13 iunie 2017

Baraj L1: Poli - UTA 2:1 (2:0)

Nu întâmplător am ajuns să jucăm acest baraj, după ce am avut la un moment dat cinci puncte avans în play-out. Decursul întâlnirii oferă o parte din explicație. În fața unui adversar cu două clase sub noi, am ratat din toate pozițiile, am oferit un gol oaspeților la singurul lor șut - ba, fază - pe poartă, am rămas în zece după o serie de decizii iritante ale centralului Găman (același care ne-a arbitrat, identic, cu Pandurii), am tremurat puțin până la final, dar tot noi am sfârșit prin a mai rata două ocazii imense în aceeași fază, dintre care una a sfârșit cu mingea-n bară. Golurile lui Pedro și Cânu ne dau un avantaj pe care, cu o prestație asemănătoare și un plus de precizie la finalizare, n-ar trebui să îl pierdem la Șiria, doar că miza și presiunea jocului pot avea fel și fel de efecte nebănuite.

Nici n-am chef s-o iau acum la despicat cu ocaziile. Ca și ton al jocului, în prima repriză UTA n-a avut decât niște faze fixe, cu mingi aruncate înspre careu, în rest Poli a dominat copios. În debut deja am avut o lovitură de cap a lui Bocșan, trimisă pe lângă, înainte ca Bărbuț să ciupească o minge peste portar la o pasă slabă dată înapoi, minge care a ocolit însă și spațiul porții. Anterior se accidentase Popovici, schimbat cu Pedro, iar brazilianul și-a scos pârleala de la gherla cu Pandurii: minutul 22, Curileac degajează, Doman deviază pe spate până la Šoljić, acesta pasează rapid pe culoare către Pedro și brazilianul înscrie cu un șut fără preluare. Nu trec trei minute și se face doi: Croitoru bate o liberă din flancul stâng, Bocșan deviază spre colțul lung de unde Cânu, plecat de la o limită discutabilă a ofsaidului, împinge mingea în poartă cu capul. Trebuia să fie patru zero ca nimic la pauză, dacă mingea nu îi era suflată lui Doman la centrarea destul de bună (dar nu perfectă) trimisă de Bărbuț, dacă Neagu trimitea o centrare/un șut bun la ocazia în care a avut tot timpul de pe lume să facă ce vrea, dacă Croitoru muta cu un metru mai la stânga mingea trimisă de la douăzeci de metri din liberă - sau, în special, dacă Bărbuț, lansat unu la unu cu portarul de Croitoru, nu trăgea slab în portar prima oară, respectiv aștepta prea mult pentru o nouă reluare când mingea i-a revenit.


Lucrurile promiteau să continue în aceeași manieră în partea a doua, deschisă cu un șut de la distanță  trimis de Šoljić, scos de sub bară de portar. Apoi, din nimic, UTA a dat gol, în minutul 51: minge lungă trimisă din flancul drept al arădenilor, Cânu ratează săritura la mingea, apoi Curtuiuș îl îmbrâncește pe Bocșan cât să-l dezechilibreze, deși fundașul era aproape să câștige prim planul, mingea a ajuns la Strătilă, care a șutat la colțul scurt pe lângă un Curileac ieșit plăpând să închidă unghiul. Așa, din nimic. Puteam să ne desprindem repede, dar Pedro a tras, cu timp și spațiu, pe lângă din buza careului, ca apoi Doman să scape asemeni lui Bărbuț singur cu portarul, doar pentru a finaliza fix în acesta. A urmat faza incriminată de Cânu și de Popa după meci, când Strătilă, întins pe jos, l-a prins de picior pe Neagu, am impresia, într-o fază care ar fi trebuit să aducă al doilea galben jucătorului arădean. În schimb a văzut Neagu un galben la scurt timp, într-o fază care mie din tribună nu mi s-a părut de galben (adică nici fault), dar s-ar putea să mă înșel. Apoi, în minutul 65, pe o minge lungă, același Neagu intră corp la corp cu Curtuiuș, îl dezechilibrează pe vârful oaspeților, într-o fază nu foarte diferită de cea dintre Bocșan și Curtuiuș, care a dus la gol ul oaspeților. De această dată se dă fault și fundașul stânga vede al doilea galben. Asta din manualul de cum să judeci același tip de faze în maniere diferite și să ai totuși acoperire în regulament. În fine, noi ne-am retras, fără ca UTA să reușească mare lucru în superioritate numerică, doar o minge respinsă de Curileac la un corner și un șut în minutul deviat în corner, ambele după minutul 80. Poli, în schimb, a avut mai multe faze bune - una, când Šoljić a tras în blocaj cu poarta goală, apoi două cu Mailat, faultat de ambele ori chiar la limita careului, niciuna concretizată în ceva periculos, înainte de ultima dublă-ocazie din prelungirile partidei: liberă Croitoru de pe stânga, Bocșan sare la cap și trimite în bară, Șeroni luptă să recupereze mingea în zona colțului terenului, centrează foarte bine în careul mic, dar Cânu cumva nu reușește să trimită cu destulă convingere spre poartă, nimerind portarul.

Cam așa s-a încheiat. Să-mi fie iertate frustrările arbitrale, care-s echivalentul vestitei formații de mare valoare socio-culturală, gaz pe foc. Trebuia să avem patru la finalul primei reprize și nu mai discutam cu nimeni. Acum trebuie să respirăm adânc și să ne calmăm. Am dominat autoritat meciul, diferența de calitate între cele două echipe nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar dacă jucăm așa și în retur, doar un fenomen năpăstuitor ne poate pune în genunchi.

Culmea vieții, ironia sorții, o să mă aflu într-un avion pe toată perioada meciului de la Șiria. Într-un fel mă bucur, fiindcă atât cât am înjurat astăzi, cu copii mici în preajmă, n-am mai înjurat de multă vreme. Dar mai mult mă bucur că am obținut o victorie în fața lui UTA, care de curând câștigase la scor de neprezentare pe Dan Păltinișanu, și cei aproape 15.000 spectatori au văzut un meci spectaculos, chiar dacă pe alocuri frustrant, un meci demn și reprezentativ pentru ce a însemnat Poli în acest sezon.

Hai că se poate. Hai Poli!

Poli: Curileac - Străuț, Bocșan, Cânu, Neagu - Artean, Šoljić - Bărbuț, Croitoru, Doman - Popovici

Schimbări:

Pedro pentru Popovici (min 15)
Mailat pentru Bărbuț (min 62)
Șeroni pentru Doman (min 69)

Niciun comentariu :

Google+