14 iunie 2017

Note Poli - UTA (baraj Liga 1)

Poli - UTA 2:1 (2:0)
[45 voturi]


CRONICA MECIULUI

Marius Curileac

E totuși puțin misterios cum de, după un sezon bun, Straton s-a văzut așezat pe banca de rezervere. Curileac, deși a avut prestații decente, n-a avut constanță și acest lucru ne-a costat cu UTA. Poziționarea sa la gol a fost deficitară și pe lângă acest neajuns, a avut o zi mai grea la degajări, respectiv o pereche de ieșiri neconvingătoare. A respins un șut pe poartă, dar rămâne acel neajuns de la reușita care îi ține în viață pe arădeni.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,8

Bogdan Străuț

Solid, nespectaculos, puțin întrebuințat. Un aport ofensiv mai consistent ar fi ajutat echipa, dar n-am ceva anume să-i imput lui Străuț.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,7

Cristian Bocșan

Una caldă, una rece, una prin care apa nu trece. Chiar dacă se putea da fault la golul arădenilor, intervenția lui Bocșan a fost deficitară, asta după ce fusese anterior aproape să cauzeze un penalty la o fază care nu reprezenta nicio amenințare la poarta noastră. Altfel însă, a creat pericol la mai multe faze fixe, inclusiv devierea decisivă pentru golul lui Cânu și bara de pe finalul meciului.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,1

Gabriel Cânu

Păcat de săritura pe sub minge care a precedat golul arădenilor, căci în rest Cânu s-a prezentat solid defensiv, periculos la fazele fixe în favoarea noastră și cu o atitudine agresiv-pozitivă în joc. Discursul împotriva lui Găman de după meci mi-a alinat o parte din dureri. Dacă m-a deranjat ceva, este că, în postura de căpitan, s-a lăsat copleșit de frustare la final, ieșind repede de pe teren, în loc să adune echipa pentru a saluta publicul.  

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,7

George Neagu

Eliminarea lui Neagu a fost o nedreptate, chiar dacă fundașul ar fi putut aborda faza celui de-al doilea galben cu mai multă iscusință. Îmi plăcuse prestația sa până în acel moment, cu tot cu faza de atac deosebit de bună irosită printr-o centrare/finalizare slabă.  

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,4

Andrei Artean

Jocul de pase imprecis al lui Artean a fost la vedere în această partidă, asta pe lângă mai multe erori comise de mijlocaș. Nu prea știu ce să zic, e destul de departe de forma pe care ne-am dori-o de la el, mai ales în aceste meciuri de luptă, unde calitățile sale fizice trebuie să primeze.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,1

Josip Šoljić

Croatul a revenit la nivelul cu care ne-a obișnuit, oferind o pasă de gol și fiind aproape de o reușită spectaculoasă în repriza secundă. De când a venit, Soljic a reprezentat o piesă de bază a echipei, asta pe lângă faptul că a jucat aproape meci de meci, inclusiv în disputele de cupă. Cumva e mereu motiv de satisfacție să-i văd reacțiile fotografiate după goluri, fiindcă indiferent de reușitele pe care le are în meci, abordarea sa este una profesionistă.

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 5,9

Cristi Bărbuţ

Greu de notat această ultimă prestație a lui Bărbuț pe Dan Păltinișanu, mijlocașul aplaudând tribunele la schimbare - cu, am impresia, o reacție plăpândă din partea acestora. Deși a fost activ în prima parte, toată munca sa îți lasă mai degrabă un gust amar când ultimei pase sau șutului îi lipsește calitatea pentru a face diferența. A fost cazul atât la ratarea unu la unu cu portarul, cât și la centrarea nu chiar destul de bună pentru Doman, la capătul unei faze personale frumoase. Și-a dorit mult să impresioneze, s-a văzut și prin cursele (fără finalitate) făcute în zona centrală, dar mă tem că n-a reușit s-o facă pe deplin.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,7

Marius Croitoru

Mult mai energic decât în meciul de la Mediaș, Croitoru a oferit practic două pase de gol (irosite) pentru Bărbuț și Doman și a bătut, cu fluctuații cu tot, destul de bine fazele fixe. Normal că meciul nu se putea termina fără un cartonaș galben pentru proteste, dar acesta este genul de prestație de care avem nevoie din partea sa pentru a trece peste acest baraj.

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,2

Cătălin Doman

Într-o prestație destul de asemănătoare cu a lui Bărbuț, adică cu mult elan, inițiativă, dar imprecizii la ultima pasă sau la finalizare, și Doman a lăsat oarecum de dorit. Am apreciat însă dispoziția la efort, care a inclus și replieri defensive (!), și sunt convins că lipsa meciurilor din ultima perioadă se resimte în continuare.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,9

Alexandru Popovici

N-a apucat să facă mare lucru în cele zece minute cât a jucat și ne rămâne să sperăm că se va recupera pentru a fi măcar pe bancă la meciul retur.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 5,3

REZERVE

Pedro Henrique

Deși a primit critici chiar și la capătul acestui meci, mie mi-a plăcut prestația lui Pedro. Pe lângă golul marcat printr-o execuție de rafinament, am văzut în el mai multă dorință decât în ultima perioadă, reflectată în numărul de dueluri la cap câștigate pe mingile lungi. Păcat de șutul moale și pe lângă din partea secundă, respectiv de lipsa combustibilului pentru a duce mai mult de șaizeci de minute, dar aceasta din urmă nu este o noutate.

Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 6,2

Sebastian Mailat

Introdus cu jumătate de oră rămasă de jucat, Mailat a avut neșansa de a evolua cât echipa se afla în inferioritate, fiind forțat să-și asume mai multe sarcini defensive. Cele două curse reușite și finalizate cu faulturi împotriva sa la marginea careului au fost tăioase și ar fi putut cauza mai multe pagube fără intervențiile cinice ale adversarilor.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 6,2

Alin Şeroni

Va fi un real test pentru Șeroni dacă va fi titularizat la Arad. Pe de-o parte este nevoie de puterea și de combativitatea sa, pe de altă parte este nevoie și de un dublaj bun la riscurile pe care și le asumă de regulă. A intrat bine în joc de această dată, încercând câteva curse în flanc și oferind o centrare bună pentru Cânu în prelungiri, la capătul unei recuperări reușite din pură insistență.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 5,9

ANSAMBLU

Ionuț Popa

Se pune întrebarea dacă Popa a greșit cumva primul unsprezece. Exceptând titularizarea lui Curileac, care am impresia că a prins echipa mai mult pe chestiuni de politică internă, și eventual titularizarea lui Bărbuț, în dauna lui Mailat, nu cred că avea ce altceva să facă. Echipa a jucat bine, a construit cu incisivitate, și doar neajunsurile personale și frustrările arbitrale au făcut ca scorul să nu fie mai mare. Ceea ce a dăunat, poate, a fost starea de tensiune indusă și jucătorilor, o stare perpetuată inclusiv la finalul partidei, live la TV. Avem nevoie să intrăm pe teren joi cu aceeași autoritate cu care am făcut-o în această partidă, iar chiar dacă Popa sugera că vom ataca, rămâne să vedem dacă acesta va fi planul și în ziua meciului. Na, nu să vedem, dar să urmărim.

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 5,9

Echipa

În fața celei mai numeroase prezențe din acest sezon în tribune, echipa s-a motivat bine și a oferit un spectacol convingător în prima parte, pătat de neajunsurile de la finalizare. Blazarea episodică din partea secundă, accentuată de eliminarea lui Neagu, a lăsat o senzație ciudat la final, mai ales că jucătorii nu s-au organizat să salute publicul, ci au arătat prea evident frustrările unui meci, de altfel, destul de bun.

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,3

Omul meciului

Marius Croitoru - 13,3%
Pedro Henrique  - 8,9%
Gabriel Cânu - 44,4%
Josip Šoljić - 15,6%
Sincer, n-am nicio idee - 17,8%

13 iunie 2017

Galerie foto Poli - UTA

Cronica meciului

 Meciul a început cu ghinion pentru Popovici, unul din eroii meciurilor precedente

În locul lui Popovici a intrat Pedro, care și-a șters din păcatele meciului cu Pandurii

Bărbuț a fost aproape de gol la o „ciupeală”

Arădenii au prestat un joc destul de dur

Bărbuț a încercat mai multe incursiuni pe centru decât de obicei, dar astăzi a fost neputincios și puțin prea egoist

 Golul lui Pedro deschide calea spre victoria de azi


Cânu își pune și el capul la contribuție pentru golul al doilea

Frustrarea lui Ionuț Popa s-a transmis și jucătorilor care au căzut în plasa jocului adversarilor și a deciziilor centralului

În repriza secundă Pedro n-a fost la fel de eficient, dar a avut un șut bunicel

La limita careului... Arădenii par să invoce divinitatea

E clar că am fost mult peste...

... dar bara s-a opus din nou!

Apusul unui sezon incredibil

Baraj L1: Poli - UTA 2:1 (2:0)

Nu întâmplător am ajuns să jucăm acest baraj, după ce am avut la un moment dat cinci puncte avans în play-out. Decursul întâlnirii oferă o parte din explicație. În fața unui adversar cu două clase sub noi, am ratat din toate pozițiile, am oferit un gol oaspeților la singurul lor șut - ba, fază - pe poartă, am rămas în zece după o serie de decizii iritante ale centralului Găman (același care ne-a arbitrat, identic, cu Pandurii), am tremurat puțin până la final, dar tot noi am sfârșit prin a mai rata două ocazii imense în aceeași fază, dintre care una a sfârșit cu mingea-n bară. Golurile lui Pedro și Cânu ne dau un avantaj pe care, cu o prestație asemănătoare și un plus de precizie la finalizare, n-ar trebui să îl pierdem la Șiria, doar că miza și presiunea jocului pot avea fel și fel de efecte nebănuite.

Nici n-am chef s-o iau acum la despicat cu ocaziile. Ca și ton al jocului, în prima repriză UTA n-a avut decât niște faze fixe, cu mingi aruncate înspre careu, în rest Poli a dominat copios. În debut deja am avut o lovitură de cap a lui Bocșan, trimisă pe lângă, înainte ca Bărbuț să ciupească o minge peste portar la o pasă slabă dată înapoi, minge care a ocolit însă și spațiul porții. Anterior se accidentase Popovici, schimbat cu Pedro, iar brazilianul și-a scos pârleala de la gherla cu Pandurii: minutul 22, Curileac degajează, Doman deviază pe spate până la Šoljić, acesta pasează rapid pe culoare către Pedro și brazilianul înscrie cu un șut fără preluare. Nu trec trei minute și se face doi: Croitoru bate o liberă din flancul stâng, Bocșan deviază spre colțul lung de unde Cânu, plecat de la o limită discutabilă a ofsaidului, împinge mingea în poartă cu capul. Trebuia să fie patru zero ca nimic la pauză, dacă mingea nu îi era suflată lui Doman la centrarea destul de bună (dar nu perfectă) trimisă de Bărbuț, dacă Neagu trimitea o centrare/un șut bun la ocazia în care a avut tot timpul de pe lume să facă ce vrea, dacă Croitoru muta cu un metru mai la stânga mingea trimisă de la douăzeci de metri din liberă - sau, în special, dacă Bărbuț, lansat unu la unu cu portarul de Croitoru, nu trăgea slab în portar prima oară, respectiv aștepta prea mult pentru o nouă reluare când mingea i-a revenit.


Lucrurile promiteau să continue în aceeași manieră în partea a doua, deschisă cu un șut de la distanță  trimis de Šoljić, scos de sub bară de portar. Apoi, din nimic, UTA a dat gol, în minutul 51: minge lungă trimisă din flancul drept al arădenilor, Cânu ratează săritura la mingea, apoi Curtuiuș îl îmbrâncește pe Bocșan cât să-l dezechilibreze, deși fundașul era aproape să câștige prim planul, mingea a ajuns la Strătilă, care a șutat la colțul scurt pe lângă un Curileac ieșit plăpând să închidă unghiul. Așa, din nimic. Puteam să ne desprindem repede, dar Pedro a tras, cu timp și spațiu, pe lângă din buza careului, ca apoi Doman să scape asemeni lui Bărbuț singur cu portarul, doar pentru a finaliza fix în acesta. A urmat faza incriminată de Cânu și de Popa după meci, când Strătilă, întins pe jos, l-a prins de picior pe Neagu, am impresia, într-o fază care ar fi trebuit să aducă al doilea galben jucătorului arădean. În schimb a văzut Neagu un galben la scurt timp, într-o fază care mie din tribună nu mi s-a părut de galben (adică nici fault), dar s-ar putea să mă înșel. Apoi, în minutul 65, pe o minge lungă, același Neagu intră corp la corp cu Curtuiuș, îl dezechilibrează pe vârful oaspeților, într-o fază nu foarte diferită de cea dintre Bocșan și Curtuiuș, care a dus la gol ul oaspeților. De această dată se dă fault și fundașul stânga vede al doilea galben. Asta din manualul de cum să judeci același tip de faze în maniere diferite și să ai totuși acoperire în regulament. În fine, noi ne-am retras, fără ca UTA să reușească mare lucru în superioritate numerică, doar o minge respinsă de Curileac la un corner și un șut în minutul deviat în corner, ambele după minutul 80. Poli, în schimb, a avut mai multe faze bune - una, când Šoljić a tras în blocaj cu poarta goală, apoi două cu Mailat, faultat de ambele ori chiar la limita careului, niciuna concretizată în ceva periculos, înainte de ultima dublă-ocazie din prelungirile partidei: liberă Croitoru de pe stânga, Bocșan sare la cap și trimite în bară, Șeroni luptă să recupereze mingea în zona colțului terenului, centrează foarte bine în careul mic, dar Cânu cumva nu reușește să trimită cu destulă convingere spre poartă, nimerind portarul.

Cam așa s-a încheiat. Să-mi fie iertate frustrările arbitrale, care-s echivalentul vestitei formații de mare valoare socio-culturală, gaz pe foc. Trebuia să avem patru la finalul primei reprize și nu mai discutam cu nimeni. Acum trebuie să respirăm adânc și să ne calmăm. Am dominat autoritat meciul, diferența de calitate între cele două echipe nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar dacă jucăm așa și în retur, doar un fenomen năpăstuitor ne poate pune în genunchi.

Culmea vieții, ironia sorții, o să mă aflu într-un avion pe toată perioada meciului de la Șiria. Într-un fel mă bucur, fiindcă atât cât am înjurat astăzi, cu copii mici în preajmă, n-am mai înjurat de multă vreme. Dar mai mult mă bucur că am obținut o victorie în fața lui UTA, care de curând câștigase la scor de neprezentare pe Dan Păltinișanu, și cei aproape 15.000 spectatori au văzut un meci spectaculos, chiar dacă pe alocuri frustrant, un meci demn și reprezentativ pentru ce a însemnat Poli în acest sezon.

Hai că se poate. Hai Poli!

Poli: Curileac - Străuț, Bocșan, Cânu, Neagu - Artean, Šoljić - Bărbuț, Croitoru, Doman - Popovici

Schimbări:

Pedro pentru Popovici (min 15)
Mailat pentru Bărbuț (min 62)
Șeroni pentru Doman (min 69)

12 iunie 2017

O avancronică de baraj

Pentru cine a urmărit presa ultimelor zile, se remarcă tactica arădenilor de a insista asupra calității echipei noastre, în ceea ce unii au interpretat ca fiind o lipsă de dorință a celor de la UTA pentru a promova. Carențele de infrastructură de la Arad sunt cunoscute, dar nu văd cine ar prefera terenul mlăștinos și nefertil al ligii secunde peste garanția financiară a primei ligi - chiar și cu riscul unei retrogradări ulterioare, atâta timp cât nu te înglodezi în datorii.

În schimb această abordare reduce presiunea așteptărilor asupra echipei adverse, mai ales că arădenii au destui componenți tineri în lot. Este foarte adevărat că Poli n-ar trebui, sportiv, să se afle la baraj, însă pe forma ultimelor patruzeci de zile, nivelul nostru de joc ne recomandă la acest duel al nervilor tari, o dispută care are toate șansele să fie echilibrată și tensionată. Cred că disputarea primului meci acasă ne favorizează, pe de-o parte fiindcă miza va aduce poate chiar spre 20.000 spectatori în tribune, și pe de alta fiindcă putem, asemeni Voluntariului anul trecut, să tranșăm dubla-manșă printr-o prestație precisă acasă.

Despre dificultățile în alcătuirea celui mai bun prim unsprezece - ba chiar identificarea acestuia - am discutat deja. La conferința de presă a reieșit că Pedro va reveni, cel mai probabil, pe bancă, în ceea ce sper eu să fie o dorință de revanșă față de cei pe care i-a păgubit prin prestația cu Pandurii. Mailat și-a declarat dorința de a ieși învingător din duelul cu Adrian Petre, vârful arădenilor, asta după ce anul trecut Petre&co i-au învins pe juniorii A ai Politehnicii în finala Cupei României la respectiva categorie de vârstă. În rest, fie ca bulanul lui Ionuț Popa să lovească din nou.

Dincolo de toate, această dispută poate să ne ofere un fel de moment zero la reconstrucției. O victorie în fața unui stadion plin(uț), o supraviețuire la capătul acestui sezon dramatic, acestea sunt fenomene care oferă personalitate și cer respect. La fel de adevărat este că, așa cum am mai scris pe aici și nu numai, retrogradarea ar face toate poveștile deosebite ale acestui sezon uitate. Știm că se poate, am văzut-o, iar în toate disputele cu echipe de ligă secundă din Cupa României am arătat puternici, chiar dominanți. Ne trebuie implicare și concentrare, dar n-aș zice nu și la puțină șansă.

Doar astea au fost elementele care ne-au propulsat aici, de la străfundul celor -14 puncte la care ne aflam după primele patru etape.

Hai Poli!

9 iunie 2017

Cheia barajului: o defensivă complex(at)ă

Cheia succesului pentru Poli, care nu înscrie de regulă mai mult de un gol pe meci (1,02 ca să fim exacți), este reducerea numărului de goluri primite. În turul play-out-ului am marcat de șapte ori, încasând doar trei goluri niciodată mai mult de unul într-un meci - în consecință, am pierdut doar o dată, am făcut două egaluri și am învins de patru ori. În retur de play-out am marcat de nouă ori, dar am și primit unsprezece goluri, fiind învinși de trei ori, reușind trei egaluri și o singură victorie.


Ce a dus la deterioarea aceasta? Primul lucru pe care trebuie să-l recunoaștem este că, în ansamblul sezonului, nu vorbim de o deterioare. Apărarea a fost cu 50% mai puțin permeabilă în play-out decât în sezonul regulat - în parte fiindcă adversarii au fost mai slabi, dar și fiindcă, măcar o vreme, apărarea s-a stabilizat. Știind însă ce de probleme am avut cu accidentările, m-am întrebat cum a arătat de fapt această stabilitate și am căutat să văd dacă există vreun jucător sau, mai degrabă, o configurație cheie.

Deci am luat toate permutațiile făcute pe parcursul sezonului (exclusiv în campionat) - și m-am șocat de câte au fost la număr.


Sunt puține variante care au scăpat nefolosite, mai ales dacă ne aducem aminte că până și Neagu, considerat submediocru în prestațiile sale pe postul său de bază în flancul stâng, a fost băgat în dreapta (o cauză pentru asta este teama lui Popa de a-l introduce pe Haruț - sau, în general, jucători tineri - în meciuri cu miză). Se observă faptul că n-am folosit nicio configurație mai mult de patru partide, inițial datorită randamentelor fluctuante și ulterior din motive medicale.

Am pus mediile noastre și golurile primite pentru fiecare permutație, alături de golurile marcate, care ar fi putut afecta media în mod disproporționat. Paradoxal, alăturarea Bocșan-Șeroni are atât una din cele mai mici medii, cât și una din cele mai mari medii. Aș explica-o zicând că e greu să tragi concluzii pe mostre atât de reduse.

Pentru a sintetiza cumva această listă fenomenală - insist, 16 combinații la 40 de meciuri! - am grupat fundașii centrali și fundașii laterali, chiar dacă nu e o treabă tocmai kosher.


N-a ieșit ceva mult mai edificator, deși parcă mai arată cumva. Ce m-a surprins a fost că la centrali combinația Scutaru-Bocșan, chiar și cu relativ puține meciuri, a prins așa o notă mare. Mai edificator este însă numărul de goluri primite pe meci, acolo unde Scutaru-Cânu punctează cel mai bine, ceea ce îi trage însă înapoi sunt câteva meciuri cu greșeli personale grave.
Ce mă miră mai puțin este că acele combinații cu Șeroni în centru n-arată grozav - de fapt de aici am și pornit cu analiza, discutând pe facebook despre locul lui Șeroni.

Pe lateral varianta Străuț-Șeroni tronează, fiind o combinație în care am marcat de trei ori și am primit cele mai puține goluri. Combinațiile cu Neagu pe stânga suferă la medie, din moment ce Neagu are în cont niște meciuri notate drastic, dar ca număr de goluri primite nu stă așa de rău alături de Străuț.

Așadar și cifrele dictează ceea ce știam cumva: că Străuț - Scutaru - Cânu - Șeroni, cu toți apți de joc, e cea mai bună linie defensivă de care dispunem. Cum însă nici Scutaru, nici Șeroni nu s-au prezentat grozav în ultima vreme, după accidentările suferite, avem toate șansele să refolosim apărarea de la Mediaș, o apărare care are cifre decente, dar este deosebit de vulnerabilă fără susținerea liniei de mijloc. Ceea ce ne aduce la unul din clișeele fotbalului modern: apărarea se face cu toată echipa.

Cu siguranță, mai ales când mijlocașii îți pun adversarii în cârcă cu pase greșite și mingi pierdute în propria jumătate. Doar că n-ai cum să scapi, contează mult și care-s ăia patru din fața portarului.

6 iunie 2017

Note Mediaş - Poli (p-o, et. a 14-a)

Mediaș - Poli 2:2 (2:1)
[62 voturi]


CRONICA MECIULUI

Marius Curileac

Poate că era loc de o intervenţie mai bună la libera lui Eric şi poate că ieşirea la Munteanu, care ulterior a tras peste doar cu Cânu în poartă, a fost hazardată. Uneori îmi pare prea greoi, Curileac. Dar în acest meci a scos trei goluri și a prins mingile dificile, astfel că am rămas cu şansa egalului pe care ulterior l-am obţinut. Nimic nu putea fi mai de preţ.

Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 5,6

Bogdan Străuț

Intrat într-o formă mai bună de câteva meciuri, trebuie doar să-nchid ochii pentru a vedea mingea trimisă de Străuţ în gura porţii pentru Popovici şi lovitura cu capul, ratată, a acestuia. Ar fi trebuit să egalăm atunci. Defensiv a evoluat în nota colegilor de linie, dar spre deosebire de alte partide, flancurile mi s-au părut mai puţin vulnerabile decât zona centrală.

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 5,9

Cristian Bocșan

La golul doi îl priveşte pe Cânu, în loc să-l dubleze, apoi face un pas greşit la ofsaid şi îi oferă tot spaţiul de pe lume lui Buziuc, iar la ratarea lui Munteanu se repliază în reluare. Partea bună e că în rest prestaţia sa n-a fost grav deficitară, iar la fazele descrise vina se mai poate împărţi. Odată ce treburile s-au complicat în repriza secundă și apărarea a fost mai descoperită, m-a impresionat, cumva.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,6

Gabriel Cânu

Pe de-o parte, aşa cum s-a văzut mai bine la televizor, Cânu n-a fost providenţial la niciuna din fazele periculoase rău ale primei reprize. Ba chiar îl priveşte cu lejeritate pe Munteau înainte de a fugi totuşi în poarta lăsată liberă de Curileac. În partea secundă însă mi-a lăsat impresia omului care împinge echipa din spate, multe acţiuni de "construcţie" au început de la el, iar deşi am fost mai expuşi, atât el, cât şi Bocşan au reuşit să oprească atacurile rapide ale gazdelor. 

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,3

George Neagu

Exceptând nesincronizarea la ocazia lui Buziuc, jocul lui Neagu a fost competent defensiv şi inexistent ofensiv. Faptul că n-a fost pe nicăieri la golul doi i se datorează lui Fucek. Să-l vedem în duel cu fosta sa echipă, la baraj.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,6

Andrei Artean

Uneori mă oripilează pur şi simplu calitatea paselor lui Artean, care ca mijlocaş central ar trebui să poată deservi măcar coechipierii în 15-20 metri fără a compromite o acţiune. Nu am de ce să-i critic implicarea, evidentă cumva mai mult după meci, decât ca rezultate în timpul partidei. De fapt, aproape tot răul în acest joc a plecat de la slăbiciunile liniei de mijloc, care a expus defensiva la fel şi fel de atacuri. Ca omul numărul unu la centru, mă aşteptam la mai mult.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,7

Josip Šoljić

Un meci de groază făcut de ambii croaţi, protagonişti mai des în rău, decât în bine. Pe lângă faultul neglijent cauzat la libera din care s-a deschis scorul, letargia cu care îl marchează pe Eric atunci când Fucek pierduse mingea la centru exprimă perfect prestaţia noastră din prima repriză. Şi n-a fost singura fază în care Šoljić a părut în reluare. De departe cel mai slab meci pe care l-a făcut de când e la Poli, poate şi sub presiunea rezultatului.

Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 5,0

Cristi Bărbuţ

Nimic nou de la Bărbuţ. Exceptând o fază bună finalizată lamentabil, încă la 0-0, rata de succes a acţiunilor sale a fost departe de unde mi-aş imagina-o. Chiar şi la cele două-trei faze promiţătoare în care a primit mingea în colţul careului, m-a mâncat instant în stomac senzaţia că n-am motiv de speranţe. M-aş fi gândit că se cade reducerea presiunii exercitată prin repetatele titularizări ale lui Bărbuț, în ciuda formei sale - în orice caz atâta timp cât Mailat stă pe bancă. Dar dacă aş avea de ales între Fucek şi Bărbuţ, nu ştiu care ar trebui mai degrabă sacrificat - asta deşi pe forma recentă, croatul a mai repurtat un succes, două.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,0

Josip Fuček

Că tot l-am adus în discuţie, şi forma lui a prins punctul minim în acest meci. Eroare care a dus direct la golul doi a fost precedată de mai multe mingi pierdute, într-o demonstraţie de neputinţă rară din partea sa.

Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 3,7


Marius Croitoru

Nu ştiu ce anume a fost în prestaţia lui Croitoru care mi-a lăsat un gust amar. Deja de la prima liberă bătută direct în zid, care i-a pus pe găzari pe o contră fioroasă, căpitanul detronat în favoarea lui Cânu  m-a stresat. Într-un anume sens, gestul de-căpitanizării e unul bizar, dar probabil consecinţă a scandalului de la pauza meciului trecut şi a altor valuri croitoreşti. Implicarea sa a fost limitată, succesul şi aşa, iar de prea multe ori l-am remarcat răstindu-se la un coleg sau la altul. Tensiunea nu iartă pe nimeni.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,7

Alexandru Popovici

Am fost aproape să ne vedem forţaţi să ne redenumim trofeul. Contribuţia la cele două goluri ar fi fost de vis, dacă era completată de o reuşită la centrarea lui Străuţ din debutul reprizei secunde. Fără spaţii, Popovici s-a chinuit să intre în joc, ceea ce face ca reuşitele sale la puţinele oportunităţi avute să fie cu atât mai preţioase. Mai câteva goluri cu UTA şi poate ne mai răzgândim şi noi.

Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 7,3

REZERVE

Sebastian Mailat

Popa se încăpăţânează să nu-l titularizeze pe Mailat de prea mult timp. În această partidă prestaţia sa ne-a salvat de la retrogradarea directă, din nou cu precădere din flancul stâng, unde pare să-şi poată etala cel mai bine calităţile. Nimeni nu vrea să pună responsabilitatea salvării exclusiv pe umerii săi, dar e la mintea cocoşului că atunci când flancurile (sau orice compartiment) nu-ţi joacă mai nimic, trebuie să faci o schimbare de abordare.

Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 8,3

Cătălin Doman

Introdus (prea) târziu în joc, Doman a reuşit totuşi să se facă simţit, căci tocmai el a iniţiat faza golului egalizator. Mă îndoiesc că poate duce un meci întreg, însă la cum arată jocul nostru ofensiv, avem nevoie de mai mult de un sfert de oră cu el pe teren.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 6,5

Alin Şeroni

Andrei mă tot bâzâia că trebuie să intre Şeroni în atac. Cum a făcut-o, a apărut un nou tip de pericol în zona careului advers. Dacă intra şutul său de la douăzeci de metri, era culmea inspiraţiei. Cu un Şeroni la nivelul său maxim arătat în acest sezon, nu mi-ar fi teamă de baraj.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 6,3

ANSAMBLU

Ionuț Popa

Nu cred că Popa a reuşit să monteze jucătorii pentru acest meci. Că avem mari dificultăţi în a crea pericol când suntem obligaţi s-o facem nu e ceva nou, astfel că în acest context este admirabil că am reuşit să marcăm de două ori din acţiune. Şansa lui Popa s-a numit Mailat, sau poate lipsa gravă de formă a lui Fucek, vizibilă din satelit. Altfel poate trebuia să treacă o oră de joc până la introducerea mijlocaşului de bandă, aşa cum a fost şi în cazul lui Doman. Apoi, imediat după golul Botoşaniului, ne-am retras mai repede decât aramtă dacă, deşi eram periculoşi în acele momente şi n-aveam garanţia rezultatului din Moldova. Colac peste pupăză, declaraţiile de după meci au inspirat o deconectare rece de la dramatismul a ceea ce se întâmplase, cu săgeţi absurde trimise în direcţia Mediaşului, a Pandurilor, a Chiajnei, în condiţiile în care noi avem probleme noastre. Frustrant.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 6,1

Echipa

Dacă echipa nu credea, nu mai aveam despre ce scrie în zilele următoare. Asta în ciuda faptului că anumiţi jucători au dezamăgit grav sau că, per ansamblu, am părut anesteziaţi o mare parte din timp. La aproape fiecare reluare se remarcă un alb-violet plimbându-se pe teren, ceea ce e de neînțeles. Am avut multă şansă, dar victoria Botoşaniului ar fi fost degeabă dacă nu luptam cumva pentru a reveni, după ce o repriză întreagă am părut în genunchi. Asta admir. Pentru dubla cu UTA va fi nevoie însă de altceva, de mai mult pragmatism, de mai multă unitate, şi atunci putem desăvârşi minunea şi să ne apucăm să făurim statuile alea.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,9

Omul meciului

Alexandru Popovici - 21%
Sebastian Mailat - 71%
Gabriel Cânu - 1,6%
Marius Curileac - 1,6%
Sincer, n-am nicio idee - 4,8%

5 iunie 2017

Mediaș - Poli 2:2 (2:1)

Nu mi-aș fi imaginat niciodată acest final, dar nici prestația echipei noastre. E pentru prima dată în istoria trăită de mine când ne-au ajutat rezultatele, ba mai mult o echipă fără absolut nici un interes a înscris în prelungiri și ne-a scăpat de retrogradarea directă, atunci când noi am fost neputincioși. În mare parte din timp n-am văzut nimic care să mă facă să sper la o salvare și nici acum nu îmi explic cum am reușit. Poate doar Popovici și Mailat, protagoniștii celor două goluri providențiale, ar putea să o facă.

Încă de la început mi s-a părut că am intrat temători, chiar mai mult decât în meciul de acasă cu Pandurii. Am greșit mult, chiar jucătorii cu experiență pierzând mingi și punându-i pe medieșeni în ocazii clare de gol. Prima a venit în minutul 6, când Munteanu l-a testat pe Curileac, cu un prim șut de la distanță. Cu siguranță nici golul Chiajnei împotriva Voluntariului n-a ajutat moralul echipei. Lovitura în cap am primit-o repede, în minutul 13, când Šoljić a uitat să pună frână la fel ca în meciul de la Chiajna și a faultat din spate. Eric a executat excelent și a deschis scorul.

Mai frustrant este că echipa n-a părut să aibă nici o reacție, nici un pic de voință și nici măcar vreun fel de idee de joc. Am construit cu migală ca meșterul Manole, cu pase de-a latul între fundași, iar când mingea ajungea pe la mijlocul terenului, toată construcția se năruia. Diferența între legendă și realitate este că Poli de azi n-a avut nimic din iscusința meșterului.

Logic, în minutul 24, avea să vină și golul doi după a nu știu câta minge pierdută de Fuček la mijloc. Același Eric venise nemarcat în flanc și după ce a primit mingea, a plasat-o pe lângă Curileac pentru 2-0. Putea fi 3-0 în minutul 28, tot pe contraatac. Apărarea ieșise greșit în întâmpinare, astfel că Buziuc primește mingea față în față cu Curileac, dar trimite în el. Munteanu ne iartă din nou șapte minute mai târziu, când îl ocolește cu ușurință pe Cânu ca să primească o minge la întâlnire. Curileac intră hazardat, astfel că medieșeanul rămâne cu poarta acoperită doar de Cânu, dar trimite peste.

Cred că un spectator neutru care ar fi știut că meciul are o miză, dar n-ar fi știut exact care, ar fi spus că Poli face blat ca să câștige Mediașul. Atât de ridicolă mi s-a părut prestația noastră. Ne-am menajat atâta pentru acest final de campionat, dar parcă în finala Cupei Ligii am fost mai pregătiți decât pentru meciul de azi.

Plin de nervi, am fost la un pas să comut de tot pe meciul Voluntariului, ilfovenii fiind singurii care puteau să ne salveze la acest scor și mai ales cu prestația noastră jalnică. Dar cumva, parcă din pură întâmplare, reușim să reducem din diferență în minutul 38. Gazdele pierd și ei o minge la mijloc, iar Mailat, introdus cu nici zece minute mai devreme, preia și îl deschide pe Popovici cu o pasă excelentă la întâlnire. Atacantul nostru driblează și portarul și înscrie.

Am început să sper din nou și chiar dacă nu reușeam egalarea înainte de pauză, măcar intram cu un alt moral după. N-am reușit egalarea, iar Curileac a mai scos un șut bun al lui Munteanu. Într-adevăr, în repriza a doua am intrat mai hotărâți în joc... vreo șase minute până la ocazia lui Popovici care a primit o centrare foarte bună de la Străuț în fața porții, dar n-a reușit să trimită cu capul, având mai degrabă o execuție deplorabilă.

Minutele începeau să se scurgă și ochii îmi fugeau mai mult spre meciul de la Pitești unde chiar dacă nu se întâmpla mare lucru, părea că se întâmplă mai mult ca la noi. Am revenit din nou la pasele de-a latul, iar Popa refuza să facă vreo schimbare.

Chiar de medieșenii s-au relaxat, ocaziile acestora n-au încetat și doar Curileac ne-a scos în două-trei faze iminente. Într-un final, a intrat Doman abia prin minutul 75, dar egalarea a apărut cam tot din senin, în minutul 81, chiar la o pasă excelentă a decarului nostru, ce l-a deschis pe Popovici în flancul stâng. Acesta a pătruns până la marginea careului, în timp ce Mailat s-a demarcat foarte inteligent la colțul lung. Popovici i-a centrat inspirat, mingea depășind toți fundașii, iar Mailat a trimis în poartă.

Popa îl aruncă și pe Șeroni în atac, iar schimbarea se vede aproape instant. Fundașul obține o lovitură liberă, irosită de Croitoru, apoi are o ocazie în interiorul careului, precum și un șut periculos de la distanță care a trecut pe lângă vinclul porții. Între timp, Botoșaniul deschidea scorul ceea ce îngropa Pandurii și ne trimitea pe noi la baraj. Popa a și intrat prompt în teren să spună echipei să se retragă. Astfel, în loc să urmărim golul victoriei și a scăpării totale de retrogradare, ne vedem presați în careu de medieșeni și cu pericolul ca Pandurii să egaleze și situația să se răstoarne din nou. Scăpăm să primim gol când la o centrare mingea sare în piciorul lui Romeo în 6 metri și apoi în brațele lui Curileac, pe fază.

Dar nu scăpăm de egalarea Pandurilor (realizată chiar de fostul polist Florin Ilie), astfel că ne trezim că mai avem doar trei minute să înscriem golul izbăvirii. Când Tudor fluiera finalul, eram retrogradați. Dar Botoșaniul a înscris în minutul 94 și după câteva lungi minute am putut răsufla ușurați.

N-am crezut niciodată că vom reuși să scăpăm de retrogradarea directă, dar să nu mă pot bucura pe deplin. Mi s-a părut că am avut una dintre cele mai slabe prestații din acest campionat. Chiar dacă am înscris două goluri frumoase, 90 de minute nu am arătat ca o echipă care se poate și care ar vrea să se salveze. Nu știu cât e neputința jucătorilor, cât a fost miza și cât a fost slaba pregătire a meciului. Popa mi s-a părut complet depășit de moment, atât prin abordarea jocului, prin reacții, cât și prin declarații. Indiferent de rezultatele celorlalte echipe, am depins mereu doar de noi. Ironia face ca tocmai altă echipă să ne fi salvat, pe lângă cele două sclipiri de moment ale jucătorilor noștri.

Aș fi vrut să spun „Bravo Poli!” dar rămâne pentru baraj. Cu orice altă echipă ar fi fost mai ușor, dar cu UTA va conta mai mult decât valoarea jucătorilor. Echipa trebuie să-și strângă ultimele resurse. Am vrut numai finale, mai avem parte de încă două.

Poli: Curileac - Neagu, Cânu, Bocșan, Străuț - Artean, Šoljić - Fuček, Croitoru, Bărbuț - Popovici

Schimbări:

Mailat pentru Fuček (min 29)
Doman pentru Šoljić (min 75)
Șeroni pentru Străuț (min 84)

3 iunie 2017

Avancronică: ultimul meci

Acum cinci ani scriam o avancronică cu același titlu: „ultimul meci”. Atunci era vorba de ultimul meci al unei ere - „era Iancu”.

După un sezon de liga a doua teribil de anost, cu singura sclipire fiind meciul de cupă împotriva Stelei, ultima etapă nu mai conta pentru nimic important, Poli fiind în același timp promovată și îngropată. Explicam atunci că miza e una simbolică, că e șansa ca pentru prima oară în perioada cu Iancu patron, Poli să nu termine pe locul doi, ci pe prima treaptă a vreunei competiții.

Și acum ar putea fi ultimul meci al unei „ere” - cea începută după acea partidă. Asta în cazul scenariului cel mai tragic. Mai important decât atât, e meciul ce poate încununa munca unei echipe extraordinare de-a lungul unui sezon incredibil. Laudele au tot curs pe parcursul ultimului an și contextul e știut de toată lumea. Dar fără o victorie la Mediaș (sau o conjunctură favorabilă, puțin probabilă), toată munca și mirificul se vor risipi și vor rămâne doar o nouă amăgire în sufletul suporterului polist.

În 2012 diferența între primul loc și al doilea a fost făcută la chiar ultima fază, când Boștină obținea un penalty acordat ușor, pe care Popovici îl transforma, obținând egalul necesar. Echipa de azi a surprins de fiecare dată când nimeni nu mai credea și doar așa a ajuns în poziția ce părea de neimaginat la începutul sezonului. Acum cinci ani, în condiții vitrege, Poli reușea ceea ce n-a reușit în toată perioada Iancu (simbolic, după cum spuneam). Acum, la fel, sper ca în aceste condiții aproape imposibile, Poli să reușească ceea ce n-a reușit în precedenții patru ani de perindare între primele două eșaloane.

Hai Poli!

31 mai 2017

Poli II sezonul 2016-2017

A fost un nou an plin de turbulențe pentru echipa secundă, de la cele de lot, la drama pierderii lui Adrian Stoicov în luna martie a acestui an. Antrenorul din tur al echipei i-a montat îndeajuns pe numeroșii juniori încât să obțină punctele care aveau să asigure menținerea în liga a III-a, în vreme ce succesorul său, Victor Collins, a avut ingrata sarcină de a gestiona un lot deosebit de fluctuant, marcat de necesitățile primei echipei.

Vorba lungă, sărăcia omului - deci am rezumat cele mai importante date într-un grafic. Îl puteți descărca în format .png de aici sau puteți să-l accesați aici pentru o variantă interactivă.


30 mai 2017

Note Poli - ASA Târgu Mureș (p-o, et. a 13-a)

Poli - ASA Târgu Mureș 3:1 (2:0)
[22 voturi]


CRONICA MECIULUI

Marius Curileac

Un meci fără mari emoții pentru Curileac, care n-a avut de parat decât un șut, respectiv nu poate fi culpabilizat la gol. Degajările au fost rezonabile.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,9

Bogdan Străuț

Am avut ceva stres pe flancul drept, atât în prima, cât și în a doua repriză - culmea, mai mult decât în cel stâng, în care te-ai fi așteptat ca Nicoliță (care a și evoluat bine) să-i dea coșmaruri lui Neagu. Nu cred însă că acest fenomen a ținut doar de prestația lui Străuț, iar până la urmă ocazii mari n-au fost decât în număr limitat.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,9

Cristian Bocșan

Solid la jocul aerian, puțin solicitat în rest, dar atunci când a fost pus sub presiune, n-a convins. Bine că n-a intrat în proprie poartă acea centrare respinsă deficitar la debutul reprizei secunde.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,5

Gabriel Cânu

Nu mi s-a părut foarte montat în diferite momente ale jocului. Două pase greșite au oferit șanse oaspeților, iar la golul lui Nicoliță nu a fost pe fază. E drept că în rest au venit mai puține acțiuni prin zona sa, dar toată apărarea a jucat cumva într-o notă neconvingătoare. 

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,3

George Neagu

Culmea, am ajuns s-o zic și pe asta: Neagu mi s-a părut cel mai solid din linia de fund. A avut un adversar direct dificil, pe care l-a ținut bine în frâu, și n-a pierdut posesia chiar și atunci când se afla sub presiune. Problema este că singura sa neatenție în duelul cu Nicoliță a și dus la golul oaspeților.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,8

Andrei Artean

Activ în zona sa, dar și fără a fi pus sub mare presiune, Artean a reușit mai multe recuperări și a fost aproape de a înscrie la șutul din prima repriză. Jocul de pase ar fi putut merge mai bine, dar cum întreaga echipă a putut combina mult, fără să fie pusă sub presiune, nivelul de risc a fost scăzut.

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 5,9

Cristi Bărbuț

În continuare trăiesc cu senzația că Bărbuț rămâne dator în acest retur de play-out. Puține acțiuni reușite, cu o implicare în joc redusă, motiv pentru care și flancul drept a fost mai expus, și căzut în umbra reușitelor recente ale lui Mailat, probabil că plecarea sa iminentă i-a afectat nivelul de joc. Diferența fundamentală între el și înlocuitorul său stă în calitatea execuțiilor, un capitol la care Bărbuț a făcut progres limitat de când s-a impus în primul unsprezece al echipei.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,3

Josip Šoljić

Meci deosebit de bun făcut de croat - două pase de gol, foarte activ la recuperare, cât și în fața careului, implicat în mai toate fazele reușite de atac. Au fost însă și o câteva minusuri: s-a expus prea mult prin faulturile repetate pe care le-a comis, el fiind și cel care a faultat la faza premergătoare golului oaspeților; totodată, o pasă bizară cu capul la portar a fost aproape să ne coste în partea secundă. În ansamblul partidei, au fost erori mici.

Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 6,7

Josip Fuček

N-a fost cel mai grozav meci al lui Fucek, acesta neregăsind-se în zona centrală, unde a fost utilizat. Nici mingile oferite la fazele fixe n-au încântat. E drept că în partea secundă i-am remarcat efortul, ceea ce a și redus potențialul de suferințe în flancul stâng. Dar nu m-a prea convins, per ansamblu.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,6


Cătălin Doman

Foarte puține lucruri interesante au venit de la Doman în această partidă. Evident ieșit din ritm, n-a reușit să-și lase amprenta asupra jocului, neizbutind nici măcar vreuna din cursele sale caracteristice. Nu-l văd ca pe o opțiune pentru primul unsprezece în ultima partidă a sezonului.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,7

Alexandru Popovici

O prestație deosebită din partea vârfului nostru, s-o zicem, de conjuncuntură. Inspirația și caliatea execuțiilor la cele două goluri au impresionat/surprins pe toată lumea, imi imaginez, dar consider că sunt genul de execuții pe care un jucător cu flerul lui Popovici le poate produce. De regulă însă nu are timpul s-o facă sau precizia, iar cu cât mai premeditată și calculată este o finalizare, cu atât mai mare sunt șansele să nu iasă grozav. Pentru un jucător de instinct, așa cum este Popovici, ziua a fost perfectă.

Nota Cronicii: 7,0
Nota comunității: 8,0

REZERVE

Sebastian Mailat

Introdus, așa cum ar fi trebuit și cu Pandurii, la debutul reprizei secunde, prezența lui Mailat s-a făcut imediat simțită. Calitatea finalizării și mai ales maniera în care a protejat mingea la gol m-au impresionat. Păcat că nu a reușit dubla la una din celelalte două ocazii pe care le-a avut, însă este clar că putem spera la un înlocuitor care promite după ce se confirmă plecarea lui Bărbuț. Doar s-avem încă o echipă.

Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 7,2

Marius Croitoru

Ținut în mod surprinzător pe bancă, nu mi s-a părut că a intrat cu prea mult aplomb pe teren, mai ales că jocul nostru a suferit în ultima parte a partidei. Important însă este să-și fi recuperat din energie pentru meciul capital de la Mediaș.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 6,1

Cosmin Bîrnoi

A avut timp în să interacționeze cu mingea în sfertul de oră petrecut pe teren și mi-a lăsat o impresie pozitivă. E drept că uneori simt că aplic două măsuri, una pentru tineri, una pentru consacrați (cum reiese și din contrastul cu cele scrise la Croitoru), dar toate au o vreme a lor și pentru Bîrnoi aceasta este o vreme a acumulatului, în care nimeni n-are pretenția să intre și să schimbe jocul. O pretenție care, încet, încet, se formează în cazul lui Mailat.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 5,8

ANSAMBLU

Ionuț Popa

A fost important să intrăm mai ofensiv pe teren și așezarea cu patru mijlocași între închizător și vârf ne-a permis să facem asta. Curajul a fost răsplătit prin două goluri excepționale. Odihnirea lui Croitoru, presupunând că despre asta a fost vorba, mi se pare înțeleaptă, iar, culmea, de această dată efecutarea schimbărilor a avut loc în minutele în care ar fi trebuit să aibă loc și cu Pandurii. Pentru următorul meci va avea un mare test în alegerea primului unsprezece, în special în compartimentul defensiv. Alegerile sale au toate șansele să fi decisive.

Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 6,9

Echipa

Timp de șaizeci de minute echipa, deși oarecum destinsă grație celor două reușite rapide, mi-a plăcut - a avut atitudine, și-a dominat adversarul, lăsându-i puține șanse de a se exprima. Apoi a avut loc o cădere, începând cu golul reușit de Nicoliță, și ultimele douăzeci de minute au fost...lipsite de eleganță. Greu de zis dacă o prestație defensivă ca cea de duminică seară ne va fi de ajuns la Mediaș.

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,8

Omul meciului

Alexandru Popovici - 90,9%

Sebastian Mailat - 0%
Josip Šoljić - 9,1 %
Sincer, n-am nicio idee - 0%

28 mai 2017

Poli - ASA Târgu Mureș 3:1 (2:0)

Trebuia să fie victoria care să ne reafirme statutul de echipă de Liga 1, așa însă a fost doar victoria necesară pentru a mai putea spera. Cele două goluri excelente marcate de Popovici și reușita în forță a lui Mailat au asigurat victoria peste adversarii de astăzi, deja retrogradați de câteva etape. Un eșec mâine al Chiajnei ne-ar putea asigura poziția la baraj; pentru mai mult avem nevoie de un meci special la Mediaș, coroborat cu pași greșiți din partea contracandidatelor.

De abia ne așezaserăm pe scaune, că în minutul 3 Poli a deschis scorul: libera bătută slab de Fucek a fost respinsă în marginea careului, de unde Popovici a reluat din prima și mingea s-a strecurat pe sub brațele portarului! Nimeni n-a forțat prea tare mai departe, astfel că următoarea ocazie a coincis și cu următorul gol. În minutul 17, Šoljić a dat o minge săltată peste apărătorii adverși, Popovici a lăsat-o să cadă o dată și a finalizat cu un voleu excepțional, la colțul lung, peste apărătorul buturilor târgu-mureșene. Zece minute mai târziu și Artean a fost aproape de golul din afara careului pe care-l tot caută, dar șutul său a fost respins peste de portar. Primele mici oportunități ale oaspeților le-a avut Bănel Nicoliță, însă omul care avea să marcheze în partea secundă nu a finalizat grozav în aceste instanțe. În prelungirile reprizei Cânu a înscris cu un șut puternic la o fază fixă, doar pentru a-și avea golul anulat pe motiv de ofsaid.

Mitanul secund a început aproape cu o șansă a celor de la ASA, când Bocșan aproape că a trimis în proprie poartă o centrare destul de periculoasă venită din direcția lui Sin. Ne-am liniștit însă în minutul 59, grație proaspăt-intratului Mailat: Šoljić și-a mai trecut în cont o pasă de gol cu o lansare ca la carte, Mailat a stat bine pe picioare în fața adversarului direct și a tras tare, din unghi, între portar și bară! N-am rămas excesiv de relaxați mult timp, căci în minutul 65 Nicoliță a profitat de neatenția lui Cânu/Neagu, finalizând perfect mingea trimisă dintr-o liberă executată rapid de către Ferfelea. Jocul a devenit mai neplăcut în ultimele douăzeci de minute; Croitoru și Mailat au trimis fără succes notabil la poartă, înainte ca Mailat să-și prelungească prea mult o minge scăpat singur cu portarul, ușor lateral stânga. Oaspeții au fost și ei mai prezenți în preajma careului nostru, au trimis o dată pe poartă și de câteva ori pe lângă, destul cât să arunce o umbră asupra lipsei de atenție și de concentrare în compartimentul defensiv. În final totul s-a terminat cu bine, consemnând această primă victorie din retur de play-out, prima în peste o lună de zile.

Nu are rost să dăm în efuziuni la capătul partidei cu o echipă condamnată, care a pierdut cam tot în ultima vreme și nu mai marcase gol din prima săptămână a lui aprilie. Formula cu patru mijlocași în linie în spatele lui Popovici a funcționat decent, asta deși Doman și Fuček n-au performat la parametri optimi, în vreme ce Bărbuț și-a continuat seria decepționantă. În condițiile în care Mailat a arătat bine, ba a și înscris atunci când i s-a dat șansa, ar fi poate indicat să înceapă jocul de la Mediaș - deși nu cred că se va întâmpla. Oricum, ca o paranteză, remarc absurditatea faptului că Mailat nu a fost chemat la naționala U21, unde au fost preferați jucători care evoluează la nivel de juniori prin diaspora. Pentru noi azi tot meciul a fost ușurat de execuțiile deosebite ale lui Popovici, momente rare în ultima vreme, indiferent de jucător alb-violet.

Marele greu urmează. Nu știu dacă putem să ne autodepșim o ultimă oară în acest an. În mod normal, o victorie are șanse mari să ne salveze. Chiar și un egal ne-ar putea da această oportunitate. Dar există multe necunoscute, cea mai semnificativă fiind cât chef de fotbal vor avea celelalte echipe implicate în lupta de la distanță între Poli, Pandurii și Chiajna. Nu putem decât să ne vedem de alte noastre.

Am văzut pe parcursul sezonului că improbabilul este posibil. Mai o dată. Hai Poli!

Poli: Curileac - Străuț, Cânu, Bocșan, Neagu - Artean - Bărbuț, Fuček, Šoljić, Doman - Popovici

Schimbări:

Mailat pentru Bărbuț (min 54)
Croitoru pentru Doman (min 57)
Bîrnoi pentru Popovici (min 76)

25 mai 2017

Interviu: Sebastian Velcotă

Ne-am întâlnit acum o săptămână, pe o zi cu soare, cu Sebastian Velcotă și am făcut interviul la marginea gazonului de pe Dan Păltinișanu. O grupă de atletism făcea antrenamente în dreptul liniei de mijloc, astfel că noi ne-am șezut pe una din băncile violete dinspre peluza nord. Mare mai e stadionul de la firul ierbii, m-am trezit gândindu-mă cu aplomb filosofic. 

Sursă poză: www.acspoli.ro

Acum doi ani, Velcotă era o prezență constantă la reprezentativele naționale de juniori și se anunța drept o mare promisiune pentru unul din posturile vitregite ale Politehnicii, cel de atacant. Deși a jucat deja de sezonul trecut în liga a III-a și a fost aproape de echipa mare, câteva accidentări nefericite i-au împiedicat progresul. Ajuns la 19 ani, este pregătit să se afirme și nu are dubii despre rolul pe care îl joacă fotbalul în viața sa.


CV: Ești din Bozovici, cum ai ajuns aici?

SV: La 12 ani am început fotbalul la Bozovici și la 14 ani am venit aici. Am fost atunci la o selecție județeană pentru națională și de acolo am trecut mai departe la selecția regională organizată la Timișoara. M-au văzut cei de la Poli, cei de la Banatul, astfel că am fost în probe la amândouă, să văd cum mă simt - mi-a plăcut mai mult aici. Colectivul era bun la ambele, dar până la urmă vorbeam de Poli...!

CV: După aceea te-ai mutat la Timișoara?

SV: Exact, de unul singur. De atunci stau la un cămin, primesc cazare de la cei de la club.

CV: Ți-a fost greu?

SV: Nu, nu mi-a fost deloc greu. Din prima zi mi-a plăcut. Cu băieții m-am înțeles bine, mai ales că mă știau de când am dat probe. Cu câțiva am și ținut legătura de atunci, cu Fridrich și Motreanu.

CV: La ce grupe de juniori ai jucat?

SV: La juniori B, la juniori A și la echipa a doua. Se făcea în așa fel încât jucam toți. Apoi am fost plecat jumătate de an la Lugoj [n.ed. liga a III-a], în turul sezonului 2015/16, unde m-am mutat și cu școala.

CV: Cum ai ajuns la Lugoj? De ce ai stat așa de puțin?

SV: Am plecat la insistențele impresarului și a părinților care au ascultat de el. La început m-am acomodat foarte bine, după care lucrurile au început să se deterioreze. Grupul s-a stricat din cauza unor probleme interne. Nu era că nu jucam, eram titular meci de meci și jucam pe valoare, dar nu-mi mai plăcea. Am avut în iarnă și ofertă de la Cugir, dar am ales să mă întorc la Poli II, chiar dacă era în liga a IV-a. Mi-am zis că ”un pas în spate, poate doi înainte”. Speram să evoluez bine și să plec din nou în liga a III-a în vară. Cum echipa a primit loc la acest nivel de la federație, numai bine am rămas.

CV: Când ai revenit în liga a IV-a mă așteptam să joci mai mult.

SV: Am fost accidentat. Am avut rupte toate degetele de la piciorul drept și tarsul. Am stat în jur de două-trei luni. Avusesem meci amical cu Ripensia în pregătire, la o preluare un adversar a venit din spate, s-a împiedicat probabil și mi-a căzut pe picior. Am stat o săptămână și următoarea etapă domnul profesor mi-a spus că e nevoie să joc – e drept, mă simțmeam mai bine, dar aveam senzația că ceva nu e chiar în regulă, la fiecare schimbare de ritm mă durea. Din nou am făcut o preluare, a venit un adversar direct cu talpa și atunci mi-am rupt degetele – au fost trei rupte și două zdrobite. Nu pot să descriu ce durere am simțit. Am stat cu piciorul în ghips două-trei săptămâni, în care n-am putut nici să merg. Am revenit când juniorii A au început Cupa României, am înscris două goluri cu Pandurii și apoi am înscris în fiecare meci, și în semifinală și în finală. Am avut o formă neașteptat de bună după accidentare. Mă așteptam să-mi fie frică, să am trac, dar n-a fost așa.

CV: La începutul anului ai fost în pregătiri cu echipa mare...

SV: Din vara anului trecut până în iarnă am făcut antrenamentele cu echipa mare. Am și debutat cu Iași, am prins lotul cu Târgu Mureș. Nu știu de ce n-am mai rămas, a fost decizia antrenorului. Într-adevăr, am avut și o cădere de formă...

CV: Anul acesta ai reușit doar trei goluri. Nici echipa n-a strălucit.

SV: Nu pot să dau vina pe echipă. Cred că a mai fost un stres și facultatea pentru mine. Am fost dat mai de mic la școală și acum sunt la facultate, facultatea de sport. Într-un fel nu voiam, nu e ușor cum spune lumea. Trebuie să fii prezent, să te trezești devreme, profesorii nu înțeleg.

CV: De ce facultatea de sport?

SV: Am ales ceva ce credeam că e mai ușor. Părinții mei au vrut să încerc și la drept, dar nu am nevoie de așa ceva. Nu mi-a plăcut niciodată să învăț foarte mult, am făcut-o cât să iau bacul și să fac o facultate gen sportul. Mă bazez pe fotbal mai mult. Mi-am dorit să iau o pauză de un an de la facultate pentru a mă putea concentra doar pe fotbal, dar m-am înscris la insistențele părinților. Oricum, nu pot da vina pe asta pentru rezultatele mele din tur. În retur n-am prea jucat fiindcă am fost mai mult la juniori, am fost și accidentat.

CV: E același scenariu ca anul trecut, cu migrația la juniori. Dar anul viitor sunt planuri de reorganizare.

SV: Vedem ce va fi. Momentan sperăm să câștige prima echipă cu Pandurii și cu ASA, să rămână în Liga 1 și apoi am înțeles și noi că se vor schimba lucrurilor [n.ed. interviul a fost făcut joia trecută].

CV: Nu crezi că e mai importantă finala Cupei?

SV: Nu, clar meciurile de campionat. Ar fi frumos pentru oraș să câștigăm cupa, dar nu avem un lot destul de mare pentru a aborda atâtea competiții. Plus că echipa e foarte obosită. Dacă nu aveam penalizarea, ne luptam pentru Europa League.

CV: Ce-ți imaginezi pentru viitor?

SV: Ușor, ușor încep să-mi revin. Cum din vară jucătorii precum Bărbuț și Bocșan nu mai sunt U21, e șansa noastră: eu, Mailat, Fridrich, Pădurariu. Trebuie să văd cum o să mă simt în pregătiri. Dacă n-o să fiu apt pentru prima echipă, vreau să plec undeva la Liga a II-a.

CV: Ar putea fi și presiune mare să intri direct în Liga 1.

SV: Eu nu simt presiune, nu intru cu emoție în joc. Rareori mi s-a întâmplat, doar la națională.

CV: Când ai fost ultima oară la națională?

SV: Acum doi ani, în octombrie. La U18. Dar până atunci am fost constant convocat, am avut douăzeci și ceva de selecții. Am avut și ghinionul de a juca mereu pe post cu Ianis Hagi, în spatele vârfurlui, trequartista.

CV: Acum joci mai mult în flanc, deși înainte erai vârf.

SV: Joc în flanc, dar în ultimele două meciuri, cu Lugoj și Ighiu, am jucat atacant. Eu prefer să joc ca atacant sau în spatele vârfului, îmi place mai mult zona centrală.

CV: Care sunt calitățile tale?

SV: Viteză, tehnică și execuție.

CV: La ce ar mai trebui să lucrezi?

SV: La forță, cu siguranță. Fiecare din echipă mai trebuie să lucreze la forță. Avem un deficit aici.

CV: Cum vă comparați cu alte echipe de la juniori, de exemplu cu LPS Satu Mare. Au un avantaj fizic?

SV: Nu, fizic suntem mult peste ei, dar au un colectiv bine format. Asta contează cel mai mult, mai mult decât valorile individuale. S-a văzut și la echipa noastră [n.ed. în Liga 1].

CV: Mai știi unde ai debutat la seniori?

SV: Cu Bozovici, la Moldova Nouă. Aveam treisprezece ani jumătate sau paisprezece ani. Am jucat  titular fiindcă eram doar zece oameni. Se așteptau să luăm bătaie, am înscris un gol și chiar dacă am pierdut pe final, doi sau trei la unu, a fost un meci bun.

CV: Ai idoli în fotbal?

SV: Messi. Și îmi place Alibec din România. E tipul de jucător pe care rar îl găsești în România, un jucător cu fantezie, care face magie pe teren, joacă fotbal. Față de alții la care totul e mecanic, la el e ceva spontan, e foarte imprevizibil.

CV: Până când ai contract cu clubul?

SV: 2020.

CV: Ți-a fost greu să decizi prelungirea? Uneori impresarii…

SV: Nu mai am impresar. Prefer dacă ajung sus, să fiu acolo pe valoarea mea, nu pe legăturile impresarului.

CV: Întrebarea noastră preferată: cât la sută crezi că depinde de tine să ajungi fotbalist de succes?

SV: 90%. Restul depinde de noroc, de accidentări, orice se poate întâmpla. Am avut un coleg, Renato Kokora, care a avut de trei ori rupte ligamentele – ultima oară în meciul cu UTA BD II, primăvara asta. De coșmar.

CV: Vrei să mulțumești cuiva anume?

SV: Cu siguranță. Primul antrenor care m-a vrut aici a fost Sorin Vlaicu, dar am ajuns să joc pentru Robert Frușa, căruia îi sunt foarte recunoscător. Apoi domnului Alexa, care mi-a oferit primul meci la echipa mare, și domnului Ionuț Popa, pentru debutul în Liga 1. Totodată, o mare contribuție în evoluțiile mele a avut și domnul Stoicov, a fost un om bun. Și acum, cu domnul Collins, simt că jucăm cu adevărat fotbal, că am făcut progres ca echipă, deși rezultatele nu sunt cele mai bune. 

Note Poli - Pandurii (p-o, et. a 12-a)

Poli - Pandurii 0:1 (0:1)
[24 voturi]

Cătălin Straton

Singurul lucru care i se poate imputa portarului este că n-a respins mai departe la șutul premergător golului, dar nu e ca și cum a avut un timp de reacție prelungit. În rest,intervenția la șutul lui Batin din partea a doua ne-a ținut în joc și sumedenia de acțiuni pornite din degajările lui Straton, parcă mai precise ca de obicei, n-au putut fi redirecționate eficient de vârfuri. Nu rețin însă să fi mers vreo degajare direct în aut, e și asta ceva.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 4,8

Bogdan Străuț

Prim planul pierdut la faza golului ne-a costat, așa cum a ajuns să ne coste fiecare jumătate de greșeală la acea acțiune. Era nevoie de o prezență ofensivă mai accentuată din partea lui Străuț, de centrări mai de calitate, dar, în nota echipei, reușitele sale au fost puține - chiar dacă din piciorul lui a plecat centrarea care putea aduce egalarea, când Artean a trimis cu capul pe lângă.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,4

Cristian Scutaru

Asemeni lui Șeroni, lipsa de meciuri se simte și în cazul lui Scutaru. Faza golului putea fi oprită din fașă cu o respingere bună din partea fundașului central și, cumva, eram sigur că nu va termina partida în teren. Au mai fost o serie de inexactități pe parcursul partidei, astfel că per ansamblu aproape că m-am întrebat dacă n-am fi fost mai câștigați cu un Bocșan apt.

Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 4,2

Gabriel Cânu

Singurul fundaș care a ieșit cât de cât cu fața curată din acest meci, Cânu a avut mare neșansă la execuția din foarfecă la devierea lui Străuț Ne-ar fi readus în joc cât mai eram la egalitate numerică, dar au lipsit câțiva centimetri. Ghinion.

Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,3

Alin Șeroni

Face Șero ce face și cumva ajunge culpabil măcar în parte la aproape fiecare gol primit. Prins pe picior greșit la acțiunea golului, spațiul oferit lui Păcurar i-a permis să atace mingea nejenat. În rest, șarjele sale n-au dat roade, deși nu i se poate imputa că n-a vrut sau că n-a încercat. 

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,5

Andrei Artean

Beneficiarul singurei șanse mai serioase de egalare în partea secundă, finalizarea sa cu capul a lăsat mult de dorit. Mai grav e că per ansamblu am trăit cu senzația că mijlocul nu a susținut destul atacul, stând prea aproape de linia de fund - care, la rândul ei, a stat prea jos pentru a se implica pe respingeri. Nu-mi place forma lui Artean din ultima perioadă și asta se resimte și la nivelul rezultatelor.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,3

Josip Šoljić

Pentru mine Šoljić are marea calitate de a fi un jucător constant, cu execuții destul de corecte în majoritatea timpului, dar mai ales cu o atitudine care îți dă senzația că știe pentru ce luptă. La fel a fost și în acest meci, până când Popa l-a împins în linia de fund, unde nu avea ce căuta. Asemeni lui Cânu, a avut neșansă la execuția foarte bună soldată cu o bară.

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 4,5

Cristi Bărbuț

O singură acțiune finalizată în nouăzeci de minute nu e o statistică grozavă - și aceea, parcă cu ochii închiși, într-o zonă în care nu era niciun coleg. Pe final a părut că nu mai poate și probabil ar fi fost schimbat dacă nu se accidenta Scutaru, dar a fost prea puțin din partea unui jucător de la care speri să facă diferența.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,4

Marius Croitoru

Pentru tot efortul pe care l-a depus, am trăit cu senzația că n-a reușit să-și energizeze coechipierii prea bine, să-i convingă să stea mai sus, să fie mai înfipți. Jucând în zece, era și normal să nu mai ducă ultimul sfert de oră, deși poate chiar atunci ar fi fost nevoie de mai multă claritate. Acțiunea soldată cu golul anulat al lui Pedro a fost una de toată frumusețea, care merita un gol curat. Cu o floare....

Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 7,1


Josip Fuček

Fără mari izbânzi și aparent greoi, croatul n-a avut impactul pe care l-am visat. Nici fazele fixe n-au mers grozav, astfel că ne-a lipsit incisivitatea în flanc - dar, sincer, și când am avut succes, mai problematică era lipsa de opțiuni în zona centrală. Probabil că ar fi trebuit să ne asumăm mai repede un risc să să jucăm în linie de trei în apărare.

Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,8

Pedro Henrique

Ar mai fi ceva de zis? Nu știu dacă m-a decepționat un gest anume, un comportament punctual, mai mult decât mai decepționat al lui Pedro în această partidă decisivă. Faulturile repetate care au dus la primul galben n-au venit din prea multă înverșunare, ci mai mult din frustrare, dar să zicem că am fi putut trăi cu ele; ceea ce s-a întâmplat după golul anulat, o centrare perfectă la care ar fi trebuit să înscrie corect de altfel, a fost deplorabil. Să-ți lași echipa în zece, într-un meci de asemenea importanță, doar fiindcă nu-ți poți ține în frâu emoțiile...n-am cuvinte. Lui Ganea i-am dat un unu pentru gestul incalificabil de acuma zece ani, în fața Rapidului. Pedro e pe aproape.

Nota Cronicii: 2,0
Nota comunității: 2,0

REZERVE

Alin Ignea

Probabil că aș fi forțat un Mailat în locul lui Ignea, cu tot cu accidentarea suferită de Scutaru. Din punctul meu de vedere a greșit la ambele mari ocazii pe care le-au avut oaspeții pe final, fără a aduce ceva jocului nostru.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 4,0

Cătălin Doman

Intrat târziu, spații puține, mingi utile la fel de puține. A trimis un corner prea lung și cam atât.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 4,3

Octavian Drăghici

O altă schimbare care n-a ameliorat în vreun fel eforturile noastre de egalare. Șeroni a părut mai eficace în a ajunge la mingile lungi, chiar dacă a și comis mai multe faulturi în tentativele sale de a câștiga prim planul.

Nota Cronicii: -
Nota comunității: 3,5

ANSAMBLU

Ionuț Popa

Cumva era previzibil că ne vom frige. Presiunea pusă pe jucători prin odihnirea lor la finala Cupei, deși pentru un Cânu sau un Croitoru ar fi fost ultima șansă (și una bine meritată) să lupte cu un trofeu pe masă, n-a dat roade. Echipa n-a părut de fel montată, cu câteva excepții, și fizic a fost orice numai nu proaspătă. Schimbările au fost efectuate prea târziu, cel puțin Ignea n-ar fi trebuit trimis pe teren, iar nimic din ce s-a încercat pentru a îmbunătăți construcția n-a dat roade. Pe deasupra, discursul fatalist din ultimele săptămâni pare să aibă doar efectul de a crea alibiuri și a demoraliza jucătorii.

Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 4,4

Echipa

Altfel trebuia să ne prezentăm la acest joc. Chiar și cu om în minus, am sperat la mai mult, la măcar două, trei faze de poartă în repriza secundă, dar am legat prea puține acțiuni, pe care le-am abordat oricum cu letargie. Nici nu e de mirare că n-am putut determina un om al meciului. Nu e totul pierdut, dar avem nevoie de altceva. Și de șansă.

Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 4,1

Omul meciului

Marius Croitoru - 25%
Sincer, n-am nicio idee - 58,3%
Josip Šoljić - 12,5 %
Josip Fuček - 4,2%

23 mai 2017

Poli - Pandurii 0:1 (0:1)

Proasta tradiție a Politehnicii de a eșua în meciurile cu miză a continuat și în această seară. În fața unui adversar dispus să muncească, alb-violeții au comis o eroare care a permis oaspeților să înscrie, apoi au lovit bara de două ori și s-au autosabotat prin eliminarea lui Pedro încă din prima repriză. Partea secundă a fost una veștejită, în care doar gorjenii ar fi putut să mai înscrie pe contre, în vreme ce noi am părut complet vlăguiți.

De la bun început Pandurii au părut mai insistenți, obligați oarecum și de clasament. Iar insistențele lor au dat roade în minutul 18: mingea centrată din flancul nostru drept a fost respinsă vertical de Scutaru, Străuț a pierdut duelul cu adversarul și balonul a ajuns la Batin în marginea careului, scăpat la rându-i de Artean, șutul i-a fost respins în lateral de către Straton dar primul la minge a fost tot un jucător al oaspeților, Păcurar, care a profitat de absența lui Șeroni și a finalizat în forță, fără șanse pentru portar. Cum ar veni, un gol cu participațiunea întregului compartiment defensiv. N-am reacționat prea virulent, jocul fiind unul deosebit de fragmentat, grație unui arbitraj frustrant - dublu frustrant la scorul de pe tabelă. Șansa egalării s-a arătat abia în minutul 38, la o liberă bătută de Croitoru, Străuț a deviat cu capul, Cânu a executat o foarfecă perfectă, dar mingea s-a dus în bară. Faza care a decis meciul a avut loc trei minute mai târziu: Croitoru a scăpat de printre trei adversari, a dat mingea printre picioarele unuia, și apoi i-a pus-o la întâlnire lui Pedro; brazilianul n-a făcut contact ca lumea, căci după ce a atins balonul cu capul, a lovit-o și cu mâna, învingându-l astfel pe portar. Arbitrul a remarcat însă faza, a anulat golul și în loc să-și vadă de viață, Pedro s-a zvârcolit dramatic pe jos, ca ultimul circar. I s-a arătat implicit al doilea galben (primul fusese pentru faulturi repetate), un deznodământ sever, trist, dar oarecum meritat pentru spectacolul oferit. Chiar și așa, puteam intra la pauză cu un egal, dacă nu s-ar fi opus din nou bara, de această dată la șutul lui Soljic, tot la capătul unei faze fixe.

Dacă în prima repriză nu s-a jucat mult fotbal, în a doua nu s-a jucat nici pe atât. Ofensiv Poli a stat doar în travaliul lui Croitoru, prea izolat între jucătorii adverși. Implicit și ocaziile au fost inexistente, singurele momente de tensiune ivindu-se la fazele fixe; Bărbuț ce-a trimis o minge tare prin fața porții la un moment dat, și centrarea lui Străuț din minutul 83 a fost redirecționată neconvingător pe lângă de Artean, în ciuda unei poziții bune. În schimb oaspeții au avut cel puțin două mari șanse de a marca în ultimul sfert de oră: întâi Hamed a fost scos din ofsaid de Cânu, dar Batin a reușit cumva să trimită peste din careu cu poarta goală în față; apoi același Batin a rămas singur cu Straton într-un moment bizar al apărării noastre, dar finalizarea sa l-a nimerit pe portar. La capătul celor șase minute de prelungire, puțin la cât de mult s-a tras de timp, dar mai mult decât destul în contextul în care noi abia mai stăteam pe picioare, i-am dat drumul destinului din mână și am privit în gol, cum primii stropi de ploaie ne făceau serviciul de a plânge pentru neputința noastră.

Echipa asta nu-și va recăpăta prospețimea după șase zile de pauză. Sincer, nu știu dacă și-o va mai recăpăta până la iarnă. Presiunea implicită odihnirii titularilor s-a simțit în parte, creând o tensiune în teren care ulterior s-a amplificat odată cu deficitul de pe tabelă și fragmentarea jocului. Oricât ar fi fugit Croitoru sau Soljic, fără a aduce oameni pe respingere șansele de a produce pericol erau minime. Nu aveam cum să ne protejăm de năpasta Pedro, din moment ce în iarnă am optat să nu aducem măcar o rezervă de atacant, iar o situație ca cea de azi putea să se întâmple oricând, la ce atitudine arată brazilianul meci de meci. Și-a distrus coechiperii cu inconștiența de care a dat dovadă și e prea posibil să fi trimis clubul înspre un hău din care să nu ne mai întoarcem. Pe deasupra, tripla schimbare efectuată târziu de către Popa nu s-a mai resimțit în joc. Cu siguranță că am fi vrut să vedem ceva eroic, chiar și în zece, dar era vădit că nu mai aveam de unde, că resursele sunt pe zero și că, moral, se simt totuși cele șapte meciuri la rând fără victorie. Pesimismul lui Popa nu e premonitoru, chiar dacă se bazează pe niște neajunsuri reale la nivelul lotului; el e parte din cauza acestei serii negre.

Matematica ne mai permite să ținem de baraj și dacă nu mai facem niciun punct până la finalul sezonului. Dar dacă nu batem pe Târgu Mureș, nu știu la ce rezerve de fotbal și de spirit mai putem apela pentru un posibil baraj. E ușor de zis că nu e nimic pierdut; adevărul care se poate vedea cu ochiul liber e însă că ceva s-a pierdut în supraturația acestei ultime luni și puțin.

Poli: Straton - Străuț, Scutaru, Cânu, Șeroni - Artean, Soljic - Bărbuț, Croitoru, Fucek - Pedro

Schimbări:

Ignea pentru Scutaru (min 74)
Doman pentru Fucek (min 74)
Drăghici pentru Croitoru (min 74)

Google+