Ultima partidă a acestui sezon nu a pretins să necesite artificii. A prezentat însă ceva dramă și tensiune, punctată în final de un sentiment apăsător de melancolie incipientă, odată cu golirea stadionului și așezarea tăcerii. Alb-violeții au obținut punctul de care au avut nevoie pentru a câștiga seria și chiar dacă nu au făcut-o convingător, au făcut-o - din nimic, cum ar veni.
Scorul a fost deschis destul de repede, în minutul 10, când Popovici a primit o minge lungă, i-a suflat-o portarului care a ieșit la întâmpinare, a intrat oarecum în unghi dar a reușit oricum să trimită precis, la colțul lung, grație unei execuții frumoase. La scurt timp, același Popovici a fost aproape de dublă, ca urmare a unei foarfeci, însă mingea n-a binevoit să intre, înainte ce oaspeții să primească un penalty lejer acordat, la un minut după sfertul de oră. Deși Lepmets a ghicit colțul, nu a reușit să pareze, iar egalarea nu a priit prea mult alb-violeților. Meciul a pierdut din ritm, ocaziile s-au rarefiat, și exceptând un șut puternic al lui Popa în minutul 40, nicio minge n-a mai luat direcția porții adverse cu un minim rezonabil de energie kinetică de descărcat.
Mare lucru nu s-a schimbat nici în mitanul secund, căci exceptând o lovitură de cap periculoasă marca Mera din minutul 56, șansele de poartă au lipsit. Culmea, după eliminarea unui jucător al oaspeților cu un sfert de oră înainte de final, aceștia au reușit să preia conducerea, la o fază foarte simplă: un călcâi mic, neatenția lui Ilie, și gol din poziție de singur cu portarul. Poli a dominat finalul de meci, însă nu a legat nimic consistent în zona periculoasă. Totuși, diferența a făcut-o ultima fază a meciului, când Boștină a fost ușor împins în careu, la o liberă trimisă de Rocha, și în spiritul consecvenței centralul de azi a dictat penalty. Popovici a executat perfect și Poli a reușit să-și asigure primul titlu campioană din această eră amară.
Partea plină a paharului e că a reușit s-o facă tocmai acuma, când greul e mai greu ca niciodată, și cu un lot compus în mare parte din jucători care fie au fost crescuți la Poli, fie evoluează la club de destui ani de zile. Mă uit la primul unsprezece, unde se strecoară Lepmets, Petcuț, Cârstea care sunt mai recent veniți la club, dar ei sunt excepțiile. Mera, oarecum ultimul mohican al unei generații de tineri care ar fi putut aduce multe Politehnicii cu îndrumarea corectă, a purtat banderola de căpitan astăzi. Alături de el a fost duo-ul Popovici - Poparadu, din același colț al istoriei alb-violete, la fel ca Pătraș și Sandu, chiar dacă cel din urmă n-a început să joace propriu-zis pentru Poli decât în acest sezon - deși e la club din 2007, aproape cinci ani de zile! Dacă stau și mă gândesc bine, e greu de crezut că până în acest sezon Popovici nu adunase decât o mână de meciuri în tricoul Politehnicii. În jurul acestor jucători s-au aduant nume precum Belu, Boștină, Popa și Ilie, ajunși la prima echipă via lui Poli II, iar pe lângă ei au mai evoluat destui fotbaliști de-a lungul sezonului care se încadrează într-una din aceste două categorii. Și dincolo de ei, Velcea și Stoicov, până de curând și Rotariu, care au atât de multe în comun cu Poli...
Greu de zis ce-o să fie. Drumul acesta pare să se sfârșească, iar mulți dintre cei care au călătorit pe el vor părăsi Politehnica începând chiar de săptămâna viitoare, fie că vorbim de jucători, staff tehnic sau de angajați ai clubului care și-au dedicat mulți ani culorilor alb-violete. Rămâne să contempla viitorul cu altă ocazie, ca astăzi să fixăm într-o amintire frumoasă echipa care ne-a reprezentat în acest sezon 2011/2012.
Bravo Poli!
Poli: Lepmets (5,5) - Belu (5,5), Mera (6), Ilie (4,5), Sandu (5,5) - Popa (5,5), Poparadu (5,5), Petcuț (5,5), Pătraș (5,5) - Cârstea (5), Popovici (7)
Schimbări:
Boștină (5) pentru Popa (min 45)
Rocha (6) pentru Cârstea (min 61)
Dobricean (5,5) pentru Petcuț (min 65)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu