15 octombrie 2011

Luceafărul Oradea - Poli 1:0 (0:0)

Astăzi este una din zilele în care jurnaliştii şi oamenii media îşi fac cu adevărat simţită importanţa în reportajele sportive, dat fiind că meciul alb-violeţilor a rămas în afara grilei de program a posturilor TV de profil. Totodată, e prima oară în acest sezon când resimţim cu adevărat ce înseamnă Liga a II-a pe care am părăsit-o cu aproape un deceniu în urmă: Radio Timişoara, cinci minute de intervenţii pe repriză, munca imaginaţiei pentru a vizualiza ratările lui Axente, respiratul adânc când se cere legătura la meciul nostru. Ah, vremuri, vremuri.

Din rapoartele primite, meciul a fost unul controlat teritorial de Poli, ca toate partidele de până acuma la o adică, dar ca ocazii au fost notate doar vreo trei şanse mari ratate de Axente. Repriza secundă a continuat în aceeaşi notă, până când Goga a fost eliminat pentru două galbene în minutul 63, numai că şuturi periculoase la poartă nu par să fi mai fost - deşi gazdele şi-au cam încercat norocul de la distanţă. Asta până când în al treilea minut de prelungire, gazdele au înscris cu capul, la o ieşire inoportună a lui Lepmets. Ca să vezi.

Greu de zis ceva, în afară de ceea ce este evident, anume că rezultatul e unul slab. Axente şi Goga, în ciuda unor meciuri slabe, se tot regăsesc în primul unsprezece, cel din urmă asigurându-şi însă absenţa etapa viitoare.

La câte probleme şi ce atmosferă sumbră a acaparat atât clubul, cât şi mulţi dintre susţinătorii Politehnicii, e dificil să ştii ce aşteptări ar fi justificate pentru alb-violeţi. Normal ar fi să-şi vadă de treabă şi să defileze cum ar fi cazul în liga secundă, dar din moment ce n-au făcut-o până acuma, pare tot mai puţin probabil că o vor face în ce a rămas din turul acestui sezon. Greu să compartimentezi numeroasele probleme ale echipei.

Poli: Lepmets - Dăruială, Ilie, Mera, Sepsi - Chiş, Tameş, Gorobsov, Curtean - Axente, Zăgrean

Schimbări:

Pătraş pentru Zăgrean (min 69)
Popovici pentru Axente (min 75)
Curtean pentru Tameş (min 79)

8 octombrie 2011

Poli - FC Maramureş 3:2 (2:1)

După o săptămână grea, care a sădit nesiguranţă şi nelinişte la clubul alb-violet, Poli a avut parte de un meci curios, cu trei penalty-uri, toate discutabile, şi noi momente de slăbiciune pe final. A fost însă, din nou, suficient, în ciuda unui prim unsprezece mai puţin obişnuit şi nişte schimbări care iarăşi au făcut mai mult rău decât bine.

Cu Sava, Mera, Gorobsov şi Axente în primul unsprezece, ca noutăţi faţă de ultima partidă, meciul a debutat furtunos. În minutul 3, Chiş a trimis o minge peste către Zăgrean, care a fost doar deviată de un fundaş cu capul, atacantul nostru a încercat să reia din voleu, n-a reuşit, dar a avut timp să mai şuteze o dată, reuşind astfel să deschidă scorul. Nici nu s-a aşezat lumea la loc pe scaune, că ne-am trezit cu centralul arătând punctul cu var în careul nostru: o minge şutată l-a nimerit în mână pe Gorobsov, iar în ciuda distanţei mici dintre jucători, s-a dictat penalty. Portarul oaspeţilor a egalat fără emoţii. Poli a fost periculoasă în continuare, prin Zăgrean şi Axente, dar niciunul nu a reuşit să marcheze, înainte ca în minutul 16 să ne trezim şi nou drept beneficiarii unei lovituri de la unsprezece metri, după ce Zăgrean ratase finalizarea în faza respectivă. Nu mi s-a părut să fi fost ceva, dar Tameş a marcat oricum, readucându-ne în avantaj. Ca de obicei, alb-violeţii au redus din turaţie cum au preluat conducerea pe tabelă, şi până pe final reprizei am mai remarcat doar şutul puternic din liberă a lui Gorobsov, care a fost respins de portar, precum şi nişte mici ocazii ale lui Axente, Goga şi Zăgrean. Chiar în ultimul minut am avut o mare şansă de gol, combinaţia Tameş-Dăruială permiţându-i ultimului să ofere o centrare bună către Axente, acesta a încercat să finalizeze cu călcâiul din câţiva metri, dar nu a făcut-o suficient de bine.

Atacantul alb-violeţilor a şi fost schimbat la pauză, de către Popovici, singura mutare bună a lui Velcea de-a lungul partidei. După ce Chiş l-a pus la încercare pe portarul advers, şi Lepmets a intervenit cu piciorul la o fază foarte periculoasă, Poli s-a desprins pe tabelă, ca urmare a unei curse fenomenale a lui Popovici, acesta i-a centrat în careul mic lui Zăgrean, a cărui lovitură de cap a reprezentat o finalizare simplă şi eficientă. Câteva minute mai târziu, acelaşi Popovici a făcut o nouă fază impresionantă pe dreapta, a intrat în careu, chiar înainte să-i dea mingea lui Zăgrean a fost faultat, dar atacantul nostru a mai reuşit să tragă, cu poarta goală, trimiţând incredibil în bară! Aproape la fel de incredibil mi s-a părut că centralul a decis să dicteze penalty, deşi lăsase faza să continue şi aceasta a fost finalizată, iar drept "răsplată", Tameş a decis să execute lamentabil, permiţându-i portarului să reţină fără probleme. Şi, ca de obicei, ne-am trezit tremurând nici zece minute mai târziu, când oaspeţii au redus din handicap din careul mic, după o fază fixă a cărui element cheie a fost o recentrare perfectă. Deodată, cu Rocha şi Popovici în chef de dribling, dar fără reuşite, s-au irosit vreo trei-patru faze de atac bune, iar cu cinci minute rămase, maramureşenii au marcat prin Mera, doar ca golul să fie anulat pe motiv de ofsaid. A fost cam ultima fază de mare pericol la ambele porţi, dar exact ca şi în ultimul meci jucat acasă, a evidenţiat labilitatea şi nesiguranţa echipei atunci când se finalul e aproape şi avantajul pe tabelă e minim.

Sincer să fiu, diferenţe mari între acest joc şi cele anterioare nu există. Aceleaşi "elemente" apar, cu ratările incredibile, momentele de concentraţie minimă, schimbările nereuşite, gafele unora prin apărare. Ca să încep cu lucrurile mai pozitive, m-a surprins prezenţa în joc a lui Gorobsov, care mai ales în prima repriză a fost foarte bun, a recuperat mai multe mingi în jumătatea adversă şi a dat câteva pase lungi impresionante. Totodată, Scutaru îşi continuă seria meciurilor excelente, o singură scăpare pe final pătând puţin o prestaţie de calitate. Zăgrean, marcator totuşi a două goluri, a dat dovadă de aceleaşi carenţe la finalizare ca ceilalţi atacanţi din lot, dar este prezent în joc şi luptător. Deşi au oscilat, aş mai aprecia şi rolul în joc al lui Tameş, al lui Chiş şi al lui Popovici, care per total au fost utili echipei.

Partea mai puţin pozitivă ţinteşte în primul rând alţi doi titulari surpriză ai serii, anume Sava şi Axente. Cel dintâi a reprezentat punctul de plecare la primul gol, a fost relativ nesigur şi foarte puţin prezent pe faza ofensivă. Al doilea, deşi a avut două mişcări ce puteau aduce golul, nu reuşeşte nicicum să iasă din conul de umbră care l-a acoperit. Vreau să fie clar, nu cred că Axente este o vedetă a lotului nostru, dar acuma câţiva ani, într-o echipă mai slabă, marca peste zece goluri într-un sezon în liga secundă - ceea ce face acuma este prea des contraproductiv.

Au mai fost în rest nişte jucători care au reuşit să aducă ceva jocului nostru, dar nu l-au elevat propriu-zis. Dăruială şi Mera s-au împiedicat de câteva ori în minge, numai că aportul ofensiv al primului şi intervenţiile la mingile înalte în cazul celui de-al doilea ne-au fost de folos. Goga, neobişnuit de harnic pe partea defensivă, a fost mereu ţinut de doi-trei jucători, numai că rolul său în joc a devenit evident doar după intrarea lui Rocha, când deodată toţi jucătorii oaspeţi erau mult mai prezenţi în terenul nostru, neavând emoţii prea mari cu brazilianul. La o adică, îmi este în continuare greu să înţeleg de ce se insistă în mod repetat cu cel din urmă, căci exceptând acele minute cu Ceahlăul, în care a ieşit pozitiv în evidenţă, nu a făcut niciodată nimic. Din punctul meu de vedere nu intră în discuţie faptul că Sandu ar merita măcar şansele pe care le-a primit Rocha, pentru că e un jucător mai cu cap şi face bine ambele faze. Pe Zaluschi, introdus şi el în locul lui Tameş pe final, nu l-am observat mai deloc, exceptând un fault făcut din necesitate, după o eroare a lui Rocha - din nou remarc însă faptul că a fost introdus un jucător care nu ţinea pe nimeni sus, aşa cum o făcea Tameş, chiar dacă înţeleg că cel din urmă era obosit.

Nu prea îmi pot da seama ce este în capul lui Velcea în asemenea momente, dar mie mi se pare evident că şi în condiţiile actuale, Poli poate mai mult de atât.

Poli: Lepmets (5,5) - Dăruială (5,5), Mera (5,5), Scutaru (6,5), Sava (5) - Chiş (6), Gorobsov (6), Tameş (6), Goga (5,5) - Zăgrean (6,5), Axente (5)

Schimbări:

Popovici (6) pentru Axente (min 45)
Rocha (5) pentru Goga (min 68)
Zaluschi pentru Tameş

7 octombrie 2011

Poli II - Făget 6:1 (3:1)

Ce mai face Poli II? Foarte bine! Astăzi au bifat a cincea victorie consecutivă, fiind și lideri detașați la numărul de goluri marcate. Apărarea scârțâie un pic, dar până acum s-au bazat pe deviza marcării mai multor goluri decât adversarul.

Marcatorii de astăzi sunt: Popa (1', 55'), Ganea (7'), Dobricean (27'), Szalkay (63'), Rotariu (80').

Echipa a evoluat foarte mult de anul trecut, grație și venirii sau revenirii unor jucători talentați, dar și grație antrenorului Stoicov care a închegat un foarte bun colectiv. În acest meci a putut testa poziționări noi (având în vedere absența unor jucători convocați de Velcea), așezarea jucătorilor schimbându-se pe parcursul jocului. Au avut ocazia de a juca și juniorul Rotariu care a și înscris, precum și Velici care a revenit după ceva timp.

Toți jucătorii merită lăudați pentru evoluția de azi. Cu siguranță mulți dintre își merită șansa de a evolua la echipa mare. Unii chiar în acest moment, cum sunt Ganea și Popa, care la 23-24 de ani sunt deja veterani pe lângă colegii lor care au sub 20, iar diferența de experiență se vede. Din păcate, locul lor este ocupat în acest moment de niște pseudo-vedete ca Goga și Curtean. Dar să așteptăm viitorul.

Bravo Poli!

Poli II: Ostafie - Belu, Iovan, Toma, Damian - Coșovanu, Dobricean, Stancu, Ganea - Popa, Silaghi

Au mai intrat: Szalkai, Rotariu, Artean, Velici

3 octombrie 2011

Retrospectivă și planuri de viitor

Vroiam să scriu o retrospectivă mai amplă a primei jumătăți a turului, dar nu vreau să pățesc iarăși ca atunci când am scris despre cei ce trebuiau să fie următorii noștri adversari în preliminariile Champions League.

În acest moment viitorul lui Poli arată cam sumbru, orice rezolvări s-ar găsi. În cazul cel mai fericit, eu văd două opțiuni, care dacă se vor întâmpla, vor putea fi numite cu ușurință miracole. Primul ar fi să apară un investitor cu cap care poate să conducă o afacere într-un mod rentabil pe termen lung. Greu de găsit. Cine e nebun la cap să bage bani într-un fotbal putred din cap până în picioare și de la măduva spinării până în vârful membrelor? (În afară de mafioții implicați în acest moment, bineînțeles) Așa că a doua variantă ar fi apariția unuia cu prea mulți bani și care să susțină echipa din pasiune și din propria plăcere. Dar să nu fie sosia lui Becali. Vise....

Și e tare păcat, pentru că sămânță bună există, pământ fertil asemenea și poate crește ceva care să iasă de sub toate buruienile și spinii din jur. Numai că mâini bune nu prea se găsesc. Pentru că în momentul de față toți se avântă cu capul drept înainte, să ajungă cât mai repede mai în față. Nu se știe ce e la capăt, o fi hău, o fi întuneric, poate, poate o fi un pic de luminiță. Nu contează, important e să nu rămână aici. Dau cu coatele să ajungă, important e să nu se uite înapoi. La noi cei căzuți în urma lor. Și asta nu e rău. Că așa nu ne vor vedea cum ne ridicăm. Ei vor ajunge unde vor ajunge, dar noi vom fi tot aici.

Capul sus! Hai Poli!

30 septembrie 2011

UTA - Poli 0:0

A fost un meci bun pentru alb-violeţi doar în prima repriză, care în mod atipic nu au mai reuşit să ridice calitatea jocului în mitanul secund, aşa cum au făcut-o de mai multe ori în acest sezon. Ceea ce a dus la un rezultat alb a fost, din nou, inabilitatea noastră de a converti marile ocazii pe care le avem, in timp ce gazdele n-au trimis niciun şut periculos pe poartă, deşi au avut câteva şanse de gol.

Debutul meciului ne-a întâmpinat cu o surpriză, anume titularizarea lui Chiş ca mijlocaş dreapta, acesta fiind venit recent de la FC Bihor. A fost o mutare puţin ciudată, considerând că jucătorul în cauză nu se află decât de puţin timp la club, dar probabil Velcea a sperat să se bazeze pe plusul de experienţă pe care l-ar fi adus faţă de Popovici sau Rocha. Oricum ar fi, Poli n-a ieşit din propria jumătate în primele cinci minute, acestea fiind cele mai bune momente de joc ale arădenilor din întreaga partidă. Exceptând o lovitură de cap puţin pe lângă, pericolul nu s-a mai concretizat la poarta noastră, iar imediat după expirarea celor cinci minute, alb-violeţii şi-au trecut în cont trei ocazii bune spre foarte bune în doar câteva minute. Prima a fost rodul efortului lui Ricketts, care a făcut o cursă de cincizeci de metri, a ajuns în careu şi a şutat din unghi, puţin pe lângă. Goga, dacă nu mă înşel, a avut ocazia unui şut din marginea careului, dar a tras mult peste, înainte ca Alex Curtean să treacă bine de doi fundaşi pe stânga, să intre în careu, doar ca din poziţie excelentă să tragă slab, în braţele portarului. UTA a replicat printr-o contră rapidă, care l-a găsit pe Bălan liber pe dreapta, dar până când acesta a decis să tragă, Sepsi s-a prezentat să-l blocheze. Intensitatea primei reprize s-a mai domolit după încă o bună fază cu Ricketts, care a evidenţiat reflexul excelent al lui Smaranda în minutul 15. Poli a continuat să controleze jocul, dar fără a da de faze concrete de gol, înainte ca Ricketts să ceară un penalty în minutul 30, când a fost împins în careu - se putea da. Ultima ocazie a reprizei i-a aparţinut lui Goga, care a rămas singur cu portarul, dar a finalizat lamentabil, cu o scăriţă eşuată.

Mitanul secund a fost dominat de un fel de tensiune ciudată, care nu a permis nimănui să facă diferenţa. UTA a încercat poarta cu şuturi de la distanţă, cel mai periculos fiind al lui Bălan, dar şi acesta a trecut pe lângă. Poli şi-a trecut în cont o nouă şansă mare în minutul 65, când la un corner, un jucător advers, tatonat de Goga (am impresia), a trimis cu capul în propria bară. Din păcate, cam asta a fost şi ultima ocazie concretă a partidei, până la minutul 93, când Drăghici a primit balonul în careu, dar a trimis multe pe lângă - ratând astfel ceea ce putea fi, în mod cert, lovitura decisivă. În rest, şuturi respinse, şuturi pe lângă şi mingi pierdute în zona centrală de ambele echipe au redus calitatea jocului.

Egalul nu cred că ne convine în mod deosebit, dar există câteva cauze destul de clare pentru care ar trebui să ne mulţumim cu el.

Prima este lipsa de determinare a unor jucători, în special în repriza secundă. Fazele de atac dezvoltate pe flanc au fost mereu timide, fundaşii urcând doar rareori, în timp ce tot ce s-a jucat central a cam murit în picioarele lui Goga. Acesta a făcut un meci foarte slab, cu nenumărate preluări aiurea, pase proaste sau finalizări superficiale. Totodată, susţinerea la mijloc a fost destul de subţire, ceea ce a limitat posibiltăţile noastre de construcţie.

A doua este schimbările neinspirate ale lui Velcea, care nu au adus absolut nimic jocului nostru - la o adică, parcă au mai şi scos ceva din el. Ricketts, cel mai bun om al meciului pentru Poli, a fost schimbat primul, fiind probabil şi obosit, de către Popovici, astfel că am rămas fără pivot, şi de atunci UTA a reuşit să recupereze mingea mai rapid. Pentru mine este de neînţeles de ce nu a intrat Zăgrean. E drept că Ricketts are două mari calităţi, este bun şi la mingi înalte, dar are şi viteză, numai că atunci când ai de ales între cele două, e evident că posesia mingii ar trebui să aibă prioritate. Intrarea lui Gorobsov pentru Poparadu a fost forţată de o accidentare, dar argentinianul nu a adus nimic jocului nostru, în timp ce Rocha a dovedit din nou că, atunci când jocul nu e unul pe contre, are puţin de contribuit.

A treia este eterna problemă a ineficienţei ofensive, care nu s-a ameliorat deloc de la începutul sezonului. Poli a avut azi măcar patru ocazii pe care putea şi trebuia să scrie gol, dar doar într-una a fost pus la încercare portarul! Spune destule.

În rest, aş remarca efortul unor jucători, precum Scutaru şi Tameş, pe lângă deja-numitul Ricketts. Majoritatea au oscilat între momente bune şi erori greu explicabile, în timp ce Chiş a fost aproape inexistent, iar Goga anti-constructiv. Cam atât, momentan.

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5,5), Ilie (5,5), Scutaru (6), Sepsi (5,5) - Chiş (5), Tameş (6), Poparadu (5,5), Curtean (5,5) - Goga (4,5), Ricketts (6)

Schimbări:

Popovici pentru Ricketts (min 67)
Gorobsov pentru Poparadu (min 73)
Rocha pentru Chiş (min 78)

28 septembrie 2011

Avancronică: UTA - Poli

Îmi vine foarte greu să spun ceva despre această meci, pentru că totul se subînțelege, ba chiar unii înțeleg mai bine decât mine - care n-am prins prea multe derby-uri între UTA și Poli - ce reprezintă această confruntare.

În treacăt fie spus, UTA are pretenții de promovare anul acesta, dar rezultatele din acest început de campionat nu prea arată acest lucru. Doar două victorii din șase meciuri, nici una acasă, ci o înfrângere cu Râmnicu Vâlcea - echipă din coada clasamentului - şi 2 egaluri. Totuși, situația lor nu e rea. Sunt pe locul 5, la numai 5 puncte de primul.

Date irelevante, deoarece meciul de vineri e singurul din acest tur care nu ține cont de ierarhii, nici măcar valoarea jucătorilor nu va conta, ci numai ambiția și pasiunea pe care o vor pune în joc, iar consecințele rezultatului în clasament sunt prea puțin importante pe lângă sentimentul trăit de suporterii echipei învingătoare. Tot ce va conta se va rezuma la cele 90 de minute de joc, încadrate ca spațiu în cadrul stadionului "Francisc Neumann". N-or fi mulți timișoreni la Poli (cam tot atâția cât sunt la Arad), dar orice jucător înțelege miza și este împins de la spate de atmosfera din tribune.

Sper ca cei ce vor intra pe teren se vor gândi și la colegii lor de la Poli II și vor răzbuna ieșirea lor nemeritată din grupă. Măcar să pună la fel de mult suflet cât au pus ei.

Hai Poli!

25 septembrie 2011

Poli - Severin 2:1 (2:0)

Așa cum era de așteptat, egalitatea de puncte din clasament, nu s-a văzut și pe teren, Poli controlând aproape tot meciul. Primele ocazii au venit în urma unor lovituri libere, întâi Goga, apoi Tameș, dar portarul s-a opus. La un moment dat, parcă l-am văzut pe Mansour în teren, dar de fapt era doar Ricketts cu o foarfecă, pe lângă poartă. Momentul cheie al meciului a avut loc în minutul 22, când un severinean primea al doilea galben, pentru o simulare, la doar 6 minute după primul avertisment. În 10 oameni, aportul ofensiv al oaspeților a fost redus aproape la zero. Ei nu au reușit să mai pătrundă în careul nostru, reușind doar două șuturi de la distanță, foarte ușoare pentru Lepmets.

A fost bine pentru noi că am înscris repede după aceasta și nu le-am oferit ocazia să se îngrămădească în apărare. Goga a executat o lovitură liberă de la 25 de metri, lateral dreapta față de poartă, plasat și pe jos, la care portarul a avut un plonjon întârziat, neputând să mai scoată mingea din drumul ei spre poartă. Poli și-a continuat jocul bun, cu combinații și acțiuni pe flancuri. Pe finalul reprizei, Ricketts a pătruns pe dreapta și, viclean, a încercat să-l păcălească pe portar la colțul scurt, acesta fiind ieșit puțin pentru o centrare, dar a reacționat bine. Tot Ricketts avea să-și treacă în cele din urmă numele pe lista marcatorilor, cu puțin înainte de pauză. Tameș l-a deschis pe Dăruială pe dreapta, iar acesta le-a arătat colegilor cum se dă o centrare perfectă, în urma căreia canadianul a înscris cu capul - o fază școală.

Repriza a doua a început bine pentru noi, cu o centrare a lui Curtean, Zăgrean reluând cu exteriorul sau călcâiul, nereușind să-l păcălească pe portar. Jocul s-a mai calmat, însă, dar tot am mai avut ocazii mari de a marca. Întâi Curtean a tras din lovitură liberă puțin pe lângă vinclu, apoi Ricketts a nimerit transversala, în urma unei centrări a lui Zăgrean.

În schimb, severinenii au reușit să înscrie în minutul 68 din lovitură liberă, cu o execuție foarte frumoasă, sub bară, de la 25 de metri. Se mai întâmplă. În mod normal la cum decurgea jocul nu aveau de ce să fie probleme, numai că nu am reușit să ne creem ocazii de gol, pentru că Velcea a dat complet peste cap ofensiva, introducându-l pe Axente în locul lui Zăgrean, apoi scoțându-l și pe Ricketts și permutând de fiecare dată jucătorii în teren. Astfel, n-am mai avut nici o ocazie importantă, în schimb, puteam din nou să primim lovitura fatală pe final, când Lepmets a ieșit cam neinspirat. Mingea lobată a trecut, însă, pe lângă poartă, astfel că am răsuflat ușurați.

Totuși, a fost un meci bun prestat de violeți, chiar de adversarul s-a dovedit a fi doar un bun partener de antrenament. Probabil şi fără omul în minus, jocul ar fi fost unul asemănător. Se vede că pasele încep să curgă din ce în ce mai bine. Nu ne mai precipităm în fața careului și încercăm să găsim breșe. Astfel, Ricketts și Zăgrean au fost foarte buni în atac, fiind prezenți în joc și pe lângă fazele de poartă. În schimb Axente nu reușește nici măcar să finalizeze cum trebuie mingile pe care le primește. Dăruială a avut momentul său de glorie cu o pasă de gol, dar în rest a avut câteva momente de nesiguranță, dar nimic grav. De ceilalți nu sunt prea multe de spus, evoluția lor fiind cea cu care ne-au obișnuit. Curtean, însă, deși s-a zbătut mult, de multe ori mai mult a încurcat, decât să fie util. Deși se cerea schimbarea sa, Velcea a amânat momentul. Cred că diferența de joc între ultimele 30 de minute și restul meciului e concludentă.

E bună această victorie lejeră și mergem cu mare încredere pentru derby-ul de vineri.

Bravo Poli!

Poli: Lepmets (5) - Dăruială (6), Scutaru (6), Ilie (5,5), Sepsi (6) - Goga (6,5), Poparadu (5,5), Tameş (6), Curtean (5,5) - Ricketts (6,5), Zăgrean (6)

Schimbări:

Axente (4,5) pentru Zăgrean (min 62)
Pătraș pentru Ricketts (min 77)
Rocha pentru Curtean (min 82)

24 septembrie 2011

Avancronică: Poli - Severin

A șasea etapă, încă un meci important. Gaz Metan Severin sunt o surpriză a acestui început de campionat, acumulând 11 puncte și ocupând primul loc la egalitate cu noi și Bistrița. Astfel, încleștarea de mâine este cel mai tare meci al etapei pentru că poate lăsa în urmă una dintre combatante.

Clubul este înființat recent, în urma fuziunii Gaz Metan Podari, echipă ce avea o colaborare cu Academia Gică Popescu, și a CFR Craiova, dând naștere echipei Gaz Metan CFR Craiova. Anul acesta și-au regândit imaginea, schimbându-și numele și mutându-se la Severin, unde suporterii se îndrăgostesc imediat de orice echipă joacă acolo. În orice caz, arată a club serios, cu o oarecare viziune de viitor și care a crescut treptat în puținii ani de existență.

Pe lângă rezultatele din campionat, severinenii au un parcurs bun și în cupă, unde au reușit să se califice în optimi, la penalty-uri, după ce au terminat în 9 oameni în fața Mioveniului. Faptul că au făcut tot atâtea puncte ca și noi pare că este argument suficient ca să ne temem de ei, dar să ne uităm mai atent la performanța lor. Iese în evidență victoria clară cu 3-0 în fața Bihorului, dar în rest au 2 victorii cu echipe slabe și două remize albe cu deja celebrele echipe din Slatina. Dacă ne uităm pe clasament, vedem că cele 11 puncte au fost realizate tocmai cu echipele de pe ultimele 5 locuri. Înfricoșător! Desigur, nu putem trece peste faptul că nu au primit gol. În campionat adică, pentru că în cupă au primit. Dar sunt sigur că Velcea are soluții.

Acestea fiind spuse, cred că a venit momentul să avem și noi de spus ceva mai hotărât. Am arătat că ne putem bate chiar și în prima ligă, așa că acum ar trebui să ne impunem clar. Nu putem merge tot cu victorii trase de păr. Cele trei puncte sunt obligatorii oricum, având în vedere rezultatele Bistriței și Argeșului de azi. Este un meci acasă, venim după o calificare în optimile cupei, deci jucătorii vor avea moralul sus și îl pot ridica și mai mult cu o victorie clară.

Hai Poli!

23 septembrie 2011

Poli II - Sebiș 2:0 (2:0)

Poli II și-au continuat seria de rezultate excelente cu a treia victorie consecutivă, arătând că sunt pe un drum bun al concretizării unei echipe solide și a unor relații de joc productive.

Meciul a început bine pentru tinerii alb-violeți, pentru ca adversarii să treacă apoi la cârma jocului, fiind periculoși prin câteva lovituri libere de la 30-40 de metri. Prima mare ocazie a avut loc după un sfert de oră, când o astfel de lovitură a fost finalizată cu capul din interiorul careului, dar Ostafie și-a demonstrat abilitățile cu o paradă foarte frumoasă.

Poli a reacționat după pauza de hidratare, când o minge lungă ce îl căuta pe Belu se îndrepta către linia de fund. Fundașul dreapta s-a luptat cu fundașul ce o proteja și a reușit să o împingă în careu, unde Popa a tras în portar la colțul scurt. Cornerul ce a urmat a fost executat lung, Boștină a retrimis, iar din învălmășala ce a survenit, Silaghi a reușit să trimită mingea în poartă. În minutul 35, doar 7 minute mai târziu, Dobriceanu a trimis o nouă centrare pe colțul lung, unde Silaghi a urmărit și a lovit mingea cu capul, găsindu-l pe Belu în fața porții părăsite de portar.

În urma scorului confortabil, Poli s-a relaxat, permițând oaspeților să țină mai mult de minge, dar nimic notabil nu s-a mai întâmplat, chiar și în a doua repriză, când același Belu a lovit bine cu capul, întinzându-l pe portar. Sebișul a avut câteva oportunități datorită indeciziilor din apărarea noastră, dar de fiecare dată fundașii s-au repliat bine, ori Ostafie a fost la post, astfel că victoria a fost lejeră și meritată, chiar de înfruntarea a fost echilibrată.

Țin neapărat să remarc flancul nostru drept (culmea, fix ce-i lipsește echipei lui Velcea), adică tocmai pe cei doi marcatori - Belu și Silaghi. Au fost ofensivi, au recuperat mingi și au conlucrat bine. Nici nu este prima oară când au evoluții pozitive așa că sunt convins că în curând îi vom vedea și la echipa mare. Flancul stâng, pe de altă parte, a suferit profund. Damian, mijlocașul, a fost mereu nesigur și indecis, deși au trecut multe mingi pe la el, iar Toma, fundașul, a avut mai multe momente în care a greșit pasa în apărare.

Un aspect negativ e că marile ocazii ale noastre au venit din faze fixe, iar atacanții (Popa și Boștină) nu au avut prea mult de spus, dar au fost utili. O cauză ar putea fi evoluția neconvingătoare a mijlocașilor centrali - Fuchs și Dobricean, care perseverează în mediocritate (mai ales primul). De menționat că a intrat și Mucsi, care înscrie pe la juniori, un atacant cu un fizic impresionant, foarte solid, dar astăzi nu a arătat mare lucru, fiind bine blocat de adversari.

Una peste alta, a fost o partidă plăcută, trăită fără emoțiile de care am avut parte la anterioara confruntare între violeți și Național Sebiș.

Bravo Poli!

Poli II: Ostafie - Belu, Zaluschi, Iovan, Toma - Silaghi, Dobricean, Fuchs, Damian - Boștină, Popa

Schimbări:
Mucsi pentru Boștină (min 62)
Stancu pentru Dobricean (min 65)
Coșovanu pentru Fuchs (min 75)
Artean pentru Silaghi (min 90)

21 septembrie 2011

CR: Poli - Ceahlăul 2:0 (1:0)

Un meci cu nebănuit de puţine emoţii astăzi, căci alb-violeţii au intrat decişi şi determinaţi pe teren şi au învins foarte meritat în faţa unui adversar "din purgatoriu": nici chiar de Liga 1, dar şi mai bun decât majoritatea cluburilor din Liga a 2-a.

Cu un unsprezece modificat doar în apărare, Mera fiind amplasat în dreapta în locul lui Dăruială, alb-violeţii i-au luat foarte tare pe adversarii noştri de astăzi şi după nici două minute de joc îşi trecuseră în cont două ocazii mari. Zăgrean a scăpat întâi în poziţie ideală, dar Villandsen a respins, înainte ce o centrare de pe dreapta, prelungită cu capul de acelaşi Zăgrean, să nu poată fi împinsă în poartă de către Ricketts. Presiunea noastră a continuat, oaspeţii ieşind cu greu din apărare, şi după câteva tentative mai puţin reuşite de şut, Goga a deschis scorul în minutul 15: după ce a urcat cu mingea la picior, a făcut un un-doi perfect cu Zăgrean, şi din interiorul careului a şutat spre colţul lung, balonul a lovit bara şi a intrat în poartă. Reacţia imediată a Politehnicii a fost să se retragă, ceea ce a permis celor din Piatra Neamţ să urce cu mai mulţi oameni, evidenţiind astfel lacunele din apărarea noastră. Astfel, în minutul 21, după o indecizie defensivă, a fost nevoie de intervenţia lui Lepmets, care a blocat un şut din interiorul careului. Noi am încercat să rămânem periculoşi cu mingi lungi, şi graţie efortului depus de Ricketts şi Zăgrean am reuşit să menţinem oarecum posesia, dar din lipsă de susţinere nu s-au mai manifestat mari ocazii de gol. Am scăpat de puţin în minutul 28, când o respingere proastă a permis oaspeţilor să tragă la poartă şi mingea a lovit bara din dreapta lui Lepmets, dar în rest, în afară de dominare teritorială, nemţenii nu au mai reuşit mare lucru, decât şuturi de la distanţă. Alb-violeţii puteau să se desprindă decisiv chiar înainte de pauză, când Zăgrean a ajuns în poziţie centrală, a tras la poartă, mingea a fost deviată, dar a sfârşit doar în bară.

După pauză, precum era de aşteptat, apărarea noastră a fost supusă unor presiuni mai mari, şi mingea a ajuns de câteva ori nepermis de uşor în careul nostru. Din fericire, aceştia au fost imprecişi la finalizare, astfel că primul şut pe poartă al reprizei ne-a aparţinut, anume prin Tameş, care a trimis de la distanţă şi l-a obligat pe Villandsen să boxeze. Şi Rickets a încercat poarta de la marginea careului, cu un şut lipsit de forţă, înainte ca nemţenii să aibă două bune ocazii, întâi pe dreapta apărării noastre, unde Mera nu a închis cum trebuia şi i-a permis lui Stan să şuteze, în plasa laterală, şi apoi central, cu un şut care l-a întrebuinţat pe Lepmets, care a fost însă la post. În minutul 75 am reuşit să ne desprindem pe tabelă, tot pe o fază de contră într-un fel, pornită de la recuperarea excelentă a lui Poparadu (am impresia), mingea a ajuns la Curtean, acesta a tot urcat cu ea la picior fără ca fundaşii să-l atac, şi când a întrat în interiorul careului, cu culoare de şut, a tras puternic, curat, fără şanse pentru portar. Culmea, cu doar câteva minute înainte, Curtean trimisese un alt şut sănătos în bară! Oaspeţii au cedat iniţiativa pe final, şi Poli a mai avut două foarte bune oportunităţi de a marca, de ambele ori prin Popovici. Prima fază a decurs pe flancul drept, cu Goga, acesta i-a pasat foarte bine lui Popovici singur în interiorul careului, dar atacantul nostru s-a precipitat şi a tras mult pe lângă. A doua a pornit din gheata lui Rocha, acesta l-a deschis ideal pe Popovici, şi în ciuda posibilităţii unei pase către Goga, liber, a preferat un şut, care a trecut de puţin pe lângă. Şi Rocha a mai încercat un şut pe final, fără prea multă vlagă însă, astfel că scorul a rămas cel stabilit de Curtean şi ne-a asigurat trecerea în următoarea fază a competiţiei.

Per total, a fost un meci solid, bine pregătit de către Velcea, chiar dacă titularizarea lui Mera pe dreapta nu s-ar fi impus, nici măcar cu Dăruială indisponibil. Apărarea a şi fost punctul nevralgic, ca de obicei, cu Mera oscilând câteva intervenţii bune, cu altele periculos de slabe, în timp ce Ilie a fost adesea indecis. Scutaru a fost din nou punctul de sprijin, în timp ce Sepsi nu a scăpat fără prea mult stres pe flancul său, iar atunci când angrenajul acest a eşuat, Lepmets a fost la post cu câteva intervenţii foarte bune.

Jocul de la mijloc în sus a fost destul de bun, forcingul de debut fiind chiar foarte impozant. Curtean, după ce a muncit mult fără vreun succes notabil în prima repriză, a fost răsplătit în a doua, când şi-a trecut în cont un gol. Orice s-ar spune despre el, cred că schimbarea de atitudine este evidentă.
Poparadu şi Tameş au conlucrat bine la mijloc, deşi cel din urmă a mai pierdut câteva mingi, şi au fost esenţiali în prestaţia de ansamblu a echipei. Goga, pe dreapta, nu s-a văzut prea mult în prima repriză, exceptând fază frumoasă de la gol, n-a fost mereu prezent în joc, dar a dovedit destul altruism şi viziune pe final, când i-a pus pe tavă golul lui Popovici, dar acesta a ratat.

Mi-a plăcut dispoziţia la efort pe care au avut-o Zăgrean şi Ricketts, iar chiar dacă cel dintâi a ratat trei oportunităţi destul de bune, mi s-a părut că a avut o prezenţă mai pozitivă în joc decât Axente. Popovici, intrat la schimb, nu a reuşit să fie decisiv, ceea ce atârnă în mare asupra prestaţiei lui de azi.

Remarc şi elanul lui Rocha, atât cât a stat pe teren, care dovedeşte utilitatea sa atunci când echipele se deschis şi îi permit să urce cu mingea la picior. Am fost chiar surprins de doza (indicată) de altruism de la faza în care l-a deschis bine pe Popovici, dar apoi şi-a încercat totuşi şutul, deşi îl avea pe Goga liber în dreapta. Oricum, a mişcat bine.

Aşadar, un meci bun făcut de Poli, în care s-ar putea imputa doar slăbiciunile apărării şi retragerea imediată după deschiderea scorului. În rest, sper să purtăm ceva din spiritul de azi în meciul din Liga a II-a, când e drept că e mai greu fiindcă echipele se apără mult mai aglomerat, dar sunt convins că nu am fi pierdut puncte dacă jucam aşa până acuma.

Bravo!

Poli: Lepmets (6,5) - Sepsi (6), Ilie (5,5), Scutaru (6), Mera (5,5) - Curtean (6,5), Poparadu (6), Tameş (6), Goga (6) - Zăgrean (6), Ricketts (5,5)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Zăgrean (min 60)
Pătraş pentru Ricketts (min 69)
Rocha pentru Curtean (min 80)


17 septembrie 2011

Alba Iulia - Poli 1:1 (0:0)

Poli a lăsat nepermis două puncte la Alba Iulia, după o partidă dominată practic cap coadă, în care a plătit pentru abordarea temătoare a lui Velcea în finalul meciului, deşi echipa se afla cu om în plus pe teren. Întâmplător, tot inspiraţia lui Velcea înclinase balanţa în favoarea noastră, prin introducerea lui Curtean, dar lipsa fazelor de poartă survenite ca urmare a unor acţiuni de joc, şi nu a fazelor fixe, este în continuare dezamăgitoare.

Cu un unsprezece mai inovativ ca şi configuraţie, însă în mare potrivit, Poli a avut o primă ocazie în minutul 5, Tameş trimiţând din liberă de la 20 de metri puţin peste. Singurul moment de slăbiciune al alb-violeţilor din primul mitan a sosit în minutul 15, când Pecarov a reuşit să tragă un şut bun către colţul lung, numai că mingea a trecut fie pe lângă, fie a fost uşor deviată de Lepmets. Aparenţele indică a doua întâmplare, tuşierul ce-a dintâi. Dominarea noastră teritorială nu a dat roade consistente în următoarea jumătate de ore, căci exceptând o liberă trimisă pe portar de către Pătraş, nu s-au mai trimis alte şuturi pe poartă. Goga ar fi putut împinge o minge în plasă după o acţiune Pătraş-Sandu pe stânga, dar a fost devansat de un fundaş, deşi se afla într-o poziţie perfectă. Finalul reprizei a fost ceva mai animat, iar în minutul 43 Goga a avut şansa de a trimite pe Poli în avantaj la vestiare, numai că libera executată de pe linia careului a trecut puţin pe lângă vinclu.

Gazdele, foarte temătoare în primele patruzeci şi cinci de minute, au ieşit mai decişi pe teren după pauză, şi au avut două bune oportunităţi de a marca în primele zece minute, intervenţia lui Scutaru şi finalizarea slabă a lui Camara fiind decisive. Cam atât a ţinut însă elanul celor de la Unirea, căci tiparul reprizei întâi a început din nou să iasă la iveală, de această dată însă şi cu ocazii de gol. Din păcate, mai toate fazele au venit ca urmare a fazelor fixe, în special a loviturilor de colţ, căci în rest tentativele indecise de atac pe flancuri nu au dat prea mari roade. Ricketts şi Ilie au trimis peste la două cornere, înainte ca o acţiune frumoasă pe dreapta, cu centrarea lui Dăruială, să îl lase pe Ricketts singur în centrul careului pentru o lovitură de cap precisă, dar acesta a trimis central, permiţând portarului să pareze. În minutul 67, gazdele au rămas în zece după o intrare urâtă împotriva lui Florin Sandu şi un bine-meritat galben unui jucător al Unirii, numai că situaţia în teren nu s-a schimbat mai deloc în favoarea noastră. Curtean, introdus chiar înaintea eliminării în locul lui Goga, a trimis un şut bun de la distanţă, respinsă de mereu prezentul Pascal şi Ilie a irosit încă o fază fixă care l-a găsit bine poziţionat. Totuşi, golul a venit în minutul 81, dar tot după o lovitură de pedeapsă, anume un penalty, obţinut de Curtean. Tameş a înscris şi finalul trebuia să fie de rutină, numai că Velcea a ales în mod inexplicabil să scoată unul din cei doi atacanţi şi l-a introdus pe Gorobsov. Mai mult, echipa s-a retras după ce timp de peste 80 de minute adversarul a arătat că nu are forţa de a ataca susţinut, iar nenorocul sortit acestei atitudinii s-a produs în minutul 87, când Gorobsov a pierdut o minge la centru, aceasta a ajuns la Bumbac, care a avut culoare pe centru, Dăruială a intervenit prea târziu, Lepmets ieşise indecis la cinci metri de buturi, şi jucătorul gazdelor a putut loba peste portar, restabilind egalitatea. Chiar dacă în minutele rămase s-a jucat puţin fotbal, Curtean ne putea aduce victoria în minutul 89, dar şutul său excelent a fost respins, din nou, de portarul advers.

Aşadar, o victorie aruncată pe apa sâmbetei, care plasează un nou semn de întrebare asupra abilităţilor lui Velcea de a conduce echipa către Liga 1. După experimentul tactic eşuat etapa trecută, astăzi s-a remarcat schimbarea inexplicabilă efectuată încă din minutul 82, genul de schimbare care în mod evident trebuia să aibă loc în minutele de prelungire ale partidei. Puţin ciudată mi s-a părut şi înlocuirea lui Goga cu Curtean, ceea ce a lăsat atacul polist la picioarele a doi vitezişti care n-au jucat împreună în niciun meci oficial. La fel de ciudată a fost titularizarea lui Axente, a cărui prezenţă pe teren a fost fix la fel de subtilă ca în ultima partidă.
E totuşi loc de două mici plusuri, titularizea lui Sandu şi Popovici. Primul, în special, a fost foarte activ, cu mai multe reuşite decât nereuşite, în timp ce Popovici, chiar dacă a reuşit câteva faze de efect, a fost prea puţin "utilizat" în jocul echipei. Din păcate, nu e destul, şi problema principală rămâne lipsa oricărei strategii consistente în faza ofensivă.

Dintre jucători, l-aş mai aprecia din nou pe Scutaru, care a fost foarte solid, precum şi pe Tameş, a cărui determinare continuă să impresioneze. În rest, Lepmets poartă vina pentru o poziţionare deficitară la gol, Ilie şi Dăruială au fost ca mereu inconstanţi, Poparadu şi Pătraş, deşi au construit bine până la un punct, nu au putut oferi pasa decisivă. Totuşi, apreciez şi efortul lui Pătraş, a cărui prezenţă în primul unsprezece este de bun augur. Goga, închis mai mereu între cinci jucători adverşi, nu a putut face diferenţa, dar nu cred că am ceva să-i imput.

Omul meciului ar fi totuşi Curtean, căruia i-a prins bine prezenţa pe bancă în primele şaizeci de minute. Ar fi frumos dacă ar putea menţine acest joc şi în partidele următoare.

În rest, urmează un meci greu şi interesant de Cupă, dar treaba principală a echipei trebuie să fie găseasirea unei modalităţi de a-şi îmbunătăţi jocul în preajma careului advers.

Poli: Lepmets (5,5) - Dăruială (5,5), Scutaru (6), Ilie (5), Sandu (6) - Popovici (5,5), Poparadu (5,5), Tameş (6), Pătraş (6) - Axente (5), Goga (5,5)

Schimbări:

Ricketts (5,5) pentru Axente (min 54)
Curtean (6,5) pentru Goga (min 66)
Gorbosov pentru Popovici (min 83)

16 septembrie 2011

Avancronică: Alba Iulia - Poli

E a treia deplasare consecutivă pentru alb-violeți, deci să sperăm că pe lângă problemele de ordin psihologic pe care le acuză staff-ul și jucătorii, să nu se adauge și unele de ordin fizic. Din alt punct de vedere, însă, nu înțeleg de ce e așa mare teamă pentru acest meci. Cel mai mult m-a șocat declarația lui Velcea care l-a descris ca fiind "al doilea din cele cinci meciuri importante pentru noi". Care 5, numai el știe, dar nu văd de ce i se acordă Unirii Alba Iulia o așa mare importanță.

Sigur că vor fi mai motivați împotriva noastră, și că se va vedea experiența multor ani la nivelul ligii secunde, cu câteva perindări în prima, dar dacă ne uităm pe rezultatele din primele 4 etape, nu vedem o candidată serioasă la promovare. O înfrângere cu Bihor, 4 puncte din confruntările cu slătinenii și o victorie împotriva vâlcenilor. Rezultate bune, dar nimic grozav, pare a fi o echipă care poate încurca fruntea clasamentului, dar care nu poate ținti acolo.

E nevoie doar de puțină concentrare ca valoarea jucătorilor să se impună în fața ambiției ardelenilor. Ce mi-a plăcut la Bistrița a fost jocul de pase al echipei, care sper să se repete și acum, iar Velcea să-și susțină prin fapte declarațiile, anume să mai reducă din greșelile personale ale jucătorilor. Legat de componența echipei, aș prefera mici schimbări. Personal, lui Ilie i-aș da o pauză etapa aceasta, dar cum Iovan nu e în lot, nu văd o alternativă, ținând cont de regula celor doi tineri. În orice caz, l-aș cupla cu Scutaru, nu cu Mera. Dar sunt 100% convins că pe Curtean nu vreau să-l văd în acest meci, după prestația lamentabilă de la Bistrița, mai ales când sunt alți jucători ce merită o șansă. Iar în atac nu există nici un jucător care să-și merite postul de titular, dar cred că e bună o rotație de la meci la meci.

Amintindu-ne de precedentele întâlniri, cu multe goluri și trăite intens, ne așteptăm la o confruntare frumoasă. Cu siguranță, pentru doi dintre jucătorii noștri va fi specială.

Hai Poli!

12 septembrie 2011

Gloria Bistriţa - Poli 2:2 (1:1)

Din nou Poli nu reuşeşte să ţină de avantaj la Bistriţa în ciuda superiorităţii teritoriale, dar în final trebuie să ne mulţumim cu un egal care putea, foarte uşor, să se transforme într-o înfrângere în minutele finale ale jocului. Bizara aşezare a lui Velcea, un 4-2-3-1, a dat greş complet, alb-violeţii fiind dominaţi copios în prima jumătate de oră, dar odată ce Mera a fost înlocuit cu Ricketts şi am revenit la un 4-4-2 mai civilizat, lucrurile au început să curgă în favoarea noastră.

Gazdele ne-au luat tare, precum am zis, şi au trimis primul şut pe poartă în minutul 5, Predescu a şutat la o liberă indirectă şi doar reflexul excelent cu piciorul al lui Lepmets ne-a salvat de gol. Presiunea bistriţenilor ne-a ţinut în propria jumătate, prima ocazie a Politehnicii sosind de abia în minutul 16, când Goga a tras dintr-un voleu dificil peste poartă. După ce Lepmets a fost pe fază la un şut de la distanţă a picat şi primul gol al partidei, în minutul 20. Ca urmare a unor gafe consecutive în apărare, Gloria a beneficiat de un corner, acesta a fost respins până la Tameş care în loc să se scape de minge a dat-o direct la un adversar la 20 de metri de poartă, acesta a prins un şut năprasnic şi Lepmets nu a mai putut interveni. E drept, un jucător aflat în ofsaid l-a împiedicat pe portarul nostru, dar asta nu răpeşte din frumuseţea execuţiei. Jocul nu s-a schimbat prea mult, astfel că nimic nu anunţa egalarea care a venit în minutul 33. La acea fază, imediat după introducerea lui Ricketts ca imbold pentru spiritul ofensiv al echipei, Poparadu l-a lansat cu o pasă genială peste apărare pe Curtean, acesta a preluat perfect ca apoi să finalizeze cu oareşce emoţii, dar portarul nu a mai putut interveni. Echilibrul partidei s-a mutat către alb-violeţi, care deşi au început să fie mai prezenţi în jumătatea adversă, nu şi-au creat mari ocazii de gol.

Tonul reprizei secunde a fost dat de golul instant marcat de Goga. La nici un minut de la reluare, o fază dezvoltată pe stânga de Sepsi a trimis mingea către Axente, acesta i-a pus balonul pentru şut lui Goga, iar atacantul nostru nu a ratat. Alb-violeţii păreau să controleze meciul, dar un moment de neatenţie a restabilit degrabă egalitatea, din nou după o fază fixă. Cornerul executat în minutul 52 a lăsat fără replică apărarea noastră după ce Ilie şi-a pierdut omul din marcaj şi acesta a avut şansa ca mingea să-l lovească în genunchi, după o altă deviere, fără şanse pentru Lepmets. Deşi impresia era că oricând putea să se marcheze în poarta gazdelor, Poli nu a reuşit să ajungă în multe poziţii clare de gol. Poate una dintre cele mai bune faze a avut loc în minutul 68, când Dăruială i-a pasat în spate lui Goga, în interiorul careului, dar acesta a ales să trimită un fel de simulacru de şut-centrare către colţul lung, care nu a creat alt pericol. Poli a mai avut două oportunităţi prin minutul 80, când Axente a trimis cu capul o centrare a lui Tameş, dar pe lângă, şi Goga s-a aflat din nou în poziţie bună, numai că nu a reuşit să şuteze cum se cuvine. Culmea, toată dominarea noastră putea fi pusă la colţ, dacă în minutul 88, Curtiuş scăpat singur cu Lepmets n-ar fi fost inexact la finalizare, în aşa fel încât Scutaru a reuşit să intervină şi să ne salveze de un deznodământ nefericit. Bistriţa a părut în continuare periculoasă pe contre în minutele rămase, dar până la urmă au decis să aleagă calea tragerilor de timp, astfel că nimic notabil nu s-a mai întâmplat.

Până la urmă nu mă plâng prea mult, căci alb-violeţii au arătat iniţiativă în repriza secundă, după o primă jumătate de oră foarte slabă. De cele mai multe ori a lipsit însă pasa decisivă, Axente şi Ricketts au fost foarte puţin prezenţi în joc, şi flancurile nu au produs mare lucru. Aş spune că deşi golul marcat l-a absolvit oarecum, Curtean a dezamăgit şi astăzi, fiind prea puţin constructiv, cu multe treceri şi combinaţii ratate. La o adică nici Goga nu a fost chiar grozav, dar a părut mai implicat în joc. Şi Tameş trebuie să îşi asume criticile, mai ales pentru eroarea de la primul gol al bistriţenilor, dar şi pentru lentoarea cu care s-au dezvoltat multe faze de atac.

Mai bine au jucat astăzi Sepsi şi Scutaru, în timp ce şi Dăruială a făcut un meci destul de decent. Poparadu, pe lângă pasa de gol, a evoluat uşor timorat de galbenul primit în debutul partidei, iar Mera nu a apucat să iasă prea mult în evidenţă. Totodată, aş aprecia şi meciul lui Lepmets, care nu prea avea ce să facă la goluri şi a părut decis în intervenţii în rest.

Ceea ce m-a nedumerit a fost atitudinea lui Velcea, care pe lângă tactica ciudată cu care a abordat partida, a ales să facă şi o modificare în minutul 90, când echipa putea să mai forţeze un atac. Cu această ocazie a debutat însă Gorobsov, care a apucat să şi intre în contact cu mingea de câteva ori. Rămâne de văzut ce viitor va avea în meciurile următoare.

Aşadar, neînvinşi, dar mai e de muncă. Să sperăm că suntem cu adevărat în ascendenţă.

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5,5), Ilie (5), Mera (5,5), Sepsi (6) - Scutaru (6), Poparadu (6) - Curtean (6), Tameş (5), Goga (6) - Axente (5)

Schimbări:

Ricketts (5) pentru Mera (min 33)
Pătraş (5,5) pentru Curtean (min 65)
Gorobsov pentru Poparadu (min 90+1)

11 septembrie 2011

Avancronică: Bistrița - Poli

Aruncând o privire peste echipele din "B2", cam jumătate din ele au fost numite favorite la promovare, dintr-un motiv sau altul. Unele s-au impus prin rezultatele din aceste prime 3 etape, în timp ce altele nu și-au confirmat statutul.

Legat de Gloria Bistrița, lucrurile sunt clare, meciul de luni seara fiind practic un meci între două echipe de prima ligă. Deși important, n-aș spune că e un meci decisiv, nu doar pentru că e încă prea devreme ca punctele să nu poată fi recuperate, dar și pentru că mai e până ca forma clasamentului la vârf să se concretizeze. Cu alte cuvinte, nu cred că va fi cel mai greu meci al nostru și nici singurul de acest gen. Pentru noi, lucrurile se vor limpezi după etapa a 7-a.

Revenind la colegii noștri de suferință, e demn de menționat că Gloria Bistrița a fost cea mai longevivă echipă în prima ligă, (cu excepția celor doi monștri sacrii, bineînțeles) în care a evoluat de la Revoluție încoace. Deși au transferat o mână de jucători, echipa bistrițeană reprezintă un amalgam de jucători cu experiență, tineri și stranieri.

Au început mai prost, întâi cu un meci neconvingător cu Chindia Târgoviște, în care puteau și pierde, apoi cu eliminarea din cupă în fața echipei Voința Livezile (serios, așa îi cheamă). Dar au revenit cu două victorii în campionat și ocupă un loc fruntaș.

Probabil că va fi un meci diferit de cele pe care le-am juact până acum, diferența constând în faptul că vom întâlni un adversar de prima ligă. Mă aștept să nu ne permitem la fel de multe greșeli ca până acum, dar nici victoria nu are de ce să nu fie la fel de facilă ca până acum.

Hai Poli!

9 septembrie 2011

CR: Poli - Ceahlăul

Sorţi bun, meci acasă, ne-auzim în două săptămâni.

Poli II - CFR Simeria 3:1 (0:0)

Alb-violeţii mici - şi chiar mici au fost, căci Ganea era cel mai mare dintre ei, generaţia 87 - au dispus de Simeria, după un meci nu fără emoţii, dar în care au fost superiori adversarului de azi.

Cu Kirev impozant în poartă, partida a avut o primă repriză mai liniştită. Câte o şansă foarte bună de fiecare parte, Simeria cu un şut deviat care era să intre în poartă şi Poli cu o centrare perfectă a lui Coşovanu pentru Boştină, dar cel din urmă a trimis foarte slab cu capul.

Repriza secundă a fost mai bună, şi Poli a deschis scorul în minutul 57. La acea fază, Ganea a ajuns cu balonul central stânga, s-a învârtit puţin cu el, şi apoi a tras puternic, la colţul lung, învingându-l pe portarul advers. Alb-violeţii se puteau desprinde repede, dar Popa, aflat la capătul unei centrări venite de pe dreapta, de la Coşovanu am impresia, a tras fix în portar din interiorul careului mic. La faza următoare, mai exact la un corner, oaspeţii au egalat, după ce Boştină s-a apărat foarte slab şi balonul a fost împins în poartă de către un adversar (la o adică, mi s-a părut chiar autogol iniţial). Kirev a fost întrebuinţat în minutul 68, când un şut de la ceva distanţă l-a forţat să respingă peste. Din fericire, ultimele zece minute ne-au aparţinut, şi după o fază cu două mari ratări - o foarfecă în bară a lui Silaghi şi încă o ratare din interiorul careului - unul dintre Popa şi Szalkai a fost decisiv pe final, oferind centrări de gol, întâi lui Silaghi şi apoi lui Dobriceanu (care a beneficiat şi de o respingere proastă). Astfel, alb-violeţii şi-au trecut în cont prima victorie a stagiunii, una bine-meritată.

Dacă ar fi să fac întâi un comentariu despre Kirev, a lăsat impresia că este sigur pe sine, puţin indecis în intervenţii, şi are o capacitate deosebită de a pune mingea în joc, fie că vorbim de degajări sau de mingi aruncate către coechipieri. De urmărit în continuare.

Dintre ceilalţi jucători, nu pot spune că cineva a fost cu adevărat mult mai bun decât restul. Poate Ganea, care cu siguranţă are loc în lotul echipei mari. De cealaltă parte, Boştină a făcut o partidă foarte slabă.

Interesant pare şi Artean, care are un fizic impozant la mijlocul terenului.

Pentru echipă este important să joace împreună cât mai mult, pentru a lega nişte relaţii de joc. Lupta pentru rămânerea în liga a III-a va fi un dificilă.

Bravo!

Poli: Kirev - Belu, Zaluschi, Iovan, Damian - Coşovanu, Ganea, Fuchs, Szalkay - Boştină, Popa

Au mai intrat:

Silaghi pentru Boştină
Dobricean pentru Ganea
Artean pentru Fuchs

6 septembrie 2011

CR: Naţional Sebiş - Poli 1:2 (1:1)

Din nou o victorie dificilă în compania unei echipe de liga a III-a, dar măcar de această dată nu a mai fost nevoie de prelungiri şi penalty-uri. După ce gazdele au deschis scorul în minutul 10, Poli a egalat de la unsprezece metri, în minutul 20, prin Tameş. Au urmat tot felul de emoţii până în minutul 89, când Popovici a reuşit să lovească decisiv, tocmai de ziua sa de naştere, reuşind astfel să tranşeze calificarea!

Gafa lui Zaluschi la gol, indeciziile lui Mera şi Ilie, ratările lui Axente au făcut ca meciul să fie unul mai deficil decât trebuia să fie, dar nu e ceva chiar nou.

Nu cred că mai e loc de alte comentarii. Bine c-am trecut.

Poli: Lepmets - Scutaru, Mera, Ilie, Sepsi - Popovici, Zaluschi, Tameş, Curtean - Goga, Axente

Schimbări:

Pătraş pentru Curtean
Zăgrean pentru Axente
Rocha pentru Tameş

5 septembrie 2011

Transferuri în miez de noapte

Se pare că se ţin totuşi de nişte promisiuni mai marii noştri, căci astăzi s-au confirmat două transferuri.

Primul jucător care se va alătura Politehnicii este Mario Kirev, portar bulgar de 22 de ani, şi el vine împrumut de la Juventus Torino până vara viitoare.

Al doilea jucător este Nicolas Gorobsov, un mijlocaş italian de 21 de ani, care a evoluat Vicenza, Torino şi Cesena. La primele două echipe a şi adunat 30 de prezenţe. Şi el a sosit sub formă de împrumut.

Mi se pare puţin ciudată aducerea unui portar străin drept rezervă, mai ales că nu e nici transferat definitiv şi nu are nici experienţă de joc, evoluând competitiv doar la Slavia Sofia, între 2007 şi 2009. Aş fi zis că ne-am fi putut descurca şi cu rezervele tinere pe care le avem, căci, la o adică, nu cred că e foarte probabil să-şi piardă Lepmets locul din poartă în viitorul apropiat. Pe de altă parte, poate a învăţat câte ceva de la Buffon şi a venit să predea mai departe know-how.

Gorobsov aş spune că e un transfer de bun augur: evoluează ca mijlocaş central, unde nu prea avem dublură, şi are nişte meciuri în picioare.

Să sperăm că ambii ne vor fi utili.

3 septembrie 2011

Poli - FC Olt 1:0 (0:0)

Meci nu fără emoţii în această dimineaţă dogoritoare pe Dan Păltinişanu - şi de ce ai prefera să joci la 11 şi nu la 18, mă întreb cu această ocazie. Pe de altă parte însă, Poli putea liniştit să câştige la o diferenţă mult mai clară, dar intervenţiile portarului advers şi imprecizia la finalizare ne-au costat puţin la golaveraj.

Alb-violeţii au început destul de bine, trecându-şi în cont trei şuturi spre poartă în primele zece minute. Dacă eforturile lui Goga şi Dăruială au fost mai mult spectaculoase decât mari ocazii, Zăgrean putea să deschidă scorul la centrarea lui Sepsi, dar lovitura sa de cap a trecut peste, în ciuda poziţiei favorabile în care se afla atacantul nostru. Apoi, brusc şi de nicăieri, oaspeţii, care au făcut un pressing ameninţător încă de la primul fluier, s-au văzut căţăraţi în careul nostru şi timp de ceea ce a părut o eternitate, şi-au trecut în cont şase cornere consecutive. Culmea, după o fază finalizată cu şut de Pătraş în minutul 20, dar parată de portar, tot oltenii au fost foarte aproape de gol, la un nou corner, dar după o serie de bâlbâieli în careul mic, Sepsi a reuşit să degajeze. A urmat o perioadă mai puţin prielnică fotbalului, în care doar Curtean şi Goga au mai încercat câteva ceva, înainte ca Scutaru să-şi treacă în cont o bună şansă în minutul 40, când Ilie i-a pus mingea pentru şut din interiorul careului, dar fundaşul nostru central a şutat în forţă, pe lângă.

Jocul a fost ceva mai intens în repriza secundă, pe de-o parte deoarece oaspeţii au căzut fizic şi pe de altă parte fiindcă Sepsi a început să urce mai mult în atac. Acesta din urmă i-a oferit o centrare bună lui Zăgrean în minutul 54, dar lovitura de cap a fost pe portar, şi tot Zăgrean a trimis peste cu capul, câteva minute mai târziu, la o fază fixă, numai că de această dată nu a nimerit cadrul porţii. Golul a venit la puţin timp după, în minutul 60, după o acţiune care a pornit din piciorul lui Curtean, mingea a ajuns la Sepsi pe stânga şi acesta a centrat pe jos, spre colţul lung, de unde Goga a marcat din doar câţiva metri! Cinci minute mai târziu, oaspeţii s-au trezit în zece după ce căpitanul lor a primit al doilea galben, dar în loc ca Poli să forţeze desprinderea, meciul a pierdut din turaţie. În ultimul sfert de oră, alb-violeţii au avut totuşi parte de nişte ocazii foarte mari. Prima i-a aparţinut lui Zăgrean, care a fost lansat în adâncime de Tameş, a scăpat singur cu portarul din poziţie suspectă de ofsaid, dar a finalizat slab, pe lângă. A fost rândul lui Goga în minutul 79, tot după o centrare a lui Sepsi, dar portarul a parat lovitura sa de cap, înainte ca Scutaru să trimită şi el cu capul la un corner, doar pentru a-l evidenţia din nou pe apărătorul buturilor adverse. La final s-a dovedit destul, în ciuda unui şut parşiv al oaspeţilor care a fost scos de Lepmets de sub bară. Rămâne în continuare de contemplat jocul nostru ofensiv şi abordarea fazelor fixe.

Ceea ce m-a iritat însă mai mult a fost înlocuirea lui Pătraş după zece minute din repriza secundă, deşi acesta fusese cel mai activ jucător al Politehnicii, cu destule de recuperări şi câteva acţiune ofensive care au dereglat apărarea adversă. Culmea e că cel lăsat în teren în ciuda unui meci slab, anume Curtean, a jucat un rol în golul ce a urmat, dar mă întreb cât timp va mai rezista în primul unsprezece dacă nu începe să se prezinte mai bine. Totodată, faptul că Rocha e mereu ţinut pe bancă, ajungând astăzi la a treia prezenţă pentru Poli în tot atâtea meciuri, fără a aduce un aport consistent în jocul echipei, mă bulversează - ar fi doar normal ca acesta să fie folosit în rotaţie cu Sandu şi Chiţu, pentru a-i menţine şi pe aceştia motivaţi şi în priză.

În rest, un meci foarte bun azi pentru Sepsi, Goga destul de prezent, şi cei doi fundaşi centrali, Scutaru şi Ilie, o prestaţie fără greşeală. Suferim în continuare pe dreaptă, unde încep să mă întreb când va fi folosit şi un alt jucător, să zicem Iovan, deoarece Dăruială a fost, până acuma, constant în evoluţiile sale dezamăgitoare. La mijloc, Tameş şi Poparadu au alternat momentele bune de joc cu cele mai puţin bune, dar per ansamblu nu au fost nemulţumitori. Acelaşi lucru nu poate fi spus şi despre Zăgrean, care nu a reuşit să arate că ar trebui să fie titularul de drept al postului.
Dintre cei introduşi pe parcurs, Popovici a avut câteva faze de efect pe dreapta, dar ce a fost interesant de văzut a fost că în ultimele douăzeci de minute, Poli a trecut la un 4-2-3-1, teoretic pentru a ţine mingea mai sus şi a spori capacitatea ofensivă. A funcţionat oarecum, dar nu destul.

Ne rămâne să sperăm la un meci mai uşor în Cupă, la Sebiş, ca apoi să putem aborda cum trebuie deplasarea de la Bistriţa.

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5), Scutaru (6), Ilie (6), Sepsi (6,5) - Pătraş (6), Poparadu (5,5), Tameş (5,5), Curtean (5) - Zăgrean (5), Goga (6)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Pătraş (min 55)
Rocha (5) pentru Curtean (min 72)

31 august 2011

Dezamăgirea gustului

Transferul lui Luchin la Dinamo, confirmat astăzi după săptămâni de tevatură, lasă un gust amar şi strică blazonul unui jucător care a purtat banderola de căpitan a Politehnicii. Privind puţin peste detaliile financiare, care sunt vagi şi, ca de obicei, puţin credibile, tragem concluzia că Poli l-a dat pe mai nimic (300.000 EUR), poate în contul bunelor relaţii dintre Iancu şi Borcea, poate în contul lui Opria, poate în alte conturi.

Cred că ne-am obişnuit deja cu această stare de fapt, cum că timişorenii pleacă la Dinamo fiindcă acolo îi vor diferite personaje. Că e vorba de Iancu, pentru care primează teoretic banii (deşi numărul afacerilor bune făcute nu este deloc impresionant), că e vorba de impresari care par să controleze tot ce mişcă, sau că e vorba de fotbalişti care sunt, până la urmă, atâta, fotbalişti, noi putem doar să acceptăm concluzia consolidată că Timişoara nu a progresat prea mult de la revenirea în A. Juniorii de la LPS, subvenţionaţi de bugetul local, părăsesc oraşul pentru echipe aflate în antiteză cu Poli, ca deja-numiţii Dinamo, sau în destinaţii exotice precum Năvodari, sau chiar peste mări şi ţări unde li se garantează un climat mai propice dezvoltării personale, cel puţin teoretic.

Şi Poli a pierdut jucători tineri pe nimic, cum a fost cazul lui Daminuţă sau cazul mai recent al lui Moroşan, ale căror insuccese nu pot fi decât amare, pentru că sunt consecinţa unei proaste creşteri în spiritul fotbalistic, care creştere a avut loc cât aceştia erau la Timişoara. Nu e totul groaznic sau oribil, dar Poli avea un plan declarat de a aduce tot talentul local în ograda luminoasă a clubului, care talent cum scoate capul la aer este cuprins de vertigo-ul gloriei iminente.

Revenind la Luchin, iau plecarea lui ca pe un fel de dezamăgire personală, el fiind jucătorul pe care l-am admirat şi susţinut cel mai mult dintre cei aflaţi în generaţia 86-87. Nu există multe condiţii care trebuie împlinite pentru a rămâne în sufleţelele alb-violete, decât să eviţi echipe precum Dinamo şi Steaua şi să nu trădezi încrederea suporterilor. Cele două sunt de fapt sinonime, dar se dovedeşte că şi asta e prea mult pentru a indica un leal la orbirea profesională.

Cu siguranţă clubul nu face destul ca să creeze un spirit sănătos al performanţei la Poli. Numai că alţii încearcă şi mai mereu aceştia sunt cei care sfârşesc prin a fi dezamăgiţi. În fine, viaţa merge înainte, rămâne însă dezamăgirea gustului.

30 august 2011

CR: Poli - Naţional Sebiş

Poli va întâlni pe Naţional Sebiş, marţi, 6 septembrie, în următorul tur al Cupei României, în deplasare.

Culmea, am jucat amicale cu Reşiţa şi Sebiş înainte de debutul sezonului şi acuma am nimerit ambele echipe în Cupa României.

27 august 2011

Alro Slatina - Poli 2:3 (1:1)

La primul meci de matineu propriu-zis, alb-violeţii au ieşit învingători după o dispută destul de tensionată, în ciuda unei prestaţii neconvingătoare şi a unui arbitraj nefavorabil. Totuşi, spune şi asta ceva, dacă poţi bate în aceste condiţii.

Meciul a debutat practic cu o bară spectaculoasă a lui Axente, care a şutat de la marginea careului, dar şansa n-a fost de partea noastră. A fost cam singura ocazie adevărată de gol pentru o vreme, căci în rest ar fi fost de notat doar tentative mai puţin convingătoare de ambele părţi. Axente, e drept, a mai fost în poziţie bună în două rânduri, dar nu a obţinut maximul din acele faze, iar aşa cum s-ar fi cuvenit, chiar când gazdele începuseră să controleze jocul, Ricketts a fost lansat în adâncime, a depăşit ultimul adversar cu mingea la picior, şi a finalizat frumos cu un şut din gleznă. Era minutul 31, însă avantajul nostru nu a ţinut decât şapte minute, căci Alro a egalat după o fază pe dreapta, unde Sava nu a reuşit să intervină şi mingea centrată a fost împinsă din centrul careului de Creţu pe lângă Lepmets. Vina golului mai trebuie împărţită între Dăruială şi Luchin, căci primul părea să-l marcheze pe Creţu, însă a fost depăşit, în timp ce Luchin a lăsat prea mult spaţiu pentru atacantul oltean. Poli a terminat în atac repriza, cu Scutaru la cap după un corner în singurul minut de prelungire, dar acesta nu a reuşit să direcţionze mingea spre poartă.

Mitanul secund a început cu gazdele în control, Lepmets fiind obligat să pareze un şut de la marginea careului. Presiunea acestora a fost constantă în primul sfert de oră al reprizei, dar fără ocazii concrete, până în minutul 60, când tuşierul a dat un penalty eronat la un presupus henţ al lui Luchin. Precup a transformat lovitura de pedeapsă în dreapta lui Lepmets, dar avantajul gazdelor a ţinut numai trei minute: Pătraş a restabilit egalitatea printr-un efort deosebit, după ce a intrat înspre centru şi a şutat din întoarcere, lobat, peste Marinescu, a cărui plonjon a fost în van. Meciul s-a domolit în minutele ce au urmat, până când Alro s-a trezit în zece, pentru un fault aparent dur la Scutaru. Reluările însă nu au evidenţiat vreo duritate care să merite un roşu direct, dar echilibrul s-a restabilit degrabă, căci Axente a avut o intervenţie de o cogitaţie inexplicabilă şi a împins un fundaş într-o "tentativă de presing", trecându-şi astfel în cont al doilea galben al meciului. Şi aşa, Poli era clar echipa mai determinată pe final, graţie şi efortului lui Rocha pe stânga, iar la o fază creată de acesta, Tameş a primit mingea pentru şut în marginea careului, dar din nou bara ni s-a opus. S-a produs într-un anume sens dreptate în minutul 88, graţie lui Pătraş, care a driblat în careu şi a fost agăţat de un fundaş, astfel că Poli a beneficiat de un penalty. Tameş a transformat, tot în dreapta portarului, şi alb-violeţii au bifat a doua victorie a sezonului, după un meci nu lipsit de emoţii, dar care a evidenţiat că şi într-o zi mai puţin perfectă ca joc, destule trebuie să meargă împotriva noastră pentru a rămâne cu proverbiala buză umflată.

Majoritatea echipei a evoluat destul de mediocru astăzi, dar trebuie apreciate golurile lui Ricketts şi Pătraş, rodul unor eforturi personale excelente. Au dezamăgit în mod special Curtean, aş spune şi Tameş, pe lângă Axente, subînţeles. Cu Dăruială şi Sava pe flancuri, mai toate fazele periculoase s-au dezvoltat în acele zone, ambii fundaşi fiind depăşiţi în mai multe rânduri. De remarcat că Sava a început să urce niţel după intrarea lui Rocha, dar aportul său ofensiv a fost mai mult contraproductiv. Mă întreb dacă nu ar fi mult mai util să se evolueze cu Jitaru la mijloc, pentru a consolida flancurile suferinde ale apărării.

Orişicum, momentan suntem la şase din şase cu două aşa-numite contracanditate. Poate că Poli nu joacă la maxim, dar pare să fie suficient. E esenţial însă să nu ne complacem în această stare de fapt.

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5), Luchin (5,5), Scutaru (5,5), Sava (5) - Pătraş (7), Poparadu (5,5), Tameş (5,5), Curtean (5) - Ricketts (6,5), Axente (5)

Schimbări:

Rocha (6) pentru Curtean (min 64)
Popovici (5) pentru Ricketts (min 67)
Zăgrean pentru Poparadu (min 83)

25 august 2011

Avancronică: Slatina - Poli

După prestația jalnică din cupă, entuziasmul față de viitoarele evoluții în campionat a mai scăzut. Laudele după victoria cu Bihor s-au mai pierdut și cu toții am început să ne amintim că au fost și momente mai slabe în acel meci. De asemeni, ne putem pune întrebarea dacă nu cumva am supraevaluat gruparea orădeană când i-am considerat principalii favoriți ai seriei, având în vedere că au fost eliminați din cupă de către Sănătatea Cluj.

Dar cupa e o competiție aparte și în campionat lucrurile pot sta altfel. Orașul Slatina are înscrise două echipe în liga a doua și cum le vom întâlni pe ambele în următoarele două etape, le abordăm pe amândouă în rândurile ce urmează.

Cu ALRO vom avea primul meci în deplasare din această stagiune, deci un bun prilej de a vedea cum se descurcă violeții pe meleaguri ostile. Clubul a luat naștere în 2006 prin fuziunea a două cluburi locale, Alprom și FC Oltul, iar în al 4-lea sezon au reușit promovarea în liga secundă. Deși au avut ca obiectiv menținerea, slătinenii au realizat surpriza de a termina pe locul 5. Iar având în vedere că echipele de pe 3 și 4 au fost "promovate" în prima ligă, înseamnă că ALRO sunt următoarea echipă clasată după Bihor, din cele rămase în liga secundă. Ceea ce probabil i-a făcut pe unii să îi considere unii dintre pretendenții la promovare. Dar având în vedere că sunt încă o echipă în formare, e destul de posibil ca evoluția de sezonul trecut să nu se mai repete.

Primul semn a fost dat în prima etapă, chiar în derby-ul orașului, când ALRO a pierdut în fața celeilalte echipe, CSM Slatina, sau FC Olt, cum se numește din acest sezon. Aceasta este chiar mai tânără, fiind înființată în anul 2009 și, prin finanțarea autorităților locale au reușit două promovări consecutive. Sezonul actual a stat sub semnul întrebării, deoarece numitele autorități și-au retras sprijinul. Dar lucrurile s-au rezolvat, iar sub noul nume, ar putea fi o echipă cu pretenții.

După aceste două meciuri vom putea avea o imagine mult mai bună legată de cum stăm în campionat și vom afla și ce jucători vor mai pleca de la club, cel puțin pe bani. Sperăm că lecțiile de la Reșița au fost învățate și că vom vedea o altă atitudine și o altă prestație.

Hai Poli!

24 august 2011

CR: Poli II - UTA 1:4 dp (1:1, 0:0)

Zi lungă ieri după ce ambele noastre echipe au ajuns la penalty-uri, fiind 0-0 după 90 de minute. Cele două meciuri au fost însă în antiteză. Dacă echipa mare a jucat slab, dar a avut noroc la loviturile de departajare, violeții mici au meritat mai mult calificarea, dar șansa n-a fost de partea lor.

Am mers la meci cu mari așteptări, dar jucătorii au reușit să mi le întreacă chiar și pe acestea. Au început în forță, scorul putând fi 1-0 deja în minutul 2, când un arădean a blocat pe linia porții lovitura cu capul a lui Mera.

De necrezut, dar Poli II a dominat meciul, controlând bine mingea și menținând-o mai sus de treimea proprie. Pe finalul reprizei, jocul s-a mai echilibrat, venind și câteva ocazii ale oaspeților, odată cu primul șut pe spațiul porții noastre, în minutul 31, reținut fără mari probleme de Rusu. Ar mai fi un șut al lui Hidișan, atins un pic de Rusu, dar mingea părea că oricum va depăși transversala.

Repriza a doua avea să fie și mai intensă, cu mari ocazii de ambele părți. Mai întâi Popovici și-a trecut în cont ratarea primelor 90 de minute, când în minutul 55 a fost lansat excelent pe culoar, a încercat să plaseze mingea pe lângă portar, dar aceasta s-a scurs milimetric pe lângă bară. Arădenii s-au revanșat repede, întâi cu un șut din unghi în plasa laterală, apoi cu un altul pe centru, parat de Rusu.

Finalul a fost în totalitate al nostru, ofensiva noastră trecând de mai multe ori în viteză pe lângă fundașii adverși. Minunea se putea întâmpla chiar în ultimul minut, când Dobricean ajunge în poziție centrală și încearcă o scăriță, dar este prea joasă, iar portarul reține ușor. Nu îi imput gestul, mie mi s-a părut că a ajuns într-o poziție cam incomodă pentru un șut ca lumea. Dacă îi reușea, era erou!

În minutul 6 al prelungirilor, Ilie nu reușește să-i ia fața lui Drăghici, acesta își așează mingea din preluare și reușește să o ciupească. Vicleană, mingea a trecut pe sub portarul nostru, prin singurul loc prin care aceasta se putea strecura. Era 1-0 și jucătorii noștri gesticulau, vizibili afectați. Totuși, jocul prestat în continuare arăta că n-au capitulat deloc. Ajutați și de eliminarea unui arădean, au presat constant, iar egalarea a venit în cele din urmă în minutul 110, în urma unui corner, când Mera a tras cu capul direct la vinclu. Că acesta a primit al doilea galben pentru că s-a urcat pe gardul peluzei sud, nici nu mai contează. Rusu mai blochează un șut foarte periculos din careu, iar lovitura de grație putea să vină cu două minute înainte de final, tot după un corner, când lovitura de cap a fundașului dreapta Belu a nimerit bara. La loviturile de departajare lipsa de experiență, emoțiile și neșansa s-au năpustit toate asupra executanților noștri, dar rezultatul nu are prea mare importanță.

Pentru mine a fost unul dintre cele mai frumoase meciuri la care am asistat pe Dan Păltinișanu. Am văzut niște băieți care au dat totul pe teren. S-au luptat pentru fiecare minge și parcă încă mai aveau resurse. Drept dovadă au reușit să revină după golul primit. Mai mult, au părut că sunt peste adversari. Adesea i-au trecut în viteză, culmea, și în forță. Chiar de uneori driblingurile nu s-au concretizat și cu o pasă bună, am rămas surprins cât de mult au putut ține de minge. Și nu în ultimul rând, am văzut un joc tactic foarte plăcut, cu mai multe pase, pătrunderi și infiltrări pe culoar. Trebuie să fie mâna lui Stoicov.

Sandu practic a arat partea stângă a terenului, pătrunzând și printre fundașii adverși, ajutat de Chițu, dar a și revenit în apărare, executând câteva alunecări foarte bune. Apărarea a fost destul de exactă, cel puțin individual. Mera și-a împărtășit din experiență, Ilie a fost hotărât și de multe ori a dat dovadă de inteligență, luându-le fața adversarilor. Belu a fost și el foarte precis și muncitor. Jucătorii ofensivi nu s-au remarcat în mod special, dar au conlucrat bine. Dobricean l-a înlocuit pe Fuchs, care a fost cam emoționat, iar intrarea lui s-a văzut, pentru că jocul s-a înclinat dintr-o dată în favoarea noastră. Căpitanul Zaluschi a dat dovadă de dăruire și a coborât adesea pentru a-i bloca pe arădeni. Iar portarul Rusu a parat tot ce s-a putut para. A fost strigătul lor de afirmare. Să o țină tot așa!

Bravo Poli!

Poli II: Rusu - Sandu, Ilie, Mera, Belu - Chițu, Fuchs, Zaluschi, Popa - Boștină, Popovici

Schimbări:
Dobricean pentru Fuchs (min 65)
Damian pentru Chițu (min 82)
Szalkai pentru Popa (min 99)

CR: Şcolar Reşiţa - Poli 3:4 dp (0:0)

Viaţa ne-a jucat un fel de festă neamuzantă astăzi: la Reşiţa, Poli cu echipa de titulari a fost, în esenţă, inferioară gazdelor, acestea au rămas în zece în prelungiri, dar tot a fost nevoie de lovituri de departajare pentru a stabili învingătoarea întâlnirii. La Timişoara, Poli II a fost cel puţin la nivelul celor de la UTA, a egalat în a doua repriză de prelungiri după egal la zero la finalul celor nouăzeci de minute, a rămas în zece după eliminarea lui Mera pentru prea mult entuziasm, dar a pierdut în final la aceleaşi antipatice lovituri de departajare. Despre cea din urmă partidă va scrie mai pe larg Andrei în cursul zilei de mâine, căci eu am avut nefericita soartă de a participa la meciul din Valea Domanului.

Prima repriză a fost asemănătoare cu cea din meciul cu Bihor, adică aproape complet neinteresantă şi mai deloc agreabilă. În timp ce Reşiţa a avut repetate ocazii de a pune în mare pericol poarta lui Lepmets, dar a eşuat la ultima pasă, Poli a avut nevoie de aproape 40 de minute pentru a trimite un şut chiar periculos spre poartă, prin Axente. Era cât pe ce să intre în avantaj la pauză gazdele, căci în minutul 44 o liberă de pe partea stânga a fost împinsă fără spor către poartă din interorul careului mic, astfel că portarul nostru a putut interveni.

Repriza secundă a fost vag mai dinamică decât cea dintâi, dar nu din meritul alb-violeţilor. E drept că Axente a avut o şansă bună în minutul 63, dar şutul acestuia a ţintit portarul, înainte ca Reşiţa să ofere o replică îngrijorătoare în minutul 68. Cumva, cu introducerea lui Caimac, care nu are nici 19 ani, pericolul pe flancul drept şi pe contre a crescut razant, Sepsi fiind realmente umilit de presaţia adversarului său direct. Lovitura de graţie putea să cadă în minutul 88, când o altă fază pe dreapta a fost oprită prin fault în marginea careului nostru. Libera ce a urmat a fost bătută la bară, Lepmets parând cu succes, dar la cornerul care a urmat doar şansa ne-a salvat de gol, căci din cam zece metri un jucător reşiţean a trimis peste cu poarta goală.

Chiar dacă gazdele se chinuiau rău cu condiţia fizică, şi au rămas în zece după minutul 100, tot aceştia au fost mai aproape de gol, tot datorită aportului lui Caimac. Înainte de pauza dintre reprizele de prelungire, Axente ar fi putut marca, dar deşi Ricketts l-a deschis bine, atacantul nostru nu a putut să-l învingă pe portarul advers. Cea mai mare ocazie pentru Poli a avut-o Jitaru, care prin minutul 107 a şutat cu sete în bară, dintr-o poziţie excelentă, şi în ciuda intenţiilor aparente de a tranşa meciul înainte de penalty-uri, alb-violeţii nu au reuşit să se impună.

La lovituri de departajare, Tameş a ratat primul, Reşiţa a condus cu 2-1 după reuşita lui Axente, ca apoi Lepmets să pareze, Luchin să restabiliească egalitatea, un reşiţean să tragă pe lângă, Sepsi să înscrie, la fel un reşiţean, şi în final Pătraş a pus punct procesiunii.

Din păcate, a fost o victorie foarte amară pentru Poli, care nu a jucat mai nimic astăzi. Exceptându-i pe fundaşii centrali, Luchin şi mai ales Scutaru, care a oprit cel puţin două pase foarte periculoase, de Lepmets şi ocazional de Poparadu şi Pătraş, restul echipei a fost dezamăgitoare. Sepsi ia premiul de decepţia partidei, în timp ce Dăruială, Ricketts, Zăgrean, Tameş, Axente, Jitaru şi Rocha au avut mult prea puţine reuşite pentru pretenţiile de la cineva care joacă la Poli. Cu siguranţă mulţi dintre jucătorii de la Poli II ar putea fi promovaţi la echipa mare ca urmare a celor două partide de azi, dar rămâne de văzut dacă dorinţa de performanţă va depăşi titularizările din necesitate ale jucătorilor care nu prea au chef să joace.

Poate ieşim cu ceva din meciul acesta şi ne interesăm de sus-numitul Caimac.

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5), Luchin (5,5), Scutaru (6), Sepsi (4) - Ricketts (5), Tameş (5), Poparadu (5,5), Rocha (5) - Axente (5), Zăgrean (5)

Schimbări:

Jitaru pentru Zăgrean (min 60)
Pătraş pentru Rocha (min 68)
Rotariu pentru Dăruială (min 114)

21 august 2011

Avancronică: Cupa României - faza IV

Pe lângă promovare, celălalt obiectiv declarat al clubului este finala Cupei. Dacă ar fi să glumim un pic, am putea spune că nu ne-am propus chiar trofeul deoarece antrenor este Velcea, cel cu care am pierdut ultimele două finale. Dar, realist, nerealist, Cupa este competiția în care ne putem măsura puterile cu vechii noștri parteneri din prima ligă. Poate vom avea parte și sezonul acesta de înfruntări cu Dinamo, Steaua, Cluj.

Numai că până atunci trebuie să trecem de vecinii noștri mai mici. Tragerea la sorți a ieșit cum nu se putea mai bine. Echipa mare va juca la Reșița împotriva celor cu care au avut și ultimul meci de pregătire, FC Școlar, moștenitorii spirituali ai fostului CSM. Nu va fi la fel ca în amical, deoarece reșițenii vor fi mai motivați și vor beneficia de suportul fanilor înfocați. Dar în mod normal n-ar trebui să avem mari probleme, singurul dușman al poliștilor, fiind ei înșiși.

Acasă în Timișoara, echipa mică va da piept cu marii noștri rivali UTA. E ocazia perfectă pentru jucătorii de acolo să aibă parte de atmosfera unui meci tradițional, de suportul fanilor, de care nu prea au parte în liga a 3-a. Cu atât mai mult cu cât meciul se va disputa pe "Dan Păltinișanu", la lumina reflectoarelor. Vor veni și unii jucători de la prima echipă, iar cu Popovici în formă maximă, cine știe, poate vom avea parte de o surpriză plăcută. Un meci frumos, cu siguranță va fi!

Hai Poli!

19 august 2011

Poli - FC Bihor 2:0 (1:0)

Alb-violeții au început bine acest nou sezon, grație nu în mică parte al aportului mai multor titulari de anul trecut. Luchin și Sepsi în apărare, Curtean și Goga la mijloc, chiar și Axente în atac au fost piesele cheie ale partidei, care în ciuda scorului liniștitor nu a fost mereu liniștitoare.

În special prima repriză a fost una dezamăgitoare. Poli a preluat controlul partidei de la primul fluier, dar minutele au tot trecut, fără ca jucătorii noștri să-și creeze vreo ocazie. De legat nu s-a legat mare lucru în jocul ofensiv al alb-violeților, dar și așa Goga, Ricketts și Scutaru au încercat timid poarta adversă. Oaspeții și-au trecut în cont o tresărire, dar Lepmets a ieșit bine să oprească o acțiune periculoasă, chiar înainte ca Poli să deschidă scorul în minutul 21. A fost un gol clasic în simplitatea lui: corner Tameș, cap Scutaru de la colțul lung. Din păcate, reacția echipei după deschiderea scorului a fost una negativă, și deodată așezarea destul de comapctă din teren a devenit un 4-1-4, în care fiecare eroare a lui Scutaru/Tameș îi punea pe oaspeți în atac. Astfel, egalarea putea pica în minutul 41, când un jucător bihorean a recepționat mingea în centrul careului și a trimis cu capul, dar mingea ne-a ocrotit, trecând de puțin pe lângă.

Lucrurile s-au schimbat însă după pauză, când alb-violeții în noile lor echipamente au ieșit mult mai deciși de la vestiare. Șutul spectaculos al lui Tameș din minutul 52 a anunțat golul doi, sosit doar trei minute mai târziu: Ricketts prinde mingea și o împinge către Scutaru, venit lansat, acesta intră în careu, îi trimite lui Axente în centru, de unde atacantul nostru reia spectaculos, din voleu, fără șanse pentru portarul advers! Această reușită i-a moleșit complet pe oaspeți, care nu au mai reușit absolut nimic până la finalul meciului. Poli, în schimb, a început să joace din plăcere, și jocul echipei a fost mult ajutat de intrarea lui Poparadu în locul lui Scutaru. Ricketts a avut o șansă imensă de a marca în minutul 66, în urma unei faze a lui Goga pe dreapta, dar a șutat cu sete din interiorul careului și mingea a fost deviată în corner. În timp ce Luchin controla mai toate baloanele trimise înspre careul nostru, Axente ar fi putut să mai marcheze o dată, dar lovitura sa de cap nu a prins cadrul porții. Finalul i-a aparținut însă lui Goga, care a trimis de trei ori mingea periculos către poartă. Întâi, în minutul 83, deschis bine pe dreapta de către Tameș, am impresia, a lobat mingea către vinclu de unde s-a întins portarul să o scoată. Câteva minute mai târziu, șutul său a fost parat de același portar, mingea i-a revenit și Goga a mai tras o dată, prea slab însă. Rocha și Ricketts au mai avut oportunități de a înscrie în ultimele zece minute, dar nu au prins cadrul porții din poziții bune, astfel că scorul final a rămas cel stabilit la scurt timp de la reluare, dar gustul experienței fotbalistice a fost unul mult mai dulce.

E clar că dacă aceasta ar fi echipa cu care s-ar aborda restul sezonului, Poli ar promova la pas. E însă la fel de clar că Luchin, Sepsi și Goga sunt sortiți plecări. Din considerente de lot, cel mai greu de înlocuit ar fi apărătorii, căci de la mijloc în sus sunt soluții. S-a simțit destul de acut astăzi că echipa asta nu a jucat mult împreună în timpul verii, mai ales Sepsi și Scutaru, cel din urmă reprofilat la închidere, funcționând ceva mai slab în angrenaj. Nu că ar fi jucat prost, doar Scutaru și-a trecut în cont un gol și o pasă de gol, și Sepsi a avut mai multe intervenții prin alunecare executate perfect, dar s-a simțit că e loc de mai bine în felul în care erau poziționați față de colegi.

Luchin a fost cheia apărării, fiind de netrecut practic, în special în repriza a doua. Pe de altă parte, Ilie și Dăruială au avut câteva scăpări grave, în primul mitan, dar ulterior au devenit mai siguri și mai deciși în intervenții. E clar însă că într-un fel joci când ai alături doi jucători de națională și altfel joci când ești flancat de Mera și Sandu. Nici măcar nu e o chestiune de calitate în joc, ci de încredere pe care ți-o inspiră prezența în teren a unor fotbaliști atât de experimentați la un nivel (foarte) ridicat. Din acest motiv îmi fac griji că dacă aceștia pleacă, apărarea va avea mult de suferit, cel puțin în acest tur de campionat, până când se consolidează într-o formulă precisă.

La mijloc nu pot spune că mi-a displăcut cineva, Tameș și Curtean fiind remarcații mei în mod deosebit. Amândoi harnici, combativi, și cu o prezență bună în joc. Goga a fost plasat cam ciudat în postura de mijlocaș stânga, pentru a-i face loc lui Ricketts în atac. Personal aș fi preferat o variantă cu Zăgrean și Goga în fața, Rocha pe stânga și Curtean pe dreapta, mai ales că Ricketts nu pare într-o formă deosebit de bună. Canadianul a fost și jucătorul cu cele mai multe nereușite astăzi, și a ratat un gol ca și făcut, dar măcar a contribuit la golul doi al serii. Axente, în stilul caracteristic, n-a făcut mare lucru, doar a dat un gol spectaculos. Suficient, momentan.

Cel mai surprins am fost de Poparadu, care a avut un calm și o clarviziune nebănuite după ce a intrat pe teren. A fost vizibil faptul că el a jucat aproape mereu titular la mijloc, alături de Tameș, și jocul ofensiv a mers mult mai bine cu el în echipă. Nici Rocha nu s-a mișcat rău, dar a avut parte de puțină susținere din partea lui Sepsi, spre deosebire de maniera în care a jucat cu Sandu, când cei doi au conlucrat bine pe stânga. E clar că e vorba doar de o chestiune de exercițiu, dar aceste mutări care ne pasc în viitorul apropiat vor fi o încercare serioasă pentru echipă în general și Velcea în mod aparte.

Per total, o vineri frumoasă, cu o atmosferă frumoasă și o victorie bine meritată. De apreciat și atitudinea jucătorilor față de galeria la final, care i-a susținut cu obișnuita pasiune pe parcursul partidei.

Foarte interesant de văzut în ce măsură contează orgoliul de a elimina UTA, în meciul de cupă.

Bravo Poli!

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5,5), Luchin (6,5), Ilie (5,5), Sepsi (6) - Curtean (6), Tameș (6), Scutaru (7), Goga (5,5) - Ricketts (5), Axente (6)

Schimbări:

Poparadu (6,5) pentru Scutaru (min 61)
Rocha (6) pentru Curtean (min 70)
Zăgrean pentru Axente (min 77)

18 august 2011

Avancronică: Poli - Bihor

După o mult prea lungă pauza, în sfârşit putem avea parte de singurul lucru care contează, şi anume de un meci de fotbal. Chiar dacă multe rămân în continuare incerte, mâine seară vom afla răspunsul la câteva lucruri: câţi suporteri mai sunt interesaţi de Poli şi cam pe unde ne încadrăm între echipele ligii secunde.

E chiar un bine că pornim cu un meci tare acasă, împotriva unei candidate la promovare. Pe de o parte ar trebui să adune mai multă lume la stadion, şi pe de alta o încleştare directă arată adevăratul raport de forţe. Sigur că impresia după primul meci nu oferă o imagine pentru tot campionatul, dar măcar ştim cu ce pornim la drum şi ce avem de îndreptat.

Bihorul este principala candidată la promovare, după ce a făcut-o deja sezonul trecut, când a terminat pe 2 la un punct de Petrolul. Au avut mai multe meciuri de pregătire serioase, cum ar fi cantonamentul din Italia, în care au întâlnit şi nume precum Brescia şi Bologna. Drept e că au pierdut cu brio, dar le-au şi înscris goluri, iar în restul amicalelor au avut rezultate convingătoare. Mai adăugăm şi faptul că orădenii şi-au păstrat lotul de sezonul trecut şi avem imaginea ideală a unei echipe a cărui loc nu e în această ligă inferioară.

În tabăra noastră sunt multe motive de îngrijorare, mai ales de ordin psihologic. Jucătorii ar avea nevoie de un impuls motivaţional, dar din păcate nu sunt semne că ar exista cineva capabil să le ofere acest lucru. În afara suporterilor. În acest moment, fanii şi jucătorii sunt singurii capabili să ajute Politehnica, şi numai prin colaborare se va întâmpla acest lucru. Un licăr de speranţă există, pentru că Luchin, Sepsi şi Goga vor fi în lotul pentru meci, iar atmosfera din cadrul echipei pare că s-a mai domolit un pic în ultima vreme.

Hai Poli!

CR 2011/2012: Turul 4

În timp ce Luchin și Sepsi par să se fi alăturat lui Tameș, Curtean și Goga printre posibilii titulari de mâine, s-a tras la sorți și turul următor al Cupei României, cu două meciuri interesante:

CSM Reșița - Poli
Poli II - UTA

Ambele meciuri se joacă marți, de la 17.30.

16 august 2011

CR: Poli II - CS Millenium Giarmata 5:4 (3:3, 2:1)

Şansa a vrut să prind un meci în această după-amiază care face onoare cuvântului "epic" - păstrând proporţiile. Poli II s-a calificat în următorul tur al Cupei României după prelungiri, dar dacă jocul nu a fost foarte spectaculos din punct de vedere tehnic, reuşitele zilei au indus aplauze de admiraţie.

Prima repriza a început sub dominarea sterilă a junilor alb-violeţi, care au trimis în teren o echipă cu destui jucători de la formaţia mamă. Cea dintâi şi cam singura şansă de gol în cam prima jumătate de oră pentru Poli s-a arătat în minutul 5, când Boştină a şutat pe lângă dintr-o poziţie favorabilă. În ciuda notei în care se juca, oaspeţii au deschis scorul în minutul 17, când un jucător a scăpat la limita ofsaidului şi l-a învins fără mari probleme pe Ostafie. Repriza s-a animat în ultimul sfert de oră, graţie aportului consistent al lui Popovici, care întâi a restabilit egalitatea în minutul 28, după o lansare a lui Dobriceanu. Acelaşi Popovici a trecut de portar patru minute mai târziu, a ajuns în unghi, dar a aşezat bine mingea pentru şutul lui Popa, care nu a reuşit să-l învingă pe portarul oaspeţilor. Popovici a arătat cum se face după doar un minut, când a preluat perfect o minge înaltă şi a marcat cu sânge rece din interiorul careului.

Partida a părut tranşată după golul lui Popa din debutul reprizei secunde, acesta trimiţând cu capul, plasat, o centrare fără cusur venită de la Pătraş. Stăpânirea de sine a alb-violeţilor nu a fost suficientă pentru a menţine jocul în frâu, căci în minutul 58 Ostafie a ieşit inoportun la un corner şi a permis celor din Giarmata să reducă diferenţa de pe tabelă. Zece minute mai târziu scorul avea să fie egal, ca urmare a unei lovituri libere bătute spectaculos la vinclu, la care Ostafie nu a mai reuşit să ajungă. Tot Giarmata putea lovi decisiv în timpul regulamentar, dar nu a putut profita de o poziţie bună de şut din interiorul careului.

Ostafie s-a evidenţiat în minutul 93, va să zică în prima repriză de prelungiri, când a respins peste un şut bun expediat de la treizeci de metri. Poli s-a trezit în sfârşit în minutul 97, graţie aceluiaşi Popovici, care a făcut o fază bună, dar nu a reuşit să finalizeze decât în portar. Nu avea însă să greşească Pătraş trei minute mai târziu, după ce a recepţionat o minge deviată cu capul de către Magdaş şi a învins portarul advers dintr-un unghi închis. Încă înainte de finalul reprizei, Pătraş i-a returnat favorul lui Magdaş, dar acesta nu a putut tranşa partida, şutând pe lângă din interiorul careului.

Avea să-i coste pe alb-violeţi această ratare, căci în minutul 109, după o fază demnă de Barcelona, Giarmata a egalat cu un şut plasat din careu, dar nu înainte de a face şah-mat apărarea noastră. Introducerea lui Szalkai imediat după reluare avea să fie mutarea decisivă, căci mijlocaşul de bandă l-a servit bine pe Popovici la doar cinci minute după intrarea pe teren şi acesta a trimis cu capul-ceafa, lobat, la colţul lung, astfel că portarul nu a mai putut interveni şi atacantul nostru şi-a trecut în cont o bine-meritată triplă! Tot Szalkai putea să recreeze distanţa de două goluri, dar în una din ultimele faze ale meciului, deşi scăpat singur cu portarul, a preferat o pasă nereuşită către Popovici în locul unui şut, astfel că a trebuit să ne declarăm mulţumiţi cu cele nouă goluri văzute.

Aşadar, un meci care nu a dus lipsă de frumos, dar care a evidenţiat şi lipsa de experienţă a jucătorilor noştri. Dacă ar fi să mă rezum la laude, i-aş lăuda pe Popovici, Iovan şi Zaluschi, în mod special. Cât de păcat este că Poli pur şi simplu nu pare capabilă să îl ajute pe Popovici să joace constant la nivelul său maxim.

Restul, în afară eventual de Pătraş şi Mera în momentele lor bune, nu cred că pot emite pretenţii momentan să joace la echipa mare în viitorul apropiat.

Bravo băieţi!

Poli: Ostafie - Iovan, Mera, Dubei, Damian - Popa, Zaluschi, Dobriceanu, Pătraş - Boştină, Popovici

Schimbări:

Stancu pentru Mera (min 58)
Magdaş pentru Boştină (min 60)
Fuchs pentru Dobricean (min 71)
Szalkai pentru Pătraş (min 110)

15 august 2011

Un început

Mai sunt câteva zile până la debutul noului sezon şi toată suflarea alb-violetă se întreabă ce rezultate va da pregătirea de vară, cum s-au integrat noile transferuri, ce stil de joc va adopta echipa şi în ce etapă putem spera cel devreme să ne atingem obiectivele.

Nu-i aşa c-ar fi chiar plictisitor să fie atât de simplu? Adevărul este că doar cu greu ne-am fi putut imagina un fundament mai şubred pentru un sezon: două pregătiri distincte cât un tur de campionat, o echipă în perpetuă reformare, nicio achiziţie care să completeze un lot dezertat, un antrenor nou care are în palmaresul său succint dubioasa onoare de a fi pierdut două finale de cupă, şi o conducere care nu ştie cu adevărat ce obiective îşi propune în sezonul următor şi cum/dacă îl poate duce la bun sfârşit din punct de vedere financiar.

Drept vorbind, nu ştiu dacă e aşa de tragic, din moment ce vineri seară se joacă pe Dan Păltinişanu. Problema care afectează totul, de la spiritul zbuciumat al suporterilor la buzunarele tremurânde şi moralul schinguit ale fotbaliştilor, este nesiguranţa la nivel organizaţional. Nu există nimic mai dificil decât să planezi în incertitudine la locul de muncă; la început o ignori, apoi începi să o conştientizezi tot mai acut, apoi te frustrează la culme şi în final te blazează. Judecând după ce am văzut pe teren în ultimele partide de pregătire, noi ne aflăm undeva între faza trei şi faza patru. Pur şi simplu nu poate fi subestimat efectul acestei stări de fapt care este complet defavorabilă performanţei.

Altfel, dacă totul ar fi cât de cât în ordine, aş avea încredere că Poli poate lupta pentru promovare cu lotul actual, fie el şi destul de incomplet şi necopt. Să o luăm post cu post:

Portari:

Lepmets a dovedit până acuma că este un portar cel puţin decent. Rezerverele sale, Iordache şi Ostafie sunt doi portari tineri şi de perspectivă, chiar dacă primul este momentan accidentat. Îmi inspiră încredere situaţia noastră portărească.

Fundaşi dreapta:

Deşi doar Dăruială este fundaş dreapta de meserie, postul acesta poate fi acoperit şi de Scutaru. Din păcate, cam astea ne sunt opţiunile, iar cel dintâi nu m-a convins încă pe deplin, în timp ce al doilea nu doar că este o piesă esenţială în centrul apărării, dar mai are şi probleme cu accidentările. Cred că acesta este de departe postul care necesită cel mai mult încă un jucător de acoperire, deşi e clar că Dăruială va fi folosit titular, el fiind astfel primul dintre cei doi jucători de U21 impuşi de FRF în primul unsprezece.

Fundaşi centrali:

Scutaru, Mera şi Ilie sunt primele trei opţiuni pentru posturile de apărători centrali, dar aici mai pot juca Iovan şi Zaluschi, dintre cei care au mai avut de-a face cu lotul echipei mari. Am încredere în ceea ce îl priveşte pe Scutaru, dar nu pot spune acelaşi lucru despre Mera, care pare mai puţin limpede în zilele astea decât era acuma doisprezece luni. Ilie, care este echivalentul central al lui Dăruială, prezintă aceleaşi riscuri (precum şi beneficiul de a fi U21), astfel că mă întreb dacă suntem dispuşi să riscăm acoperind două posturi (3 titulari) cu patru jucători "de poziţie".

Fundaşi stânga:

Sandu şi Sava sunt momentan unicele opţiuni pentru poziţia de fundaş stânga, chiar dacă şi Rocha a mai fost folosit în această poziţie. Problema e că atât Sandu, cât mai ales Rocha sunt mult mai comfortabili la mijloc, în timp ce Sava nu a reuşit încă să se impună, deşi are ceva experienţă la nivelul ligii secunde. Problema este că Sava ar putea fi al doilea jucător de U21 din primul unsprezece, din lipsă de alternative, ceea ce ne-ar expune mult pe ambele flancuri.

Mijlocaşi dreapta:

Ricketts, Curtean, Popa şi Popovici au flirtat cu această poziţie, deşi niciunul dintre ei nu e mijlocaş dreapta de meserie - poate doar Popovici. A mai apărut şi Jitaru, în amicalul cu Sebiş, care a şi dispărut ulterior, din motive ce îmi sunt necunoscute. Dacă rămâne la echipă, nu cred că există dubii în ceea ce priveşte titularizarea lui Curtean, deşi e clar că trebuie să ne edificam asupra faptului dacă doreşte cu adevărat să joace pentru Poli în liga a II-a. Popa a mai jucat bine acolo, la fel şi Popovici, dar ambii oscilează mult în prestaţii, în timp ce Ricketts încă nu a arătat mare lucru în această poziţie (sau oriunde altundeva, din păcate). Ne-om descurca cumva însă.

Mijlocaşi la închidere:

Poparadu şi Zaluschi sunt opţiunile pentru acest post. Ambii jucători au ceva experienţă la bord, şi în special Poparadu m-a surprins destul de pozitiv în pregătiri. Nici Zaluschi n-a jucat rău cu Reşiţa, fiind un jucător care mi-a plăcut mereu, dar aidoma lui Popa sau Popovici, nu este destul de constant. E un post relativ bine acoperit.

Mijlocaşi de creaţie:

Nu ştiu cine ar putea juca acest rol, în afară de Tameş. Poate Fuchs mai poate fi folosit în această poziţie (deşi am impresia că l-am văzut şi la închidere). În rest, nu există dubluri pe post. Din fericire, Tameş a fost destul de bun în pregătiri şi experienţa lui poate face diferenţa la mijloc, astfel că atâta timp cât rămâne la echipă şi nu se accidentează stăm bine. La o adică, au mai jucat Rocha şi Curtean în centru, ceea ce probabil se va întâmpla şi în viitor dacă necesitatea o va cere. Nu e ca şi cum există o coadă lungă de mijlocaşi de creaţie care să merite în fotbalul românesc.

Mijlocaşi stânga:

Dacă există vreun post pentru care n-am emoţii, atunci acesta este acela. Rocha a fost convingător în pregătiri, Sandu e şi el o opţiune capabilă în flanc, de Curtean nu mai menţionez, în timp ce Chiţu, trimis recent la echipa secundă, este cu siguranţă o opţiune cel puţin la fel de bună ca şi ceilalţi jucători.

Atacanţi:

Ai zice că atunci când ai nume precum Zăgrean, Axente, Ricketts şi chiar Goga în atac, nu ar trebui să ai mari emoţii ofensive. Dar Poli a înscris puţin în ultimele meciuri de pregătire şi în special Goga nu pare încântat că se mai află pe la club. Este mare păcat, căci un jucător de calitatea lui ar putea face toate diferenţa de pe lume dacă şi-ar dori, dar e de înţeles că în timp ce conducerea tot caută să te plaseze undeva şi nu reuşeşte, îţi pierzi din determinare şi concentrare. Plus că mai e şi povestea cu salariile neplătite.
Altfel, Axente s-a dovedit în trecut a fi un vârf-golgheter la nivelul ligii secunde, dar cred că atâta timp cât va fi ferit de accidentări, Zăgrean va fi vârful nostru pleşuv în acest sezon. Mi-ar fi făcut plăcere să fie alături de aceşti jucători un Velici sau chiar un Pleşcan, dar probabil vor apărea în cazul în care Goga părăseşte echipa. Per total, nu îmi fac mari griji pentru atac, doar să ajungă mingea acolo.

Aşadar, deşi avem nevoie de încă doi jucători în apărare, restul echipei pare capabilă, valoric, să ducă greul unui sezon de promovare - în condiţii normale. Cert este că trebuie să introducem doi jucători U21 în primul unsprezece şi opţiunile noastre sunt doar în apărare, adică zona cea mai susceptibilă la erori costisitoare din lipsă de experienţă. Dacă nu mă înşel, dintre jucătorii folosiţi recent la echipa mare, opţiunile sunt: Dăruială, Ilie, Iovan, Sava, Fuchs, Jitaru.

O altă problemă ce ne ve costa elan este faptul că jucătorii, adesea rotiţi, nu au evoluat mult împreună, ca o echipă. Aici va trebuit să îşi intre în rol Velcea. E uşor să fii sceptic în ceea ce îl priveşte, dar acuma are cu adevărat şansa să pregătească pe Poli de la începutul unui sezon, să-şi aleagă oarecum jucătorii şi să-i formeze după chipul şi imaginea spiritului său tehnico-tactic.

Ar fi prea greu să păşim în acest sezon fără să ne încredem în absolut nimic. Pentru mine e destul de clar că haosul administrativ elimină mult din potenţialul anual de speranţă, dar avem în sfârşit un lot cu jucători tineri, unii şi locali, care, dacă printr-o minune toate scandalurile vor avea un deznodământ pozitiv, vor avea ocazia să formeze o echipă redutabilă. În câţiva ani, e drept, dar dacă am învăţat ceva din trăirile ultimilor ani e să înghiţim în sec şi să aşteptăm. E şi asta o calitate utilă.

Sper tare mult să văd o echipă care să-şi înfrunte destinul cu curaj şi să debuteze cu o victorie în poate cel mai greu meci al turului de campionat. Chiar sper. Onoare, orgoliu, pasiune, etc.

Hai Poli!
Google+