Proasta tradiție a Politehnicii de a eșua în meciurile cu miză a continuat și în această seară. În fața unui adversar dispus să muncească, alb-violeții au comis o eroare care a permis oaspeților să înscrie, apoi au lovit bara de două ori și s-au autosabotat prin eliminarea lui Pedro încă din prima repriză. Partea secundă a fost una veștejită, în care doar gorjenii ar fi putut să mai înscrie pe contre, în vreme ce noi am părut complet vlăguiți.
De la bun început Pandurii au părut mai insistenți, obligați oarecum și de clasament. Iar insistențele lor au dat roade în minutul 18: mingea centrată din flancul nostru drept a fost respinsă vertical de Scutaru, Străuț a pierdut duelul cu adversarul și balonul a ajuns la Batin în marginea careului, scăpat la rându-i de Artean, șutul i-a fost respins în lateral de către Straton dar primul la minge a fost tot un jucător al oaspeților, Păcurar, care a profitat de absența lui Șeroni și a finalizat în forță, fără șanse pentru portar. Cum ar veni, un gol cu participațiunea întregului compartiment defensiv. N-am reacționat prea virulent, jocul fiind unul deosebit de fragmentat, grație unui arbitraj frustrant - dublu frustrant la scorul de pe tabelă. Șansa egalării s-a arătat abia în minutul 38, la o liberă bătută de Croitoru, Străuț a deviat cu capul, Cânu a executat o foarfecă perfectă, dar mingea s-a dus în bară. Faza care a decis meciul a avut loc trei minute mai târziu: Croitoru a scăpat de printre trei adversari, a dat mingea printre picioarele unuia, și apoi i-a pus-o la întâlnire lui Pedro; brazilianul n-a făcut contact ca lumea, căci după ce a atins balonul cu capul, a lovit-o și cu mâna, învingându-l astfel pe portar. Arbitrul a remarcat însă faza, a anulat golul și în loc să-și vadă de viață, Pedro s-a zvârcolit dramatic pe jos, ca ultimul circar. I s-a arătat implicit al doilea galben (primul fusese pentru faulturi repetate), un deznodământ sever, trist, dar oarecum meritat pentru spectacolul oferit. Chiar și așa, puteam intra la pauză cu un egal, dacă nu s-ar fi opus din nou bara, de această dată la șutul lui Soljic, tot la capătul unei faze fixe.
Dacă în prima repriză nu s-a jucat mult fotbal, în a doua nu s-a jucat nici pe atât. Ofensiv Poli a stat doar în travaliul lui Croitoru, prea izolat între jucătorii adverși. Implicit și ocaziile au fost inexistente, singurele momente de tensiune ivindu-se la fazele fixe; Bărbuț ce-a trimis o minge tare prin fața porții la un moment dat, și centrarea lui Străuț din minutul 83 a fost redirecționată neconvingător pe lângă de Artean, în ciuda unei poziții bune. În schimb oaspeții au avut cel puțin două mari șanse de a marca în ultimul sfert de oră: întâi Hamed a fost scos din ofsaid de Cânu, dar Batin a reușit cumva să trimită peste din careu cu poarta goală în față; apoi același Batin a rămas singur cu Straton într-un moment bizar al apărării noastre, dar finalizarea sa l-a nimerit pe portar. La capătul celor șase minute de prelungire, puțin la cât de mult s-a tras de timp, dar mai mult decât destul în contextul în care noi abia mai stăteam pe picioare, i-am dat drumul destinului din mână și am privit în gol, cum primii stropi de ploaie ne făceau serviciul de a plânge pentru neputința noastră.
Echipa asta nu-și va recăpăta prospețimea după șase zile de pauză. Sincer, nu știu dacă și-o va mai recăpăta până la iarnă. Presiunea implicită odihnirii titularilor s-a simțit în parte, creând o tensiune în teren care ulterior s-a amplificat odată cu deficitul de pe tabelă și fragmentarea jocului. Oricât ar fi fugit Croitoru sau Soljic, fără a aduce oameni pe respingere șansele de a produce pericol erau minime. Nu aveam cum să ne protejăm de năpasta Pedro, din moment ce în iarnă am optat să nu aducem măcar o rezervă de atacant, iar o situație ca cea de azi putea să se întâmple oricând, la ce atitudine arată brazilianul meci de meci. Și-a distrus coechiperii cu inconștiența de care a dat dovadă și e prea posibil să fi trimis clubul înspre un hău din care să nu ne mai întoarcem. Pe deasupra, tripla schimbare efectuată târziu de către Popa nu s-a mai resimțit în joc. Cu siguranță că am fi vrut să vedem ceva eroic, chiar și în zece, dar era vădit că nu mai aveam de unde, că resursele sunt pe zero și că, moral, se simt totuși cele șapte meciuri la rând fără victorie. Pesimismul lui Popa nu e premonitoru, chiar dacă se bazează pe niște neajunsuri reale la nivelul lotului; el e parte din cauza acestei serii negre.
Matematica ne mai permite să ținem de baraj și dacă nu mai facem niciun punct până la finalul sezonului. Dar dacă nu batem pe Târgu Mureș, nu știu la ce rezerve de fotbal și de spirit mai putem apela pentru un posibil baraj. E ușor de zis că nu e nimic pierdut; adevărul care se poate vedea cu ochiul liber e însă că ceva s-a pierdut în supraturația acestei ultime luni și puțin.
Poli: Straton - Străuț, Scutaru, Cânu, Șeroni - Artean, Soljic - Bărbuț, Croitoru, Fucek - Pedro
Schimbări:
Ignea pentru Scutaru (min 74)
Doman pentru Fucek (min 74)
Drăghici pentru Croitoru (min 74)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu