florin Costea (min. 50). Ca la Ghiroda, puteam reveni în joc, dar Românu a ratat singur cu portarul și Buga a trimis peste, din întoarcere (min. 55). Același Românu l-a lansat bine pe Toboșaru, care a intrat însă în unghi și a fost blocat de portar (min. 62), înainte ca cineva (din afara cadrului) să trimită un șut bun de la distanță, dar puțin peste buturile Dăeștiului (min. 65). Gazdele au stat mai bine defensiv, n-am mai avut ocazii în ciuda unei posesii bune, iar pe final am rămas din nou în zece, după ce Dincă a văzut al doilea galben (min. 82). Dăeștiul putea să mai marcheze o dată, fie la un corner, finalizat pe lângă cu capul, fie la o acțiune blocată ezitant de Mosoarcă, dar tabela a rămas nemodificată.
Foarte important va fi meciul de etapa viitoare cu Cermeiul, formație suferindă, pe care o putem depăși cu un joc bun și o victorie. Să sperăm că revenirea numeroșilor absenți de astăzi (chiar dacă știm că l-am pierdut pe Dincă) să aducă un plus de încredere echipei, care n-a plimbat rău mingea nici astăzi, dar defensiv am fost prea generoși cu adversarii.
Poli: Mosoarcă - Dincă, Oprea, Chiriac, Popa (55, Toboșaru) - Dorobanțu, Sporin - Buga (85, Tașcă), Dobrincu, Românu - Sevici (80, Mitre)
Chiar dacă Dăeștiul a dominat teritorial, ocazii au fost puține - o minge blocată de Mosoarcă (min. 24) și o alta prinsă de portarul nostru, după o reluare semi-ratată din interiorul careului (min. 35), au fost cele mai notabile. Asta și grație faptului că am făcut un joc la ofsaid destul de eficient. Noi am avut două șuturi peste, unul din afara careului, al lui Dorobanțu (min. 9), și unul la capătul unei contre frumoase, din zece metri, dar o poziție dificilă pentru...nu știu, Buga (min. 22). Golul a căzut când nu se putea mai rău, la una din ultimele acțiuni ale reprizei: Popa a fost surprins de o minge trimisă peste el, Oprea a ratat respingerea la centrare, iar Neacșu a trimis în plasă din apropiere (min. 45).
Golul secund nu a fost surprins de transmisia făcută de clubul gazdă pe pagina proprie de Facebook, cert este că marcator a fost Florin Costea (min. 50). Ca la Ghiroda, puteam reveni în joc, dar Românu a ratat singur cu portarul și Buga a trimis peste, din întoarcere (min. 55). Același Românu l-a lansat bine pe Toboșaru, care a intrat însă în unghi și a fost blocat de portar (min. 62), înainte ca cineva (din afara cadrului) să trimită un șut bun de la distanță, dar puțin peste buturile Dăeștiului (min. 65). Gazdele au stat mai bine defensiv, n-am mai avut ocazii în ciuda unei posesii bune, iar pe final am rămas din nou în zece, după ce Dincă a văzut al doilea galben (min. 82). Dăeștiul putea să mai marcheze o dată, fie la un corner, finalizat pe lângă cu capul, fie la o acțiune blocată ezitant de Mosoarcă, dar tabela a rămas nemodificată.
Foarte important va fi meciul de etapa viitoare cu Cermeiul, formație suferindă, pe care o putem depăși cu un joc bun și o victorie. Să sperăm că revenirea numeroșilor absenți de astăzi (chiar dacă știm că l-am pierdut pe Dincă) să aducă un plus de încredere echipei, care n-a plimbat rău mingea nici astăzi, dar defensiv am fost prea generoși cu adversarii.
Poli: Mosoarcă - Dincă, Oprea, Chiriac, Popa (55, Toboșaru) - Dorobanțu, Sporin - Buga (85, Tașcă), Dobrincu, Românu - Sevici (80, Mitre)
14 octombrie 2019
Catalogul alb-violet: Poli - Hunedoara
A doua victorie ne-a arătat cât de mult contează să crezi și să tragi de tine până în ultimul minut. Ne-a arătat, totodată, că diferența între a lua cinci și a câștiga un meci este una mai mică decât ne-am aștepta.
Toți cei care au văzut meciul, pot confirma dominarea oaspeților. În prima repriză am trăit cu impresia că suntem mereu la o pasă bună distanță de o ocazie mare, beneficiind de spații generoase între liniile adversarilor, dar pasa n-a venit și în repriza secundă oaspeții au stat mai compact. În tot acest timp ocaziile au aparținut hunedorenilor, cea din final de primă repriză, când mingea s-a plimbat fără de sfârșit la noi în careu, fiind una care trebuie să dea mult de gândit jucătorilor și antrenorilor. Se întâmplă cu destulă regularitate să fim spectatori în defensivă, surprinși de mișcarea mingii, iar un adversar mai ager nu ne iartă.
În partea secundă s-au evidențiat câteva erori personale care puteau duce la gol, Chiriac și Oprea ratând intercepții, în vreme ce Dincă s-a complicat cu driblinguri în interior. Din nou, un adversar mai ager nu ierta. Până la deschiderea scorului, am contat prea puțin ofensiv, Velcotă, Iseini și Ochea nereușind să lege mare lucru - ultimul, de exemplu, a încercat pase sofisticate, care n-au ieșit. Implicare lui Daminescu, jucat mai retras de această dată, cu Ochea vârf, a fost una pozitivă, dar tot se simte că nu avem un atacant puternic, care să știe cum să joace cu spatele la poartă. Nici cei doi închizători nu au ajutat pe cât ar fi putut s-o facă, acesta fiind parte din motivul pentru care am pierdut la capitolul posesie.
Practic, în acest meci n-am ratat mai nimic, în vreme ce adversarii au ratat din plin. Când adversarii sunt mai preciși, nu ne este bine, tocmai fiindcă oferim atâtea șanse de gol. Astea-s probleme care țin atât de calitatea individuală, cât și de organizarea echipei. E greu să ai constanță în aceste condiții.
Astea-s lucruri care, sper, se mai rezolvă cu timpul, cu experiența de joc. Lăsându-le la o parte, chiar trebuie apreciată revenirea de pe final și faptul că jucătorii au avut încredere în forțele proprii. Cu atitudinea potrivită se pot câștiga multe meciuri în Liga a III-a. Avem o echipă destul de frumoasă, care poate și mai mult decât a arătat până acum. Este încă devreme, dar venirea lui Bălace&co. pare să fi fost o mutare inspirată. Sper să surprindem în continuare!
Toți cei care au văzut meciul, pot confirma dominarea oaspeților. În prima repriză am trăit cu impresia că suntem mereu la o pasă bună distanță de o ocazie mare, beneficiind de spații generoase între liniile adversarilor, dar pasa n-a venit și în repriza secundă oaspeții au stat mai compact. În tot acest timp ocaziile au aparținut hunedorenilor, cea din final de primă repriză, când mingea s-a plimbat fără de sfârșit la noi în careu, fiind una care trebuie să dea mult de gândit jucătorilor și antrenorilor. Se întâmplă cu destulă regularitate să fim spectatori în defensivă, surprinși de mișcarea mingii, iar un adversar mai ager nu ne iartă.
În partea secundă s-au evidențiat câteva erori personale care puteau duce la gol, Chiriac și Oprea ratând intercepții, în vreme ce Dincă s-a complicat cu driblinguri în interior. Din nou, un adversar mai ager nu ierta. Până la deschiderea scorului, am contat prea puțin ofensiv, Velcotă, Iseini și Ochea nereușind să lege mare lucru - ultimul, de exemplu, a încercat pase sofisticate, care n-au ieșit. Implicare lui Daminescu, jucat mai retras de această dată, cu Ochea vârf, a fost una pozitivă, dar tot se simte că nu avem un atacant puternic, care să știe cum să joace cu spatele la poartă. Nici cei doi închizători nu au ajutat pe cât ar fi putut s-o facă, acesta fiind parte din motivul pentru care am pierdut la capitolul posesie.
Practic, în acest meci n-am ratat mai nimic, în vreme ce adversarii au ratat din plin. Când adversarii sunt mai preciși, nu ne este bine, tocmai fiindcă oferim atâtea șanse de gol. Astea-s probleme care țin atât de calitatea individuală, cât și de organizarea echipei. E greu să ai constanță în aceste condiții.
Astea-s lucruri care, sper, se mai rezolvă cu timpul, cu experiența de joc. Lăsându-le la o parte, chiar trebuie apreciată revenirea de pe final și faptul că jucătorii au avut încredere în forțele proprii. Cu atitudinea potrivită se pot câștiga multe meciuri în Liga a III-a. Avem o echipă destul de frumoasă, care poate și mai mult decât a arătat până acum. Este încă devreme, dar venirea lui Bălace&co. pare să fi fost o mutare inspirată. Sper să surprindem în continuare!
11 octombrie 2019
Poli - Hunedoara 2:1 (0:0)
Pe de-o parte, mă uit în clasament și văd unde suntem și mă gândesc că e departe de a fi bine. Pe de altă parte, nu multă lume ne-ar fi dat șanse să câștigăm meciuri în L3, iar cu puțină șansă și un arbitraj mai echidistant la Pecica sau Filiași, puteam să fim chiar mai sus. Sezonul se joacă și asta este ce contează.
Victoria de astăzi contează enorm în clasament, dar contează și fiindcă a venit la capătul unui meci în care am reușit să întoarcem rezultatul. La cât de temători am început, nereușind să punem mingea jos și să profităm de spațiul dintre linii oferit de adversari, încrederea câștigată este cu atât mai valoroasă.
Nici nu mai contează că Hunedoara a avut trei mari ocazii în prima reprize, o dată nimerind bara (min. 32), și de două ori nereușind să profite de ezitările apărării noastre și să redirecționeze balonul în poartă (min. 10 și min. 42). Sau că noi am părut indeciși și neinspirați în treimea adversă, singura acțiune promițătoare fiind una finalizată de Iseini peste (min. 14). Sau că am făcut două, trei, patru nici nu știu câte cadouri nepermise de care oaspeții n-au știut să profite, fie ratând cadrul porții (min. 48, min. 87), fie fiind blocați de Mosoarcă (min. 51, min 69). Sau că am fost ușor descusuți la gol, rămași descoperiți după o repunere care ne-a aparținut, cu marcaj inexistent în propriul careu, de unde Bloj a înscris cu capul în poarta goală (min. 70).
Normal că exagerez, toate astea contează, toate astea sunt motivele pentru care uneori luăm cinci, fiindcă ne complicăm aiurea, pierdem mingi în propria jumătate, ratăm intercepții (relativ) simple. Dar raportate la faptul că am întors meciul într-un sfert de oră, tocmai în ciuda tuturor celor enumerate, nu contează. Contează doar că am putut, că Oprea a ajuns să trimită mingea lui Chiriac în plasă (min. 77), că Sporin a avut o cursă decisivă, a fost faultat în careu și Velcotă a marcat golul victoriei (min. 85).
Și mai contează că am făcut-o „beneficiind” de un nou arbitraj cel puțin antipatic, care ne-a cadorisit cu galbene și o eliminare gratuită a lui Velcotă, a lăsat-o cu semn de întrebare pentru ofsaid la golul oaspeților, și destule altele.
Așadar, gata, hai că-i bine când se termină cu bine și...
Bravo Poli!
Poli: Mosoarcă - Dincă, Oprea, Ochea, Sporin - Dorobanțu, Buga (61, Popa) - Daminescu (46, Românu), Velcotă, Iseini (75, Sevici) - Ochea
Victoria de astăzi contează enorm în clasament, dar contează și fiindcă a venit la capătul unui meci în care am reușit să întoarcem rezultatul. La cât de temători am început, nereușind să punem mingea jos și să profităm de spațiul dintre linii oferit de adversari, încrederea câștigată este cu atât mai valoroasă.
Nici nu mai contează că Hunedoara a avut trei mari ocazii în prima reprize, o dată nimerind bara (min. 32), și de două ori nereușind să profite de ezitările apărării noastre și să redirecționeze balonul în poartă (min. 10 și min. 42). Sau că noi am părut indeciși și neinspirați în treimea adversă, singura acțiune promițătoare fiind una finalizată de Iseini peste (min. 14). Sau că am făcut două, trei, patru nici nu știu câte cadouri nepermise de care oaspeții n-au știut să profite, fie ratând cadrul porții (min. 48, min. 87), fie fiind blocați de Mosoarcă (min. 51, min 69). Sau că am fost ușor descusuți la gol, rămași descoperiți după o repunere care ne-a aparținut, cu marcaj inexistent în propriul careu, de unde Bloj a înscris cu capul în poarta goală (min. 70).
Normal că exagerez, toate astea contează, toate astea sunt motivele pentru care uneori luăm cinci, fiindcă ne complicăm aiurea, pierdem mingi în propria jumătate, ratăm intercepții (relativ) simple. Dar raportate la faptul că am întors meciul într-un sfert de oră, tocmai în ciuda tuturor celor enumerate, nu contează. Contează doar că am putut, că Oprea a ajuns să trimită mingea lui Chiriac în plasă (min. 77), că Sporin a avut o cursă decisivă, a fost faultat în careu și Velcotă a marcat golul victoriei (min. 85).
Și mai contează că am făcut-o „beneficiind” de un nou arbitraj cel puțin antipatic, care ne-a cadorisit cu galbene și o eliminare gratuită a lui Velcotă, a lăsat-o cu semn de întrebare pentru ofsaid la golul oaspeților, și destule altele.
Așadar, gata, hai că-i bine când se termină cu bine și...
Bravo Poli!
Poli: Mosoarcă - Dincă, Oprea, Ochea, Sporin - Dorobanțu, Buga (61, Popa) - Daminescu (46, Românu), Velcotă, Iseini (75, Sevici) - Ochea
8 octombrie 2019
Catalogul alb-violet: Ghiroda - Poli
Nu vreau să comentez prea mult acest meci, fiindcă în mare am scris ce era de scris în cronică - deși am arătat mici plusuri față de ultima întâlnire de la Ghiroda, rezultatul nu iartă lipsa de concentrare arătată în momentele cheie.
Defensiva rămâne una improvizată, iar adversarii experimentați pot să profite de acest lucru. De această dată au știu cum să ne lucreze pe flancuri și au profitat de faptul că Oprea și Chiriac nu au încă deprinderile poziționale ale unor fundași centrali. Nu a ajutat nici partida slabă făcută la închidere, în vreme ce ofensiv, chiar dacă am legat câte ceva, am rămas păgubași la goluri și asta spune totul.
Revin cu ce scriam ultima oară: se întâmplă să pierdem, contează și cum o facem. Avem deja doi de 0-5 sezonul acesta, plus înfrângerea 1-6 în cupă, dar în rest meciuri destul de strânse. Suntem susceptibili la șansă și la cursul jocului - altfel era cu Horezu dacă luam gol la bara lui Mansour, altfel era și cu Dumbrăvița dacă mai marcau la marile ocazii avute. La fel de adevărat este că putea fi altfel și dacă noi eram mai preciși la finalizare în diverse meciuri.
Impresia per ansamblu este că suferința defensivă ne împiedică cel mai mult. După toate aparențele, vom rămâne cei care suntem, deci ăștia trebuie să ne descurcăm, să intrăm în iarnă cu șanse de salvare, și atunci mai putem aduce completări. Din păcate, șansele ca Daminuță să joace până atunci sunt reduse, legitimarea sa fiind una complicată. Dătătoare de bătăi de cap este și situația lui Podină, care mai trebuie să stea două etape (!), din cauza unor neînțelegeri administrative între club și federație. Nu e ca și cum cu Podină și Daminuță echipa era fundamental alta, dar fiecare jucător care reprezintă o opțiune pentru primul unsprezece, este un lucru bun.
Viața merge mai departe, ne așteaptă un meci important cu Hunedoara vineri, o partidă din care cu siguranță putem lua punct(e), dacă reușim să fim concentrați pe tot parcursul meciului și mai bate oleacă vântul în direcția noastră.
Defensiva rămâne una improvizată, iar adversarii experimentați pot să profite de acest lucru. De această dată au știu cum să ne lucreze pe flancuri și au profitat de faptul că Oprea și Chiriac nu au încă deprinderile poziționale ale unor fundași centrali. Nu a ajutat nici partida slabă făcută la închidere, în vreme ce ofensiv, chiar dacă am legat câte ceva, am rămas păgubași la goluri și asta spune totul.
Revin cu ce scriam ultima oară: se întâmplă să pierdem, contează și cum o facem. Avem deja doi de 0-5 sezonul acesta, plus înfrângerea 1-6 în cupă, dar în rest meciuri destul de strânse. Suntem susceptibili la șansă și la cursul jocului - altfel era cu Horezu dacă luam gol la bara lui Mansour, altfel era și cu Dumbrăvița dacă mai marcau la marile ocazii avute. La fel de adevărat este că putea fi altfel și dacă noi eram mai preciși la finalizare în diverse meciuri.
Impresia per ansamblu este că suferința defensivă ne împiedică cel mai mult. După toate aparențele, vom rămâne cei care suntem, deci ăștia trebuie să ne descurcăm, să intrăm în iarnă cu șanse de salvare, și atunci mai putem aduce completări. Din păcate, șansele ca Daminuță să joace până atunci sunt reduse, legitimarea sa fiind una complicată. Dătătoare de bătăi de cap este și situația lui Podină, care mai trebuie să stea două etape (!), din cauza unor neînțelegeri administrative între club și federație. Nu e ca și cum cu Podină și Daminuță echipa era fundamental alta, dar fiecare jucător care reprezintă o opțiune pentru primul unsprezece, este un lucru bun.
Viața merge mai departe, ne așteaptă un meci important cu Hunedoara vineri, o partidă din care cu siguranță putem lua punct(e), dacă reușim să fim concentrați pe tot parcursul meciului și mai bate oleacă vântul în direcția noastră.
5 octombrie 2019
Ghiroda - Poli 5:0 (2:0)
Era de așteptat ca victoria din etapa trecută să nu fie ușor de replicat. În fața unui adversar care trebuie să fi dat coșmaruri jucătorilor după meciul din Cupa României, speram totuși ca prestația să fie una diferită, să arate un plus de tupeu și de orgoliu.
Așa cum puncta și antrenorul după meci, chiar dacă pe alocuri au fost faze bune de joc pentru noi, rezultatul nu ne permite să ne fălim cu vreun progres. Că am luat două goluri la foc rapid, după un debut echilibrat, a fost o lovitură grea, dar așa se întâmplă când joci cu o apărare improvizată. Să zicem „mulțumesc” că am scăpat doar cu atâtea, fiindcă parcă am uitat să jucăm fotbal până spre finalul reprizei, timp în care doar am bubuit mingea, să n-o vedem în apropiere. Am beneficiat de o ocazie a lui Velcotă, din lovitură liberă, dar tot gazdele se puteau desprinde, cu două ratări mari ale lui Budur.
După pauză am arătat altceva, profitând de relaxarea celor de la Ghiroda. Părea că golul este aproape, dar tentativa cu capul a lui Daminescu nu l-a putut învinge pe portar (min. 49), iar Iseini a fost blocat în momentul șutului (min. 60). Trebuia să marcăm prin Ochea, care a ratat însă unu la unu cu portarul (min. 66), ca jucătorul nostru să părăsească la scurt timp terenul, accidentat. Ne-am ratat șansele, ceva ce Ghiroda nu a arătat bunăvoința să facă în ultimul sfert de oră, când a mărit ecartul la cel din cupă - cinci boabe.
Dacă doare ceva, este că nu am putut sta montați până la final, să ținem de scor, să fie unul (mai) respectabil. Ocaziile se ratează, asta e, dar problemele de concentrare și susceptibilitatea la presiunea adversă ne fac foarte failibili.
Pentru o săptămână am uitat puțin că avem o echipă de copii, care pare că nu se va putea baza decât pe resursele proprii până în iarnă.
Poli: Mosoarcă – Dincă, Oprea, Ochea, Popa – Sporin, Dorobanțu – Ochea (min. 72, Pădurariu), Velcotă, Iseini (min. 84, Toboșaru) – Daminescu (min. 79, Sevici)
Așa cum puncta și antrenorul după meci, chiar dacă pe alocuri au fost faze bune de joc pentru noi, rezultatul nu ne permite să ne fălim cu vreun progres. Că am luat două goluri la foc rapid, după un debut echilibrat, a fost o lovitură grea, dar așa se întâmplă când joci cu o apărare improvizată. Să zicem „mulțumesc” că am scăpat doar cu atâtea, fiindcă parcă am uitat să jucăm fotbal până spre finalul reprizei, timp în care doar am bubuit mingea, să n-o vedem în apropiere. Am beneficiat de o ocazie a lui Velcotă, din lovitură liberă, dar tot gazdele se puteau desprinde, cu două ratări mari ale lui Budur.
După pauză am arătat altceva, profitând de relaxarea celor de la Ghiroda. Părea că golul este aproape, dar tentativa cu capul a lui Daminescu nu l-a putut învinge pe portar (min. 49), iar Iseini a fost blocat în momentul șutului (min. 60). Trebuia să marcăm prin Ochea, care a ratat însă unu la unu cu portarul (min. 66), ca jucătorul nostru să părăsească la scurt timp terenul, accidentat. Ne-am ratat șansele, ceva ce Ghiroda nu a arătat bunăvoința să facă în ultimul sfert de oră, când a mărit ecartul la cel din cupă - cinci boabe.
Dacă doare ceva, este că nu am putut sta montați până la final, să ținem de scor, să fie unul (mai) respectabil. Ocaziile se ratează, asta e, dar problemele de concentrare și susceptibilitatea la presiunea adversă ne fac foarte failibili.
Pentru o săptămână am uitat puțin că avem o echipă de copii, care pare că nu se va putea baza decât pe resursele proprii până în iarnă.
Poli: Mosoarcă – Dincă, Oprea, Ochea, Popa – Sporin, Dorobanțu – Ochea (min. 72, Pădurariu), Velcotă, Iseini (min. 84, Toboșaru) – Daminescu (min. 79, Sevici)
30 septembrie 2019
Catalogul alb-violet: Poli - Horezu
A fost nevoie de un efort colectiv, să-i zicem, "uniform" ca să câştigăm vineri în maniera în care am făcut-o. Chiar dacă nu există jucător care să nu fi avut neajunsuri, unii câte o eroare notabilă de-a lungul meciului, aproape toţi şi-au adus pozitiv contribuţia la obţinerea celor trei puncte.
Un mare merit îi revine lui Bălace şi echipei tehnice, pe de-o parte pentru că munca la apărarea fazelor fixe a dat roade, pe de alta pentru că au făcut câteva ajustări la primul unsprezece cu efecte marcante. Văzând la Dumbrăviţa că trioul Oprea - Sporin - Dincă arată destul de bine, cei trei au fost titularizaţi acolo unde au jucat şi în repriza secundă etapa trecută - Oprea în centrul apărării, Dincă în flancul drept, Sporin la închidere. Toţi trei au dat randament şi am ţinut să remarcăm prestaţia "veteranului" echipei pentru că a fost excelent la intercepţie, blocând aproape toate mingile zburate în direcţia careului nostru.
Precum scriam, a fost nevoie de un efort de echipă ca să obţinem punctele, dar am mai aprecia puţin jocul făcut de Dincă şi de Dorobanţu - doi jucători care au evoluat puţin spre foarte puţin anul trecut, cărora nu li se dădeau şanse mari la primul unsprezece, dar când au primit oportunitatea de a juca, au făcut-o cu determinare. La fel şi Daminescu, care în ciuda contribuţiei la primul gol şi a faptului că a alergat mult, sunt sigur că poate şi mai mult, dar are un mic dezavantaj de vârstă şi nici nu joacă pe un post care să-l favorizeze. Nici lui Românu nu i se poate critica implicarea, dar n-a avut o prestaţie inspirată.
Mai un lucru important: este foarte bine că am câştigat în absenţa unor titulari. Am mai scris că avem parte de cel mult un prim unsprezece care poate duce nivelul, iar faptul că am arătat ca o echipă competitivă şi fără Podină, Cochinţu, Pădurariu sau Ochea între titulari arată că mai mulţi dintre jucătorii neexperimentaţi au început să prindă curaj. Ba, mai mult, arată că în primul rând contează să ai o echipă care trage, iar concurenţa pe post este mereu un lucru bun.
Putem respira adânc cu obţinerea acestor puncte, dar sezonul merge mai departe. N-o să ne fie uşor la Ghiroda, cel mai important fiind să ne găsim cadenţa şi să arătăm că avem capacitatea de a lupta pentru puncte în fiecare meci, că această victorie n-a fost una întâmplătoare.
28 septembrie 2019
Poli - Flacăra Horezu 2:0 (1:0)
Finalmente a venit și victoria în acest sezon - prima de mai bine de patru luni, de la acel 1-0 cu FC Argeș! Golurile lui Iseini și Ochea ne aduc trei puncte de care aveam mare nevoie și ne oferă motive (concrete) să fim optimiști pentru viitor.
Nu cred că cineva se aștepta să avem parte de un meci ușor, iar în ciuda scorului, n-am avut. Am intrat precauți la joc, căutând să nu luăm gol, și aproape că am cedat la prima ocazie a oaspeților, care au trecut ușor de Dincă în flancul nostru drept, centrarea l-a găsit pe Mansour, dar lovitura sa de cap a trimis mingea în bară (min. 13). Același Dincă, de altfel energic și o prezență pozitivă, și-a răscumpărat greșeala cu un blocaj la sacrificiu la un șut din interiorul careului (min. 25). Deși am ieșit pe câteva atacuri promițătoare, fie n-am dat drumul suficient de repede la minge, fie n-am reușit să ne impunem unu la unu, astfel că singurele noastre tentative de gol au fost șuturile lui Velcotă de la mare distanță.
Am avut însă șansa de partea noastră, căci la o acțiune prelungită de atac în buza careului advers, Iseini și Daminescu au presat, iar un adversar a degajat cu sete...în spatele lui Iseini și mingea a intrat în poartă (min. 35)! Golul a fost recompensă pentru atitudinea pozitivă arătată în acea fază, dar n-a lipsit mult să ne vedem egalați degrabă - alb-violeții au părut copleșiți în minutele care au urmat, intervenția lui Mosoarcă fiind decisivă pentru a intra cu avantaj la cabine (min. 37).
Am stat destul de bine în partea secundă, chiar dacă adversarii au avut trei mingi periculoase trimise spre poartă - două pe lângă, una parată iar de Mosoarcă, în poziție de unu la unu cu fostul nostru jucător, Adi Popa (min. 57). Esențial a fost că nu am cedat la fazele fixe, Horezu beneficiind de mai multe cornere, gestionate eficient, chiar dacă nu mereu cu maximă siguranță, de alb-violeți. La fel de esențial a fost că ne-am desprins când ni s-a oferit prima (ok, a doua) mare oportunitate: după ce ratase anterior golul (min. 61), Iseini a conlucrat în flancul stâng pentru a-l deschide apoi pe R. Popa, acesta i-a centrat mingea lui Ochea, care a trimis din apropiere printre picioarele portarului (min. 67)!
Am mai avut șanse bune să ne desprindem până la final, cea mai mare tot semnată de Iseini după un schimb de pase cu Velcotă, însă șutul său a nimerit bara (min. 71). Oaspeții, marcați și de oboseala meciului de Cupă din această săptămână, au mai replicat doar printr-o liberă bătută de căpitanul Nistor, mingea lovind și în acest caz bara (min. 82). Și asta a fost!
Mă bucură nespus această victorie, atât de importantă mai ales pentru moralul jucătorilor. Și una bine-meritată pe deasupra, dovadă a faptului că atunci când ai atitudinea potrivită, ți se întâmplă lucruri bune.
Bravo Poli!
Poli: Mosoarcă – Dincă, Oprea, Chiriac, R. Popa – Sporin, Dorobanțu – Românu (min. 64, Ochea), Velcotă, Iseini – Daminescu (min. 88, Pădurariu)
Nu cred că cineva se aștepta să avem parte de un meci ușor, iar în ciuda scorului, n-am avut. Am intrat precauți la joc, căutând să nu luăm gol, și aproape că am cedat la prima ocazie a oaspeților, care au trecut ușor de Dincă în flancul nostru drept, centrarea l-a găsit pe Mansour, dar lovitura sa de cap a trimis mingea în bară (min. 13). Același Dincă, de altfel energic și o prezență pozitivă, și-a răscumpărat greșeala cu un blocaj la sacrificiu la un șut din interiorul careului (min. 25). Deși am ieșit pe câteva atacuri promițătoare, fie n-am dat drumul suficient de repede la minge, fie n-am reușit să ne impunem unu la unu, astfel că singurele noastre tentative de gol au fost șuturile lui Velcotă de la mare distanță.
Am avut însă șansa de partea noastră, căci la o acțiune prelungită de atac în buza careului advers, Iseini și Daminescu au presat, iar un adversar a degajat cu sete...în spatele lui Iseini și mingea a intrat în poartă (min. 35)! Golul a fost recompensă pentru atitudinea pozitivă arătată în acea fază, dar n-a lipsit mult să ne vedem egalați degrabă - alb-violeții au părut copleșiți în minutele care au urmat, intervenția lui Mosoarcă fiind decisivă pentru a intra cu avantaj la cabine (min. 37).
Am stat destul de bine în partea secundă, chiar dacă adversarii au avut trei mingi periculoase trimise spre poartă - două pe lângă, una parată iar de Mosoarcă, în poziție de unu la unu cu fostul nostru jucător, Adi Popa (min. 57). Esențial a fost că nu am cedat la fazele fixe, Horezu beneficiind de mai multe cornere, gestionate eficient, chiar dacă nu mereu cu maximă siguranță, de alb-violeți. La fel de esențial a fost că ne-am desprins când ni s-a oferit prima (ok, a doua) mare oportunitate: după ce ratase anterior golul (min. 61), Iseini a conlucrat în flancul stâng pentru a-l deschide apoi pe R. Popa, acesta i-a centrat mingea lui Ochea, care a trimis din apropiere printre picioarele portarului (min. 67)!
Am mai avut șanse bune să ne desprindem până la final, cea mai mare tot semnată de Iseini după un schimb de pase cu Velcotă, însă șutul său a nimerit bara (min. 71). Oaspeții, marcați și de oboseala meciului de Cupă din această săptămână, au mai replicat doar printr-o liberă bătută de căpitanul Nistor, mingea lovind și în acest caz bara (min. 82). Și asta a fost!
Mă bucură nespus această victorie, atât de importantă mai ales pentru moralul jucătorilor. Și una bine-meritată pe deasupra, dovadă a faptului că atunci când ai atitudinea potrivită, ți se întâmplă lucruri bune.
Bravo Poli!
Poli: Mosoarcă – Dincă, Oprea, Chiriac, R. Popa – Sporin, Dorobanțu – Românu (min. 64, Ochea), Velcotă, Iseini – Daminescu (min. 88, Pădurariu)
24 septembrie 2019
Profil: Cristian Daminuță
Am tot auzit/vorbit despre necesitatea unor jucători experimentați. A apărut, finalmente, unul, și ce nume, ce legendă care n-a fost să fie!
Mai rar un jucător așa de talentat, care să nu capitalizeze asupra potențialului pe care l-a avut. Îmi aduc aminte de primele meciuri în care l-am văzut, la echipa secundă, de prezența sa în unsprezecele trimis împotriva lui Dinamo în acel meci din martie 2007, de toate speranțele pe care mi (ni) le-am pus în el în acea perioadă. Apoi a venit plecarea misterioasă la Inter și ce a urmat de acolo a fost din rău în mai rău, până la bizarul transfer către AC Milan.
Când a revenit la noi în 2012, Velcea nu i-a dat mari șanse, însă câțiva ani mai târziu Hagi a reușit să facă ceea ce doar el știe cum, să capaciteze jucători rătăciți, pierduți, și l-a făcut om de bază la o echipă importantă de Liga 1. Din nou decizii proaste, o plecare în Irak, revenirea prin liga secundă la noi, urmată de transferul în liga a V-a italiană, toate pe fugă. În primăvară, Daminuță s-a întors în zona noastră, jucând pentru Millenium Giarmata, unde i-a avut colegi pe Sporin, Cochințu și Ochea. Precum se știe, cu toții au retrogradat din L3 la finalul sezonului trecut.
Ce dovadă mai bună a deciziilor proaste luate, în afară de cea că la 29 de ani a schimbat deja 16 echipe?
Nu știu care este condiția fizică în care se prezintă, dar dacă își mai dorește să joace fotbal, cu siguranță poate să ne ajute - e puternic, un excelent executant de faze fixe, capabil la jocul de cap, și știe câte ceva despre fotbal. Până la urmă, la timona echipei este un om cu care a și jucat - mă rog, mai mult sau mai puțin - iar de Bălace va depinde să-i dea energie și să-l țină în frâu, în același timp.
Și dacă vreți să vedeți mai multe despre povestea lui, găsiți un interviu de o oră cu omul de la începutul acestui an aici.
Data nașterii: 15.02.1990
Locul nașterii: Timișoara, România
Inălțime: 188 cm
Greutate: 85 kg
Poziție: Mijlocaș la închidere/fundaș central
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; IT = Italia; RO = România; MD = Moldova;
IQ = Irak; IS = Israel
împrumutat
Sursa: Football Manager 2019, soccerway.com, romaniansoccer.ro
Când a revenit la noi în 2012, Velcea nu i-a dat mari șanse, însă câțiva ani mai târziu Hagi a reușit să facă ceea ce doar el știe cum, să capaciteze jucători rătăciți, pierduți, și l-a făcut om de bază la o echipă importantă de Liga 1. Din nou decizii proaste, o plecare în Irak, revenirea prin liga secundă la noi, urmată de transferul în liga a V-a italiană, toate pe fugă. În primăvară, Daminuță s-a întors în zona noastră, jucând pentru Millenium Giarmata, unde i-a avut colegi pe Sporin, Cochințu și Ochea. Precum se știe, cu toții au retrogradat din L3 la finalul sezonului trecut.
Ce dovadă mai bună a deciziilor proaste luate, în afară de cea că la 29 de ani a schimbat deja 16 echipe?
Nu știu care este condiția fizică în care se prezintă, dar dacă își mai dorește să joace fotbal, cu siguranță poate să ne ajute - e puternic, un excelent executant de faze fixe, capabil la jocul de cap, și știe câte ceva despre fotbal. Până la urmă, la timona echipei este un om cu care a și jucat - mă rog, mai mult sau mai puțin - iar de Bălace va depinde să-i dea energie și să-l țină în frâu, în același timp.
Și dacă vreți să vedeți mai multe despre povestea lui, găsiți un interviu de o oră cu omul de la începutul acestui an aici.
Data nașterii: 15.02.1990
Locul nașterii: Timișoara, România
Inălțime: 188 cm
Greutate: 85 kg
Poziție: Mijlocaș la închidere/fundaș central
Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
2018-19 | Millenium Giarmata | RO | C | 14 | 4 |
2017-18 | Abano | IT | D | - | - |
2016-17 | Olimpia Satu Mare | RO | B | 3 | 0 |
2016-17 | Ramat HaSharon | IS | B | 6 | 1 |
2015-16 | FCM Baia Mare | RO | B | 16 | 0 |
2015-16 | Zakho | IQ | A | - | - |
2014-15 | Viitorul C-ta. | RO | A | 29 | 1 |
2013-14 | Viitorul C-ta. | RO | A | 18 | 0 |
2013-14 | AC Milan | IT | A | 0 | 0 |
2012-13 | Flacăra Făget | RO | C | - | - |
2012-13 | Poli Timișoara | RO | B | 1 | 0 |
2011 | Sherrif Tiraspol | MD | A | 8 | 2 |
2010-11 | L'Aquila | RO | C | 1 | 0 |
2009-10 | Dinamo Buc. | RO | A | 2 | 0 |
2009-10 | Dinamo II Buc. | RO | B | 5 | 1 |
2009-10 | Modena | IT | B | 3 | 0 |
2008-09 | Inter Milano | IT | A | 0 | 0 |
2007-08 | Poli Timișoara | RO | A | 0 | 0 |
2007-08 | Poli II Timișoara | RO | B | 17 | 0 |
2006-07 | Poli Timișoara | RO | A | 1 | 0 |
2006-07 | Poli II Timișoara | RO | B | 18 | 1 |
2005-06 | Poli Timișoara | RO | A | 1 | 0 |
2005-06 | CFR Timișoara | RO | B | - | - |
2004-05 | Poli Timișoara | RO | A | 0 | 0 |
Total: | 143 | 10 |
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; IT = Italia; RO = România; MD = Moldova;
IQ = Irak; IS = Israel
împrumutat
Sursa: Football Manager 2019, soccerway.com, romaniansoccer.ro
23 septembrie 2019
Catalogul alb-violet: Dumbrăvița - Poli
Problemele sportive nu au soluții simple la alb-violeți. Susceptibilitatea la faze fixe ne-a costat deja mai bine de zece goluri și îi vom mai plăti tribut până când nu devenim mai...atenți, maturi, implicați?
În primul rând, în cazul în care n-ați văzut meciul, găsiți câteva faze pe Dumbrăvița TV (link).
Căci nu aveam voie să luăm primul gol așa cum l-am luat - Stancu a bătut rău cornerul, Sporin a luftat de lângă bară, Daminescu și Mosoarcă au rămas pasivi, în vreme ce Telescu i-a luat fața lui Cochințu și a împuns mingea înspre poartă. Astea n-au mare lucru de-a face cu experiența sau cu diferența fizică față de adversari.
Al doilea corner a arătat mai mult a naivitate defensivă: Românu, intrat cu câteva secunde înainte, a evitat să intervină la o minge în zona lui, din spate doi adversari au țâșnit, scăpând din marcaj, iar mingea lovită inexact a circulat pe marginea careului mic înainte ca Făgărășanu să o trimită în plasă.
Altfel, a fost un meci ezitant și pentru portarul Mosoarcă, care pe lângă intervenția reușită în fața lui Drăghici, a părut temător în a ieși pe fazele fixe și a avut un moment neinspirat la o respingere care putea să ne coste un gol. Și el a acuzat probleme medicale în săptămâna dinaintea partidei, un scenariu care se repetă îngrijorător de des în rândul tinerilor noștri jucători.
Ca să vedem și partea pozitivă, am avut trei-patru faze cursive în repriza secundă, două încununate cu ocazii bune, ceea ce nu e mult...dar dacă înscriam când trebuia să înscriem era destul. Asta în condițiile în care n-a fost un meci grozav al lui Iseini și Velcotă a fost multă vreme izolat. Ne-au ajutat în partea secundă energia lui Românu și dispoziția la efort a lui Daminescu, cât și permutațiile făcute de Bălace la pauză - retragerea lui Oprea ca fundaș central, mutarea lui Sporin la închidere și introducerea unui fundaș dreapta mai ofensiv, în Dincă. Chiar dacă nu are un joc de pase care să se potrivească rolului la mijloc, Sporin a avut dinamismul și agresivitatea necesare unui „distrugător”, în vreme ce Oprea, care ratase mai toate pasele în față din prima repriză, a oferit un plus de siguranță apărării în partea a doua.
Normal că fiind mai ofensivi, ne-am expus adversarilor, dar riscurile fac parte din meserie, mai ales la 0-2. Exact ca anul trecut, dacă nu reușim să ne apărăm bine, se dovedește foarte dificil să adunăm puncte.
Ca și atitudine, nu toți jucătorii par la același nivel. Probabil că și situația îi apasă pe unii, însă alții n-au avut niciodată responsabilitatea rezultatelor și asta se vede în anumite momente din joc. Precum scriam, nu există soluții simple, unele lucruri vin doar cu timpul, dar deja suntem la patru puncte de echipa din fața noastră...
8 voturi |
Căci nu aveam voie să luăm primul gol așa cum l-am luat - Stancu a bătut rău cornerul, Sporin a luftat de lângă bară, Daminescu și Mosoarcă au rămas pasivi, în vreme ce Telescu i-a luat fața lui Cochințu și a împuns mingea înspre poartă. Astea n-au mare lucru de-a face cu experiența sau cu diferența fizică față de adversari.
Al doilea corner a arătat mai mult a naivitate defensivă: Românu, intrat cu câteva secunde înainte, a evitat să intervină la o minge în zona lui, din spate doi adversari au țâșnit, scăpând din marcaj, iar mingea lovită inexact a circulat pe marginea careului mic înainte ca Făgărășanu să o trimită în plasă.
Altfel, a fost un meci ezitant și pentru portarul Mosoarcă, care pe lângă intervenția reușită în fața lui Drăghici, a părut temător în a ieși pe fazele fixe și a avut un moment neinspirat la o respingere care putea să ne coste un gol. Și el a acuzat probleme medicale în săptămâna dinaintea partidei, un scenariu care se repetă îngrijorător de des în rândul tinerilor noștri jucători.
Ca să vedem și partea pozitivă, am avut trei-patru faze cursive în repriza secundă, două încununate cu ocazii bune, ceea ce nu e mult...dar dacă înscriam când trebuia să înscriem era destul. Asta în condițiile în care n-a fost un meci grozav al lui Iseini și Velcotă a fost multă vreme izolat. Ne-au ajutat în partea secundă energia lui Românu și dispoziția la efort a lui Daminescu, cât și permutațiile făcute de Bălace la pauză - retragerea lui Oprea ca fundaș central, mutarea lui Sporin la închidere și introducerea unui fundaș dreapta mai ofensiv, în Dincă. Chiar dacă nu are un joc de pase care să se potrivească rolului la mijloc, Sporin a avut dinamismul și agresivitatea necesare unui „distrugător”, în vreme ce Oprea, care ratase mai toate pasele în față din prima repriză, a oferit un plus de siguranță apărării în partea a doua.
Normal că fiind mai ofensivi, ne-am expus adversarilor, dar riscurile fac parte din meserie, mai ales la 0-2. Exact ca anul trecut, dacă nu reușim să ne apărăm bine, se dovedește foarte dificil să adunăm puncte.
Ca și atitudine, nu toți jucătorii par la același nivel. Probabil că și situația îi apasă pe unii, însă alții n-au avut niciodată responsabilitatea rezultatelor și asta se vede în anumite momente din joc. Precum scriam, nu există soluții simple, unele lucruri vin doar cu timpul, dar deja suntem la patru puncte de echipa din fața noastră...
20 septembrie 2019
Dumbrăvița - Poli 2:0 (2:0)
Ne facem viața tare grea prin maniera în care gestionăm fazele fixe, acestea făcând diferența într-un meci destul de echilibrat în rest. Dumbrăvița nu a arătat ca o echipă de speriat, în ciuda numelor jucătorilor îmbrăcați în alb-verde, însă atunci când la fiecare corner mingea apucă să cadă în careul nostru, e clar că suntem expuși la a primi goluri.
Prima reușită a gazdelor a venit la o...non-ocazie de gol, dacă avem în vedere că doi jucători de la alb-violeți au ratat degajarea la un corner bătut prost, și balonul l-a găsit pe Telescu în careul mic (min. 13). La al doilea gol, Mosoarcă a fost temător în a ieși, ca și în alte rânduri în acest sezon, apărarea n-a reușit să respingă o minge recentrată de la bara a doua, și de această dată Făgărășanu a marcat din apropiere (min. 37). De notat însă că „Șarpe” reușise o paradă excepțională înainte, când a scos șutul lui Drăghici cu piciorul, însă la talia sa trebuie să își ajute colegii și să domine careul mic la fazele fixe. Cu curaj, vorba vine. A contat și înlocuirea lui Cochințu cu un minut înainte de gol, fundașul central fiind nerefăcut pe urma unei accidentări la gleznă suferite în meciul cu Fortuna.
Așezarea noastră s-a modificat pe parcursul meciului, cu Oprea retras în centrul apărării, unde a dat un randament mai bun decât la mijloc, Sporin urcat la închidere, Dincă jucat fundaș dreapta, cu Românu în fața lui. Totodată, Popeț i-a luat locul lui Mosoarcă între buturi, în speranța că talia sa ne va permite să gestionăm mai bine fazele fixe.
Partea secundă ne-a arătat mai mult fotbal, alb-violeții reușind să construiască trei-patru acțiuni legate, care, cu mai multă precizie la finalizare, ar fi trebuit să aducă măcar un gol. Daminescu putea înscrie când a primit o centrare de calitate din flancul stâng, găsit liber la unsprezece metri, însă a trimis cu capul pe centrul porții, deși avea timp inclusiv să preia și să tragă (min. 55). Românu a fost și el aproape din careu, dar n-a reușit să cadreze șutul la centrarea lui Velcotă (min. 66), iar la cea mai cursivă acțiune a echipei noastre, finalizarea lui Iseini a fost blocată de un adversar, mingea poposind în brațele portarului (min. 81). Și gazdele au avut șanse, dar Popeț, Dorobanțu, Popeț, în această ordine, au avut intervenții importante, iar atunci când portarul nostru a fost expus, dumbrăvițenii n-au putut să nimerească poarta goală.
Am ratat o șansă de a arăta bine, sincer. În așteptarea întăririlor care nu mai vin, sperăm la mai mult de la următorul meci acasă, cu altă echipă tare antrenată de un fost polist, Flacăra Horezu.
Poli: Mosoarcă (46 Popeț) – Sporin, Cochințu (36 Românu), Chiriac, Popa – Dorobanțu, Oprea – Daminescu (83, Țărțău), Ochea (46 Dincă), Iseini – Velcotă
Prima reușită a gazdelor a venit la o...non-ocazie de gol, dacă avem în vedere că doi jucători de la alb-violeți au ratat degajarea la un corner bătut prost, și balonul l-a găsit pe Telescu în careul mic (min. 13). La al doilea gol, Mosoarcă a fost temător în a ieși, ca și în alte rânduri în acest sezon, apărarea n-a reușit să respingă o minge recentrată de la bara a doua, și de această dată Făgărășanu a marcat din apropiere (min. 37). De notat însă că „Șarpe” reușise o paradă excepțională înainte, când a scos șutul lui Drăghici cu piciorul, însă la talia sa trebuie să își ajute colegii și să domine careul mic la fazele fixe. Cu curaj, vorba vine. A contat și înlocuirea lui Cochințu cu un minut înainte de gol, fundașul central fiind nerefăcut pe urma unei accidentări la gleznă suferite în meciul cu Fortuna.
Așezarea noastră s-a modificat pe parcursul meciului, cu Oprea retras în centrul apărării, unde a dat un randament mai bun decât la mijloc, Sporin urcat la închidere, Dincă jucat fundaș dreapta, cu Românu în fața lui. Totodată, Popeț i-a luat locul lui Mosoarcă între buturi, în speranța că talia sa ne va permite să gestionăm mai bine fazele fixe.
Partea secundă ne-a arătat mai mult fotbal, alb-violeții reușind să construiască trei-patru acțiuni legate, care, cu mai multă precizie la finalizare, ar fi trebuit să aducă măcar un gol. Daminescu putea înscrie când a primit o centrare de calitate din flancul stâng, găsit liber la unsprezece metri, însă a trimis cu capul pe centrul porții, deși avea timp inclusiv să preia și să tragă (min. 55). Românu a fost și el aproape din careu, dar n-a reușit să cadreze șutul la centrarea lui Velcotă (min. 66), iar la cea mai cursivă acțiune a echipei noastre, finalizarea lui Iseini a fost blocată de un adversar, mingea poposind în brațele portarului (min. 81). Și gazdele au avut șanse, dar Popeț, Dorobanțu, Popeț, în această ordine, au avut intervenții importante, iar atunci când portarul nostru a fost expus, dumbrăvițenii n-au putut să nimerească poarta goală.
Am ratat o șansă de a arăta bine, sincer. În așteptarea întăririlor care nu mai vin, sperăm la mai mult de la următorul meci acasă, cu altă echipă tare antrenată de un fost polist, Flacăra Horezu.
Poli: Mosoarcă (46 Popeț) – Sporin, Cochințu (36 Românu), Chiriac, Popa – Dorobanțu, Oprea – Daminescu (83, Țărțău), Ochea (46 Dincă), Iseini – Velcotă
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)