6 decembrie 2014

ACS Poli - Reșița 3:0 (0:0)

Am invocat în avancronică perioada friguroasă în care ne aflăm și bolile vremii s-au și năpustit asupra locuinței mele, astfel că am fost nevoit să urmăresc desfășurarea acestui frumos meci de acasă, cu urechea la radio și cu ochii pe site-urile de sport.

După cum anticipam, Metalul Reșița a fost prima echipă ce a venit pe „Dan Păltinișanu” să joace deschis, pentru a recupera diferența de 4 puncte față de echipa noastră. Astfel că primul sfert de oră i-a văzut la cârma jocului, când și-au și creat câteva ocazii bune de a deschide scorul, cu Buhăescu la finalizare, dar imprecizia acestuia ne-au salvat.

A fost însă doar acea perioadă caracteristică oaspeților care forțează o victorie, căci odată cu marea ocazie a lui Rody din minutul 16, balanța s-a înclinat în favoarea noastră. Capverdianul fusese lansat de Popescu și rămăsese singur cu portarul, dar a tras în plasa laterală. Tot în plasa laterală a tras și Henrique doar căteva minute mai târziu, după o acțiune personală în careu. De remarcat că este primul meci în care în atac au fost titularizați atât Henrique, cât și Duarte. Bărbuț a fost retras pe banda dreaptă unde în prima ligă s-a cam stins, dar astăzi a fost la fel de util ca în precedentele meciuri. La fel de interesant e și faptul că Alexa l-a ținut pe Keita pe bancă, preferându-l pe Trandu titular. Să fi fost vorba de o tactică anume sau de ceva probleme fizice, încă nu avem de unde să știm.

În continuare, ocaziile au alternat, atât șuturile lui Henrique, Boldea, Rody, Bărbuț sau Popescu, cât și ale lui Cristian sau Neagoe din tabăra reșițeană, nu au reușit să străpungă vreuna din porți. Consemnăm în minutul 39 o frumoasă cursă de 40 de metri a lui Popescu (care astăzi a părut să fie inima mijlocului), o lansare pentru Henrique, care din nou singur cu portarul șutează în acesta. Mingea sare la Bărbuț dar nici el nu nimerește ținta. O ultimă șansă de gol îi aparține lui Cânu care trimite cu capul pe lângă, în urma unei lovituri libere executată de Trandu.

Așadar, un 0-0 la pauză ce era mulțumitor, căci am reușit să nu luăm gol și să stopăm dominația reșițenilor. Odată cu trecerea timpului, probabil că și oaspeții s-ar fi împăcat cu ideea că un egal ar fi un rezultat bun și pentru ei. Dar n-a fost nici vorbă să fie așa, căci în doar 5 minute, Poli a și pecetluit soarta meciului și a unei frumoase vacanțe de iarnă. Mai întâi cornerul lui Bărbuț este recentrat de Henrique în fața porții de unde Scutaru trimite în poartă. Apoi Henrique sparge gheața ultimelor meciuri fără gol și marchează printr-un șut din careu, după o așezare a lui Bărbuț.

Din păcate, se pare că frustrarea reșițenilor a atins cote înalte, căci atacantul nostru brazilian este accidentat în minutul 62, și este înlocuit de Szekely, care reintră pe teren după o lungă perioadă. Apoi Ciucă vede roșu direct 10 minute mai târziu, după un fault asupra celuilalt atacant, Rody Duarte. Dar chiar înaintea acestei faze, oaspeții ar fi putut reintra în meci datorită unui penalty acordat pentru un henț al lui Cânu. Feher trage însă peste, astfel că nu ne rămânea decât să fim prudenți până la finalul meciului. Ceea ce am și făcut, căci în afară de faza penalty-ului am controlat jocul într-o manieră matură. Ca un bonus, a venit și golul lui Trandu din minutul 87, în urma unui șut surprinzător. Notăm și revenirea lui Petre pe teren, chiar dacă doar pentru ultimele 10 minute ale anului, precum şi eliminarea lui Neagu, ca urmare a celor două galbene primite - primul, greşeală personală, al doilea după o degajare slabă a lui Smaranda.

Având în vedere și scorul senzațional de la Tărlungeni, unde gazdele au înfrânt Fortuna Poiana Câmpina cu 5-4, după ce au fost conduse cu 1-3, reiese că avem un avans de 7 puncte, aproape cel mai bun atac, de departe cea mai bună apărare și că practic mai putem pierde promovarea doar pe mâna noastră. După cum am mai spus-o este foarte important să începem să ne pregătim pentru prima ligă, unde va fi mult mai greu.

Vom aborda subiectul mai pe larg în perioada ce urmează, când vom face și analiza acestei jumătăți de campionat. Până atunci, vă rugăm să răspundeți la sondajul ce îl găsiți în partea dreaptă a paginii referitor la compartimentul în care credeți că avem nevoie de întăriri. Din păcate vom depinde foarte mult de factorii externi echipei și anume problema finanțării. Vom vedea ce ne rezervă viitorul, dar acum să ne bucurăm că măcar din punct de vedere al clasamentului stăm foarte bine. Bravo Poli!

Poli: Smaranda (5,5) – Belu (5,5), Scutaru (6,5), Cânu (6), Neagu (5) – Bărbuț (6,5), Popescu (6,5), Trandu (6,5), Boldea (6) – Duarte (5,5) , Henrique (7)

Schimbări:

Szekely pentru Henrique (min 62)
Keita pentru Duarte (min 76)
Petre pentru Bărbuț (min 85)

P.S. Meciul integral îl puteţi viziona aici. Golurile la minutele 49, 53 şi  la 1h:29.

4 decembrie 2014

Avancronică: Poli - Reșița

Printr-o fericită coincidență, ultima etapă a anului programează un derby bănățean, ba chiar mai mult de atât, un derby bănățean între două dintre principalele candidate la promovare. Am avea o revanșă de luat după destul de dureroasa înfrângere de la Reșița din tur, dar, fără să fac apel la clișeul declarațiilor oficiale, aceasta cade pe locul doi.

Lucrurile sunt cam pe dos față de întâlnirea precedentă. Atunci noi eram echipa urmăritoare, iar înfrângerea ne făcea să ne punem serioase întrebări în privința promovării. A urmat însă o serie excelentă de 6 victorii consecutive și 9 meciuri fără înfrângere care ne-au adus la 4 puncte avans. Reșițenii sunt cei care acum trebuie să forțeze o victorie. Acesta ar fi un motiv pentru care spuneam că nu vom urmări revanșa, mai ales că deja cunoaștem pragmatismul lui Alexa ca antrenor. Pentru noi egalul e bun pentru că vom menține distanța față de adversarul direct, așa că mai mult cam sigur vom sta pe poziții și vom miza pe contraatacuri — arma noastră cea mai bună de doi ani încoace și acum cu atât mai mult, pentru că Reșița va fi prima echipă care va veni pe „Dan Păltinișanu” să atace. (Ca o remarcă interesantă, ultima echipă care ne-a pus probleme acasă, a fost tot o vecină din Banat, Caransebeșul)

Dar să nu fim naivi să credem că rosso-nerri vor tăbărî la poarta noastră din primul minut, lăsând apărarea larg deschisă pentru ca noi să profităm. Dimpotrivă, elevii lui Oprița vor fi prudenți, după cum reiese și din declarații. Nici pentru ei nu e un meci capital. Mai sunt destule etape, iar 4 puncte se pot recupera oricând, mai ales că ne mai așteaptă încă două întâlniri directe în play-off. Pentru reșițeni, mai important decât victoria, este să nu piardă, pentru că o diferență de 7 puncte e mult mai greu de recuperat, mai ales din punct de vedere psihologic.

Așadar, sunt toate premisele să avem parte de un meci în care va domni prudența, dar asta nu înseamnă neapărat că va fi și plictisitor. Chiar de nu-mi fac mari speranțe, mi-aș dori totuși să avem parte de un public ceva mai numeros, măcar ca cel de la meciul din tur, când a fost o atmosferă frumoasă. Dar, fiind perioada friguroasă, mai bine îmi amân așteptările pentru meciurile din play-off.

Ca o părere personală, chiar de ultimele 3 meciuri au fost mai puțin reușite, nu cred că suntem pe o pantă descendentă ca joc. Dimpotrivă, mi se pare că jocul a ajuns acum câteva meciuri la un punct maxim, după care s-a plafonat. Faptul că rezultatele s-au aranjat în așa fel, cu o serie bună și una mai puțin bună, mi se pare mai mult o întâmplare. De exemplu, rezultatele de la Pâncota (1-0), respectiv Caransebeș (0-0), ar fi putut fi invers, deși condițiile au fost asemănătoare, iar calitatea jocului cred că a fost cam la același nivel. În plus, e natural ca o serie foarte bună să se termine la un moment dat, mai ales acum la sfârșit de an, când s-a instalat frigul, oboseala, iar terenurile sunt tot mai proaste și echipele mai arțăgoase. În orice caz, pentru meciul de sâmbătă contează mai mult forma de moment, dar eu cred că nu vom pierde. Dacă vom câștiga, cu atât mai bine!

Și pentru că astăzi se serbează 93 de ani de la înființarea clubului de fotbal al Politehnicii din Timișoara, le urez tuturor poliștilor, indiferent de ceea ce simt ei în acest moment, să vibreze în violet, să-și amintească de momentele dragi alături de Poli și să nu-și piardă speranța că într-o zi vom regăsi cu toții ceea ce am pierdut. 93 de ani de tradiție nu au cum să moară, indiferent de interesele altora.

Hai Poli!

2 decembrie 2014

Rezultate sondaj 02.12.2014

Nu cred că am avut destule voturi de această dată să dăm un verdict cuprinzător pentru întrebarea avută. Şi aşa, dacă e să ne uităm la perioada turului, nu surprinde faptul că Henrique e considerat cheia succesului obţinut. Probabil a pierdut voturi prin prisma ultimelor partide mai puţin eficiente, dar faptul că îi datorăm multe puncte este cert. E un jucător de bună calitate, care e posibil să sufere puţin prin lipsa de concurenţă pentru poziţia de vârf, însă trebuie să-şi revină la forma de golgheter dacă e să rămâne cheia acestui sezon.
Calitatea jocului nostru defensiv este exprimată în impresionanta medie de 0,35 goluri primite pe meci până acum, şi mai impresionantă dacă e să ne uităm la ultimele zece partide jucate, în care am primit un singur gol. Cânu pare să fie cea mai importantă piesă din acel angrenaj, un bun înlocuitor pentru excelentul Şeroni, atât în spate, cât şi în faţa porţii. Nu a fost perfect şi beneficiază de adversari care nu debordează în presiune ofensivă, dar şi aşa mi se pare justificat să fie considerat, alături de Henrique, o piesă vitală.
Personal aş fi spus că Bărbuţ merită să fie mai apropiat de primii doi aleşi, căci a înscris şi colaborat la multe din reuşitele acestui sezon, cu un joc superior celui etalat anul trecut. El suferă mai mult decât Henrique din lipsa de spaţii, dublajul pe flancuri, etc., dar şi aşa este unul din cei doi jucători probabili să ofere ceva special echipei.

Nu aş vrea să subestimăm nici importanţa linei de mijloc, condusă de cei doi nominalizaţi, şi în special pe Popescu, care la doar 20 ani l-a suplinit cu mult succes pe accidentatul Ovidiu Petre. Dincolo de asta, el este important fiindcă reprezintă o piesă utilă viitorului Politehnicii, cu care să putem construi o echipa de Liga 1 în anii care vor urma.

Va fi interesant de văzut dacă tot aceşti jucători vor fi cheia anului viitor, sau dacă alţii vor ieşi în evidenţă. Mi-ar fi greu să previzionez ce se va întâmplat, însă mi-e greu să cred că succesul clubului ar putea să nu-i includă pe cei menţionaţi în acest sondaj.

Pentru următorul sondaj, întrebarea vine: compartimentul în care avem nevoie de întăriri?

Cel mai bun jucător al turului:

Gabriel Cânu - 4 voturi (36%)
Cristi Bărbuţ - 1 vot (9%)
Pedro Henrique - 6 voturi (54%)
Adrian Poparadu - 0 voturi
Ovidiu Popescu - 0 voturi

Total voturi: 11

29 noiembrie 2014

FC Caransebeş - ACS Poli 0:0

Un mini derby al Banatului care nu a părut să fie urmărit de mai nimeni în mediul online, a consemnat un nou egal pentru Poli, tocmai în faţa lanternei roşii. Gluma se îngroaşe puţin, căci după sute de minute fără gol primit, se pare că riscăm să adunam alte sute de minute fără gol marcat. Doar şansa egalării pe final a celor de la Vâlcea în faţa Reşiţei este motivul pentru care ne menţinem distanţa de lider. N-am fost la locul faptului, astfel că această cronică e o colecţie de frânturi de pe net, dar impresia artistică confirmă rezultatul: joc palid, ocazii puţine, rezultat sec.

Prima ocazie a aparţinut gazdelor, care au beneficiat de o liberă de la 18 metri, şutul a trecut însă peste. Replica noastră a venit la un corner, când Cânu a trimis cu capul din centrul careului, nu destul de plasat, astfel că portarul advers a putut interveni. Caransebeş a mai avut o ocazie în minutul 26, tot în urma unei faze fixe, Smaranda a respins, ca apoi la cornerul care a urmat să fie din nou nevoit să reţină un şut pe spaţiul porţii. Poli a reuşit să înscrie în minutul 32 prin Belu, dar golul a fost anulat pe motiv de ofsaid, astfel că scorul la pauză a rămas egal.

După reluare Poli a dominat steril, dar pe parcursul întregii reprize nu şi-a trecut în cont decât două - trei ocazii. A fost un şut al lui Keita de la 18 metri, respins de sub bară de Coca, în minutul 49, un şut peste al lui Boldea de la cam aceeaşi distanţă în minutul 64 şi o nouă intervenţie a lui Coca la ocazia lui Boldea, după o lovitură de la colţ, trei minute mai târziu. Prea puţin pentru a tranşa victoria, astfel că rezultatul alb s-a conservat până la fluierul final, doar că după ce gazdele au rămas în zece în minutul 88, ne-am procposit şi noi cu un roşu în prelungirile partidei, când Poparadu a primit al doilea galben pentru o presupusă simulare de penalty.

Cât de rău este acest rezultat de fapt, o spune realitatea că gazdele erau la o serie de zece înfrângeri consecutive, serie începută tocmai împotriva noastră. E drept că aceştia au avut şi destulă neşansă în alte partide, însă aşteptările pe care le avem de la Poli sunt altele. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă să învingem în faţa Reşiţei săptămâna viitoare, urât sau frumos, O înfrângere nu doar ne-ar pune sub presiune din partea adversarei directe, dar ar permite atât celor de la Fortuna, cât şi celor de la Mioveni să se apropie la un punct, respectiv trei puncte.

Poli: Smaranda - Belu, Scutaru, Cânu, Neagu - Popescu - Keita, Poparadu, Boldea - Bărbuţ, Henrique

Schimbări:

Trandu pentru Keita (min 59)
Popovici pentru Henrique (min 75)
Nanu pentru Boldea (min 84)

P.S. Văzând reluarea de la "În prelungiri", faza pare de penalty clar.

Despre Codrea ca antrenor

Mereu am încercat să fiu obiectiv cu privire la prestația lui Paul Codrea în calitatea de antrenor, mai ales că, văzând meciuri doar din când în când, nu mi-am putut forma o imagine a evoluției echipei în timp, ci doar ca momente discrete. Dar acum cu plecarea sa de la Politehnica, am să fiu subiectiv, chiar de am să greșesc în unele aprecieri din lipsă de observații suficiente.

Încă de la primele meciuri nu mi-a inspirat încredere. De la margine striga și dădea indicații mai degrabă ca un suporter decât ca un antrenor, dar n-am vrut să judec, căci aceste lucruri se schimbă odată cu experiența, iar mai important e ce face înaintea meciului, nu în timpul lui. Ei bine, nici acum, după doi ani, nu mi se pare că Paul Codrea are stofă de antrenor. Din păcate n-am putut asista la vreunul din egaluri, dar și din puținele victorii categorice pe care le-am văzut, se pot trage niște concluzii. Nu pot să înțeleg ce rol are schimbarea părților extremelor între ele, mutare pe care am văzut-o în două rânduri, cu Auto și cu Pobeda. Apropo de meciul cu Auto, cea mai categorică victorie din sezonul acesta, cred că e un exemplu foarte bun pentru a ilustra greșelile lui Codrea. Trebuie să ne amintim că deși la final a fost 7-1, la pauză tabela indica 1-1, și asta împotriva ultimei clasate, o echipă care abia a reușit să ia un punct în 17 meciuri. Practic, într-un singur meci am putut compara cele două fețe ale Politehnicii sub mâna lui Codrea: cea la adevărata sa valoare în repriza secundă și cea impotentă din primul mitan, când golgheterul echipei, Iorgovan, a fost ținut pe bancă, pentru ca apoi să înscrie o triplă. Să zicem că e acceptabil atunci când joci cu cea mai slabă echipă. Dar mi se pare inadmisibil să faci experimente într-o deplasare dificilă la Orțișoara, împotriva unei echipe care cu greu încasează gol și pe care, de altfel o băteai de la 3 goluri în sus. Chiar de nu am văzut acel meci, când am aflat rezultatul, am avut o presimțire, pe care desfășurarea meciului mi-a confirmat-o. Codrea i-a ținut pe bancă timp de o oră pe golgheterul Iorgovan și pe Vucea, unul din cei mai buni jucători, care fusese providențial la meciul precedent cu Unirea Sânnicolau Mare.

E greu să-i motivezi cuiva de ce e necesară despărțirea de un antrenor care n-a pierdut în doi ani nici un meci în campionat. Deși oficial a fost o demisie a lui Codrea, e clar că s-a ajuns la acest moment în urma nemulțumirii suporterilor și a fricii pierderii din nou a promovării din liga a patra. Dacă abordăm lucrurile pragmatic, eu cred că despărțirea e una logică. Cuvântul cheie este „incertitudine”. Chiar de Poli e pe primul loc, din ultimele meciuri reiese că e pe o pantă descendentă, putând fi oricând depășită de Ripensia și sunt toate semnele că scenariul de sezonul trecut se poate repeta și anul acesta. Întrebarea după care trebuie să judecăm e: La sfârșitul campionatului, în caz de eșec, cum va fi evaluat acest moment? Dacă ar fi rămas Codrea și pierdea campionatul, atunci ar fi fost un mare regret că nu s-a încercat o schimbare. Dacă vine un alt antrenor și se ratează promovarea — lucru ce poate fi decis chiar la al doilea meci în întâlnirea directă cu Ripensia — sigur că poate fi regretată schimbarea lui Codrea. Dar problema e că acum nu există nici o garanție că el ar putea îndeplini obiectivul. Astfel, în fața incertitudinii e mai bine să acționezi (chiar dacă până la urmă rezultatul se va dovedi a nu fi cel dorit) decât să rămâi pasiv.

Până la urmă la club există un Foale și un Brîndescu. Nu cred că evoluția echipei depinde foarte mult de Codrea.

Ultimul lucru pe care vreau să-l abordez, pentru că mi se pare un pic ciudat, e modul în care s-a ajuns la această „demisie”. Chiar de e decizia lui Codrea, am înțeles că ea a fost luată în urma unei discuții cu unii suporteri care și-au expus nemulțumirile. Dacă era o demisie a lui Codrea, era în regulă. Dacă ar fi fost o decizie a tuturor membrilor cotizanți, la fel, ar fi fost în regulă. Dar faptul că s-a ajuns la această despărțire în urma unei discuții cu doar o parte dintre suporteri, de care unii membri cotizanți nici n-au știut, mi se pare nelalocul lui. E tare nebulos cum e condus și cum se iau deciziile la acest club. Dar cred că în această privință nu e cazul să fiu subiectiv.

25 noiembrie 2014

Rezultate sondaj 24.11.2014

Întrebarea acestui sondaj a fost una simplă, dar fără loc de ascunzişuri: cine e princpiala noastră rivală la promovare?

Răspunsurile se arată conform clasamentului adevărului. Două voturi le despart pe Fortuna şi Metalul, ca CS Mioveni să fie codaşa acestui trio. Cred că rezultatul este reprezentativ, şi mai cred că multe depind de noi. Am avut o serie de şase victorii la rând, care ne-a adus de la o palmă de puncte în spatele liderului, pe prima poziţie cu avans de patru puncte. Dacă o continuam, acuma aveam opt puncte peste locul doi - va să zică, o serie de victoriii ne poate oricând consolida poziţia, în vreme ce urmăritoarele par să se lupte între ele şi să bată pasul pe loc.

Pentru următorul sondaj, întrebarea este tot destul de simplă: cine a fost cel mai bun jucător din tur? Dacă bun e sinonim cu util, voi decideţi. Pentru a fi eficienţi, opţiunile sunt limitate la primii cinci jucători ca medie a notelor pe care le-am acordat, cu condiţia să fi evoluat în şapte din cele zece partide.

Adversarul principal la promovare:

Metalul Reşiţa - 6 voturi (37%)
Fortuna Câmpina - 8 voturi (50%)
Dacia Mioveni - 2 voturi (12%)

21 noiembrie 2014

ACS Poli - CSM Râmnicu Vâlcea 0:0

Nu ni s-a lăsat astăzi de prea mult fotbal, Poli evoluând șters în fața unui adversar care n-a avut niciun fel de ambiție ofensivă. Doar două ocazii mai mari de gol ne-am trecut în cont, acelea pe final de meci, astfel că nici nu puteam avea pretenții deosebite la victorie. Alexa a optat pentru multă precauție astăzi, cu schimbări post pe post, fundași laterali retrași jumătate de meci, și în general o atitudine reținută a jucătorilor noștri.

Prima repriză s-a animat doar prin prisma unor decizii iritante ale centralului partidei, căci șuturi pe poartă n-am numărat. Bărbuț a avut o fază interesantă în flanc, depășind un jucător pentru a intra în careu, însă centrarea către Henrique a fost deviată în corner - asta se întâmpla pe la minutul 30. Henrique a mai fost în centrul unor faze cu potențial, de regulă tot ca urmare a unor cornere executate bine de Keita, șuturile sale sau tentativele sale de șut fiind de fiecare dată blocate.

Repriza secundă a fost foarte asemănătoare în desfășurare, căci a a trecut mai bine de jumătate de oră până la primele ocazii. La acestea mă și refeream mai sus, Poli fiind aproape de gol în minutele 84 și 86. Întâi, o fază cursivă de atac plecată de la Boldea, a trecut pe la Rody înainte ca balonul să ajungă central la Keita, care a șutat din alergare cu stângul, slab și fix pe portar. Apoi, o centrare care depășește apărarea adversă a ajuns ideal la Popescu, acesta a părut nesigur pe opțiunile sale și a ales un șut neinspirat, sfârșit în plasa laterală. În ciuda unor tentative timide la ultimele faze ale partidei, n-am reușit să mai facem mare lucru, astfel că scorul a rămas alb și trist.

Al doilea meci fără Alexa pe bancă, alte puncte pierdute - să existe vreo legătură? Nu știu să zic precis care au fost cauzele acestui rezultat mediocru. Pe de-o parte, vâlcenii s-au apărat bine, au închis spațiile, devotamentul lor în scopul neprimirii golurilor fiind evident prin prisma ocaziilor pe care (nu) și le-au creat. Pe de altă parte, a părut să ne lipsească o viteză, adesea Henrique era singur în față, fundașii laterali n-au prea urcat, și chiar dacă cineva avea o acțiune în flanc, nu prea avea cui să paseze pentru finalizare. Schimbările făcute după pauză n-au ameliorat de fel starea noastră, iar pericolul a venit de regulă la cornere, atunci când acestea erau executate de Keita.

Dacă ar fi să evidențiez niște jucători, m-aș opri la senegalez și la colegul său din linia de mijloc, Ovidiu Popescu. Doar ei au avut niște ruperi de ritm mai energice. Defensiv, Cânu și Scutaru au conlucrat foarte bine, în vreme ce Smaranda pur și simplu n-a avut ce face. În rest, cam multă blazare și puțină inspirație, chiar și din partea lui Henrique, de la care am ajuns să ne așteptăm la atât de multe. Și cum azi n-a mers, toată echipă a părut destul de palidă.

Precum scriam în introducere, rămâne impresia că am fost excesiv de prudenți astăzi. Nu sunt puncte grave pierdute, însă pentru liniștea tuturor ar fi ideal să scoatem tot ce putem până la finalul anului, chiar dacă se arată puțină oboseală la unsprezecele deja bine rodat al echipei.

Poli: Smaranda (-) - Belu (5), Scutaru (6), Cânu (6), Neagu (5) - Popescu (6) - Keita (6), Poparadu (5,5), Boldea (5) - Henrique (5,5), Bărbuț (5,5)

Schimbări:

Trandu (4,5) pentru Poparadu (min 45)
Popovici pentru Bărbuţ (min 68)
Rody pentru Henrique (min 75)

15 noiembrie 2014

Unirea Tărlungeni - ACS Poli 1:1 (0:1)

Poli s-a jucat cu ocaziile astăzi, a primit gol din corner, a ratat penalty şi astfel am pierdut două puncte pe care puteam foarte liniştit să le obţinem. Simptomele par să fi fost aceleaşi de la debutul de sezon, când eficienţa ne-a dat multe bătăi de cap şi fazele fixe ne-au dat mai mereu de furcă. Ne rămâne să acceptăm situaţia, mai ales că rămânem la patru puncte de locul doi şi trebuie să rămânem concentraţi pentru ultimele parte ale acestui an.

Cu Bocşan şi Rody titulari, în locurile lui Cânu (suspendat) şi Bărbuţ (prezent la U21), Boldea şi Nicolae şi-au trecut în cont câte o ocazie pentru cele două formaţii în preajma minutului 6. Următoarea şansă s-a arătat în minutul 21, când Rody a trimis cu capul peste din şase metri, ca la două minute să reuşim deschiderea scorului: liberă bătută înşelător de Keita, gol. Şutul lui Pedro din minutul 27 a fost prins de portarul advers, ca Smaranda să scoată de la vinclu un şut moale venit cu cinci minute înainte de pauză.

Gazdele au egalat imediat după reluare, în urma unui corner, şi ne-au presat serios în fazele care au urmat. Poli a revenit la timonă în scurt timp, intrarea lui Popovici fiind cheia destinului acestei partide. Acesta a trimis întâi incredibil peste din doar cinci metri în minutul 67 după ce Henrique îi pusese mingea pe tavă, apoi tot Popovici a scăpat singur cu portarul în minutul 79, a lobat peste, ca în minutul 81 să fie faultat în careu şi să beneficiem de un penalty. Belu a executat însă slab şi portarul advers a apărat. Finalul a fost unul agitat, dar fără mari ocazii, astfel că trebuie să consemnăm finalul seriei perfecte, o serie care ne-a plasat însă în fruntea clasamentului la aproape o palmă de echipele urmăritoare.

Este aparent că nu avem executanţi foarte clari sau eficienţi la loviturile de pedeapsă. După ratarea lui Lazăr, agitaţia de la penalty-ul marcat de Belu în acelaşi meci cu Caransebeş, am mai avut un unsprezece metri transformat de Popovici cu FC Bihor, la 2-0. Presupun că acesta din urmă n-a executat astăzi din cauza ratărilor anterioare, însă este cel mai important în asemenea situaţii să ai clar definit cine execută aceste faze. Şi dacă Belu era acea persoană, nu pot spune decât că Belu nu îmi inspiră neapărat că ar fi cea mai potrivită persoană, chiar dacă a înscris o dată, şi aş prefera un jucător ofensiv în această postură. Problema mea cu fundaşul dreapta este că nu pare mereu conectat la tensiunea partidei, ceea ce e şi bine şi rău în cazul unui penalty, însă lipsa de atenţie te poate lovi la fel de bine în execuţia acestor faze.

Ciudate mi se pare şi ultimele două înlocuiri, efectuate doar în preajma minutului 90. Dacă Popovici a trebuit schimbat datorită unei accidentări, probabil că Trandu putea fi introdus mai repede. Rămânem cu amărăciunea ratărilor pe care măcar nu le-am văzut, însă important este să nu ne lăsăm demoralizaţi de acest rezultat şi să continuăm în ritmul anterior impus pentru jocul cu Râmnicu Vâlcea. Aici avem de luat şi o revanşă.

Poli: Smaranda - Belu, Bocşan, Scutaru, Neagu - Popescu, Poparadu - Boldea, Keita, Rody - Henrique

Schimbări:

Popovici pentru Rody (min 61)
Trandu pentru Popovici (min 89)
Nanu pentru Poparadu (min 89)

7 noiembrie 2014

ACS Poli - Mioveni 1:0 (0:0)

Poli a deschis returul ligii secunde în stil de mare echipă, cu a șasea victorie consecutivă fără gol primit, în fața unei echipe fruntașe, consolidându-și poziția de lider și de principală favorită la promovare. Mioveniul, oaspeții din această seară, catalogați drept surpriza Cupei României după ce i-au eliminat pe Astra și Dinamo, s-au prezentat însă ca o echipă mică, de mijlocul clasamentului, ba chiar spre retrogradare. Deși aveau neapărată nevoie de o victorie ca să mai spere la promovare, argeșenii nu și-au creat absolut nici o ocazie, cele mai periculoase faze fiind două șuturi mult departe de țintă. Cu această înfrângere, Poli a reușit să-i scoată cu totul din luptă.

După cum spuneam, echipa lui Niculescu a venit să se apere, astfel că ne-a fost greu să ne creem șanse mari de gol, căci mai mereu atacanții noștri aveau de înfruntat cel puțin 4 fundași. Însă am construit cu calm, cu pase scurte pe jos și am mizat pe o sclipire a lui Henrique sau o pătrundere în viteză a lui Bărbuț. De asemenea, în acest context, fazele fixe au devenit mult mai importante, fiind bune șanse de a surprinde o apărare în general bine organizată. O primă astfel de fază apare abia în minutul 18, când Cânu reia cu capul cornerul lui Keita, dar peste poartă. Henrique nu mai poate trece la fel de ușor ca în meciurile precedente, fiind de mai multe ori blocat de adversari, dar presiunea noastră și recuperările lui Poparadu și Boldea creează o șansă bună pentru Bărbuț în minutul 32, care trage tare din careu, dar tot peste poartă. Zece minute mai târziu, Neagu și Poparadu combină frumos pe partea stângă. Ultimul trage doi fundași după el după care îi repasează lui Neagu care trimite o centrare perfectă lui Henrique. Acesta, dintre 3 oameni, se înalță și trimite cu capul, dar din păcate direct pe centrul porții, iar portarul reține ușor.

Repriza secundă începe foarte bine pentru noi, când Bărbuț se bate pentru o minge, pătrunde și este blocat de unul din mulții fundași adverși chiar la linia careului. Centralul indică punctul cu var, dar faza a fost destul de clar în afara careului. Arbitrul își schimbă decizia în lovitură liberă la indicațiile tușierului. Apoi toată echipa noastră se lamentează aiurea ca în final să fie la fel de bine pentru noi. Trandu, pentru prima oară titular în acest campionat, execută superb din colțul careului. Mingea se arcuiește pe lângă zid și intră în poartă pe lângă bara de la colțul lung, fără șanse pentru portar!

Jocul nu se schimbă prea mult pentru restul reprizei. Deși argeșenii își consumă rapid cele 3 schimbări, tot noi rămânem la cârma meciului, ba poate chiar cu mai multă luciditate ca până acum. Avem chiar șansa majorării scorului în minutul 58, când Trandu execută bine o lovitură liberă de pe stânga. Mingea trece de linia fundașilor, iar Belu trage pe poartă. Din păcate direct pe portar și oricum se semnalizase ofsaid... Singurul lucru ce s-a schimbat e faptul că jocul devine mai fragmentat din cauza faulturilor și tensiunea din teren crește. Bărbuț se îmbrâncește cu un adversar la mijlocul terenului în urma unui fault și vede galben, iar Alexa va fi în cele din urmă trimis în tribună pentru niște proteste aiurea în prelungiri. În fine, tot Bărbuț e cel care creează cele mai mari faze din restul meciului. Mai întâi, în minutul 75 îi fură mingea unui fundaș central, dar față în față cu portarul nu are destul calm, astfel că șutul său este respins. În minutul 87, tânărul atacant pătrunde în stilul caracteristic pe dreapta, centrează, iar Boldea reia spectaculos din vole, dar puțin pe lângă.

Două lucruri am de remarcat la acest meci. Primul ar fi prestația excelentă a lui Trandu. Dacă la începutul campionatului ar fi părut că nu mai avea loc în lot, iată că orice jucător poate fi important în orice moment al campionatului. A profitat de accidentările lui Petre și Lazăr, precum și de suspendarea lui Popescu pentru acest meci, și a făcut-o cum nu se putea mai bine, cu un gol foarte frumos, dar și foarte important.

În al doilea rând, mi-a plăcut foarte mult cum am abordat jocul. Nu ne-am hazardat nici un moment, am controlat balonul în permanență, am știut când să pasăm înapoi și când să jucăm cu minge lungă, am știut cum să ne acoperim greșelile (inevitabile dată fiind valoarea jucătorilor), și am jucat sus, am pus presiune. Iar faptul că oaspeții nu au avut nici o ocazie nu e doar din cauză că au venit doar să se apere, ci și pentru că nu i-am lăsat să atace. Jocul e în continuă creștere, echipa se omogenizează și asta se vede în relațiile de joc. În condițiile date, zic că ar trebui să începem să ne pregătim pentru liga întâi. În curând vom vedea dacă m-am hazardat sau nu.

ACS Poli: Smaranda (5,5) - Neagu (5,5), Scutaru (5,5), Cânu (6), Belu (5,5) - Boldea (6), Poparadu (6), Trandu (7), Keita (6) - Henrique (6), Bărbuț (6,5)

Schimbări:

Rody pentru Henrique (min 81)
Bălace pentru Trandu (min 90)

1 noiembrie 2014

ACS Poli - FC Olt 3:0 (2:0)

N-au fost mulți cu chef de fotbal într-o zi a morților cam friguroasă, într-un weekend electoral, și cu un fundal sonor asigurat de scârțâitul pneurilor pe platoul de lângă stadion. Dar Poli nu doar că și-a făcut treaba, dar a făcut-o cu stil, într-un meci în care toată echipa a jucat foarte bine.

Meciul a început mai lent și părea că ne va fi cam greu să trecem de apărarea bine organizată a oltenilor. Prima ocazie apare în minutul 12, când Pedro Henrique croșetează niște adversari și îl deschide pe Boldea pe stânga, care centrează în careu pentru Keita. Acesta trimite însă pe lângă dintr-o poziție bună. Peste alte 12 minute Bărbuț pătrunde din dreapta pe la vreo 20 de metri de poartă, dar fundașii adverși nu îl lasă nici să pătrundă, nici nu îi oferă opțiuni de pasă. Astfel că tânărul atacant își încearcă șansa și șutează, puțin peste însă.

Această fază anunța și deschiderea golului, căci la faza următoare, același Bărbuț pătrunde tot din dreapta, dar aproape de linia de fund, centrează tare pe jos în fața porții, iar Pedro Henrique din mijlocul apărării deviază în poartă. Această slăbiciune a apărării a spulberat practic ideea unei echipe bine organizate, căci pentru tot restul meciului oltenii au arătat a echipă în degringoladă, în luptă cu propria condiție pentru evitarea retrogradării.

A urmat o perioadă bună pentru noi, de descătușare, cu mai multe acțiuni periculoase. Ocaziile mari însă n-au mai apărut decât pe finalul reprizei, în ultimele 5 minute. Poparadu a dat primul semnal cu un șut pe lângă, după o așezare cu pieptul a lui Boldea. Apoi, după un corner mingea sare în diagonală spre colțul careului, de unde Scutaru (sau Boldea după alte relatări) trimite din vole, dar Nuno Claro e pe fază și respinge de sub bară. Popescu își încearcă norocul cu un șut în diagonală de la distanță, dar fără șansă în fața portughezului, pentru ca apoi să marcheze chiar la ultima fază a reprizei. Keita execută o liberă din lateral foarte aproape de careu și surprinde complet apărarea adversă cu o pasă pe jos pe la punctul de 11 metri, de unde Popescu șutează tare în poartă.

Reluarea meciului aduce și prima ocazie a oaspeților, un șut de la distanță, destul de slab, dar care putea să-i pună probleme lui Smaranda la reținerea balonului. Nu trec decât 5 minute până înscriem din nou. Tot la o fază fixă, tot Keita, din diagonală, tot pe jos, iar apărarea slătinenilor este din nou surprinsă. Mingea îl găsește pe Cânu care trimite în poartă.

Victoria era practic asigurată, astfel că restul de 40 de minute au fost un galop de sănătate. Fundașii laterali urcă și ei mai sus, pasele curg, iar Henrique încearcă o fază personală pe stânga, trece de toți fundașii și dintr-un unghi foarte mic încearcă să paseze, dar Nuno Claro e pe fază. Intrarea lui Rody a mai animat puțin meciul, pentru câteva minute. Mai întâi, acesta trece de doi adversari în viteză, ajunge în careu unde este blocat de un fundaș, dar arbitrul consideră simulare. Apoi, capverdianul colaborează cu Keita într-o serie de combinații frumoase, dar ultima pasă e un pic cam lungă, iar Rody nu reușește decât să trimită pe lângă. Morariju urcă și el mai sus și îl încearcă pe Nuno Claro cu un șut bun. Au și oltenii șansa lor de a înscrie la o ieșire cam hazardată a lui Smaranda la un corner, dar Boldea îl salvează respingând de pe linia porții. În fine, după o perioadă mai calmă, apar din nou ocaziile, tot pe final de repriză, cu același Rody în centrul atenției, acesta putând înscrie cu capul, dar mingea trece pe lângă.

Concluziile sunt puține, echipa continuă seria excelentă de victorii, jocul sclipește și, cea mai importantă, suntem pe primul loc la finalul turului! Dar campionatul e încă lung și trebuie să menținem acest ritm.

ACS Poli: Smaranda (5,5) - Morariju (6), Scutaru (6), Cânu (6,5), Bălace (5,5) - Boldea (6,5), Poparadu (6), Popescu (7), Keita (6,5) - Henrique (7), Bărbuț (6,5)

Schimbări:

Rody (6) pentru Henrique (min 67)
Trandu (5,5) pentru Poparadu (min 69)
Kneeshaw pentru Keita (min 82)

25 octombrie 2014

ASU Poli - Unirea Sânnicolau Mare 3:0 (0:0)

N-a fost o zi prea frumoasă pentru fotbal, din cauza frigului ce anunță iarna, dar nici pentru mine, căci în ultimul moment nu am mai putut pleca să vizionez meciul de la Pâncota, iar meciul de pe Știința nu l-am putut urmări în întregime. Am văzut, totuși, atât cât a trebuit.

Înainte de a trece la cronica propriu-zisă, vă rog (pentru ultima dată), dacă nu ați făcut-o încă, să completați acest sondaj ce ne va ajuta să îmbunătățim conținutul și aspectul site-ului. Durează cel mult 5 minute. Mulțumim!

Meciul a fost dominat de Poli, dar oaspeții au avut un cuvânt greu de spus, practicând un joc destul de dur, un pic peste limita regulamentului, prin care au încercat să distrugă acțiunile alb-violeților și să profite de eventualele greșeli și contraatacuri. Deși s-a jucat mai mult în terenul Unirii, debutul de meci nu a adus mari ocazii. Apoi a urmat o perioadă cu mai multe faulturi și întreruperi, medicii fiind nevoiți în mai multe rânduri să intre pe teren. Iorgovan și Ghinescu au primele mari ocazii pe la primul sfert de oră, dar sunt blocați fie de portar, fie de fundașii adverși. Cei din Sânnicolau profită apoi de unele momente în care jocul este întrerupt, iar Poli avea jucători pe marginea terenului, și, printr-un pressing la mijlocul terenului, reușesc câteva contraatacuri foarte periculoase. Filimon, în special, pierde cu prea mare ușurință câteva mingi la mijlocul terenului. La una din aceste faze, Unirea a fost foarte aproape de a deschide scorul, când în urma unei acțiuni rapide pe stânga, un atacant primește o minge în mijlocul careului, dar lovește greșit balonul și trimite incredibil pe lângă poartă.

Poli încearcă să se răzbune în minutele ce urmează. Mai întâi Ghinescu se luptă exemplar pentru o minge, centrează pentru Iorgovan în fața porții, dar acesta nu se poziționează corect și comite fault la portar. Apoi Filimon ia fața unui fundaș în mijlocul careului și șutează, dar portarul respinge în corner. Jocul pierde din ritm din nou, dar Poli continuă să aibă incursiuni periculoase în careul adversarilor, însă finalizările sunt slabe în intensitate, astfel că lovitura de cap a lui Gălan și șutul lui Iorgovan sunt prinse ușor de portar.

La pauză Codrea face o schimbare extrem de bună, trimițându-l în teren pe Vucea în locul lui Iorgovan. Acesta a intrat foarte proaspăt în joc, și chiar la prima fază, la nici două minute de la reluare, preia o minge pe dreapta, trece în viteză de adversar și trimite o centrare excelentă, fructificată cu capul de Ionaș din mijlocul careului.

Din păcate am fost nevoit să plec, dar, după cum spuneam, se pare că după acest moment de descătușare, Poli și-a adjudecat ușor victoria, marcând de încă două ori. Tot Ionaș a înscris în minutul 60, după ce o minge i-a revenit din transversală. Golul 3 a fost realizat de două rezerve, Rus înscriind după o pasă a lui Tulcan.

Astfel, Poli trece de o adversară incomodă și se menține la distanță de următoarele două clasate, care se vor întâlni mâine în meci direct.

Poli: Rogojină - Taub, Gavriluță, Gălan, Feraru - Ghinescu, Naidin, Filimon, Ilie - Ionaș, Iorgovan

Schimbări:

Vucea pentru Iorgovan (min 46)
Popoviciu pentru Filimon (min 66)
Tulcan pentru Ilie (min 70)
Rus pentru Ionaș (min 75)

Şoimii Pâncota - ACS Poli 0:1 (0:1)

Am ieşit din cercul magicei cifre trei, dar merge bine şi această a patra victorie consecutivă, obţinută în deplasarea mereu dificilă de la Pâncota. Nu a fost destul pentru a trece pe primul loc, căci şi Reşiţa s-a impus la Caransebeş, însă a fost deosebit de important să menţinem ritmul pozitiv, să stăm aproape. Din păcate am fost absenţi de la acest meci, astfel că ne rezumăm la cele citite şi auzite de la martorii oculari.

Prima repriză a început cu gazdele dominând uşor ostilităţile, înainte ca Poli să aibă cea dintâi ocazie de gol în minutul 15, când Popescu l-a lansat pe Henrique, a cărui şut a fost respins de portarul advers. Cânu a trimis defectuos cu capul o centrare a lui Eduardo, înainte ca brazilianul să fie înlocuit cu Popovici în minutul 22. Acesta a avut o mare şansă de a deschide scorul când lovitura sa de cap a lovit bara, după care Henrique a mai avut un şut respins şi Cânu a a trimis încă o minge pe lângă la un corner. Conform cu realitatea din teren, în minutul 38 s-a arătat şi deschiderea scorului, noul golgheter al Politehnicii, Henrique, evidenţiindu-se cu o acţiune proprie după o recuperare şi o pasă ale lui Boldea, au urmat două fente de şut ale vârfului nostru şi finalizarea cu gol din interiorul careului. Brazilianul a ieşit în evidenţă şi la ultima fază a reprizei, în celălalt careu însă, fiind aproape de autogol, doar intervenţia lui Neagu protejând avantajul nostru pe tabelă.

Repriza secundă a fost una stearpă, dat fiind şi terenul foarte greu de la Pâncota. S-au remarcat doar o serie de galbene, majoritatea în contul gazdelor, care au expediat primul lor şut pe poartă al mitanului doar în minutul 80, după care lucrurile s-au mai animat niţel. Desprinderea putea avea loc în minutul 84, atunci când Henrique l-a testat din nou pe Irimia, mingea a ajuns la Bărbuţ, a cărui lob a ocolit poarta adversă. Gazdele au forţat în minutele finale, Smaranda fiind la post în minutul 88, prinzând o minge de pe linia porţii, înainte ca centrarea lui Rody din interiorul careului să fie respinsă de portarul celor de la Şoimii. Ritmul a rămas ridicat până la ultimul fluier, gazdele trecând pe lângă egalare cu un lob peste în minutul 90+2, astfel că rezultatul a rămas neschimbat, consemnând o victorie meritată pentru Poli pe un teren cu multe amintiri triste.

Henrique, Bărbuţ şi Poparadu s-au numărat printre cei lăudaţi pe undele radio, aceştia menţinându-şi cadenţa din etapele precedente. E oarcum interesant că O. Petre nu s-a aflat nici măcar pe bancă, considerându-se probabil că terenul greoi de la vecinii arădeni ar presupune un risc cam mare pentru căpitanul nostru, în continuare doar parţial refăcut. Aş mai remarca apariţia lui Kneeshaw pe bancă, acesta fiind dispărut la echipa secundă de etape bune, deşi nu a avut un debut foarte rău în acest sezon. E drept, n-a fost nici unul foarte bun, iar cum Bărbuţ pare să se fi consacrat în faţă, britanicul are încă multe de dovedit. Locul lui Keita, suspendat, a fost luat în mod bizar de Eduardo, care n-a fost deloc avantajat de teren şi din acest motiv a fost înlocuit, nereuşind astfel să profite de şansa titularizării. Măcar eroarea a fost recunoscută degrabă, dar nu cred că i-a făcut prea mult bine jucătorului.

Suntem la un golaveraj de 10-0 în ultimele patru jocuri, cu Smaranda neînvins de 360 minute - impresionant! N-ar fi rău dacă am putea termina turul în această manieră, fapt care ne-ar garanta poziţia de lider, din moment ce Reşiţa stă etapa viitoare. Adversarii noştri vor fi cei de la FC Olt, învingători astăzi în faţa Olimpiei Satu Mare, cu Nuno Claro integralist de când s-a transferat la echipa din Slatina. Până atunci, ne rămâne doar să spunem:

Bravo Poli!

Poli:  Smaranda – Belu, Cânu, Scutaru, Neagu – Ov. Popescu – Boldea, Poparadu, C. Eduardo – Bărbuț, Henrique

Schimbări:

Popovici pentru Eduardo (min 22)
Trandu pentru Popescu (min 66)
Rody pentru Popovici (min 82)

P.S. Imagini de la meci in debutul emisiunii "In prelungiri" , de la minutul 6.

23 octombrie 2014

Finantarea, politicul si Poli

Nu pot să rămân indiferent la raidurile DNA prin instiutiţiile administrative ale judeţului Timiş şi ale oraşului nostru. Chiar dacă principala temă de discuţie este finanţarea oferită Politehnicii pe perioada domniei lui Marian Iancu, proaspăt condamnat săptămâna trecută pentru ilegalităţile săvârşite în fraudarea statului român, nu este rezonabil să gândim că ACS Poli, cu motorul eminamente politic, este ferită de urmări.

În primul rând, ar fi interesant să ne uităm o clipă la una din principalele cauze pentru care banii trimişi către Poli în mandatul lui Iancu dau probleme aleşilor actuali şi foşti. Se specifică faptul că o parte din aceşti bani a fost folosită pentru a acoperi cheltuieli curente, printre care şi datoriile către stat şi buget. Pentru oricine a urmărit activităţile economice de la club în acea perioadă, acest anunţ nu poate veni ca o surpriză, căci lipsa de lichidităţi de la Poli/FC Timişoara era evidentă. Clubul era susţinut exclusiv prin banii obţinuţi din drepturile TV, subvenţiile locale şi vânzările de jucători. Dacă într-adevăr toţi aceşti bani mergeau către susţinerea clubului, nici nu e un lucru prea rău, exceptând faptul că nu s-au făcut suficiente ajustări organizaţionale pentru a avea vreo şansă de supravieţuire în acele condiţii de austeritate. Elementul decisiv a fost retrogradarea de principiu a Politehnicii, care a demascat degrabă toate acţiunile făcute pentru funcţionarea societăţii.

Întrebarea pe care mi-o pun este cât de ridicat a fost gradul de complicitate între plăţile întreprinse de către conducere-Iancu şi autorităţile locale. Conform aşteptărilor, toată lumea, de la primar la secretar, pare să se ascundă în spatele unui dublu paravan, cel al multiplicităţii decizionale (toată lumea a votat pentru acordarea banilor, care toată lume spune că exista aviz juridic) şi cel al independenţei organizaţionale (clubul a alocat banii activităţilor definite în contract, de ce să credem altceva). Evidenţa unor mari lacune în stabilirea termenilor acelui contract de finanţare, exact ca şi în cazul contractului de asociere pe tema palmaresului, este clară.

Discuţiile se mai învârt în jurul unei alte întrebări, anume de ce a fost considerată legală o finanţare care acuma se pare că a fost mereu ilegală? De ce atâtea instituţii însărcinate cu aplicarea legii, inclusiv Curtea de Conturi care ulterior a evidenţiat fenomenul, s-au aliniat înspre a permite crearea acestui context? Nu văd cum poate fi vorba de altceva decât interes politic, atât în trecut, cât şi în prezent, când Poli-Iancu nu mai are nicio afiliere demografică.

Situaţia economică este, bineînţeles, complicată. În esenţă, autorităţile locale au peste 7 milioane EUR de recuperat de la clubul condus de către Iancu, care nu ştiu dacă a mai capitalzat banii proprii investiţi în club, un aspect important în conturarea derulării mesei credale. Prin bani proprii mă refer la firmele conduse de Iancu, care mai mult ca sigur intră sub sechestrul impus la condamnarea acestuia. Nu ştiu cum cade exact clubul Poli-Iancu la mijlocul acestei ecuaţii, între recuparea banilor din două direcţii, dar afirmaţiile din presă par să ne comunice că oricum ar fi, insolvenţa este un proces de sine stătător, a cărui finalitate va fi ori reorganizarea, ori falimentul societăţii. Greu de crezut că există creditori care pot spera în obţinerea vreunui beneficiu din reoganizare, dar nu cunosc destule detalii cât să mă exprim mai ferm.

Pe lângă asta, avem scadenţa procesului referitor la drepturile de folosinţă pentru nume şi culori, unde miza ar fi 1,5 milioane de EUR per club implicat. Greu de zis ce se va întâmpla aici şi ce repercusiuni va avea. Un verdict în favoarea lui Iancu va fi probabil contestat, în vreme ce un verdict împotriva lui ne va face să ne întrebăm pe unde mai există drepturile de utilizare în discuţie.

Deci în cel mai rău caz, ACS Poli, adică municipalitatea, ar avea de plătit 1,5 milioane EUR către o societate de la care încearcă să recupereze 7 milioane EUR. Pe lângă toate complicaţiile create de finanţarea fără cadru legal şi intervenţia DNA-ului în cazul clubului condus de Iancu, o asemenea lovitura ar avea un impact considerabil asupra credibilităţii şi capacităţii de conducere a acestui club în plan politic, chiar dacă în termeni absoluţi nu ştiu cât ar conta (adică prea mulţi bani oricum nu se vor recupera în urma asocierii cu Iancu). Pentru ASU consecinţele ar fi la fel de grave, în mod evident.

Aşadar, teme de gândire. Precum am mai scris cu ceva vreme în urmă, o maşină politică are nevoie de benzina voturilor. Până la urmă, care e punctul în care ambiţia proprie pentru succes este negată de povara ineficienţei manageriale? Sau de lipsa de susţinere?

18 octombrie 2014

ACS Poli - Olimpia Satu Mare 3:0 (1:0)

Mai rar am văzut o asemenea serie de reuşite pentru Poli, care s-au menţinut prin victoria de astăzi în plasa liderului. Cu un joc convingător şi o conversie destul de bună a şanselor create, graţie trio-ului ofensiv Henrique - Bărbuţ - Boldea, lucrurile au mers ca uns. În plus, e a treia partidă în care nu am primit gol, ceea ce e laudativ pentru compartimentul defensiv. Şi da, în sfârşit putem vorbi cu adevărat de plusuri!

Din păcate, nici eu, nici Andrei nu am putut fi la faţa locului. Dispunem însă de impresiile unui cronicar vizitator astăzi, în persoana unui tovarăş de suferinţe microbistice, Sergiu, care descrie mai jos cursul jocului, precum şi impresiile sale despre evoluţia echipei. Îi mulţumim pentru timpul acordat şi îi dăm drumul:

Încă un 3-0, al treilea consecutiv, iar timișorenii par să-și netezească încet-încet drumul către poziția de lider al clasamentului, deținută încă de Metalul Reșița, care s-a impus cu 2-1 în partida cu Unirea Târlungeni și rămâne cu două puncte deasupra trupei lui Alexa, având însă și un joc mai mult disputat.

La rugămintea prietenului Ștefan, am poposit în această dimineață, după multă vreme, pe marele (și bătrânul) oval al orașului. Deși nu eram la curent cu situația echipei din acest sezon, un scurt brief cu o zi înainte mi-a făcut o idee despre formația de pe Bega și lupta pentru promovare din Seria 2 a ligii secunde.

Trecând peste tristețea unei arene dezolant de goale, aproximativ 800 de spectatori asistând pe viu la disputa din teren, primul lucru pe care l-am remarcat la ai noștri a fost jocul mai ofensiv și, în general, mult mai pozitiv decât ceea ce văzusem, pe sărite, în ultimii ani. Un gând bun, în acest sens, pentru fostul „cinciar” al Politehnicii.

Poli s-a instalat încă de la început în jumătatea adversă, iar Henrique declanșa pentru întâia oară alarma în careul oaspeților în minutul 6, atunci când, după o acțiune în viteză purtată pe partea stângă, șuta puternic, din careu, în plasa laterală. Golul avea să vină 11 minute mai târziu, când Boldea, după o combinație cu Bărbuț, dribla scurt un adversar și șuta la colțul lung. Fără speranțe pentru goalkeeper-ul Anca-Trip, 1-0 pentru bănățeni.

Repriza a continuat cu gazdele în ofensivă, fără ocazii de poartă prea mari însă. Au fost totuși câteva momente frumoase, acțiuni colective reușite ale amfitrionilor, din păcate fără finalitate pe tabela de scor. De cealaltă parte, oaspeții nu au contat deloc cu excepția a două cornere executate periculos și rezolvate de experimentatul Cânu.

Al doilea mitan a fost început cum nu se putea mai bine, iar Henrique, cu siguranță cel mai spectaculos jucător de pe gazon, a trecut printre doi jucători la marginea careului sătmărean și a trimis plasat, imparabil, spre poarta lui Anca-Trip, dublând avantajul nostru.  Era doar minutul 47 și cele trei puncte păreau ca și adjudecate, mai ales datorită replicii extrem de palide a echipei pregătite de Cosmin Bodea, cel care a fost contestat pe întreaga durata a partidei de către suporterii Olimpiei prezenți la stadion.

Scorul final a fost stabilit în minutul 69, Bărbuț finalizând simplu, din câțiva metri, o pasă excelentă venită de la Pedro Henrique. „Oli”, neputincioasă în duelul de astăzi, n-a reușit să pună în pericol poarta lui Smaranda decât la o minge repsinsă de Cânu într-un adversar, care a ajuns fortuit la Feier, în careul timișorean, acesta finalizând dezamăgitor.

Una peste alta, un joc bun prestat de băieți, un rezultat pe măsură, iar, în ritmul acesta, șefia clasamentului ar trebui să ne revină cât de curând - chiar dacă mai e mult până departe.

Bravo Poli!

Poli: Smaranda (6) - Belu (6), Scutaru (5,5), Cânu (6), Neagu (5,5) - Keita (6), Popescu (6), Poparadu (5,5) - Boldea (6,5)- Bărbuț (6,5), Henrique (7)

Schimbări:

O. Petre pentru Keita (min 70)
Popovici pentru Bărbuț (min 76)
Duarte pentru Henrique (min 78)

P.S. Dacă înca nu aţi completat-o, intraţi aici şi daţi-vă cu părerea despre Cronica Violetă!

15 octombrie 2014

Fortuna Câmpina - ACS Poli 0:3 (0:1)

ACS Poli a trecut cu bine de un obstacol important în lupta pentru promovare, invingând la Câmpina o rivală cu ambiţii mari. Mare a fost şi diferenţa pe tabelă între cele două echipe, graţie unei eficacităţi neobişnuite a jucătorilor noştri, care au continuat seria începută etapa trecută, reuşind să înscrie de trei ori în poarta adversă. Din păcate nu am putut viziona această partidă, astfel că sperăm ca rezultatele bune să continue şi etapa viitoare, când vom întâlni pe Olimpia Satu Mare, acasă, pe Dan Păltinişanu.

Un mic intermezzo înainte să trecem la cronică: avem rugămintea să vizitaţi şi să completaţi această evaluare pentru Cronica Violetă, care să ne ajute să inţelegem care sunt lucrurile bune, care sunt lucrurile mai puţin bune şi care sunt lucrurile care lipsesc din mica noastră întreprindere alb-violetă. Nu sunt decât zece rubrici, deci ar trebui sa dureze maxim zece minute.


Jocul a început perfect pentru noi: în minutul 2, o pasă greşită in spate a fost interceptată de Henrique şi acesta a tras plasat de la 12 m, deschizând scorul. Gazdele au controlat oarecum jocul în minutele care au urmat, dar fără mari momente de emoţie. Prima şansă a celor da la Câmpina s-a arătat în minutul 23, când Smaranda a respins un şut de la distanţă, ca apoi mingea să fie trimisa alaturi. Portarul nostru a reţinut un şut pe poartă in minutul 28, ca apoi gazdele să mai trimită o dată pe lângă în minutul 40. Finalul reprizei era să se asemene cu debutul ei, Bărbuţ nereuşind să fructifice o şansă bună, mingea ocolind poarta adversă.

Smaranda a mai avut o intervenţie utilă în minutul 52, înainte ca Poli să-şi asume un avantaj mai clar pe tabelă. Era minutul 58 când Bărbuţ a condus o acţiune pe contră, a şutat, portarul a parat, însă mingea a revenit jucătorului nostru şi acesta a înscris. La nici zece minute, Bărbuţ şi-a trecut în cont dubla, găsindu-se la capătul unei centrări venite de pe stânga, de la Neagu, pe care a fructificat-o. A mai urmat un şut respins trimis de Popescu în minutul 89 şi cam atât a fost!

Poate că e prea devreme să ne pronunţăm, dar se pare că Alexa a reuşit să cristalizeze o formulă ofensivă care funcţionează destul de bine, alăturându-i pe Henrique şi Bărbuţ în faţă, un duo care se completează în mod evident ca abilitate fizică, dar mai important e că par să o facă şi ca rol în joc. Mai mult, două victorii clare obţinute în decurs de nici cinci zile reprezintă o premieră în sine pentru această nouă generaţie de alb-violeţi. În condiţiile în care liderul Metalul Reşiţa a fost învins clar la Olt, şi are o partidă in plus disputată faţă de Poli, lucrurile au luat rapid o turnură mult mai pozitivă decât am fi putut spera în urma înfrangerii din Valea Domanului.

Aşadar, bravo Poli!

Poli: Smaranda - Belu, Cânu, Scutaru, Neagu - Poparadu - Keita, Popescu, Boldea - Bărbuţ, Henrique

Schimbări:

Popovici pentru Henrique (min 68)
Nanu pentru Barbut (min 77)
O. Petre pentru Keita (min 86)

10 octombrie 2014

ACS Poli - FC Bihor 3:0 (1:0)

Era cazul să avem și noi parte de o astfel de victorie, destul de lejeră, dar în compania unei formații foarte slabe. Ca și cu Caransebeșul am jucat ofensiv, cu doi atacanți complementari - Bărbuț și Henrique, dar am și ratat multe ocazii, jocul fiind destul de haotic. Din fericire, nu am mai greșit și nu am fost egalați, ba chiar am reușit să câștigăm cu un avantaj liniștitor.

În contrast cu sezoanele precedente, am jucat fără extreme, acest rol fiind realizat mai mult de Belu și Neagu, mai ales primul urcând des în atac. Acolo s-a aflat și în minutul 19, când a deschis scorul, în urma unei lovituri libere venită după mai multe acțiuni periculoase. Lazăr a centrat, mingea a trecut de jucătorii care au sărit la cap, iar Belu a reluat din vole, plasat, pe lângă portar, ajungând astfel la 3 goluri în acest sezon, fiind golgheterul echipei.

Spuneam că jocul a fost cam haotic, și asta pentru că deși am greșit adesea, adversarii au fost atât de slabi încât ne-au permis să rămânem în atac și ne-am creat câteva ocazii foarte periculoase în decurs de 5 minute. În urma unei faze prelungite, o minge săltată peste fundași e urmărită de Henrique, care rămâne singur cu portarul și, din toate posibilitățile de șut, o reușește doar pe cea care îl nimerește pe portar. Acesta nu reține din prima, dar în cele din urmă se dictează lovitură liberă indirectă pentru că arbitrul consideră că a fost o pasă de la un coechipier. Mingea este mișcată pentru tupeistul Belu care, cu toată echipa adversă în față, nu reușește decât să-l nimerească pe portar. Tot Henrique este la capătul unei centrări din corner al lui Lazăr. Acesta preia în 6 metri și trimite în poartă, dar golul este anulat pentru henț.

După aceasta jocul începe să piardă din ritm și datorită deselor faulturi, apărute mai mult din neputință decât din agresivitate. Până la pauză mai avem totuși o mare ocazie, din nou în urma unui corner executat de Lazăr. Henrique deviază cu capul și, din nou Belu reia din vole, dar de data aceasta mult peste.

Cu doar un gol avans, trebuia neapărat să înscriem în repriza a doua, ca să nu repetăm greșelile din trecut. Și în primul sfert de oră s-a simțit un oarecare trac, pentru că nu am avut prea mari șanse de gol. În schimb, oaspeții beneficiază de o lovitură liberă periculoasă, dar de la oareșce distanță de poartă. Este executată foarte bine, peste zid și aproape de vinclu, dar Smaranda se întinde și reușește o paradă spectaculoasă care ne salvează într-un moment foarte important. Parcă această ocazie ne descătușează, căci la faza următoare reușim să majorăm scorul. Henrique preia mingea la mijloc, întoarce doi adversari și, deși nu părea să aibă o continuare, Bărbuț aleargă în partea opusă trăgând după el ceilalți 3 fundași rămași. Brazilianul profită de culoarul creat, pătrunde în careu și înscrie pe lângă portar. Un gol de toată frumusețea, care fac uitate toate impreciziile și ratările monumentale ale lui Henrique de până acum.

La adăpostul acestui avantaj, ne relaxăm și mie nu îmi mai rămâne decât să mai menționez încă trei faze, care i-au avut în prim plan pe Bărbuț și pe Popovici care a intrat în locul lui Henrique. Mai întâi Bărbuț este lansat pe banda dreaptă, își depășește în viteză adversarul direct, apoi pătrunde din lateral în careu, unde îl aștepta Popovici în fața porții. Dar acesta nu se mișcă și este rapid blocat de către fundași, astfel că Bărbuț alege varianta șutului pe colțul scurt, dar portarul nu se lasă păcălit. Popovici se revanșează și, scăpat singur la o lansare în lungime, este blocat prin fault de către portar. Arbitrul așteaptă să vadă dacă mingea ajunge în poartă, aceasta este respinsă în cele din urmă de un fundaș, astfel că se acordă penalty iar portarul este eliminat. Popovici execută foarte bine și duce scorul la 3-0. În fine, și Bărbuț scapă singur, dar este întâmpinat și blocat de către fundașul ce a luat locul portarului.

Cred totuși că această victorie nu reflectă prea bine potențialul echipei în confruntarea cu echipele mai puternice, cum ar fi Poiana Câmpina cu care jucăm chiar miercurea aceasta. Ca și până acum, au fost destule imprecizii inviduale și neînțelegeri. Se simte în continuare lipsa unui jucător cu experiență în teren, dar pe de altă parte trebuie remarcat aportul tinerilor și foarte tinerilor ce au intrat azi în teren. Dragomir, care încă nu a împlinit 16 ani, a debutat ca titular în campionat și a jucat bine. La fel a făcut-o și Bocșan care a trebuit să-l înlocuiască pe Cânu, iar Bărbuț este deja o certitudine și mă bucur că e constant în formă bună. În schimb de la Scutaru am așteptări mai mari, dar nu îmi oferă încrederea pe care ar trebui să mi-o ofere. A revenit și Lazăr în echipă, dar atitudinea sa încă lasă de dorit. Noroc cu centrările bune pe care le oferă. La polul opus e Keita, care muncește foarte mult, joacă și în atac și la recuperare și îl vezi pe tot terenul.

Sper că după acest meci vom juca cu încredere și moralul ridicat în meciul cu Poiana Câmpina, care va fi foarte dificil.

Smaranda (6,5) - Belu (6,5), Scutaru (5,5), Bocșan (5,5), Neagu (6) - Keita (6), Popescu (5,5), Lazăr (6), Dragomir (5,5) - Bărbuț (6,5), Henrique (6,5)

Schimbări:

Poparadu (5,5) pentru Dragomir (min 53)
Popovici (6) pentru Henrique (min 63)
Boldea pentru Lazăr (min 72)


4 octombrie 2014

ASU Poli - Pobeda 2:0 (1:0)

Poli a reușit să se mențină la 3 puncte în fruntea clasamentului după ce astăzi a reușit victoria într-un dificil meci cu bulgarii de la Pobeda Dudeștii Vechi. Violeții se aflau sub presiune, căci Ripensia tocmai câștigase meciul de dimineață, egalându-i în clasament. În plus, Pobeda i-a încurcat serios sezonul trecut, scoțând egal și în tur și în retur. Iar stilul mai bărbătesc și mai arțăgos al acestora avea să facă victoria cu atât mai greu de obținut.

Dar presiunea s-a spulberat extrem de repede, în chiar primul minut, când mingea centrată în careu a sărit la Vucea, care a deschis scorul. Poli s-a instalat autoritar la cârma jocului și, grație mijlocului format din Vucea, Ghinescu, Naidin și Filimon, au mai urcat câteva mingi periculoase aproape de careul advers, dar, din păcate, fără a se crea ocazii remarcabile. Apoi, pe la mijlocul reprizei, Codrea a aplicat manevra pe care cred că vrea să o breveteze, de a schimba extremele între ele. Și, la fel ca în precedentele dăți, ocaziile au încetat să mai apară. E drept că și jocul a început să se sacadeze datorită faulturilor. Din fericire n-a fost nimic în afara regulamentului, doar un joc mai bărbătesc și nici nu s-au iscat certuri între jucători.

Abia pe finalul reprizei jucătorii în violet s-au trezit din amorțire și au reușit să-și treacă în cont două mari ocazii. Mai întâi Gălan trimite cu capul din careu și mingea trimisă la colțul lung este respinsă in extremis de către un fundaș. Doar un minut mai târziu, o minge lungă excelentă cade chiar între portar și linia de fundași, Iorgovan vine din spate la întâlnire și șutează din vole din poziție ideală, dar mult peste.

Repriza secundă a început bine pentru Poli, prin alte două bune ocazii. În minutul 52 mingea curge frumos pe lățimea terenului, de la Naidin la Filimon, care îi pasează pe culoar lui Ionaș. Acesta intră puțin în unghi și nu găsește traseul spre poartă, șutul său fiind blocat de portar. Filimon a fost implicat și în următoarea fază, când primește mingea în partea stângă și șutează foarte bine pe colțul scurt chiar lângă bară, dar portarul salvează din nou.

În minutul 58 glonțul a trecut pe la urechile jucătorilor lui Codrea, sub forma unui șut puțin lobat, care l-a depășit pe portarul Rogojină, dar a lovit transversala. De menționat că Burtic a absentat motivat, asăzi fiind ziua fericită a nunții sale. Înlocuitorul său s-a descurat foarte bine. Trecând cu bine și noroc de acest moment, Poli a reușit să dea lovitura finală, premeditată de două fapte importante ale lui Codrea. Prima a fost când i-a spus lui Ghinescu să încerce să tragă mai mult la poartă, chiar de e pe piciorul mai deficitar. Acesta s-a conformat și imediat și-a trecut în cont două ocazii bune. A doua decizie a fost schimbarea lui Vucea - care cred că obosise - cu Popoviciu, acesta din urmă având un bun aport ofensiv. În fine, golul de 2-0 a venit în minutul 75 când Ghinescu a pătruns în careu alături de Iorgovan, al cărui șut este blocat. Mingea ajunge la Ghinescu și, de lângă un fundaș, șutează printre picioarele portarului.

Astfel s-a scris istoria unui meci destul de palpitant, în care Poli și-a luat revanșa în fața Pobedei și a rămas liderul clasamentului.

Poli: Rogojină - Feraru, Gălan, Gavriluță, Taub – Vucea, Naidin, Filimon, Ghinescu – Ionaș, Iorgovan.

Schimbări:

Popoviciu pentru Vucea (min 63)
Rus pentru Ionaș (min 74)
Făgețan pentru Ghinescu (min 78)
Codrea pentru Filimon (min 84)

Amical: ACS Poli - FC Hunedoara 5:0 (1:0)

Amicalul acestei etape stătătoare ni i-a prezentat pe vecinii noştri hunedoreni, care evoluează în liga a 3-a. Acolo ocupă primul loc, alături de alte două formaţii. Poli şi-a tranşat partida pe final, reuşind să înscrie de patru ori în ultimele zece minute, deci e greu de spus cât de reprezentativ este acest rezultat.
Din păcate nu am putut fi prezent la faţa locului, deci va trebui să mă rezum la informaţiile din domeniul public. Aşadar, scorul a fost deschis de Neagu în minutul 22, cu un şut centrare, ca începând cu minutul 81, la o cadenţă de trei minute, Kneeshaw, Popovici, Rody (assist Popovici) şi Cânu să marcheze pentru rezultatul final.

Primul unsprezece i-a prezentat pe Stavric şi Henrique în faţă. Linia de mijloc l-a inclus pe Dragomir şi, mai interesant, Bocşan a fost titular alături de Scutaru în centrul apărării. În condiţiile absenţei lui Cânu, este probabil că aceasta va fi formula pe care Alexa o va folosi şi în meciul de vineri împotriva celor de la FC Bihor.

Aş mai remarca faptul că Lazăr s-a găsit în continuare doar pe banca de rezerve, deşi nu ştiu dacă linia de mijloc va rămâne neschimbată pentru următorul joc oficial. Ar fi bine ca fostul jucător al Viitorului să reintre în graţiile lui Alexa, arătând mai mult din ce-am văzut în primele două runde al sezonului şi mai puţin din ce-am văzut de atunci, fiind un jucător cu experienţă şi destulă calitate.

De pe pagina oficiala, cei care au evoluat astăzi:

Pap, Belu, Bocsan, Scutaru, Neagu, Popescu, Keita, Dragomir, Boldea, Stavric, Pedro Henrique.

Au intrat pe parcurs: Smaranda, Canu, Todorov, Morariju, Popovici, Lazar, Kneeshaw, Nanu, Trandu, Carlos Eduardo, Balace, Poparadu, Rody.

27 septembrie 2014

Metalul Reșița - ACS Poli 2:0 (1:0)

Poli a clacat în derby-ul Banatului, evoluând în termeni respectabili doar 45 de minute. Fără claritate și maturitate în a doua parte a jocului, fotbaliștii noștri n-au mai construit nicio ocazie, trecându-și în cont o înfrângere meritată.

Gazdele au deschis jocul în minutul 3, când șutul de la 25 m, trimis de lângă Cânu, a trecut de puțin alături. Replica noastră, pe fondul unui meci alert, a venit în minutul 13, Henrique reușind să obțină o liberă centrală, pe care tot el a executat-o, mingea lovind bara transversală. Pap a fost nevoit să intervină la faza următoare, la un șut din interiorul careului nostru, înainte ca un conflict la centrul terenului să domolească elanul fotbalicesc. Pe fondul unui joc mai puțin intens, reșițenii au beneficiat de o lovitură de colț în minutul 26, la care Belu se jură că n-a atins mingea, și din faza care a urmat, Ciucă a urcat liber în careu și a marcat din 9 metri. Cea mai mare oportunitate pentru egalare s-a arătat cinci minute mai târziu, Henrique intrând în careu din poziție laterală, de unde i-a pus mingea pe șut lui Keita, care a tras tare, însă pe centru, permițându-i astfel lui Zimmermann să intervină. Repriza s-a cam încheiat cu un galben acordat ușor lui Bărbuț pentru o simulare în careu, și din păcate aceasta a fost și ultima acțiune interesantă de gol pentru noi.

Cu Szekely introdus în locul lui Eduardo, Poli a părut lipsită de vlagă la reluare. Chiar și așa, n-am jucat chiar cu două vârfuri, Henrique fiind mult mai retras. În minutul 55 reșițenii au trecut pe lângă majorarea scorului, Pap ieșind sub o minge centrată, care a fost trimisa paralel cu linia porții, din unghi, acțiunea fiind finalizată cu un șut în plasa laterală. N-am mai avut același noroc în minutul 65, când Buhăescu a recepționat o minge în careu, Scutaru, a cărui erori par mai mereu penalizate cu gol, a alunecat, și jucătorul gazdelor a finalizat la colțul lung, fără șanse pentru Pap. Singura replică a Politehnicii a plecat din centrarea lui Bărbuț, la care Nanu n-a putut ajunge. În rest, o apatie de neînțeles a dominat prestația jucătorilor noștri, încoronată cu eliminarea lui Cânu în ultimul minut cu un al doilea galben când acesta și-a împins un adverasar care trăgea de timp. Nu de asta aveam nevoie, cu atât mai puțin de la unul din liderii echipei.

Probabil că scaunul lui Alexa se încălzește. Problema pe care mi-o pun este cum de jucătorii au ieșit fără convingere de la cabine, în urma unei prime reprize echilibrate, înclinată doar de precizia la finalizare. Intrarea lui Szekely a fost falimentară, ceea ce nu a ajutat, însă simplul fapt că nu am beneficiat nici măcar de faze fixe din preajma careului advers în repriza secundă, denotă că ceva mai complicat s-a întamplat în unsprezecele nostru.

Neagu și Henrique au fost cei mai utili jucători, chiar de brazilianul a părut cam pierdut în poziția de vârf retras. În rest, mediocritatea a domnit, cu minusuri mai mari la Cânu, inexact și prea puțin matur, și Szekely, moartea inspirației ofensive, respectiv mici plusuri pentru Keita și Bărbuț. E clar că terenul greu a fost la limita practicabilului, dar nici asta nu explică atiudinea jucătorilor sau greșeala de marcaj de la primul gol.

Avem acum două săptămâni de contemplare și analiză. E esențial s-o facem cu cap.

Poli: Pap (5,5) - Belu (5), Scutaru (4,5), Cânu (4,5), Neagu (6) - Popescu (5,5), Poparadu (5,5) - Bărbuț (5,5), Keita (5,5), Eduardo (5) - Henrique (6)

Schimbări:

Szekely (4,5) pentru Eduardo (min 45)
Trandu (5) pentru Poparadu (min 60)
Nanu pentru Keita (min 68)

25 septembrie 2014

Preludiul unui derby de Banat

Poli întâlnește sâmbătă, de la ora 11, pe Metalul Reșița în runda a cincea a ligii secunde de fotbal, seria a II-a. Sau, la fel de corect, Poli întâlnește liderul poimâine - sau Poli întâlnește unul din principalii rivali la promovare. Oricum ar fi, meciul care urmează este un al treilea test pentru tânăra echipă a Politehnicii.

Și până acuma meciurile limită sau cu contracandidați cât de cât cerți ne-au dat mereu de furcă. Poate e prematur să punem Metalul în aceeași oală, dat fiind că ne aflăm la începutul acestui sezon, însă realitatea este că o înfrângere ne-ar duce la patru puncte de lider, deloc o poziție confortabilă. La o adică, prin abordarea meciului din deplasarea trecută de la Vâlcea, Poli a reconfirmat că nu a dezvoltat încă un sistem de succes, tactic sau mental, pentru acest tip de partide cu mize ceva mai ridicate. Mai mult, vâlcenii au fost învinși de adversarii noștri de sâmbătă, așa că abordarea partidei va fi esențială pentru șansele noastre de reușită.

Ne-aducem aminte cu amărăciune de diferite contracandidate în meciuri vitale, fie că vorbim de U Cluj, FC Brașov, Oțelul, Corona sau Ceahlăul. Succesul repurtat la Viitorul este singura excepție, căreia nu-i putem atribui mai mult de un statut de întâmplare, judecând în context. Jocul temător și defensiv, axat pe contraatac în termeni mai eufemistici, n-a funcționat prea bine anul trecut și momentan ne-a adus o victorie și o înfrângere în acest sezon. Da, cu o abilitate ridicată la fazele fixe și o viteză de dezvoltare a acțiunilor de contră, un nivel bun de execuție la finalizare, împreună cu un joc defensiv compact, are sens să încerci această abordare, chiar indiferent de adversar. Dar nu cred că dispunem pe deplin de niciunul dintre elemente enumerate, deci momentan aș considera mai degrabă că această tactică ar trebui aplicată doar în lipsă de alternative. Ca să nu mai spun că precondiția pentru un joc reușit pe contre e să îți arăți inițial superioritatea cu un joc mai deschis, care să ducă la deschiderea scorului.

La o adică, ce diferență există între riscul de a părea puțin ridicol la finalul unui meci în care ai ratat cinci ocazii mari și ai pierdut față de un meci în care te-ai apărat nouăzeci de minute și ai fost învins dintr-un penalty pe final?

A juca defensiv cu contracandidatele din liga secundă este echivalent cu a juca defensiv împotriva Coronei. Și dacă e să dăm crezare celor care conduc clubul, acest lot este peste cel de anul trecut. Pentru confirmare, avem însă nevoie de o altă atitudine și de alte rezultate, dar în primul rând avem nevoie de o încredere în sine, neînrudită cu aroganța care duce la complezență. Această încredere pentru meciurile importante, ideea că putem câștiga în deplasare la rivali etalând jocul nostru cel mai bun, se construiește de acuma, adică riscul atacului este un risc pe care merită să ni-l asumăm măcar până înscriem primii. Nu să stăm la cutie un meci întreg în așteptarea unei deschideri fortuite.

19 septembrie 2014

ACS Poli - FC Caransebeş 2:1 (0:0)

Continuăm să ne facem viața grea în această ligă secundă. Astăzi ne-am adăugat în repertoriul ratărilor un penalty expediat peste bară, pe lângă alte șase ocazii foarte bune de a marca. Gol am primit din nou la cam singura fază de poartă a adversarilor, în urma unei greșeli în lanț pornite tocmai de la o lovitură de colț pe care echipa ar fi trebuit s-o gestioneze mai bine. Nu știu cât de puternic este spiritul de echipă, îmi fac griji, însă cel mai important ar fi să mai reducem nivelul de stres sporind eficiența în fața porții, iar piesele vor cădea în loc.

Pedro Henrique, debutant pentru Poli, a fost la miezul mai fiecărei ocazii din primele douăzeci de minute. Acestea au reprezentat și cele mai bune momente pentru echipa noastră, care n-a reușit nici de această dată să-și transforme superioritatea în goluri. Fostul nostru portar, Coca, și-a trecut în cont trei parade în primul sfert de oră: Henrique a trimis puternic din marginea careului în minutul 3, după o combinație cu Bărbuț, mingea fiind respinsă în corner; cinci minute mai târziu, Bărbuț a acționat solo și a tras la poartă din alergare, cu același deznodământ; Cânu a trimis cu capul la cornerul executat de Eduardo, balonul a sărit greoi și Coca a avut timp să-l pareze. Când, în final, Coca n-a mai putut interveni la centrarea lui Bărbuț din dreapta, Henrique a ratat contactul cu mingea, deși avea poarta goală în față! Tot Bărbuț și tot în urma unei acțiuni pe flancul drept a finalizat o fază cu pasă centrală către Lazăr, cam în picioarele mijlocașului nostru, astfel că acesta n-a mai apucat să tragă. Au mai fost vreo trei-patru șuturi de la distanță, Keita - Eduardo - Belu - Popescu, în general prost țintite și prost gândite, care nici n-au prins poarta adversă. Pe final de repriză Henrique a pătruns în careu, a fost oarecum împiedicat în a juca mingea, dar s-a dictat henț pentru atingerea pe care a făcut-o brazilianul din cădere. Greu de zis dacă a fost sau nu.

Repriza secundă, oarecum conform așteptărilor, a fost mai puțin spectaculoasă. Forcingul din prima parte, neaducând rezultate, a întărit încrederea oaspeților și aceștia au mărit numărul paznicilor din preajma lui Bărbuț. Minutul 54 putea aduce desprinderea pentru Poli, când Eduardo a trimis o centrare din lateral stânga și un fundaș advers a fost lovit în braț: penalty. Henrique ar fi vrut să tragă, nici Eduardo nu s-ar fi dat în lături, dar până la urmă Alexandru Lazăr a fost executantul desemnat. N-a fost o mișcare inspirată, căci acesta a trimis mult peste, consolidând astfel o prestație dezamăgitoare. Personal am fost deranjat și de faptul că la schimbarea sa, câteva minute mai târziu, acesta a mers direct la cabine. Potențialul unei contre periculoase s-a conturat în minutul 58, când un jucător caransebeșean a fost prins de puțin în ofsaid, scăpat singur spre poartă în partea stângă a apărării noastre. Poli s-a regrupat cu greu, construcția a suferit, și ocaziile au dispărut. A venit însă minutul 71, când Nanu (cred) s-a bătut pentru un balon în apropierea tușei, a reușit să-l recupereze, i-a pasat lui Poparadu în careu, acesta a fentat un șut și a fost luat pe sus de un adversar. De această dată, în urma unor noi parlamentări, Belu și-a asumat răspunderea executării loviturii de pedeapsă. Nu a fost fără emoții, dar asta doar din cauza precedentului, căci Belu a trimis portarul în cealaltă parte și a plasat mingea în plasă. Desprinderea putea și trebuia să vină în minutul 75, când Henrique a recuperat o minge în dreapta careului, a pătruns aidoma lui Stavric cu Tărlungeni, și exact ca și sârbul a trimis în plasa laterală. Apoi, așa cum e în fotbal, a venit egalarea. Era minutul 84, Popescu a bătut un corner la primul adversar, s-a declanșat o contră, Neagu a ratat intercepția, a revenit totuși alături de adversar, Săulescu, acesta a tras, Pap a respins în lateral, jucătorul Caransebeșului a luptat să țină mingea în teren, s-a mutat în poziție centrală și a trimis din nou la poartă, mingea deviată (?) de Poparadu învingându-l pe portarul nostru. Din fericire, replica noastră a venit imediat. În minutul 86, Bărbuț a luptat pentru un balon în careul advers, a ajuns înaintea portarului, a trimis mingea către Nanu care  cu poarta goală și-a trecut în gol reușita decisivă! Oaspeții au mai încercat câte ceva pe final, cu o fază tensionată în careul nostru după un presupus henț, însă n-au mai putut înscrie a doua oară. Așadar, trei puncte suferinde, câștigate totuși pe merit.

În principiu, în urma acestei victorii rămân cu speranța că vom progresa cât mai curând în faza de finalizare. Nu e rezonabil să ai șase ocazii mari de gol și să ratezi până și din penalty; ți-o cauți cu lumânarea. Precum scriam mai sus, au fost momente în care spiritul echipei a părut în derivă, lipsa maturității lui O. Petre de la mijloc fiind greu de suplinit de Scutaru și Cânu. După ce l-am lăudat considerabil pe Lazăr în primele meciuri și la oricine mă întreba cum arată echipa, încep să mă întreb dacă n-am greșit și dacă acesta nu are o problemă de atitudine, fenomen imaginabil considerând că provine de la o Academie specializată în a produce vedete.

Să ne uităm însă la partea plină a paharului. Bărbuț a făcut un meci ca în zilele lui cele mai bune; Henrique, chiar și greoi, protejează bine mingea, are un șut bunicel, și intră bine în combinații cu coechipierii; Eduardo a arătat finalmente calitățile pentru care a fost adus, fiind, alături de Keita, deschizătorul de drumuri de la mijlocul terenului. Popescu s-a prezentat și el bine, exceptând eroarea premergătoare egalării, în vreme ce apărarea a fost rar pusă la încercare.

Din păcate, e clar că avem o serioasă cauză de îngrijorare: astăzi am primit șapte sau opt galbene, câte unul pentru fiecare jucător din linia de fund, și asta deși oaspeții nu au pus multă presiune. Nu va mai dura mult până ce vom avea găuri de completat în acea zonă, răspunderea căzând probabil pe umerii unor tineri precum Bocșan și Todorov, exceptând situația în care Alexa va alege să-l reprofileze pe O. Petre în acel rol, dacă circumstanțele o permit. Ca să nu mai spunem că singura dublură pentru Belu și Neagu este Bălace, dintre jucătorii cu experiență. Deci, vrând nevrând, probabil că vom avea parte de tot felul de debuturi interesante și forțate în următoarele luni.

Meciul de etapa viitoare va fi unul deosebit de greu, în Valea Domanului. O victorie la Reșița ne-ar pune definitiv pe traiectoria pe care trebuie să ne aflăm. S-o vedem!

Bravo Poli!

Poli: Pap (6) - Belu (6), Scutaru (5,5), Cânu (6), Neagu (5) - Popescu (5,5) - Keita (5,5), Lazăr (4,5), Eduardo (6) - Bărbuț (6,5), Henrique (6)

Schimbări:

Poparadu (6) pentru Lazăr (min 63)
Nanu (6) pentru Eduardo (min 69)
Trandu pentru Keita (min 80)

13 septembrie 2014

CFR Timișoara - ASU Poli 1:4 (1:2)

Cum n-am putut urmări meciul de la Râmnicu Vâlcea decât la radio, în acest timp am asistat și pe viu la derbiul timișorean din liga a patra. E deja al treilea meci al Politehnicii din acest sezon disputat pe stadionul de la gară, de data aceasta fiind considerat în deplasare, dar cu prezența spectatorilor permisă. CFR a aliniat de fapt o garnitură formată în mare din jucători de la LPS „Banatul” din generația 1996-1997. Dar tinerii nu s-au prezentat deloc rău, ba chiar i-au și prins nepregătiți în câteva rânduri pe alb-violeți.

Lovitura a fost dată chiar în primul minut, când ceferiștii au profitat de neatenția în defensivă a oaspeților și au deschis scorul. Poli a preluat totuși frâiele jocului, dar nu s-a omorât cu firea, meciul decurgând într-un ritm relaxat, încheindu-se în cele din urmă cu o victorie fără emoții. Ocaziile au fost astfel ceva mai rare și răsfirate. Golul egalizator al lui Tulcan a căzut în minutul 15, iar Filimon a majorat cu un șut plasat din careu după un alt sfert de oră, în urma unei frumoase pase la întâlnire a lui Ghinescu. Portarul advers a oprit mai multe mingi periculoase și a creat puțin spectacol, căci datorită staturii reduse a fost nevoit să respingă mai mereu din plonjon.

Golul desprinderii s-a lăsat așteptat, lucru ce a făcut să apară o oarecare stare de emoție. Vișinii au ajuns de câteva ori în apropierea careului advers, dar n-au găsit calea spre finalizare. În minutul 67, la un corner executat de Ilie, Iorgovan i-a luat fața celui ce-l marca și a trimis cu capul în poartă. Și, în fine, Gălan închide tabela cu golul 4 în minutul 79.

E a șaptea victorie din șapte posibile pentru Poli, iar campionatul pare ceva mai puțin echilibrat precum părea la început.

Poli: Burtic – Feraru, Gălan, Obrejan, Taub - Naidin, Filimon, Ilie, Ghinescu - Iorgovan, Tulcan.

Schimbări:
Damian pentru Taub (min 71)
Vucea pentru Ilie (min 71)
A. Rus pentru Iorgovan (min 76)
D. Codrea pentru Filimon (min 79)

CSM Râmnicu Vâlcea - ACS Poli 1:0 (0:0)

Se pare că rezultatele proaste se leagă. Chiar dacă n-am putut urmări acest joc, comentariile sunt destul de sumbre, și nu mă refer doar la cele venite via Radio Timișoara, adică acelea tendențioase. Nici pagina de Facebook a clubului nu a trădat un aspect mult diferit al meciului, cu Poli stând la cutie și încercând să surprindă apărarea adversă. N-a fost să fie, și după ce am scăpat de un presupus penalty în minutul 68, n-am mai avut aceeași șansă în minutul 83, când Belu a faultat și vârful gazdelor, Coman, a transformat.

Prima repriză a inclus trei ocazii pentru gazde. Cea dintâi, venită în minutul 9, a constat dintr-un șut respins, apoi în minutul 25 vâlcenii au finalizat un corner cu o minge trimisă în bară, ca în ultima fază a reprizei Pap să pareze un șut puternic trimis de cel ce avea să fie marcatorul unicului gol al zilei. șansele noastre le luăm doar de pe pagina oficială a clubului și ele includ două șuturi de la oareșce distanță, prin Kneeshaw și Belu.
Mitanul secund a părut să fie absolut sterp în ocazii, până la penalty-ul cauzat de fundașul nostru pe final de meci. Replica Politehnicii n-a mai venit, exceptând un șut al aceluiași Belu care a fost prins de portar, astfel că s-a consemnat prima înfrângere a campionatului.

Evident, nu suntem în poziția de a emite prea multe păreri. Remarc doar că primul unsprezece trimis în teren a fost deosebit de defensiv, cu Poparadu - Popescu - Lazăr la mijloc, asemeni jocului de la Mioveni, și în absența lui Stavric în față, nu am putut să facem mare lucru în plan ofensiv. Din păcate, deși ne place s-o credem, Poli nu stăpânește știința contrelor, exceptând mingile lungi aruncate pe Bărbuț sau Kneeshaw - altfel, e greu de crezut că am fi putut traversa 90 minute fără a avea vreo șansă concretă de gol.

Presiunea începe să se acumuleze asupra echipei, care are ceva de demonstrat vineri seară, în compania celor de la Caransebeș. Resurse are, teoretic, dar e cumva ciudat să vezi că cei mai buni jucători de la Pâncota (Keita, Dragomir) s-au găsit pe bancă, în vreme ce gafeurii ultimelor două meciuri (Scutaru, Belu) au fost titulari. Există explicații raționale, însă singurul argument care te ține în primul unsprezece este rezultatul obținut și contribuția la acest rezultat. Cât rezultatele sunt bune, nimeni nu comentează. și când nu mai sunt, nu te mai poți ascunde în spatele lor.

Poli: Pap - Belu, Scutaru, Cânu, Neagu - Poparadu, Popescu - Kneeshaw, Lazăr, Bărbuț - Szekely

Schimbări:

Keita pentru Lazăr (min 65)
Popovici pentru Szekely (min 75)
Boldea pentru Poparadu (min 83)

10 septembrie 2014

O lecție prea dură

E foarte ușor să dăm vina pe Alexa pentru înfrângerea de ieri din cupă. O schimbare ce s-a dovedit fatală: Cânu, care a evoluat perfect până atunci, îndepărtând aproape orice pericol de careul nostru, a fost înlocuit de Scutaru, care a provocat prea ușor un penalty și a greșit la un alt gol.

Dar până la urmă, dacă ne punem în postura antrenorului la momentul respectiv, nu știu câți ar fi dezaprobat schimbarea. Desigur, o parte mai pragmatică (printre care și eu) ar fi considerat că nu e înțelept să schimbi un fundaș central cu ani buni de experiență, care a și evoluat excelent până în acel moment, cu atât mai mult când celălalt fundaș central din teren e un junior. Dar dacă e să gândim rațional, nu cred că i se pare cuiva un mare risc să introduci un jucător care deja a ajuns și el la o vârstă a maturității, într-un meci în care ai avut foarte multe ocazii pe lângă cele 2 goluri, iar adversarul nu te-a jenat decât o dată. Cu atât mai mult cu cât schimbarea era stabilită de dinaintea meciului, astfel că Scutaru ar fi trebuit să fie pregătit atât fizic, cât și mental pentru meci.

Dar ceea ce pe foaie pare fără riscuri, nu e niciodată 100% sigur. Și când e să ai o zi ghinionistă, se întâmplă ce s-a întâmplat ieri. Ironia face că a pățit-o tocmai Alexa care sezonul trecut a fost adesea criticat pentru stilul său prea pragmatic. (de exemplu la meciurile cu Corona și cu Oțelul) Atunci, însă, a fost defensiv când a avut numai de pierdut, pe când acum și-a asumat un oareșice risc în condițiile în care victoria părea asigurată.

E o întâmplare din care se învață, căci numai așa poți progresa și acumula experiență ca antrenor. Din păcate pentru toți, e o lecție prea dură cu consecințe foarte neplăcute: eliminarea prematură din cupă pe deoparte, care afectează clubul și care a nemulțumit (ca să fiu blând) suporterii; apoi, nu e prea fericit modul și momentul înfrângerii, atunci când Alexa avea nevoie să confirme în fața decidenților din cadrul clubului; și nu în ultimul rând, o înfrângere ghinionistă care ascunde mai multe lucruri bune din evoluția echipei, precum faptul că unele dintre rezerve au jucat foarte bine și faptul că Szekely s-a reîmprietenit cu golul.

Mai rău de atât e greu de imaginat, așa că sper că următoarele lecții vor fi mai ușor de digerat.

9 septembrie 2014

CR: Șoimii Pâncota - ACS Poli 3:2 (0:1)

Am avut parte astăzi de o infrângere incredibilă. De la 2:0 în minutul 68, Poli a primit trei goluri, din care două cu om în plus, trecându-și în cont vreo zece șanse excelente de a marca, pe lângă golurile reușite. Vina înfrângerii îi aparține în primul rând lui Alexa, care a ales să-l înlocuiască pe Cânu cu Scutaru, acesta fiind vinovat la cel puțin două din reușitele gazdelor. A fost nevoie de multe ca Poli să nu bată azi și cumva toate s-au aliniat.



Ca să le luăm la rând, în prima repriză am bifat șase ocazii excelente. Prima, în minutul 9, i-a aparținut junelui Dragomir, acesta trimițând din voleu la colțul scurt centrarea lui Morariju, dar fix pe portar. Trei ocazii s-au succedat în preajma minutului 19. Întâi șutul lui Eduardo, pe portar, apoi cornerul executat de brazilian, trimis de Cânu sub bară, apărat de portar și cursa lui Keita, finalizată cu pasă la Stavric, care a tras slab pe centru din câțiva metri. Golul a venit în minutul 38, în urma unei curse de 40m a lui Morariju, a pasat în stânga lui Szekely care a înscris la colțul scurt. Golul doi se putea arăta până la pauză, dacă o altă acțiune a lui Keita nu era irosită de Stavric.

Primul șut al gazdelor la poartă a deschis repriza secundă, înainte ca Szekely să semneze desprinderea cu capul, la un corner bătut de Eduardo. Poli s-a retras puțin ulterior, fără a da însă prea multe ocazii gazdelor. Nu s-a arătat mare lucru, exceptând un șut de la distanță, scos de sub bară de Smaranda. Meciul s-a întors în minutul 68, când Scutaru a comis un fault ușor în careu și gazdele s-au trecut pe tabelă. În minutul 73, gazdele au rămas în zece după un al doilea galben, și Poli ar fi putut tranșa lejer partida la una din următoarele trei faze. Șutul lui Keita de la distanță a fost o primă strigare, ca apoi Popovici să-l găsească liber pe Dragomir în careu, care a finalizat ca la faza din minutul 9, mingea trecând pe lângă. Ultima fază i-a aparținut lui Popovici, care a trecut de portar în marginea careului, însă a trimis slab pe poartă, de unde un fundaș a degajat. Și iată cum s-a întors lumea pe dos în minutul 77, o minge lungă depășindu-i pe Scutaru si Morariju, Smaranda nereușind să acopere prea bine spațiul porții. Lovitura de grație a urmat două minute mai târziu, un corner facilitând marcarea celui de-al treilea gol al gazdelor. Hei-rupul de final al Politehnicii n-a adus nimic, adică în afară de alte ocazii: șut Keita de la 25m, bară; șut Dragomir de la marginea careului, a scos portarul de la vinclu; alt șut Dragomir, puțin pe lângă; șut Lazăr, slab pe centru, și voleu al aceluiași Lazăr puțin pe lângă pentru a închide partida. De necrezut.

Trecând peste înlocuirea lui Cânu, dovedită fatală, remarc improvizarea dureroasă a lui Bălace, din nou pe dreapta, unde lipsa de picior drept îl chinuie serios. Trandu, la închidere, a reconfirmat că nu merită loc de titular, iar Eduardo a contribuit în special la fazele fixe.
Noile apariții, Dragomir și Bocșan, au arătat puțin trac la debut, însă primul în special a convins cu determinarea și maturitatea sa, chiar dacă a ratat două ocazii mari. Szekely și Stavric au fost competenți în atac, asemeni lui Cânu în apărare, care a evoluat fără greșeală. Morariju n-a avut joc rău, dar s-a dovedit nesigur când a contat, în vreme ce altă rezervă, Keita, a fost vedeta zilei. Păcat că degeaba.

Așadar, multă inconștiență la Poli în această după-amiază. Mă îngrijorează mult erorile lui Scutaru, care a pierdut aproape de unul singur acest meci, asemeni altora de sezonul trecut. Durere mare.

Poli: Smaranda (5) - Bălace (5), Cânu (6,5), Bocșan (5,5), Morariju (5,5) - Eduardo (5,5), Dragomir (6), Trandu (5), Keita (6,5) - Stavric (5,5), Szekely (6,5)

Schimbări:
Scutaru (3) pentru Cânu
Popovici (5,5) pentru Stavric
Lazăr pentru Eduardo

5 septembrie 2014

ACS Poli - Unirea Tărlungeni 1:0 (1:0)

Poli și-a făcut viața grea în fața adversarilor de la Tărlungeni, marcând din prima repriză în urma unei faze fixe, însă trecându-și în cont nenumărate ratări din fel și fel de poziții. Astfel, finalul de meci ne-a văzut tremurând pentru cele trei puncte, cu oaspeții în ofensivă, când puteam prea bine să stăm relaxați și să contemplăm confruntarea din Cupă de marți.

Voința noastră de a tranșa partida repede s-a văzut. Prima mare ocazie a venit în minutul 9, când Bărbuț a trecut de un adversar în marginea careului, a centrat central, balonul a poposit în preajma lui Lazăr care a tras puternic și peste. Culmea e că faza plecase tocmai de la fostul jucător al Viitorului. Knesshaw și-a încercat norocul de pe flancul opus în două rânduri, și țin să evidențiez acțiunea din minutul 19, un corner bătut scurt de Lazăr, Kneeshaw face un schimb de pase cu acesta și scapă bine în careu, numai că șutul său trece pe lângă. Același Lazăr s-a evidențiat cu o minge trimisă de la 25 de metri, puțin peste, înainte ca Bălace să-și vadă tirul spre poartă deviat în corner. Golul a sosit în minutul 30, în urma unei libere acordate cam ușor pe flancul drept al atacului nostru. De acolo, Lazăr a centrat, Kneeshaw a rata întâlnirea cu mingea, dar Cânu, bine poziționat, a trimis în poartă. Popescu și-a încercat și el norocul la un corner câteva minute mai târziu, fără a plasa suficient mingea, înainte ca repriza să se încheie cu o ratare deosebită de mare a lui Stavric, care a profitat de alunecarea unui adversar, a pătruns în careu din lateral, șutând până la urmă moale și în plasa laterală, din poziție de unu la unu.

Chinurile la finalizare au continuat după pauză, Bărbuț nereușind să-l lanseze oportun pe Stavric, aflat în poziție ideală pe o contră a lui Poli. Meciul a scăzut în calitate, în special după ce alb-violeții le-au prins de frică oaspeților în urma unei acțiuni în minutul 56, născută dintr-o alunecare în apărarea noastră, faza fiind finalizată din postură de singur cu portarul direct în bară! Arbitrajul a început să devină ușor iritant de aici, după ce oaspeții au scăpat de o eliminare și la noi a început să plouă cu galbene, această fragmentare jucând rolul ei în calitatea ultimei jumătate de oră. În minutul 70 s-a dovedit că nici Szekely nu este mai inspirat ca Stavric, mingea trecându-i printre picioare la o centrare a lui Bărbuț, apoi ocolindu-l la recentrarea lui Kneeshaw de pe celălalt flanc. Englezul ar fi putut face mai bine, cu adversarul său direct aflat la pământ. Cu cinci minute înainte de final, nici Bărbuț nu a știut să profite de o șansă ce s-a ivit la o minge lungă, scăpată de portarul advers, mijlocașul nostru șutând puțin pe lângă din unghi, cu poarta goală, deși avea un coechipier liber în zonă. Baloanele trimise de la distanță de Szekely și Lazăr, ultimul încercând mai multe șuturi fără forță de-a lungul reprizei, nu au pus în pericol poarta adversă, dar în ciuda fazelor fixe de care au beneficiat oaspeții pe final, cam prea aproape de poarta noastră, am ținut de rezultat până la ultimul fluier al centralului.

Așadar, dacă partea plină a paharului este că putem croi multe ocazii, cea mai puțin plină este că le ratăm cu prea mare ușurință. Așa se face că puteam pierde două puncte într-un meci pe care l-am dominat cap coadă, dacă nu aveam șansa acelui șut în bară. Nici Stavric și nici Szekely nu sunt "vulpoii bătrâni" de care am avea nevoie adesea în fața porții, cel din urmă părând în general foarte iritat de-a lungul minutelor petrecute pe gazon. Boldea n-a funcționat prea bine azi, în vreme ce Trandu a părut puțin mai alert după ce a intrat, reușind să-și angajeze colegii din flancuri în câteva rânduri. În apărare, Bălace improvizat pe dreapta s-a descurcat onorabil, asemeni colegilor săi din linia de fund. Poate un plus pentru Neagu, care a muncit mult și în plan ofensiv, pe lângă recuperările reușite în zona sa de teren. Aș mai ține să remarc titularizarea lui Bărbuț, o mutare înțeleaptă și cu folos făcută de către Alexa. Îmi place chiar foarte mult discursul acestuia din urmă.

Mi se par evidente o lipsă de viziune și de cumpătare în fața porții adverse, probleme semnalate și de-a lungul amicalelor disputate în această toamnă. Echipa are forță și pare capabilă să controleze jocul, însă odată cu apropierea finalului de joc și a înșiruirii de ratări, au apărut semne de hazardare și neîncredere care puteau să ne coste. Nu este grav momentan, căci am adunat toate punctele și știm că ne aflăm la început de drum, experiența gestionării unor meciuri precum acesta venind în timp. Dar să nu pierdem asta din vedere.

Bravo Poli!

Poli: Pap (6) - Bălace (5,5), Scutaru (6), Cânu (6,5), Neagu (6) - Popescu (5,5) - Bărbuț (6), Lazăr (6), Boldea (5), Kneeshaw (5,5) - Stavric (5)

Schimbări:

Szekely (5) pentru Stavric (min 55)
Trandu (6) pentru Boldea (min 59)
Popovici pentru Kneeshaw (min 78)

4 septembrie 2014

Cei de pe dinafară

Între timp cred că toată lumea este la curent cu faptul că Poli va disputa mâine prima partidă oficială pe teren propriu din acest sezon, cu începere de la ora 11.

Cauza acestei nefericite circumstanțe este etapa semifinală din Play-off la rugby, între RCM Timișoara și Farul Constanța, meci disputat de la ora 20, tocmai sâmbătă. Din moment ce decizia s-a luat, mă gândesc la nivel politic, căci CJT administrează stadionul, conducerea lui ACS Poli probabil a fost pusă în fața faptului împlinit. Nimeni nu are dreptul să fie teritorial în orașul nostru, cu atât mai puțin un club care în acest moment nu adună decât sute de persoane în jurul lui, dar mă întreb dacă întreaga situația nu este decât un simptom al maladiei stadionului gol. Să explic:

Tocmai acuma, la începutul unui nou drum, ar fi fost mai important ca oricând să se faciliteze suporterilor echipei și celor care apreciază fenomenul fotbalistic să fie prezenți pe Dan Păltinișanu. O parte din problemă stă la adversarii noștri de mâine, care nu au fost dispuși să dispute meciul seara, probabil din considerente logistice, însă tocmai acest fel de probleme ar trebui să-și găsească soluții de cei care drămuiesc bunul mers al lucrurilor la Poli. Întâmplător trăim în România și încasările pe bilete nu reprezintă o avere, căci ce mi-e 5000 RON dacă jucam sâmbătă în fața a vreo mie de spectatori și ce mi-e 1000 RON jucând vineri? Categoria "nici de barem nu-ți ajunge", însă miza nu este una financiară.

Pentru a readuce lumea la stadion, ai nevoie de minim două lucruri: rezultate și un efort susținut. În sezonul 2011-2012, pe când nu exista decât o Poli, rezultatele erau bune, dar veneam după marea dezamăgirii a retrogradării extra-sportive, media de spectatori a fost pe la 2500. În 2012-2013 scăzut la 1100, în condițiile în care am beneficiat și de un meci cu intrare gratuită împotriva rivalilor de pe Mureș. Acuma să ne gândim că nu mai există rivali istorici în seria noastră. Deci la ce să ne așteptăm, maxim 500 de spectatori?

Există lupte pe care ți le poți asuma și altele pe care nu ți le poți asuma. Dacă ACS Poli trăiește cu energie politică și energia politică este produsă de uzina de voturi, cum de nu se îngrijorează foarte serios cei care conduc acest proiect că nivelul de susținere este așa de scăzut? Adică nu îngrijorare la o cafea, la micul dejun, ci îngrijorare care produce acțiune. Popularea stadionului trebuie să fie o prioritate, nu o activitate secundară.

În aceste condiții, tu începi noul sezon, cu o echipă schimbată la față, cu neobișnuit de mult potențial, cu un fotbal mai atrăgător și mai deschis, vineri la ora 11.

2 septembrie 2014

CR: Șoimii Pâncota - ACS Poli

În data de 9 septembrie, la ora 16.30, Poli va evolua în faza a V-a a Cupei României în compania clubului de liga secundă din Pâncota. Meciul se va disputa în localitatea arădeană.

Pe lângă acest anunț, clubul a mai comunicat semnarea lui Patrick Niță, jucător născut pe 7 iulie 1996 în Jimbolia, capabil să acopere ambele flancuri la mijlocul terenului.
Google+