O schimbare de antrenor

Rezilierea contractului lui Ionuț Popa vina ca o surpriză și nu chiar. Declarațiile antrenorului de duminică, cele în urma cărora a părut brusc probabilă plecarea sa, oscilează între explicabil și inexplicabil, așa cum au fost multe dintre declarațiile sale din acest sezon. Jucătorii care alaltăieri nu aveau nevoie să joace decât la 70% din capacitate ca Popa să fie mulțumit fac parte deodată din cel mai slab lot din campionat. Frustrările sale vin probabil pe seama faptului că a pierdut susținerea fotbaliștilor, care de mai bine de zece etape nu pot sau nu vor să găsească resursele să dea totul pentru antrenor - implicit și pentru club. Popa punctează această senzație cu afirmația că antrenorii nu și-au luat decât o lună de salariu, ca jucătorii să-și poată lua mai mulți bani și să nu se mai plângă de neajunsuri, acest sacrificiu nefiind apreciat sau răsplătit în meciul cu Sepsi - intrepretarea mea, ultima parte.

Să recunoaștem că este o situație neplăcută. Dacă Popa a pierdut într-adevăr vestiarul, a făcut-o de multă vreme, de când jocul echipei s-a stins și criticile voalate, că era vorba de bani, de subminarea propriilor jucători, de diverse alte nemulțumiri, s-au întețit. De multe ori acestea veneau atunci când simțeai că antrenorul caută să-și acopere propriile neajunsuri, prea rare fiind momentele în care și-a admis greșelile făcute. Fără dar și poate, Popa a contribuit la întreținerea senzației că Poli este cel mai văduvit club de Liga 1, drept consecință nici nu miră faptul că ne-a fost așa de greu să ne completăm lotul în această iarnă. Dacă aceste impresii din afară sunt cât de cât bazate în realitate, este și un eșec al conducerii care nu a apreciat gravitatea situației. Miștocăreala lui Popa a dres busuiocul în vestiar o vreme și a acoperit o parte din lipsurile financiare, deci e de înțeles de ce compromisul era acceptabil până la un moment dat - adică până la ultimul meci din decembrie. Nu trebuia să ajungem în poziția de a schimba antrenorul la o etapă după reluarea campionatului, iar „tranziția de putere” între Drăgoi și Birlică nu reprezintă o scuză.

Pauza de iarnă era momentul să aducem pe cineva nou, fiindcă puteam liniști spiritele cu plata unor restanțe (ceea ce s-a și întâmplat), ca apoi să ne axăm pe ce se întâmplă pe teren. Măcar e o mutare care vine destul de repede, înainte ca situația financiară să degenereze din nou și jucătorii să reintre într-un tipar al frustrării. Dacă era să schimbăm antrenorul, trebuia s-o facem până cel târziu la începutul lui martie, adică începutul play-out-ului.

Ce se întâmplă acum ne aduce tot mai mult aminte de sezonul 2015/2016 - începutul pe cai mari, speranțele deșarte pentru finanțare, nemulțumirile jucătorilor, demiterea antrenorului în (prag de) primăvară. Se prea poate. Dar spre deosebire de acel sezon, avem o situație financiară ceva mai stabilă și am reținut aproape toți jucătorii importanți cu care am început anul sportiv. Ar putea fi elementele cheie care să facă diferența, alături de numirea unui antrenor potrivit. Un antrenor care să aibă capacitatea de a aduce jucătorii de partea sa de la bun început și de a-i ține acolo când atingem strâmtoarea financiară dinspre finalul sezonului.

Leo Grozavu, cel aproape cert de a prelua postul vacant, este, probabil, cea mai bună numire pe care o puteam face - deși cred că am gândit ceva vag asemănător și acum trei ani, când a sosit Grigoraș. Grozavu e un antrenor cu experiență, care a avut succes recent la echipe de nivelul lui Poli și care știe să lucreze cu jucătorii tineri. E un tip care știe să tragă carul, cât să-l și împingă. Ok, știe să și lovească cu palma, gestul său infam față de Golofca fiind ceva ce nu-și are locul în secolul 21. Cu siguranță că reputația sa de dur va fi pusă la încercare în contextul actual de la club, iar succesul său și, implicit, supraviețuirea noastră vor depinde de cum își va stabili autoritatea în fața celor care ne reprezintă pe teren.

Cât despre Popa, într-un fel și-a făcut-o cu mâna lui, dar e greu să-l judeci. E greu să mediezi toți oamenii cu miză de la Poli - jucătorii, conducerea formală, conducerea informală (a se citi Nicolae Robu). Nu puține au fost momentele în care a trebuit să țină spatele întregului club, părând singura voce care ne reprezintă, așa cum era firea lui - imprevizibilă, spumoasă, contrariantă sau ranchiunoasă. Nu știu câți antrenori și-ar fi păstrat poziția peste iarnă la ce joacă Poli de paisprezece etape, iar în ciuda șansei unei nou început, alb-violeții au arătat vineri cu Sepsi ca o echipă fără putere de luptă sau plan de joc. Cine a decis să facem această pregătire de iarnă, să aducem acești jucători, să nu reținem/promovăm jucători pe care îi aveam în lot la finalul anului trecut? Probabil că răspunderea vine împărțită între antrenor și conducere, dar cert este că ne aflăm în cea mai importantă parte a sezonului și părem gata naufragiați. Trăim mereu cu riscul ca schimbarea pe care o facem să fie una dăunătoare, fiindcă nu avem încredere în cei care o decid, dar...Poli are nevoie de o schimbare. E un clișeu, dar asta e.

Privesc cu mult regret această plecare. Ca rezultate, ca cifre, Popa a fost de departe cel mai bun antrenor de la Poli în ultimii ani, asta și fără să luăm în considerare dificultățile cu care a avut de-a face. Aș fi vrut ca finalul pentru Ionuț Popa să fie unul demn, pe măsura nu atât a lucrurilor care-i ies uneori pe gură, ci a rezultatelor miraculoase pe care le-a obținut sezonul trecut. Să-și fi terminat mandatul la vară, cu echipa salvată, un lot consolidat și o ușă mereu deschisă la Poli. Nu că i s-ar închide ușa, dar resimt ceva amărăciune și frustrare, de ambele părți, în această despărțire. La ce a reușit Popa anul trecut merita să aibă timp să savureze succesul, să trăiască satisfacția lui. Simplul fapt că neajunsurile îi sunt trecute în plan secund grăiește răspicat despre cât de apreciat este Popică de suporterii lui Poli, de Timișoara. Personalitatea lui a dat adeseori viață unui club care încă se caută pe sine.

Mulțumim domn' profesor!

Lotul pentru cantonament

Am mai făcut o analiză a necesităților de curând, deci nu voi reintra în detalii. Din păcate, niciuna dintre „suprizele” care se regăsesc în lotul anunțat nu oferă încredere intravenoasă. Poate doar cu efect întârziat.

Mai întâi absențele. Crețu a plecat, Munteanu este accidentat și Straton, despre care s-a scris că ar putea părăsi echipa, probabil că o va face.

Cine a revenit? 

Mario Contra completează rândurile portarilor. Neagu este scos de la naftalină și reintrodus în lot, iar alături de el apare, să vezi și să nu crezi, Morariu/Murariu, cel care a prins câteva minute în finala Cupei Ligii. Mai multe a prins acolo decât la Ghiroda în acest tur de campionat.

Cine sunt cele două nume (complet) noi?

Zoran Radu este un jucător din generația 1991, mijlocaș de bandă sau în spatele vârfurilor, care a adunat 24 meciuri și a înscris 6 goluri sezonul trecut în liga a 3-a, la Becicherecu Mic și la Lugoj. El a fost și la Sebiș pe vremea când actualul nostru director sportiv, Adrian Neaga, era antrenor acolo.

Ntombela Khanya este un jucător din generația 1995, din Africa de Sud, care a evoluat la rezervele echipei de primă ligă Golden Arrows. Deși Poli îl include la grupa de mijlocaș, pe pagina sud-africanilor apare drept fundaș central. El, asemeni lui Radu, se află în probe.

Cum e cu juniorii?

Dintre juniorii trâmbițați îi regăsim, alături de Contra, pe Cochințu și pe Velcotă, plus deja familiarii Oprea și Haruț. O veste bună este că ultimul a semnat astăzi prelungirea contractului până în 2020, practic semnând primul contract de seniori.

Mi-e greu să înțeleg de ce sunt incluși Neagu și, în special, Murariu, practic în dauna lui Podină, care evoluează fundaș stânga și e internațional U19, și, de ce nu, Fridrich, împrumutat la Lugoj. Sau de ce lipsește Remi Ochea, locul său de la mijloc fiind ocupat de un trialist trecut de prima tinerețe precum Zoran Radu sau de un jucător apărut de nicăieri în probe, fără nicio recomandare? De fapt, atât prezența lui Murariu, cât și prezența lui Radu se explică prin felurite relații.
Nu am învățat nimic din toți acești ani? Câte șanse să mai primim și să jucăm, din nou și din nou, la mica ciupeală, în loc să trimitem un mesaj clar - că nu dăm doar din gură, ci chiar vrem să regândim ce se întâmplă la Poli. Adică ori aruncăm zarurile, dar le aruncăm pe jucători cu care avem o vagă speranță să facem ceva anul viitor, ori doar ne prefacem.

Și cu Munteanu revenit în lot, rămânem cu acoperire slabă pe flancuri, la fel ca în atac. Dacă este însă să judecăm în baza completărilor aduse, nu ne permitem să sperăm la ceva mai bun, cu Popovici și Zaluschi singurele întăriri care au ceva nume și ceva fotbal în picioare în acest sezon. Așteptăm în continuare, cu sufletul la gură, internaționalul tunisian promis de Ionuț Popa.

În rest, măcar de n-ar mai pleca niciunul dintre jucătorii care au făcut deplasarea, am putea spera să ne regrupăm cât să subzistăm în meciurile rămase în acest sezon. Dar va trebui să tragem tare.

Lotul deplasat

Portari: Curileac, Smaranda, Contra

Fundași: Haruț, Străuț, Bocșan, Melinte, Șeroni, Neagu, Cânu, Cochințu, Morariu

Mijlocași: Vașvari, Artean, Doman, Croitoru, Ciucur, Zaluschi, Bîrnoi, Oprea, Zoran Radu, Ntombela Khanya *

Atacanți: Drăghici, Popovici, Velcotă


Programul de meciuri amicale

18 ianuarie: SR Brașov – Poli Timișoara

20 ianuarie: ACS Ghiroda - Poli Timișoara

21 ianuarie: Sebiș - Poli Timișoara

23 ianuarie: FC Hermannstadt – Poli Timișoara

24 ianuarie: FK Vozdovac (Serbia, locul 6 în prima ligă) – Poli Timișoara

25 ianuarie: Poli Timișoara – Ripensia Timișoara

27 ianuarie: Kisvarda (Ungaria, liga a doua) – Poli Timișoara

Mișcări de trupe în ajun de sărbători

Președintele Birlică și-a intrat tare-n pâine și își asumă niște decizii importante: rezilierea contractelor cu Curjuric, Miguel și Abraw, în contrapartidă cu promovarea unor juniori care să completeze (serios) lotul: Podină, Ochea, Cochințu alături de mai familiarii Bîrnoi, Haruț și Oprea. Totodată, se dorește readucerea „atacantului” Velcotă.

Cred că este o decizie curajoasă, care se impunea mai ales din rațiuni financiare, nu neapărat fiindcă majoritatea dintre cei numiți ar fi pregătiți de Liga 1. Reducerea cheltuielilor salariale cu 30.000 Euro pe lună este un prim pas absolut necesar în a avea măcar un minim de speranță că putem să terminăm sezonul în condiții bune și să construim ceva pentru anul viitor.

În situația în care nu pierdem mai mult de unul, maximum doi titulari, și aducem măcar un atacant, putem spera. Și dacă scăpăm cu atâția tineri în lot, vom fi construit un nucleu interesant pentru sezonul viitor. 

Să le luăm pe rând.

Dacă Curjuric și Miguel au avut probleme în a se afirma la Poli și plecările lor sunt justificate, e de tristă factură rezilierea cu Abraw. Togolezul arătase reale calități în minutele jucate, dar mi-a lăsat impresia că nu s-a integrat bine la nivelul lotului și, judecând după cât a evoluat în ultima perioadă, lui Ionuț Popa nu-i plăcea de el în mod deosebit. Păcat, căci la 27 de ani avea toate șansele să ajute clubul și pe termen lung, precum și să ridice puțin profilul lui Poli prin prezențe internaționale.

Niciunul dintre tinerii menționați nu are capacitatea să ocupe un loc în atac, ceea ce ne lasă cu o singură opțiune ca vârf, Drăghici, deci și aceea departe de a fi reconfortantă. Lipsa unui atacant care să performeze consecvent ne va face candidați serioși la retrogradare, deci dacă este să aducem un singur jucător în această iarnă, acela trebuie să fie un vârf.

Velcotă nici la Reșița nu evolua atacant și, pe deasupra, nu era titular incontenstabil la nivelul ligii a 3-a, deci va necesita o perioadă de adaptare și de creștere. El evoluează însă în flancul stâng, deci alături de Ochea, care joacă în spatele vârfurilor, cei doi oferă variante de rezervă pentru Bîrnoi, care să nu necesite reașezarea tactică la schimbare - cum se întâmplă când intră Haruț.

Oprea, care n-a prins minute decât în meciul cu FCSB, ar fi înlocuitorul lui Soljic în lot, chiar dacă Popa a ezitat să-i mai ofere timp de joc în această jumătate a sezonului. La fel, Ochea este omul care să evolueze pe postul lui Curjuric, deci aceste mutări fac bine să aerisească puțin lotul și să nu ne expună excesiv la riscurile retrogradării.

Promovările din linia defensivă nu cred că se vor vedea prea curând în lot, dincolo de prezența lui Haruț. Nici n-ar fi prea sănătos să joci concomitent cu doi, trei fundași născuți 1999.

---

Să aruncăm un ochi la lotul actual, cu observații:

Portari: Straton, Curileac, Smaranda

[unul dintre cei trei ar putea pleca, fiind prea multe opțiuni cu experiență pentru un singur post]

Fundași stânga: Podină, Țigănașu / de avarie Șeroni, Ciucur

[trebuie să avem un titular ferm pe post, fie Țigănașu, fie cineva nou; din moment ce Podină n-a prins vreun minut chiar și în condițiile acestea de absențe majore, este greu de crezut că Popa îl va favoriza prea curând, deși poate ar merita „forțat”; ar mai putea fi readus Fridrich, care a fost om de bază la Lugoj]

Fundași centrali: Cânu, Melinte, Șeroni, Bocșan, Cochințu

[Cânu-Melinte rămâne cuplul de bază, cu Șeroni prima rezervă, Bocșan și Cochințu la nivel de avarie; ar trebui să ne descurcăm cu ce avem, cu riscurile de rigoare, că n-am uitat încă meciul cu FCSB]

Fundași dreapta: Crețu, Străuț, Haruț

[probabil cel mai bine acoperit post din echipă, deci nu m-ar mira să plece unul dintre veterani, ba chiar să mai înapoiem unul din jucătorii împrumutați în acest caz]

Notă ulterioară: într-adevăr, Crețu pare pe picior de plecare, după ce și-a depus memoriu și caută un transfer afară.

Mijlocași centrali: Artean, Vașvari, Oprea/ de avarie Croitoru

[un post oarecum acoperit, deși am văzut că Popa nu-i are în grații nici pe Croitoru, nici pe Oprea; dacă nu pleacă nimeni ar trebui să ne descurcăm cu ce avem]

Mijlocași dreapta: Munteanu, Ciucur

[strânși pe post, ar fi fost bine să avem un tânăr rezervă aici, dar singurele variante cât de cât sunt la U17; cu Munteanu colecționar de galbene este cu atât mai important, deci un om, fie pe stânga, fie pe dreapta, aș considera necesar]

Mijlocași ofensivi: Bîrnoi, Croitoru, Ochea / de avarie Vașvari

[nu este un post pe care să stăm grozav la nivel calitativ, cu Bîrnoi încă în căutarea consistenței și Croitoru prea puțin folosit pentru a fi considerat om de bază; dar e o poziție pe care putem risca puțin, deci n-aș mai umbla la ea]

Mijlocași stânga: Ciucur, Doman, Velcotă /de avarie Bîrnoi

[cu Ciucur aici nu e așa de rău, dar ceilalți jucători prezintă mari semne de întrebare; eventual la juniori se mai regăsește Popan, care vine însă după o accidentare gravă și va avea mult de muncit să revină la forma de anul trecut]

Atacanți: Drăghici

[obligatoriu încă un transfer, dacă nu chiar două - dar unul dintre cei doi trebuie să fie om de bază]

Poli în Football Manager 2018

Pentru cei cu ochiul perspicace nu ar trebui să fie o surpriză că sunt interesat de jocul Football Manager (pe scurt FM) - îl folosesc ca sursă la fiecare profil făcut celor nou-transferați la club. FM, cel mai popular simulator de management în fotbal, și-a lansat ultima iterație ieri, în care poți antrena orice echipă de notorietate și deosebit de multă fără. Este disponibil pentru PC, tabletă și mobil, în limba engleză - e drept, la niște prețuri cam piperate momentant, dar care o să mai scadă pe parcurs.

Cu o bază de dată care cuprinde sute de mii de jucători, antrenori și conducători, FM oferă informații detaliate despre fotbaliști din toate colțurile lumii. Are un grad de complexitate avansat pentru neinițiați, dar până la urmă se reduce la câteva elemente simple: alege un club, cumpără jucători, fă-ți echipa, așează-i în teren, uită-te cum își dau cu stângu-n dreptul și urlă la ei când pierd acasă cu echipa de pe ultimul loc. Aș spune că este un bun simulator de exorcizare al nervilor, dar în egală măsură este foarte capabil să-i și genereze.

În România poți alege orice club din primele două ligi „direct din cutie”, însă dacă ești în căutare de senzații tari, poți să activezi și ligile trei și patru (info aici). Pe Poli o găsim reprezentată în cele mai mici detalii, în frunte cu bugetul zero (dar fără datorii! ah, viaţa simulată) :

Imagine de ansamblu a clubului. 

Din lot nu lipsește niciun jucător senior, inclusiv recent transferatul Abraw. Mailat, pus pe liber de comisii și anunțat transferat la CFR Cluj, se mai află încă în listă, fiind și considerat cel mai talentat tânăr jucător al echipei. Mai mult, el apare cu accidentarea de care suferea înainte de debutul sezonului.

Lotul de jucători cu valori estimate de joc.

Magia FM-ului stă în detaliul pe care îl oferă la juniori. Cei care au jucat o ediție trecută, știu cât de mișto este să găsești un mic diamant de care n-a auzit nimeni, doar ca să vezi într-un an, doi, trei că brusc ajunge să se afirme și în realitate. În trecut i-am remarcat așa pe Pintilii, Rusescu sau Budescu, dar la fel i-am iubit pe Alex Iacob, Alexandru Dan sau Sebastian Huțan, a căror cariere n-au explodat.

Îi găsim la echipa U19 pe toți juniorii A de la Poli, precum și pe o parte din juniorii B. Accentul cade pe juniorii mari fiindcă în joc se dispută competițiile naționale la U19, inclusiv Liga Elitelor. Pe lângă ei mai apar și toți jucătorii împrumutați de club în ligile inferioare, de la Golda (L2, Ripensia) la Sturz (L4, Timișul Șag).

Lotul de juniori ai clubului.

Precum se vede și din imagini, nu este un joc ca FIFA. Eventual răutăcioșii ar zice că e FIFA jucat în Excel. Dar numai în FM poți găsi profile individualizate cu date personale (data/locul nașterii), cu tendințe pe teren (picior preferat, acțiuni tipice), cu atribute orientative (pe o scară de la 0 la 20) pentru oricine, de la Leo Messi la Gelu Velici.

Pentru a exemplifica puterea detaliului, poftiți un comparativ între un jucător consacrat din lotul nostru și un junior în așteptarea afirmării.

Gabi Cânu, în toată splendoarea detaliului.

Cristi Podină, internațional U19, așteptând după debutul în L1.

Până la urmă FM ne oferă oportunitatea să facem ce ne-am dorit dintotdeauna: să promovăm juniori, să construim o echipă cu care să câștigăm trofee și să îi transmitem lui Șumudică să mai tacă din gură. Mai mult ca oricând, ne permite o scăpare din realitate.

P.S. Pentru cei care vor să-şi construiască realitatea lor, pot să facă ce modificări îşi doresc ei în joc - ca, spre exemplu, posibilitatea de a vedea cum şi dacă am putea supravieţui în Liga 1 a Football Managerului cu generaţia pierdută de care scriam duminică. Dacă aveţi deja jocul, puteţi începe o salvare nouă şi să activaţi de aici o Poli compusă doar din jucătorii crescuţi de club-pierduţi de club în ultimii cinci ani. Eu am retrogradat la mustaţă la prima încercare.

Poli: generația pierdută

Nicolae Robu a avut dreptate când a spus că (ACS) Poli este necesară pentru a oferi un cadru de promovare zecilor de juniori talentați din zonă. A eșuat însă lamentabil în crearea condițiilor instituționale necesare pentru a-i valorifica. A se citi: un club condus cu cap, care să-și urmărească interesele proprii, nu interese terțe.

Plecarea lui Mailat la CFR Cluj este doar cel mai recent exemplu. Putem să-l și comparăm cu achiziția lui Costache, de la Dinamo, pe care clujenii au plătit 800.000 EUR. Ce ar fi făcut Poli cu o asemenea sumă de bani? Și-ar fi asigurat supraviețuirea până sezonul viitor? Probabil. Iar banii s-au pierdut fiindcă cineva a fost dispus să-și asume acest risc, neplătindu-l pe Mailat cu câteva mii de RON.

Ne aflăm în anul de grație 2017, an în care Poli ar fi fost aproape de a putea să alinieze un unsprezece format exclusiv din juniori proprii. De fapt, și poate: un unsprezece din jucători pe care clubul i-a pierdut fără a primi vreun ban pe ei; ba, mai mult, fără a apuca să-i valorifice măcar un sezon întreg în teren. Că așa, în afară de Ovidiu Popescu, Poli nu a luat vreun ban pe cineva - iar pe Popescu a luat mărunțiș. În schimb pe Bărbuț sau Belu n-a reușit să ia nimic.

Deci, cine s-ar alinia în primul unsprezece al lui Poli - generația pierdută? Fac o tentativă mai jos, cu explicații pentru maniera în care s-au pierdut jucătorii și niște responsabili. La nevoie, completez cu ce mai avem în lot. Valorile trecute în grafică sunt estimative (moderate rău) de pe transfermarkt, dar e clar că vorbim de milioane de Euro.

Portar - Ionuț Rus (20.01.2000) 

Portarul de aproape doi metri a fost format de LPS Banatul, iar în 2014/2015 clubul nostru l-a avut sub formă de împrumut. Nu a decis să-l rețină în mandatul lui Rosenblum, din motive necunoscute, iar după un set de probe la Ajax Amsterdam, a sfârșit în 2016 la Lazio. În acest sezon evoluează la gruparea Primavera din capitala clubului italian.

Responsabil: conducerea și șeful centrului de copii și juniori.

Fundaș dreapta - Deian Sorescu (29.08.1997)

Îl forțez puțin pe Sorescu în apărare, dar mijlocașul de bandă avea toate calitățile să evolueze oriunde în flanc. La 19 ani, juniorii sunt „obligați” să semneze cu clubul la care se află sub contract, ceea ce Sorescu a și făcut, pe suma minimă pentru Liga 1, 1800 RON net. Mai contează că la negocieri Daniel Stanciu l-a insultat pe tatăl jucătorului, numindu-l „șofer pe vapor”?
Când clubul s-a văzut retrogradat în vara lui 2016, acestuia i s-a înjumătățit contractul, pe timpul mandatului Miculaș. Ulterior, contractul semnat de jucător n-a ajuns la FRF în timpul reglementat pentru a fi înregistrat, astfel că și-a pierdut valabilitatea și jucătorul, după un litigiu prelung, a fost declarat liber în 2017.

(Notă: informația inițială era incorectă/incompletă. Motivul anulării contractului a ținut de înregistrarea tardivă a acestuia la FRF. Mulțumiri lui Anda Deliu pentru corecție.)

Responsabil: directorul sportiv. 

Fundași centrali

Aici ne lipsesc marile pierderi, dar mai e timp. Cristi Podină, internațional U19, poate evolua pe această poziție, deși e mai degrabă fundaș stânga. Momentan nu primește minute la prima echipă, iar la vară trebuie să semneze contractul la finalul junioratului. Într-o situație asemănătoare, deși a evoluat deja pentru echipa mare, se află Denis Haruț. Dacă ar fi să facem totuși un unsprezece din jucători crescuți de club, i-am forța puțin pe Podină și pe Bocșan să completeze axul central.

Fundaș stânga - Silviu Balaure (06.02.1996)

Nici Balaure nu e taman fundaș stânga, dar aglomerația e mare de la mijloc în sus. Istoricul cu Balaure începe în 2013, când directorul sportiv de la Poli, Călin Rosenblum, a încercat să-l forțeze pe juniorul B de atunci să meargă împrumut la LPS Banatul, acolo unde tot Rosenblum era conducător (ce chestie, la câți jucători n-au ajuns la Poli de la LPS). Până la urmă a rămas la Poli, unde nici Velcea, nici Alexa nu l-au prea folosit - al doilea nici măcar în liga secundă. În schimb, în baza parteneriatului cu Casa Rusu, Balaure a fost trimis la Becicherecu Mic, unde era primar reprezentatul familiei Rusu. Apoi, lui Balaure i s-a propus prea târziu contractul ca senior la terminarea junioratului, și jucătorul se temea că va fi trimis din nou împrumut, la Caransebeș. Astfel a plecat la Baia Mare, de unde a ajuns la Astra și este internțional U21.

Responsabili: conducerea clubului, directorul sportiv și antrenorul

Mijlocaș central - Carlo Casap (29.12.1998)

Pe Casap, ajuns la Viitorul, Poli l-a pierdut în 2012. Fiind sub contract cu clubul patronat de Iancu, acesta a ajuns pe liber și, la 14 ani, a putut alege unde să-și continue cariera. Astfel a preferat s-o facă la academia lui Hagi. Rosenblum a declarat la momentul respectivă că clubul nu avea cum să-l convingă pe jucător și pe părinți acestuia să rămână.

Responsabili: directorul sportiv, conducerea clubului

Mijlocaș central - Marius Marin (30.08.1998)

Dacă Balaure nu a fost pus să semneze contractul în timp util, lui Marin i s-a solicitat s-o facă înainte ca acesta să fi împlinit vârsta de 16 ani - fapt nestatuar. Șunda, conducătorul centrului de copii și juniori, și-a declinat responsabilitatea, el fiind antrenor la echipa de seniori când i s-ar fi oferit contractul lui Marin. Deși Alexa l-a folosit ulterior pe mijlocaș în finalul campionatului de liga secundă și clubul a dorit să-l rețină, Marin a preferat să stea un an la ASU Politehnica, pentru a pleca ulterior în Italia. Momentan este împrumutat în Serie C la Catanzaro, unde a reușit să intre în echipă.

Responsabili: directorul sportiv

Mijlocaș dreapta - Dorin Rotariu (29.07.1995)

Rotariu s-a pierdut, asemeni lui Casap, la ruperea din 2012. Zvonurile declară însă că Roti jr. ar fi putut continua la Poli, dacă nu exista o animozitate sporită între frații Rotariu și antrenorul de atunci, Valentin Velcea. Așa s-a dus la Dinamo, de unde a ajuns la naționala României, înainte de a se transfera în Belgia.

Repsonsabili: conducerea clubului, antrenorul

Mijlocaș ofensiv - Vlad Dragomir (24.04.1999)

„Bijuteria” naționalei U19, Dragomir a apucat să joace puțin la Poli, înainte ca același Alexa să prefere variante seniore precum Keita în primul unsprezece. Ajuns la 16 ani, Dragomir a semnat cu Arsenal iar Poli s-a ales doar cu suma de 100.000 Eur, pe un fond războinic al președintelui de atunci, Liviu Anton. E clar că ar fi fost greu să-l ținem, dar cât a fost la noi, trebuia folosit mai mult, iar când a plecat se puteau găsi condiții mai bune de transfer, dacă în loc să fim recalcitranți, colaboram cu clubul londonez.

Responsabili: președintele clubului, antrenorul

Mijlocaș stânga - Sebastian Mailat (12.12.1997)

Cea mai recentă pagubă adusă clubului, Mailat a semnat cu CFR Cluj în cursul acestei zile. Jucătorul a fost pierdut după ce clubul nu l-a plătit timp de trei luni, bazându-se pe un „gentleman's agreement” făcut cu jucătorii, că aceștia nu-și vor depune memorii. Mailat și-a depus, iar în ciuda unor ambiguități procedurale, a fost declarat liber. Așa cum clubul a găsit brusc banii să-l plătească în ziua depunerii, ar fi putut s-o facă mai repede, dacă directorul sportiv, Neaga, era mai aciuit la cele care stăteau să se întâmple. Așa, un „mizilic” de câteva mii de lei a ajuns să ne coste cel mai bun tânăr jucător al echipei și, potențial, sute de mii de Euro.

Responsabili: conducerea clubului, directorul sportiv

Atacant - Andrei Sîntean (16.06.1999)

Internaționalul U19, care cochetase cu plecarea încă de acuma doi ani, a beneficiat de un contract semnat pe un singur an, până la vârsta majoratului, pe vremea lui Stanciu. Astfel, când acesta a expirat, nu a fost obligat să prelungească cu clubul, cum ar fi fost cazul dacă semna până la terminarea junioratului. Pentru a o face, Sîntean, frustrat că nu primise destule șanse să joace la echipa mare (doar câteva crâmpeie de minute), a cerut să aibă garantat un loc în primul unsprezece, ceea ce nu ar fi fost acceptabil din niciun punct de vedere. Cu scandal, acesta a părăsit clubul astă vară pentru a merge la Slavia Praga. Dacă ar fi rămas, cu siguranță ar fi jucat în Liga 1 în acest sezon, la cât am suferit în compartimentul ofensiv.

Responsabili: conducerea clubului, fostul director sportiv

Demisia lui Sorin Drăgoi

Demisia prezentată astăzi de către președintele clubului, Sorin Drăgoi, nu are de ce să surprindă. Ea a fost precedată de tentativa eșuată de a ajunge la șefia LPF, un semn clar că timpul petrecut de Drăgoi la Poli se apropia de sfârșit, într-un fel sau altul.

Mi se pare de înțeles. Rolul principal al președintelui unui club de fotbal este de natură organizațională, să pregătească structurile interne pentru a depăși adversități și a profita de oportunități. Uneori are și un rol simbolic, pe care în cazul nostru și-l asumă cu precădere primarul Nicolae Robu. Chiar dacă președintele și vicepreședintele lui Poli au activat intens pentru a asigura capitalul financiar necesar să acopere nevoile zilnice, povara pe care o poartă clubul este dincolo de capacitatea lor de soluționare.

Problema lui Drăgoi este și a fost că după un sezon de subzistența, avea promisiunea altui cadru de lucru. Cine a avut de-a face cu o organizație în care niciodată nu sunt bani, știe foarte bine ce nivel de uzură personală este să gestionezi n creditori pe care nu știi de unde să îi mai plătești. Nici nu-mi imaginez cum poate fi să lucrezi cu un capital uman de genul unor sportivi profesionist, care sunt și mai greu de satisfăcut. Mai mult, conlucrarea cu un superior precum Nicolae Robu, care intervine adeseori impulsiv și fără să se consulte cu oamenii puși în poziții de responsabilitate, este o reală probă de foc.

Ca suporteri avem de multe ori pretenția ca toți să simtă același lucru pentru Poli pe care îl simțim noi. Să fim realiști. În lipsa acestui sentiment, orice conducător, orice jucător, are datoria să rămână profesionist. Drăgoi a fost acest lucru, iar majoritatea pașilor întreprinși în această perioadă extrem de dificilă pe care a petrecut-o la Poli, au fost constructivi. Cel mai mare neajuns rămâne inabilitatea de a gestiona situația contractuală a jucătorilor tineri, un minus care poate prea bine să contribuie la inabilitatea clubului de a subzista în continuare.

Pentru Poli, plecarea președintelui este o lovitură grea, chiar dacă Drăgoi va rămâne la club până în pauza de iarnă. Contează mult ca semnal pentru ceilalți din organizație, care o pot vedea ca pe o dezertare. Orice mutare care perturbă stabilitatea sfioasă pe care o avem reprezintă un pericol existențial. Tind să cred că această perioadă de tranziție va decide soarta clubului.

Așa cum Poli a tot pierdut jucători fiindcă nu i-a putut plăti și nu le-a putut oferi continuitate, și Robu și-a pierdut cel mai bun conducător pe care l-a avut clubul în ultimii cinci ani.

O decizie împotriva Politehnicii. La mulți ani, Timișoara.

După deviza „toți o iubim pe Poli, dar cu toții iubim liberatea”, ședința consiliului a început cu stângul, când s-a votat împotriva rectificării bugetare, necesară pentru finanțarea clubului. De fapt 13 au votat pentru, 2 împotrivă/s-au abținut, (doar 15 au fost prezenți).

14 este numărul necesar de voturi de la totalul de 27 de consilieri.

Robu a explicat problematicile de finanțare:

- serviciul juridic al primăriei nu a semnat documentul de susținere al proiectului considerând că finanțarea se încadrează la ajutor de stat; Robu a explicat că clubul nu se încadrează fiindcă mai puțin de 20% din activități (vânzări de bilete, jucători, tricouri, etc.) sunt economice;

- pierderile cauzate de nefinanțarea clubului, care includ nu doar pierderea patrimoniului (jucători, baza de juniori, etc.), ci și pasabilitatea de a plăti înapoi către LPF tranșa de 700k Eur luată de ANAF;

- importanța de a lua o decizie acum din partea CLT, deoarece următoarea ședință se putea organiza doar în septembrie, prea târziu pentru a garanta un cadru de funcționare a clubului, din moment ce nu se va putea plăti nici rata scadentă (pe atunci) către ANAF;

- în urmă cu o lună se votase în cosiliu cadrul pentru a facilitata această finanțare, dar atunci nu a intervenit niciun jurist să aducă în discuție problema ajutorului de stat;

- posibila neconformitate creată de litigiile existente între ACS Poli și Primărie a fost negată de Robu, din moment ce procesele existente se referă la finanțarea echipei lui Iancu, respectiv problema cu Curtea de Conturi reprezintă un litigiu între Primărie și Curte, nu Primărie și club sau Curte și club;

Cu emoții apăsătoare, vicepreședintele lui Poli, Radu Birlică, a descris sumar greutatea deciziei care urmează. În contra-partidă, Cristi Brâncovan a apărut să „sfătuiască” consilierii că, deși el însuși este subiectiv și nu vrea să influențeze, ar fi bine ca dânșii să se protejeze fiindcă mereu la Timișoara s-a lăsat cu scandal după finanțarea publică. În discursul său a pus mai departe presiune cu privire la ambiguitatea legii și a deznodământului disputei cu Curtea de Conturi, în ciuda lipsei sale declarate de competență.

Drama a continuat, când consilierul Dugulescu, unul dintre cei doi care au avut rețineri, a anunțat că el votează dacă se face un amendament ca toți cei cu buletin de Timișoara să intre gratuit la meciurile Politehnicii. Deci, practic, eșecul inițial al votului pentru rectificarea bugetară a stat tocmai în această aberație populistă, care a și fost combătută din sală, în ideea respectului față de sportivi.

Robu a replicat cu istoricul (in)deciziilor juridice, lipsa de consecvență la nivel național. Și așa, cu suspine, a urmat resemnarea cu privire la imposibiltatea de a tranșa problema finanțării clubului în acest moment.

Primarul a retras de la vot proiectul, astfel încât să rămână două alte șanse pentru votarea sa. Timpul scurt de pregătire, ambiguitatea legală, interesele colaterale, toate au conspirat împotriva Politehnicii. În baza tuturor celor discutate, perspectivele sunt sumbre și condiționate de eterna înțelegere a jucătorilor, care trebuie să-și decidă viața înainte să se încheie perioada de transferuri pe 4 septembrie.

Finanțarea care nu mai vine

După ce ne-am delectat cu noul echipament, ar fi cazul să discutăm și despre treburi serioase. Și nimic nu e mai serios la Poli decât problema finanțării.

Încă de la finalul barajului cu UTA am așteptat ca Robu să spună clar care va fi soluția de scăpare a clubului de datorii, mai ales că ordonanța ce reglementează finanțarea cluburilor sportive fusese dată. Au început transferurile, care fără dubiu aduc o povară financiară în plus, dar încă nu am auzit cum va fi acoperită.

Acum câteva zile a apărut un regulament al Primăriei Timișoara prin care se stipulau condițiile pentru care un club poate primi bani de la bugetul orașului. Nu pot spune cu exactitate câte puncte nu îndeplinește clubul, dar cu siguranță e mai mult de unul, mai concret, cel care nu permite existența datoriilor către stat, Poli având peste 2 milioane de euro datorii către ANAF. Și trebuie subliniat că acest regulament nu este unul impus de vreo autoritate superioară, ci este realizat exclusiv de autoritățile locale. Cu toate acestea, tot n-am avut parte de vreo declarație a primarului.

De-abia ieri am aflat în sfârșit părerea dânsului: lucrurile trebuie specificate clar, pentru a nu mai fi probleme ca acum doi ani, cu Curtea de Conturi. Temerea e justă, chiar de îmi pare cam exagerată. Până la urmă și regulamentul mi se pare corect, dacă ar fi să-l judecăm obiectiv. Nu vreau să cădem în lamentarea că în alte părți ale țării se poate, numai la noi nu. Nu cred că vreuna din echipele care vor primi bani n-ar îndeplini criteriile timișorene.

Problema mi se pare alta, pentru că tot nu am aflat nimic de la Robu. Care va fi până la urmă soluția pentru Poli? Am mai spus-o cu altă ocazie, că dependența de banii publici este una vitregă. Cu cât clubul va fi mai independent de aceștia, cu atât va avea o șansă să mai mare să devină un proiect durabil. Deci ideea că Poli nu va primi bani de la primărie, nu este în sine o tragedie.

Problema este existența unei alternative. Și din moment ce au fost făcute niște transferuri, tânjesc să cred că nu au fost făcute fără acoperire, mai ales la modul în care Robu s-a implicat în acestea. Bănuiesc că atunci când l-a convins pe Bud să vină, nu o putea face fără a-i oferi niște garanții că nu va avea probleme cu plata salariilor, în condițiile în care lotul actual are deja câteva luni restante. De altfel, atacantul nu părea prea îngrijorat atunci când a fost întrebat pe acest subiect. Ar fi frumos să aflăm și noi ce garanții a primit, ca să fim și noi mai liniștiți.

Deci semne că ar exista ceva în spate mi se pare că sunt. Nu cred că cei din conducerea clubului își pot face o strategie doar pe un buget virtual, fără să se fi consultat cu cei care coordonează clubul. Dar sper că e chiar vorba de ceva concret, nu doar veșnicele apeluri la firmele locale, care n-au avut nici un efect până acum. M-aș aștepta la ceva în genul unei sponsorizări serioase ce încă nu poate fi anunțată până când nu se finalizează tratativele. Căci în rest am aflat doar că reluăm relația cu Cotnari, dar contractul cu Casa Rusu numai ce a expirat, fără să aflăm dacă va fi prelungit sau nu. Până îl va întreba cineva pe Robu direct care este soluția pentru Poli sau dacă mai există vreuna, vom rămâne doar cu aceste speculații și frământări.

În altă ordine de idei, surplusul salarial cauzat de noile transferuri ar putea fi amortizat de o afluență de spectatori la meciurile de acasă. Dar să vedem cum se va comporta echipa și cum va reuși clubul să se promoveze.

Echipament 2017-2018

Mai devreme am aflat programul meciurilor noului sezon, iar de curând am văzut și cum vor arăta fotbaliștii alb-violeți când vor intra pe teren - cel puțin din punct de vedere vestimentar. Și dacă tot ne dăm cu părerea despre fotbal, ne putem da cu părerea și despre acest aspect, că doar oricine se pricepe la fotbal și la haine.

Așadar, noile echipamente în toată splendoarea lor:

Sursa: facebook.com/JomaSport.ro

Plăcută ideea ca măcar acum să fie puși în prim plan tinerii de perspectivă ai echipei.

Din start putem spune că echipamentele principale, cele alb-violet, arată deosebit. Cel purtat de Mailat (primul din dreapta) va fi echipamentul de acasă și seamănă cu cel folosit în finala Cupei Ligii, care a fost remarcat de toată lumea.

În teaser-ul oferit ieri putem vedea și partea din spate a tricoului:

facebook.com/JomaSport.ro

Arată un pic ciudat cuta de la mijlocul spatelui, dar punctul de atracție e cu siguranță sloganul „Poli suntem noi” - o surpriză plăcută. Legat de fontul folosit, ține de gustul fiecăruia. Eu unul prefer ceva să fie clar vizibil de la distanță și cred că e cu siguranță mai bine decât fontul cursiv de acum doi ani.

Tricoul purtat de Haruț (al doilea din stânga) sare în evidență prin aspectul clasic, cu guler și dungi subțiri.

Luate individual cele două arată foarte bine, dar ca set de echipamente ne ridică mai multe semne de întrebare. În primul rând, e o mare discrepanță ca model între cele două și, mai important, cromatica nu este suficient de distinctivă. Chiar dacă cel purtat de Haruț are șorțul, jambierele și mânecile albe, în rest conține mult violet, astfel că dacă primul echipament nu va putea fi folosit, nu cred că va putea fi folosit nici al doilea. Ceea ce înseamnă că s-ar putea să nu vedem prea des tricoul „retro”, ci mai degrabă cel roz (sau magenta mai bine zis) purtat de Bîrnoi. Chiar și acesta este destul de aproape de violet, dar poate că ajută aspectul fosforescent.

Mai trebuie menționat și faptul că pe viu, la lumina nocturnei, sau pe ecrane, nuanțele vor arăta un pic altfel decât în aceste poze. Oricum, ne lămurim peste doar o săptămână.

Program Liga 1 2017-2018

Avem un început interesant de sezon, dificil mai ales prin prisma faptului că vom suferi în primele etape, pe seama pregătirii limitate din pre-sezon. Dar nu avem voie să ne ascundem în spatele acestui dezavantaj, iar disputele din debut sunt, istoric, deschise oricărui rezultat.

Chiajna nu e neaccesibilă; cu Steaua am mai jucat în etapa a doua când nimeni nu ne dădea vreo șansă; Astra e tare, dar și-a pierdut piesele grele; iar Juventus, ca nou promovată, va avea de furcă destul în primele runde. Minim cinci puncte ne-ar trebui să abordăm cu încredere restul sezonului, zic eu.

Anul îl terminăm tare, cu meciul de acasă împotriva celor de la Dinamo, în miez de decembrie, iar campionatul regulat se termină la final de februarie, cu meci la Craiova.

Program play-out:

Etapa I: FC Voluntari – Poli Timișoara (3 martie)
Etapa II: Juventus București – Poli Timișoara (10 martie)
Etapa III: Poli Timișoara – Sepsi Sf. Gheorghe (17 martie)
Etapa IV: Gaz Metan Mediaș – Poli Timișoara (31 martie)
Etapa V: Poli Timişoara - Dinamo Bucureşti (7 aprilie)
Etapa VI: FC Botoșani - Poli Timişoara (14 aprilie)
Etapa VII: Poli Timișoara – Concordia Chiajna (21 aprilie)
Etapa VIII: Poli Timișoara – FC Voluntari (28 aprilie)
Etapa IX: Poli Timișoara – Juventus București (5 mai)
Etapa X: Sepsi Sf. Gheorghe – Poli Timișoara (12 mai)
Etapa XI: Poli Timișoara – Gaz Metan Mediaș (19 mai)
Etapa XII: Dinamo București - Poli Timişoara (23 mai)
Etapa XIII: Poli Timișoara - FC Botoşani (27 mai)
Etapa XIV: Concordia Chiajna – Poli Timișoara (2 iunie)

Programul nostru, cu date aproximative:

1. Chiajna - Poli (15.07.2017)
2. Poli - Steaua (22.07.2017)
3. Astra - Poli (29.07.2017)
4. Poli - Juventus Buc. (05.08.2017)
5. Botoșani - Poli (09.08.2017)
6. Poli - Viitorul (12.08.2017)
7. Gaz Metan - Poli (19.08.2017)
8. Poli - CFR Cluj (26.08.2017)
9. Dinamo - Poli (09.09.2017)
10. Poli - Sf. Gheorghe (16.09.2017)
11. Voluntari - Poli (20.09.2017)
12. Iași - Poli (23.09.2017)
13. Poli - Craiova (30.09.2017)
14. Poli - Chiajna (14.10.2017)
15. Steaua - Poli (21.10.2017)
16. Poli - Astra (28.10.2017)
17. Juventus Buc. - Poli (04.11.2017)
18. Poli - Botoșani (18.11.2017)
19. Viitorul - Poli (25.11.2017)
20. Poli - Gaz Metan (02.12.2017)
21. CFR Cluj - Poli (09.12.2017)
22. Poli - Dinamo (16.12.2017)
23. Sf. Gheorghe - Poli (03.02.2017)
24. Poli - Voluntari (10.02.2018)
25. Poli - Iași (17.02.2018)
26. Craiova - Poli (24.02.2018)

Rezumat de săptămâna #26

Am început să ne turăm motoarele în cantonamentul brașovean, în tentativa de a gestiona cumva pauza deosebit de mică între cele două sezoane ale echipei noastre.

S-a confirmat transferul lui Cristian Bud, atacantul venit de la CFR Cluj, despre care sperăm că va fi omul de care aveam nevoie.

Până să mai apară vreun fundaș central/mijlocaș la închidere, la ultimul amical s-a aflat în probe Ovidiu Marin (1998). Acesta  a fost format de Chiajna, e mijlocaș ofensiv, a jucat în special pe la Chiajna II, și are o prezență la echipa mare în meciul pierdut de Cupa României din ultimul sezon. În aprilie 2016 s-a remarcat când a înscris de șapte ori într-un meci de liga a III-a. Zică-se că ar fi fost urmărit pe atunci de Dinamo, precum și de alte echipe din Germania și SUA. O colecție de știri despre el găsiți la: ovem.ro

Partidele disputate în această săptămână au fost de rodaj, cu echipe de la liga a IV-a în jos.

• Poli - Unirea Tărlungeni [IV] 13:0 (6:0)
• Titulari: Curileac, Străuț, Bocșan, Cânu, Covalschi, Ciucur, Opea, Soljic, Croitoru, Bîrnoi, Bianconi. 
• Au mai evoluat: Straton, Smaranda / Crețu, Haruț, Șeroni, Melinte, Țigănașu, Artean, Munteanu, Vașvari, Doman, Drăghici, Mailat, Velcotă. 
• Goluri: Mailat (3), Bianconi (2), Vașvari (2), Bîrnoi, Oprea, Soljic, Șeroni, Drăghici, Munteanu 

• Poli - Inter Cristian [IV] 10:0 (5:0)
• Titulari: Straton - Crețu, Melinte, Cânu, Țigănașu - Soljic, Vașvari - Munteanu, Bîrnoi, Doman - Drăghici.
• Au mai evoluat: Smaranda, Curileac - Străuț, Haruț, Bocșan, Șeroni, Covalschi, Oprea, Croitoru, Ciucur, Velcotă, Bianconi.
• Goluri: Bianconi (3), Drăghici (2), Soljic, Munteanu, Velcotă, Croitoru plus un autogol al echipei din Cristian. 

• Poli - Zărnești [IV] 6:0 (1:0)
• Titulari: Smaranda, Străuț, Melinte, Şeroni, Țigănaşu, Oprea, Ovidiu Marin (în teste, provenit de la Concordia Chiajna), Ciucur, Bîrnoi, Doman, Bianconi 
• Au mai evoluat: Straton, Curileac - Crețu, Bocşan, Cânu, Covalschi, Vaşvari, Haruț, Šoljić, Munteanu, Croitoru, Drăghici 
• Goluri:  Bîrnoi (2), Croitoru, Munteanu, Šoljić, Drăghici

Mai urmează un meci cu Balotești, din liga secundă, și un joc acasă, pe 8 iulie, cu un adversar încă nedeterminat. Este și acesta un dezavantaj în a organiza pregătirile în țară, cu echipele de Liga 1 plecate, iar cele din ligile inferioare de abia reunite. Măcar trei meciuri tari ne-ar fi ajutat să ne montăm pentru calitatea jocului din prima divizie. 

Lot cantonament Poiana Brașov

Efectivul de 24 de jucători care se va pregăti între 25 iunie și 5 iulie la Poiana Brașov este format din următorii jucători:

Portari: Straton, Curileac, Smaranda

Fundași: Străuț, Crețu, Haruț, Cânu, Șeroni, Bocșan, Melinte, Covalschi, Țigănașu

Mijlocași: Croitoru, Artean, Mailat, Soljic, Bîrnoi, Munteanu, Vașvari, Ciucur, Doman, Oprea*

Atacanți: Pedro Henrique, Drăghici, Velcotă, Miguel

*inclus ulterior în lot

Aruncând o privire la fiecare compartiment în parte, putem trage niște concluzii/aduna niscaiva gânduri.

Avem trei portari veterani, asta în condițiile în care Smaranda nu a prins niciun minut de joc în sezonul terminat de curând. Poate că ar fi avut oarecare sens să fie ținut aproape un al treilea portar tânăr, anume Mario Contra.

În apărare nu sunt mari surprize, dar avem certitudini. Motreanu dă bacul și nu a prins lotul, dar aș fi surprins ca odată cu revenirea lui Străuț, ambii tineri (Haruț al doilea) să fie reținuți. Mai lipsesc Scutaru și Neagu, de care clubul probabil se va despărți, lăsând loc, poate de încă un jucător - de care chiar ar fi nevoie, în centrul apărării.

La mijloc avem un grup complet de jucători, chiar dacă, așa cum era de așteptat, Poparadu nu se mai regăsește printre aceștia, la fel ca și Ignea sau Fucek. Dacă ne gândim că Mailat va fi juniorul titular, concurența pentru celelalte poziții în flancuri va fi mare: Doman, Munteanu și Ciucur se luptă pentru un loc. Mi se pare puțin probabil ca omul din fața lui Artean și Soljic să fie altul decât Vașvari, ceea ce l-ar lăsa pe Croitoru drept soluție de completare în cazul accidentărilor/suspendărilor. Oarecum just, la vârsta lui, deși a arătat că poate duce mai mult decât ne-am aștepta.

Atacul arată destul de tragic. Drăghici rămâne la echipă din lipsă de alternative, deși a fost într-o totală lipsă de formă în acest an. Pedro, sperăm și-a găsit biletul de întoarcere din Brazilia, iar conaționatul său Miguel are să-și dovedească valoarea pe care cariera de până acuma nu i-o arată. Velcotă, care nici nu este un atacant get-beget, ar putea juca vârf retras sau chiar să fie înlocuitor pentru Mailat, dacă se va ivi nevoia. Este obligatoriu să găsim minim unul, dacă nu doi jucători aici. Păcat că unii tineri preferă să încerce marea cu degetul, când ar avea toate șansele să se afirme aici în Liga 1. Să sperăm că cei care au rămas vor profita de șansele care li se oferă.

Fridrich, Livan, Oprea și Rus vor rămâne probabil la echipa secundă, unde se pot roda mai departe și unde e nevoie de calitățile lor pentru a încerca, măcar, o clasare printre primele echipe al ligii a 3-a.

Pentru cine a ratat, ieri s-au jucat două mini-amicaluri cu Periam (IV) și cu Pesac (VI), de câte 35 minute fiecare. Scorurile au fost 3-1, goluri Drăghici (9', 28'), Šoljić (15') , respectiv 9-0, goluri Pădurariu (2', 12', 31'), Mailat( 4', 10', 20'), Oprea (11'), Vaşvari (22'), Artean (35') . Pentru detalii puteți urmări și pagina de facebook, care sintetizează transferurile și rezultatele partidelor amicale.

Trofeul CroVi 2017

Cu peste 300 voturi, suporterii au votat și l-au desemnat omul sezonului și câștigătorul trofeului CroVi, ediția a II-a pe Marius Croitoru. Iar pentru trofeul CroVi juniori, l-am ales pe Denis Haruț.

Crovi 2017: Marius Croitoru și Denis Haruț

Toți jucătorii selectați aveau argumente pentru a fi aleși, iar drept dovadă aproape toți au adunat peste 100 de voturi, într-un fel sau altul. Așa cum nouă ne-a fost greu să facem o diferențiere, v-a fost și vouă, fiindcă salvarea a fost, e clar, un efort de echipă. Căpitanii de drept, Croitoru și Cânu, s-au detașat din grup, însă până la urmă travaliul energic al primului a cântărit mai greu. Într-un fel simbolic, acest trofeu este oricum un trofeu pentru toți cei care au reușit să sfideze așteptările.

Cum am calculat rezultatele? Jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Nu că ar fi fost nevoie de un sistem atât de complicat pentru a determina câștigătorul. Rezultatele votului arată astfel:

Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma mai multor consultări cu antrenori și suporteri, pe Denis Haruț. Alături de el i-am mai considerat în special pe Lucian Oprea, căpitanul echipei secunde, și pe Cosmin Bîrnoi. Chiar dacă Haruț ar ieși pe trei între jucătorii numiți la capitolul prezențe, atât la prima echipă, cât și la a doua, am prioritizat calitatea peste datele pur statistice. Cele două jocuri făcute pentru Poli, în special finala Cupei Ligii, au surprins deosebit de plăcut, mai ales pentru un jucător care abia a împlinit 18 ani. Dincolo de asta, dincolo de prezențele la naționala U18 (unde a fost și căpitan), am admirat și seriozitatea și determinarea de care a dat dovadă.

Precum se observă față de anul trecut, trofeele au fost regândite. Acestea sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerii Florin Tâmpu​ și Emanuel Gornic​ de la LIPOPLAST​, secția de sticle speciale.

Conform (deja) tradiției, ne-am întâlnit cu cei doi aleși pentru a le oferi ceva de cărat acasă și să stăm de vorbă. O întâlnire cu viitorul și cu trecutul, cum a glumit Marius. Sau cu prezentul, cum am zis noi.

---

MC: Mă bucur enorm pentru acest trofeu, dar cred că n-ar trebui să iau acasă decât o mică parte din el, fiindcă fără ajutorul colegilor nu cred că ajungeam aici. E normal să îl împart cu toți.

CV: Și nouă ne-a fost greu să alegem, din acest motiv am și supus-o la vot.

MC: Cu atât mai mare este satisfacția cu cât s-au putut exprima și au votat și cu sufletul, și cu mintea. Îi respect pe toți, îi iubesc, îi apreciez. Este o încunurare a muncii acestui an. Tot ce s-a întâmplat în acest an la club se datorează în totalitate băieților, a conducerii și domnului primar – are și el un mare merit pentru că a fost alături de noi, ne-a susținut, ne-a rezolvat problemele financiare alături de conducerea clubului, și mă bucur enorm că Poli Timișoara rămâne în continuare pe prima scenă. Acesta a fost obiectivul nostru. Ar fi fost culmea ca un oraș precum Timișoara să nu stea la masa bogaților. Ar fi fost inacceptabil din punctul meu de vedere, chiar dacă am plecat de la -14 puncte. Multă lume nu ne-a acordat nicio șansă -  din așa-zișii cunoscători ai fotbalului – dar încă o dată am dovedit că atâta timp cât joci cu sufletul, pentru echipă, pentru oraș, poți ajunge aici unde am ajuns noi. Chiar dacă ne-am salvat printr-un baraj, este o performanță.

CV: Înainte de meciul cu Pandurii erai foarte sigur că o să scăpăm.

MC: Tot timpul am fost sigur, chiar și după înfrângerea cu Pandurii. Totul a stat la mâna noastră.

CV: Și în minutul 80 cu Gaz Metan?

MC: Nu, în minutul 90+4 cu Gaz Metan îmi luasem adio de la Liga 1, de la această echipă, de la acest oraș. Realitatea asta este, în cazul în care retrogradam, mari șanse să continuăm nu mai erau – ca echipă, ca entitate, ca tot ceea ce însemna Poli Timișoara. Din păcate, spun, fiindcă un oraș ca Timișoara merită o echipă în Liga 1. Este echipa orașului, a județului, ar trebui toți să fie mândri, să vine în tribună cât mai mulți, deoarece acești băieți care au fost și care sunt aici merită acest lucru. Îmi pare nespus de rău pentru cei care m-au ajutat să câștig acest premiu și care, din păcate, anul viitor nu vor mai fi lângă noi din punct de vedere activ, pentru că sunt sigur că vor fi cu sufletul. S-a decis renunțarea la câțiva jucători și din punctul meu de vedere este dureros, dar aceasta este viața.

CV: Crezi că e cea mai mare reușită a carierei tale, această supraviețuire?

MC: În contextul actual da, putem să spunem că este o performanță. Nu o putem compara cu o calificare în Champions League, dar la vârsta mea, la -14, în condițiile în care am realizat-o, putem spune că este o performanță imensă.

CV: Ți-a fost greu să nu joci în finala Cupei Ligii?

MC: Mi-a fost greu să nu joc în finala Cupei Ligii, să nu joc în semifinala Cupei României, dar aceasta a fost politica clubului pentru mine. Și eu, dacă mă întrebai, sacrificam ambele competiții pentru rămânerea în prima ligă. Acum am ocazia să joc iar în Cupa Ligii [n.ed. nu chiar, că s-a desființat], iar în Cupa României, ceea ce la vârsta mea este ok. Cel mai important pentru mine, pentru echipă, pentru colegi, pentru domnul primar, fiindcă știu cât suflet a pus, era să rămânem în Liga 1.

CV: Mai știi când ai jucat prima oară împreună cu Denis?

MC: Da, exact acum un an jumate, la echipa a doua [n.ed. cu Mașloc]. Eu m-am dus și am jucat și în liga a IV-a, n-a fost o problemă, fotbalul este același, se joacă tot unsprezece la unsprezece – și în curtea școlii dacă mă duc, tot vreau să câștig, nici la liga a IV-a nu mi-a fost rușine. Iubesc fotbalul.

CV: Ai fost desemnat secund la Poli II în acest an. Vei continua?

MC: Voi avea o discuție cu domnul președinte și voi vedea. Mi-a fost greu să mă împart – obiectivul meu principal era să ajut echipa din punct de vedere sportiv. În puținul timp care îmi rămânea trebuia să mă împart, să mă duc și la echipa a doua. Am făcut-o rar, dar când am făcut-o, am făcut-o cu plăcere. Sunt jucători tineri, de perspectivă – unul este aici alături de mine. Mai sunt alți tineri în cadrul clubului care merită o șansă. Ar trebui ca toți cei care sunt implicați în acest fenomen să-și întoarcă fața și către ei, pentru că merită, au făcut sacrificii, ei, familiile lor, să ajungă aici.

CV: Crezi că există jucători care își doresc să fie ca Marius Croitoru când vor fi mari?

MC: Probabil își doresc. Marius Croitoru are vreo 300 meciuri în Liga, câteva meciuri în Champions League, în cupele europene. Nu cred că este întâmplător să stai din 2000 până acuma în Liga 1. Vii un an, doi ani, e ok, ai fost trecător, meteorit. Dar să rămâi atâta timp la nivelul acesta, eu cred că te recomandă ceva: munca, seriozitatea, calitățile personale. Nu cred că stă la-ndemâna oricărui jucător să joace atâtea meciuri pe prima scenă. Cu siguranță își doresc mulți.

CV: Noi avem o întrebare pe care o punem de obicei juniorilor, tu o primești invers: cât la sută crezi că a depins de tine tot succesul pe care l-ai avut în fotbal?

MC: Viața de fotbalist nu ți-o garantează nimeni, succesul în fotbal nu ți-l garantează nimeni. Poți să faci lucrurile bine și să nu-ți iasă. Fotbalul nu este matematică, nu-ți trebuie facultăți. Îți trebuie în schimb șansă, ambiție, spirit de sacrificiu, dorință – sunt lucruri pe care multă lume nu le înțelege, când tu te duci la antrenament la 40 de grade sau la -20 de grade, ei stau în casă. Noi n-am avut tinerețe, am fost obligați să renunțăm la studii, sau le-am făcut cum le-am făcut, am fost plecați de acasă, de lângă părinți, de lângă familii, de lângă copii. E o meserie pe care nu ți-o poate garanta nimeni, dar făcând lucrurile cât mai corect, ai o garanție că poți reuși. Apoi fotbalul îți poate oferi ceea ce nimeni altcineva nu-ți poate oferi: tu îi dai zece ani din viață și apoi el îți poate da pentru tot restul vieții și ție, și copiilor tăi. Merită respectată meseria de fotbalist, să faci totul ca să ajungi fotbalist. Dar trebuie să demonstrezi că este ceea ce îți dorești cel mai mult în viața asta. De la simple cuvinte este cale lungă până la a dovedi că îți dorești cu adevărat.

CV: Pe viitor, poate un post de conducere?

MC: Nu mă văd. Îmi place fotbalul, iubesc fotbalul, îmi doresc să învăț copiii să joace fotbalul, dar nu pot să stau la birou. Nu mă prinde costumul!

CV: Noi îți mulțumim pentru rolul pe care l-ai avut în a salva echipa.  

MC: Le mulțumesc din suflet celor care au votat, iar să primesc la vârsta mea un premiu de la suporteri, de la timișoreni, mă face deosebit de mândru.

---

CV: Denis, spuneai ultima oară că ai vrea să debutezi și ai vrea constanță. De debutat ai debutat în niște meciuri mari și ai jucat bine. Cum te-ai simțit?

DH: M-am bucurat foarte tare, mai ales atunci când am auzit că o să fiu titular în primul meci, cu Astra.

CV: Ai știut de dinainte?

DH: Se vorbea în jurul nostru că vom prioritiza campionatul, dar nu am stat să mă gândesc cum o să fie. M-am pregătit până la ultimul antrenament și am zis că dacă trebuie să joc, să intru, o să dau tot ce pot, o să dovedesc că acuma este momentul.

CV: Ai suferit însă la golul trei.

DH: Da. Cred că a fost și greșeala mea, și o lipsă de comunicare cu Soljic în acel moment, pe lângă un deficit de poziționare din partea amândurora. S-a văzut acolo și lipsa mea de experiență.

CV: Cum a fost în finala Cupei Ligii?

DH: Atunci când s-a cântat imnul pe stadion, cu 12000 de oameni, a fost cel mai frumos moment din viața mea. Și la naționala de juniori se cântă, dar acolo sunt doar câteva sute de spectatori, nu se compară. Am simțit că pentru asta am muncit atâția ani și sper să se repete.

CV: Erai accidentat când am jucat la Mediaș. Cum ai trăit partida?

DH: Am fost acasă, la televizor – nu pot să merg niciunde când joacă echipa, stau acasă, văd, analizez, vorbesc, mai frumos, mai urât [râde]. Am trăit ca și băieții, am stat cu sufletul la gură până în ultimul moment. De la agonie la extaz în câteva secunde.

CV: E acel cadru pe Neagu în care să vede perfect această transformare.

DH: Exact!

CV: Am menționat de primul meci pe care l-ai jucat cu Croitoru. A fost și unul din primele meciuri de anul trecut de la Poli II. Cum ți s-a părut să joci cu el?

DH: Am avut doar câteva meciuri. Primul cred că a fost un amical pe sintetic, în care a fost și Curtean. A fost cu siguranță o prezență specială, fiind și prima oară când am jucat cu seniori și mai ales cu jucători consacrați, de Liga 1. Mi-au vorbit, s-au apropiat de mine, așa am simțit, și m-au ajutat să gândesc altfel fazele.

CV: Cum te simți cu noii coechipieri? Ești cel mai puțin experimentat dintre ei.

DH: Încerc să învăț de la fiecare cât pot. Să iau tot ce este bun, ce fac ei bine în teren, cum se acomodează, cum tratează fiecare meci.

CV: Acum sunteți un colectiv mare de jucători tineri. Cât de dificil crezi că e să integrezi mai mulți tineri în echipă? E un loc garantat pentru cei de U21 – titular fiind probabil Mailat.

DH: Sper chiar să jucăm cu mulți jucători tineri. Încercăm să scoatem tot ce e mai bun din noi, în fiecare meci. Dacă joc un meci, clar, o să muncesc să joc al doilea, al treilea, asta mă motivează. Cât despre locul de U21, va fi o luptă de care pe care. Fiecare va lupta să fie acolo, cel puțin pe bancă.

CV: Te-a afectat faptul că n-ai prea jucat sezonul acesta?

DH: Chiar mă gândeam într-o zi, am avut doar vreo 14 meciuri, dintre care jumătate la națională. Am jucat puțin pentru un sezon.

CV: Cum ai făcut să fii în formă, mai ales în meciurile disputate la echipa mare?

DH: Nici mie nu mi-a fost ușor. Veneam la antrenament, mă duceam cu echipa mare, apoi eram la națională, apoi șase jocuri mă găseam pe bancă la echipa mare. Mă bucur că am fost acolo, dar am și nevoie de jocuri, să arăt ce pot la echipa a doua.

CV: Ați suferit mult la Poli II în acest an.

DH: Cred că permutațiile astea de lot au contat, ne strângeam cu o zi înainte de meci, și omogenitatea a suferit.

CV: Pe sezonul viitor am înțeles că obiectivul ar putea fi chiar promovarea la Poli II. Ca să fie fezabil, ajunge doar un plus de motivație sau e nevoie și de mai multă calitate, de niște jucători seniori?

DH: Mereu e nevoie de calitate (râde). Noi suntem mulți tineri care încercăm să ne afirmăm pentru echipa mare. Implicit, în unele meciuri mai grele, mai ales cu echipele din vârf, ai nevoie de jucători maturi care să te împingă de la spate în momentul în care ești la pământ. Normal că ai nevoie de câțiva jucători experimentați, care știu cum să gestioneze asemenea perioade.

CV: Te-ai gândit dacă ar fi cumva mai bine să joci un sezon în liga a II-a, cum a fost situația lui Motreanu? Ce-ai prefera, să alternezi între prima și a doua echipă, sau să fii în liga a II-a și să joci meci de meci?

DH: Aș vrea și să fiu la echipa mare, și să joc meci de meci! [râde] Încă mă gândesc, este luptă mare pentru postul pe care sunt eu: trei, dintre care doi U21. Plus că mai sunt zece jucători la Poli II care pot oricând să apară pe bancă. Nu știu ce este mai bine pentru mine. Dacă domnul Popa mă va ține pentru cei doi jucători U21, atunci nu se pune problema. Altfel o să încerc să merg undeva, cu acordul clubului, să joc mai mult. Am nevoie de meciuri și pentru calificările la Națională.

CV: Așa să fie. Îți mulțumim pentru timpul acordat.

DH: Și eu vă mulțumesc pentru trofeu!

Program play-out şi implicaţii

Nu cred că programul care urmează ne avantajează prea mult. Precum scriam şi în cronică, aş fi zis că meciurile directe cu Pandurii şi ASA pot fi izbăvirea noastră. O problemă ar fi că în tur vom juca consecutiv cu cele două cluburi în deplasare, iar în retur ar trebui să disputăm aceste partide, plus jocul cu Chiajna, toate comprimate într-o săptămână. Săptămâna finalei Cupei Ligii. Implicit, e clar că se va reprograma deplasarea de la Chiajna, dar presiunea efortului şi a rezultatelor va fi deosebită la capătul lui mai.

Pe lângă acest element neplăcut, ar mai fi de considerat că nimeni nu este carne de tun. Pandurii s-au prezentat cel mai rău în aceste patru etape şi nici ASA n-a strălucit, dar tot a adunat trei puncte. Va fi un play-out în care oricine poate bate pe oricine, poate chiar şi noi pe Botoşani în prima etapă din acest weekend. Deci va fi greu al naibii şi n-ar trebui să facem prea multe calcule de pe acuma, aşa cum n-ar trebui nici să ne punem majoritatea speranţelor în cele patru partide care vor fi jucate cu rivalele directe pentru locul de baraj. Să nu mai spunem că şi dacă ajungem la baraj, ne vom trezi aproape la mijlocul lui iunie jucându-l, la capătul a peste patru luni cu mult fotbal.

Etapa 1 (11 martie): FC Botoşani – Poli Timişoara

Etapa a 2-a (18 martie): Poli Timişoara – FC Voluntari

Etapa a 3-a (1 aprilie): Poli Iaşi – Poli Timişoara

Etapa a 4-a (5 aprilie): Poli Timişoara – Concordia

Etapa a 5-a (8 aprilie): Pandurii – Poli Timişoara

Etapa a 6-a (15 aprilie): ASA Tg. Mureş – Poli Timişoara

Etapa a 7-a (22 aprilie): Poli Timişoara – Gaz Metan

(retur)

Etapa a 8-a (29 aprilie): Poli Timişoara – FC Botoşani

Etapa a 9-a (6 mai): FC Voluntari – Poli Timişoara

Etapa a 10-a (13 mai): Poli Timişoara – Poli Iaşi

Etapa a 11-a (20 mai): Concordia – Poli Timişoara

Etapa a 12-a (25 mai); Poli Timişoara – Pandurii

Etapa a 13-a (28 mai): Poli Timişoara – ASA Tg. Mureş

Etapa a 14-a (4 iunie): Gaz Metan – Poli Timişoara

Săptămâna #5 în retrospectivă

Mai rar atâtea evenimente discutabile (în ambele sensuri ale cuvântului) ca în această săptămână. După meciul amical pierdut în fața celor de la Honved Budapesta și disiparea ultimelor speranțe de a mai aduce un jucător, miercuri a adus cu sine două anunțuri de comentat: reorganizarea amplă a sistemului juvenil, cu permutații inclusiv la nivelul echipei secunde, și o trecere în catalogul persoanelor non-grata a unei jurnaliste care acoperă în detaliu evenimentele de la club.

Amical: Honved Budapesta - Poli 1:0 (0:0)

Cu un lot decimat (fapt care și-a pierdut între timp tot umorul), Poli s-a deplasat la Budapesta pentru a încheia acest set intensiv de meciuri amicale. Ce rol a jucat tocmai această intensitate, pe lângă tipul pregătirii fizice/alimentației, absența unui om de profil în pregătirea fizică și susceptibilitatea individuală a jucătorilor le rămâne celor responsabili să contempleze. Pe parcursul jocului, Ionuț Popa a făcut doar trei modificări, deși pe bancă mai erau câteva variante, dar scopul a fost, îmi imaginez, definitivarea primului unsprezece și expunerea acestuia presiunii fizice a unui meci de nouăzeci de minute.

Honved e o echipă bună, aflată pe locul secund în prima ligă din Ungaria, deci înfrângerea nu e neapărat o cauză de stres major - chiar dacă acum o săptămână au fost învinși, 0-1, de adversarii noștri de luni, Gaz Metan. Grijile sunt altele, în principal în ceea ce privește atacul și cuplul de fundași centrali - proba video arată că golul încasat la Budapesta, a venit tocmai pe zona centrală. Mai multe pe această temă într-un articol prefață la partea a doua a sezonului.

Poli: Straton (min. 75, Curileac) – Străuț, Bocșan, Cânu, Șeroni – Artean, Soljic – Bărbuț, Croitoru (min. 80, Bârnoi), Doman – Drăghici (min. 75, Popovici)

Reorganizarea Centrului de Copii și Juniori

Surprinzător, și nu chiar, Aurel Șunda a fost coborât din funcția de director al centrului, dar va rămâne în cadrul clubului. Adevărata surpriză e numirea lui Adrian Stoicov, antrenorul echipei secunde, în locul său. Pentru a acoperi golul apărut la Poli II, a fost adus un antrenor virtual necunoscut, Victor Collins, român care a jucat peste mări și țări, cel mai recent practicând antrenoratul în Canada și Irlanda.

Promovarea/recalibrarea profesională a lui Stoicov este o mutare bună. De când am făcut interviul cu el acum câteva luni, ne-a lăsat impresia unui interes și dincolo de ce se întâmplă între cele două porți ale terenului de fotbal. Important este ca ideile pe care ni le-a expus să reușească să le cristalizeze într-o viziune coerentă, așa cum e ea dictată și de limitările noastre financiare. Printre prioritățile aplicate se vor numără, cu siguranță, practicile de selecție și retenție a jucătorilor la nivel juvenil, precum și retenția la momentul împlinirii vârstei de 16 ani, respectiv la semnarea primului contract profesionist. Sperăm că măcar o parte din accent o să cadă pe dezvoltarea relației dintre club și tinerii jucători.

În acest context, aducerea lui Collins vine în completare cu experiența dobândită în campionate cu o organizare (mai) integrată. Canada și Statele Unite au un renume pentru felul în care abordează promovarea fotbalului către tineri, așa cum se întâmplă adesea când nu trăiești într-o țară în care fotbalul și dorința de a-l juca fac parte din status quo.  Rămâne de văzut cât de adaptabil este noul antrenor și cum va gestiona munca cu juniorii, o sarcină cel puțin complicată.


O blamare jurnalistică

Dintr-un motiv sau altul, conducerea clubului a decis că o jurnalistă locală e, cumva, un factor important în compromiterea blazonului Politehnicii. Cu siguranță că lucrurile merg dincolo de evident, așa cum e el conținut în declarația președintelui Sorin Drăgoi:

"N-am interzis nimănui să vină, dar nu vreau să mai răspundem la întrebări… [n. ed. a scris că] Jucătorii nu sunt buni, sunt proști, conducerea e proastă, antrenorul e prost."

Pare, în ciuda afirmației contrare a lui Drăgoi, o decizie agresivă, care, dacă i-ar păsa cu adevărat cuiva, ar face mai mult un deserviciu imaginii clubului. Să fim serioși, dintre toate publicațiile care exudă toxicitate în direcția Politehnicii - și aici putem vorbi liniștit de aproape oricine scrie despre club, în special în plan local - a o elimina pe una singură, tocmai pe cea care oferea cele mai multe informații cu grad destul de ridicat de acuratețe, e un gest care nu-și are rostul și nu-și găsește locul.

Un club ar trebui să fie mai presus de asemenea acțiuni și ar trebui să se protejeze din interior, nu prin atacuri la persoană. O fi o chestie de principiu, că cel mare n-are voie să dea în cel mic. Poate că jurnalista în cauză este dificilă, însă conținutul criticilor ei conține adevăr și, mai important, nu se îndreaptă sistematic împotriva clubului - ceea ce nu se poate spune despre alții.

Săptămâna #3 în retrospectivă

Am fost prinși cu diverse, astfel că n-am avut ocazia să acoperim cele întâmplate de-a lungul ultimelor șapte zile. Trei sunt evenimentele importante la număr: plecarea lui Llorente, venirea croatului Josip Šoljić pentru a-l înlocui și amicalul câștigat ieri în fața lui Național Sebiș.

Plecarea lui Llorente

Precum se știe, am fost întotdeauna un fan al jucătorului spaniol. Este un jucător care poate lega jocul la mijloc, controlează tempoul și balansează eficient îndatoririle defensive cu cele ofensive. Plecarea sa a venit din neant, iar ceea ce a dernajat oarecum a fost reacția clubului: inițial absentă, apoi ușor acidă, insinuând că spaniolul ar juca pe vedeta, fiind nemulțumit de condițiile de cantonament. Poate citesc eu prea mult printre rânduri, dar nu cred că se cădea, mai ales că a fost o întâmplare venită pe fondul unui alt contract făcut în defavoarea clubului. În plus, spaniolul mi-a lăsat impresia că era izolat aici, iar periclitarea rolului de titular, pe urma eliminării din meciul cu Craiova și a revenirii lui Poparadu, nu au ajutat. Chiar dacă cel din urmă a arătat momente bune, mai e drum lung până să putem stabili că e un jucător pe care să ne bazăm, în special din punct de vedere fizic. La urma urmei, n-ai cum să ții pe cineva care vrea să plece, clubul a economisit niște bani, însă totul e degeaba dacă nu ne salvăm de la retrogradare.

Venirea lui Josip Šoljić 

Partea plină a paharului e că ne-am mișcat rapid și am adus un închizător croat de 29 ani, venit din postura de titular în prima ligă a Croației. În plus, acesta poate acoperi și postul de fundaș central, unde e util să avem acoperire. După toate aparențele, Šoljić ar putea fi o achiziție bună, s-a prezentat OK la meciul amical, însă rămâne să se integreze în echipă - iar timpul e scurt. Mâine un profil în detaliu al jucătorului, care a semnat până în 2018.

Alte mișcări nu s-au concretizat, deși presa a raportat despre diverse discuții cu mijlocași/atacanți portughezi din ligile inferioare, respectiv chiar și de o posibile veniră a lui Mureșan. Cea din urmă nu se încadrează însă în bugetul nostru, iar cea dintâi riscă să devină tardivă. Șanse ar mai fi ca Sorescu să revină în prima echipă, dacă se rezolvă divergențele contractuale, acesta evoluând ieri într-un amical câștigat de Poli II cu Timișul Șag (2-0, dublă Totic). alături de alți reveniți precum Velcotă sau Sturz. Doar Sîntean este în continuare ținut pe margine.

Au mai fost anunțate și două prelungiri contractuale, cu Doman și Bocșan semnând până în 2020. Arzătoare mai este situația lui Bărbuț, însă rămânerea sa aici pare improbabilă - ceea ce, în sine, n-ar fi grav, atâta timp cât se poate concentra la fotbal și să ajute echipa în lupta pentru salvare. O compensație mai de preț nu există.

3-0 cu Național Sebiș

Într-un joc în care au fost rulați mai toți jucătorii, Poli a dispus de echipa de ligă a III-a prin golurile lui Bîrnoi, Artean și Drăghici. N-a fost o partidă spectacol,  în care am văzut și mulți tineri pe terenul tare de la baza stadionului Dan Păltinișanu. Urmează marți un joc în Serbia, la Subotica, club aflat la mijlocul clasamentului în prima ligă din Serbia. Până la disputa cu Gaz Metan, mai avem programate alte trei partide amicale (26.01 Școlar Reșița, 28.01 Balmazujvaros, 31.01 Honved Budapesta), într-un program dens spre foarte dens.

Prima repriză: Straton – Haruț, Bocşan, Neagu, Novak – Pădurariu – Mailat, Bârnoi, Vasi, Popovici – Pedro Henrique.

Repriza a doua: Smaranda – Străuț, Bocşan, Cânu (min. 80, Morariu), Şeroni – Artean, Šoljić – Bărbuț (min. 78, Bârnoi), Croitoru, Popovici (min. 70, Mailat) – Drăghici.

Lotul cantonat la Poiana Brașov

Să intrăm și noi în pâine pentru 2017, aruncând un ochi la lotul deplasat în cantonament.

Portari: Straton, Curileac, Smaranda

Fundași: Străuț, Haruț, Cânu, Bocşan, Scutaru, Şeroni, Neagu, Novak, Fridrich, Morariu

Mijlocași:  Artean, Croitoru, Poparadu, Llorente, Bărbuț, Mailat, Doman, Vasi, Bârnoi

Atacanți: Popovici, Pedro Henrique, Drăghici, Pădurariu

Noutăți minime, așadar - numai Cristian Morariu, jucător crescut în zonă, care evoluează în flancul stâng. Au plecat în schimb Vraciu, Vădrariu, Cârstocea și Roșu, niciunul o pierdere majoră, deși forma arătată în ultima vreme de Cârstocea făcea să fie o rezervă utilă. Puțin mă miră și plecarea lui Vădrariu, accidentat destul timp, în care Ionuț Popa a părut să aibă multă încredere la începutul sezonului. Managerul sportiv, Adrian Neaga, declara luni că se poartă negocieri cu un număr zece din a doua ligă portugheză și cam atât.

Precum se vede, lotul a fost completat cu juniorii care nu sunt în litigu cu clubul - vezi Sorescu, Sîntean, Lazăr, Oprea și Cochințu. Oricât ar repeta Neaga că ne bazăm pe juniori, realitatea este că singurii juniori (semi, că și-a terminat junioratul) folosiți de Ionuț Popa în tur au fost exilatul Sorescu și Mailat. Dacă e să luptăm pentru salvarea de la retrogradare, mă îndoiesc că putem considera întărut lotul prin aceste mutări, mai ales în atac, unde rămânem în Drăghici și în speranța că Henrique va avea chef de fotbal și va fi sănătos. Nereținerea lui Mediop, de la Ripensia, e puțin ciudată, deși eu nu l-aș fi văzut ca pe o soluție la problemele noastre.

Dintre juniori, poate doar Fridrich și Bîrnoi să fie oarecum aproape de a putea ajuta echipa. Haruț vine după o accidentare lungă, Vasi a fost inconstant la echipa secundă, iar Pădurariu a jucat puțin - și nici nu este aproape de a avea calitățile fizice necesare (a se citi forța) pentru duelurile de primă ligă.

Singurul titular care ar mai putea pleca este Bărbuț, a cărui contract expiră oricum la vară. O sumă de bani ar fi deosebit de utilă în acest moment, dar în perspectivă văd că un Bărbuț cu chef de joc și în formă oferă mult echipei și poate juca un rol important în salvarea retrogradare - care, financiar, este sinonimă cu ne-desființarea, cred. Dacă pleacă, riscul de a nu-i găsi un înlocuitor pe măsură pe termen scurt este mare.

Vom vedea în următoarele zece zile exact care-i situața și dacă reușim să mai completăm lotul. Pentru mine, un atacant ar fi imperativ, acel mijlocaș central util pentru acoperire, iar în visele erotice îmi doresc și un mijlocaș stânga, poate un fundaș central. Dar să fim temperați.

Reorganizarea Centrului de Juniori

În conferința de presă organizată astăzi, președintele clubului, Sorin Drăgoi, a anunțat planurile pentru o restructurare a centrului de copii și juniori. Astfel, se va crea o nouă structură (a se citi o persoană juridică distinctă) care va prelua toate grupele ne-obligatorii pentru un club de Liga 1. Primele șase grupe de juniori, ca senioritate, vor rămâne în club, celelalte grupe, opt la număr, vor fi în afara lui. Separarea e doar o formalitate. Prin această mișcare se crează un cadru pentru noua entitate de a accesa fonduri pe legea 350, pe care și ASU a obținut peste o sută de mii de Euro.

Pare o inițiativă necesară, care poate reduce din presiunea pe cheltuielile clubului. În plus, a fost anunțată intrarea unei sume de 80.000 EUR din partea UEFA, tot pentru centru, bani care vor fi folosiți exclusiv pentru achiziționarea de echipamente și diverse alte necesități operaționale asociate cu juniorii.

Pe lângă aceste anunțuri, am aflat și că juniorii care vor activa pe noua entitate, vor trebui să plătească o taxă periodică. Nu că ar trebui să fie controversat acest aspect, mai ales că școlile de fotbal din oraș trăiesc din banii pe care îi cotizează părinții, și este o practică uzuală și în străinătate, așa cum ne-a declarat antrenorul echipei secunde, Adrian Stoicov, în interviul pe care ni l-a acordat:

"am fost în 2008 în Olanda, cu Vali Velcea, şi am fost la diverse cluburi. La PSV Eindhoven am discutat cu directorul centrului de copii despre organizarea lor. Toţi copiii până la 12 ani mergeau la casierie şi plăteau o sumă, 250 Euro. După această vârstă, jucătorii de valoarea nu mai plăteau, dar oricum toţi beneficiau de aceleaşi condiţii – echipamente, vestiare, o bază cu paisprezece terenuri, etc."

Cu acești bani s-ar putea îmbunătăți standardele de pregătire, oferind antrenamente mai individualizate jucătorilor.  Și cum Poli oricum nu beneficiază de altă finanțare publică, nu putem vorbi despre vreo datorie de a menține gratuit accesul la toate grupele de pregătire.

Problema este însă alta: nivelul de absorpție la acest nivel (9-14 ani) a scăzut mult de când cu apariția școlilor de fotbal. Concurența este mare și paradoxul prezentat de Drăgoi e că deși Poli nu percepea taxe, dispunea de mai puțini juniori decât alte cluburi din zonă care percep. Deci problema de fond este undeva în interiorul clubului și sarcina principală trebuie să fie identificarea acesteia. Apoi, îmbunătățirea infrastructurii și a condițiilor oferite, ceea ce face și obiectul acestor modificări, ne poate oferi un avantaj competitiv. Cum ar fi fost însă și anunțarea unei burse pentru copii deosebit de talentați, care vin din medii defavorizate, din familii sărace? N-ar fi sunat altcumva?
Altfel, singura consecință riscă să fie pierderea unui număr de juniori, atât actuali, cât și potențiali, în anii care urmează. Există indicații că se vor lua măsuri la nivelul staff-ului tehnic, doar că în lipsa unei cauze clare, anunțul făcut despre taxare este hazardat. Cu atât mai mult cu cât reorganizarea juridică nu se va face peste noapte.

Lipsa jucătorilor dă bătăi de cap chiar și la nivelul echipei secunde și a juniorilor de Elită, unde nu putem umple cu consecvență banca de rezerve. În acest context, deși momentan situația este acceptabilă ca rezultate, șansele ca Poli să câștige grupele mari de vârstă sunt compromise. Între timp se negociază și cu paisprezece juniori, a căror contracte urmează să expire, iar grilele pentru Bîrnoi și Vasi vor fi rezolvate în cursul acestei săptămâni. Cu patru juniori s-a ajuns la acorduri, doi au rețineri în a semna, iar restul sunt în negocieri. Acesta este unul din aspectele de care trebuie să ne îngrijim cu atenție. O veste oarecum bună este că clubul arată o dispoziție de a plăti salarii și dincolo de minimul impus de regulament pentru jucătorii care se evidențiază. Oricum, banii sunt doar o parte din ceea ce contează la acest nivel, mai ales pentru vârfurile de generație; ceva mult mai de preț ce putem oferi sunt minute de joc în prima ligă.

În rest, s-a vorbit scurt și despre echipa mare. Urmează plata salariilor pe august, din banii de la LPF, apoi dorința de a plăti în decembrie următoarea lună, iar cu banii veniți în ianuarie s-ar plăti încă două salarii. Cel mai dificil de gestionat este cazul lui Pedro Henrique, pentru care trebuiesc achitați 100.000 EUR până în 30 noiembrie, altfel vom fi depunctați cu trei puncte. Neplata ulterioară, după alte trei luni, ar aduce o penalizare de încă șase puncte. Greu. Cu atât mai mult cu cât la partida de sâmbătă s-au vândut doar 2800 bilete, acestea adăugându-se policardiștilor și a celor cu gratuități pe Dan Păltinișanu. Totuși, s-au plătit și una-două din facturile pentru chiria stadionului, niște primi pași în soluționarea acelor datorii.