14 februarie 2015

Amical: ACS Poli - Oţelul Galaţi 2:1 (0:1)

Ocupanta penultimului loc din Liga 1 a fost învinsă de echipa noastră în cursul acestei dimineţi, graţie reuşitelor lui Henrique (penalty, min 56) şi a jucătorului împrumutat de la adversari, Chipirliu (min 83). "Oaspeţii" deschiseseră scorul încă din minutul 3, prin Tudorie.

Primul unsprezece pare să confirme presupunerea anterioară în ceea ce priveşte opţiunea de portar pentru echipă, căci Pap a fost titular şi astăzi. În rest, Melinte din nou fundaş dreapta şi Nikiema prezent în linia de mijloc.

Poli: Pap - Melinte, Scutaru, Cânu, Bălace - Trandu, Popescu, Nikiema, Boldea - Bărbuț, Pedro

Schimbări:

Poparadu pentru Nikiema (min 46)
Belu pentru Melinte  (min 55)
Lazăr pentru Boldea (min 60)
Keita pentru Popescu (min 73)
Petre pentru Trandu (min 76)

Golul egalizator:

13 februarie 2015

Amical: ACS Poli - FK Vereya Stara Zagora 3:0 (2:0)

Victorie la pas pentru Poli in companiei formatiei clasate pe locul 12 in liga secunda bulgara. Cu Nanu in forma buna, scorul a fost deschis la capatul centrarii trimise de acesta printr-o lovitura de cap a lui Ovidiu Petre, inainte ca Nanu insusi sa marcheze pe final de repriza. Popovici a stabilit scorul final cu reusita sa din minutul 66.

Cred ca putem spune ca Alexa a abordat partida cu rezervele, chiar daca pe parcurs au intrat si o serie de jucatori pe care ni putem imagina in primul unsprezce. Sau poate putem afirma ca nu exista un prim unsprezece, fiindca valoarea jucatorilor la dispozitia antrenorului este ridicata. Orisicum, rezultatul este pozitiv, mai ales pentru aceasta faza a pregatirilor.

Poli: Smaranda - Motreanu (min. 62, Belu), Bocșan, Cânu (min. 33, Melinte / min. 62, Scutaru), Neagu - Petre (min. 55, Nikiema), Dragomir (min. 62, Popescu), Keita (min. 62, Poparadu), Doman (min. 46, Lazăr) - Nanu (min. 62, Popovici), Duarte (min. 62, Chipirliu).


12 februarie 2015

Amical: ACS Poli - FK Sarajevo 0:1 (0:0)

Prima partidă din stagiul antalyan s-a terminat cu înfrângerea "injustă" a Politehnicii, dacă e să dăm crezare cronicii de pe pagina oficială a clubului. Precum ne-am obişnuit în ultima vreme, adversarii în aceste partide devin cerţi doar în momentul în care se află pe teren, astfel că în loc de Dinamo Batumi, Poli a întâlnit pe ocupanta locului doi din liga bosniacă, FK Sarajevo. Unicul gol al partidei a fost marcat în debutul reprizei secunde, printr-un şut din afara careului.

Uitându-mă la primul unsprezece, remarc apariţia lui Pap în locul lui Smaranda. La fel de adevărat este că Bălace a fost titular pentru Neagu, deci cine ştie? Nu-mi dau seama prea clar ce formulă s-a folosit la mijloc, dar din moment ce toţi jucătorii din acel compartiment au o predilecţie centrală, probabil a fost un sistem cu închizător şi trei mijlocaşi în faţa lui.

Dragomir pare să fi intrat mai serios în rotaţia lotului de meci, ceea ce sperăm că va fi de bun augur pe termen lung. Într-un fel, dacă e să-mi aduc aminte de debutul acestui sezon, îmi imaginăm că îl vom vedea mai des pe acesta, doar că una din limitele vârstei şi ale talentului este convocarea constantă la reprezentativele de tineret, care l-au ţinut departe de echipa mare.

Au rămas trei meciuri, conform următorului program

13 februarie: Poli - Veraia Stara Zagora (liga a doua, Bulgaria)
14 februarie: Poli - Oțelul Galați (Liga I, România)
17 februarie: Poli - FC Taraz (prima ligă, Kazahstan).

Poli: Pap (min. 46, Smaranda) - Melinte (min. 76, Motreanu), Cânu (min.65, Bocșan), Scutaru, Bălace (min. 58, Neagu) - Trandu (min, 65, Dragomir), Popescu (min. 76, Doman), Poparadu (min. 58, Keita), Boldea (min, 43, Nikiema) - Bărbuț (min. 65, Popovici), Pedro Henrique (min. 65, Chipirliu).

9 februarie 2015

Ştiri şi amicaluri restante

Am ratat ultimele două partide amicale, în care Poli a făcut un egal nul cu UTA BD şi a învins la scor, 8-0 (Boldea, Henrique, Bărbuţ, Trandu, Chipirliu, Popovici, Boldea, Duarte) pe Naţional Sebiş. Mai jos echipele folosite:

Poli - UTA BD

ACS Poli: Pap (min. 46, Smaranda) - Motreanu (min. 46, Belu), Melinte (min. 46, Bocșan), Scutaru (min. 46, Cânu), Neagu (min. 46, Bălace) - Bărbuț (min. 46, Boldea), Trandu (min. 46, Petre), Dragomir (min. 46, Popescu), Nanu (min. 46, Doman) - Duarte (min. 46, Popovici), Bărbuț (min. 46, Chipirliu).

Poli - Naţional Sebiş

Titulari: Smaranda - Melinte, Cânu, Scutaru, Bălace - Trandu, Popescu, Nikiema, Boldea - Bărbuț, Pedro Henrique.

Au mai intrat: Pap, Montenegro - Belu, Todorov, Bocșan, Neagu - Motreanu, Popovici, Poparadu, Doman, Keita, Dragomir, Nanu, Duarte, Lazăr, Chipirliu.

Aş remarca prezenţa lui Melinte printre titulari, ceea ce ar trebui să-i dea de gândit lui Belu. În rest, Nikiema s-a dovedit foarte energic, oarecum conform aşteptărilor, fiind probabil un plus pentru primul unsprezece.

Astăzi s-a anunţat şi lotul pentru cantonamnetul din Turcia:

Portari: Mândrea, Pap, Smaranda
Fundași: Belu, Motreanu, Melinte, Scutaru, Cânu, Bocșan, Neagu, Bălace
Mijlocași: Petre, Poparadu, Popescu, Nikiema, Trandu, Keita, Dragomir, Lazăr, Boldea, Nanu, Doman
Atacanți: Bărbuț, Popovici, Chipirliu, Pedro Henrique, Duarte

Lipsesc Haidău şi Morariju, cu probleme medicale, precum şi Kneeshaw, care n-a prins nici ultimele partide amicale. Mai mult, Todorov şi Balaure se pare că vor fi împrumutaţi pentru a avea nişte meciuri în picioare, ceea ce pare foarte rezonabil considerând concurenţa pe posturile lor. Aşadar, să vedem ce ne rezervă cele zece zile turceşti!

2 februarie 2015

Tweet, tweet

În cazul în care cineva foloseşte Twitter, ne puteţi accesa @cronica_violeta.

Tag-urile folosite sunt de regulă: #haipoli #acspoli

Linkuri la toate ştirile sunt publicate automat acolo. Rămâne de stabilit ce altceva vom face cu acel cont.

https://twitter.com/cronica_violeta

31 ianuarie 2015

Amical: ACS Poli - Şoimii Pâncota 0:0

Primul amical al anului s-a terminat la egalitate, pe Colterm, fără reuşita din partea vreunei protagoniste. Poli a avut două goluri anulate şi o sumedenie de ocazii, conform cronicii apărute pe site-ul oficial al clubului.

Mai jos aveţi şi jucătorii folosiţi de Alexa. Va fi interesant de văzut dacă Smaranda va rămâne titular şi la reluarea campionatului, sau dacă Pap va primi o nouă şansă. Nu cred că evoluţiile sale l-au scos din poartă, cât contextul momentului, şi interesul clubului, în condiţiile în care vede în el un portar cu potenţial şi un posibil internaţional de tineret, este să îl promoveze. Dar la fel de adevărat este că Smaranda, protejat de o apărare foarte solidă, a fost la înălţime în relativ rarele momente în care poarta noastră a fost atacată. Decizii, decizii.

Interesantă şi improvizarea lui Kneeshaw ca fundaş dreapta. Nu este prima oară când jucători de viteză sunt testaţi în poziţii mai puţin convenţionale (pentru ei) în flancuri, dar ar fi surprinzător să se regăsească acolo şi în viitor. Entuziasmul englezului în joc nu se pretează prea bine cu un rol aşa de sensibil la exuberanţe.

Altfel, Victor Nikiema, a cărui profil îl puteţi vedea mai jos, este anunţat ca şi aproape transferat la Poli. Mijlocaşul închizător de 21 de ani este un fotbalist cu potenţial, experimentat deja într-un fotbal destul de bun, a cărui tehnică pare una deosebită, judecând după clipul cu el de pe youtube. La fel de adevărat este că în anii trecuţi a avut probleme de agresivitate pe teren, încasând un număr incredibil de 20 de cartonaşe galbene la 63 partide disputate, conform soccerway. Chiar mai incredibil este că nu a fost eliminat în niciuna dintre acestea! Deci când Alexa a spus că Nikiema este un jucător cu agresivitate, n-a glumit.

Mai urmează două partide amicale până la plecarea în cantonamentul din Turcia, cu UTA BD pe 4 februarie şi cu Naţional Sebiş pe 7 februarie. Ambele ar trebui să se dispute în deplasare.

Poli: Pap (min. 30, Haidău / min. 60, Smaranda) - Belu (min. 46, Kneeshaw), Bocșan (min. 46, Cânu), Melinte (min. 46, Todorov), Bălace (min. 46, Morariju) - Bărbuț (min. 46, Balaure), Petre (min. 46, Poparadu), Trandu (min. 46, Popescu), Boldea (min. 46, Nanu) - Chipirliu (min. 46, Duarte / min. 73, Doman), Henrique (min. 46, Popovici).

Profil: Victor Nikiema

Data nașterii: 23.09.1993
Locul nașterii: Abidjan, Burkina Faso
Inălțime: 175 cm
Greutate: 70 kg
Poziție: Mijllocaş închizător



SezonClubŢarăLigăMJGM
2014-15Braga IIPTB70
2013-14Piast GliwicePLA110
2013-14Braga IIPTB130
2012-13Braga IIPTB331
2011-12BragaPTA00
2011-12CF Naba KangoBF


Total:641
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; PT= Portugalia, PL = Polonia, BF = Burkina Faso; împrumutat
Sursa: Football Manager 2015, soccerway.com 


26 ianuarie 2015

Profil: Bogdan Chipirliu

Data nașterii: 21.07.1992
Locul nașterii: Galaţi
Inălțime: 187 cm
Greutate: 79 kg
Poziție: Atacant



SezonClubŢarăLigăMJGM
2014-15Fortuna CâmpinaROB134
2013-14Fortuna CâmpinaROC

2013-14Oţelul Galaţi IIROC

2013-14Oţelul GalaţiROA00
2012-13Dunărea GalaţiROB93
2012-13Oţelul GalaţiROA20
2012-13Oţelul Galaţi IIROC

2011-12Oţelul Galaţi IIROC

2010-11Oţelul Galaţi IIROC

2009-10Oţelul Galaţi IIROC

Total:247
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; RO= România; împrumutat
Sursa: Football Manager 2015

25 ianuarie 2015

Profil: Cătălin Doman

Data nașterii: 30.01.1988
Locul nașterii: Turnu-Severin
Inălțime: 178 cm
Greutate: 72 kg
Poziție: Mijlocaş central (defensiv)



SezonClubarLigMJGM
2014-15Rapid BucureştiROA00
2013-14Rapid BucureştiROB231
2012-13FC Argeş PiteştiROB80
2011-12Khazar LankaranAZA244
2010-11Khazar LankaranAZA202
2009-10FC Argeş PiteştiROB150
2008-09FC Argeş PiteştiROA243
2007-08FC Argeş PiteştiROB283
2006-07Dacia MioveniROB141
2006-07FC Argeş PiteştiROA30
2005-06FC Argeş PiteştiROA00
Total:15914
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; RO= România; AZ= Azerbaidjan; împrumutat
Sursa: www.romaniansoccer.ro

24 ianuarie 2015

Profil: Cristian Melinte

Data nașterii: 09.05.1988
Locul nașterii: Timişoara
Inălțime: 183 cm
Greutate: 75 kg
Poziție: Fundaș central/stânga/dreapta



SezonClubŢarăLigăMJGM
2014-15CSMS IaşiROA30
2013-14Concordia ChiajnaROA260
2012-13Astra PloieştiROA60
2011-12Petrolul PloieştiROA250
2010-11PalermoITA00
2009-10PiacenzaITB160
2009-10PalermoITA20
2008-09Dinamo II BucureştiROB121
2008-09UTA ROB160
2007-08UTA ROA40
2007-08IneuROC70
2006-07UTA ROA30
2006-07Auxerre LugojROB151
2005-06Auxerre LugojROC

Total:1352
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; RO= România; IT= Italia; împrumutat
Sursa: www.romaniansoccer.ro

22 ianuarie 2015

Nou veniţi: Doman, Melinte, Chipirliu

Cunoaştem deja trei din cele patru nume care se alătură colectivului alb-violet. Este vorba de un fundaş central, care a mai jucat şi în flancuri la viaţa lui, în persoana fostului jucător al lui Palermo, Cristian Melinte. Apoi la mijloc, pentru puţină creaţie, s-a alăturat Cătălin Doman, ex-Rapid şi FC Argeş. Iar în atac a sosit jucătorul Oţelului, Bogdan Chipirliu, marcator a cinci goluri în tur pentru Poiana Câmpina. Primii doi sunt generaţia '88, iar cel din urmă e cu patru ani mai fraged.

Ar mai veni, zică-se, un mijlocaş, poate din străinătate. Până atunci, cei aduşi au contracte până la vară - cu speranţa că dacă vor confirma, prelungirea şederii lor va fi doar o formalitate, şi că nu îi vom reconstrui pentru alţii. Cred că acesta este şi cuvântul cel mai potrivit, căci aşa cum a declarat şi Alexa, Doman era cândva o mare promisiune, şi internaţional de tineret, dar care a stagnat. Iar Melinte, în ciuda experienţei sale în diaspora, nu a reuşit să se impună la CSMS Iaşi, o echipă aflată în subsolul Ligii 1, de unde a plecat după doar două luni. Cât despre Chipirliu, se află încă la început de drum şi nu are date statistice superioare faţă de, să zicem, fostul nostru vârf Alexandru Boştină.

Aşadar, pare momentan că ne-am asumat doar trei pariuri cu miză mică, în limitele capacităţii noastre financiare. Probabil că Melinte are prima şansă să se remarce, dat fiind că în apărare se ivesc oportunităţi mai des, ca urmare a multelor suspendări care ne pasc. La fel de adevărat e că venirea sa blochează un loc pe care speram, poate, să-i vedem pe Bocşan sau Todorov.

În zilele următoare vom prezenta profilurile celor trei nou veniţi, deci staţi aproape.

P.S. Într-adevăr, Alexa a confirmat astăzi că Chipirliu poate fi transferat în vară. (28.01.2015)

16 ianuarie 2015

Liniștea lui ianuarie: veniri şi plecări

Cred că încet, încet ne-am putea obișnui la vacanțe de iarnă de silenzio stampa, fără suișuri și coborâșuri fulminante. Poate că liniștea asta e puțin prea liniștită, dar avem timp să așteptăm și e mult mai ușor să aștepți de pe primul loc, decât de altundeva.

Dar să recapitulăm ceea ce știm. Primul lucru ar fi că e posibil să ne regăsim la reunirea lotului cu doi atacanți în minus. La prima vedere poate fi îngrijorător, dar dacă ne gândim cât de rar s-au găsit pe bancă Szekely și Stavric, darămite pe teren, ne dăm seama că viața merge înainte și fără ei. Nu mi-ar fi chiar tot una însă, dacă aș fi Timofte.

Spun asta fiindcă nu mi se pare de fel admirabil să ai în lot un jucător care a marcat de unsprezece ori în Liga 1, cum ar veni a fost al patrulea golgheter, şi să îl laşi să plece liber. Ca să nuanţez, nu îmi imaginez că Poli ar fi putut obţine mare lucru acuma de pe urma lui Szekely, dat fiind că nici n-a fost folosit prea mult în această perioadă. Mă uit puţin mai în urmă, la această vară, când conducerea trebuia să obţină mai mult decât nimic, date fiind circumstanţele momentului. Că nu au existat oferte financiare e cunoscut, dar măcar un schimb de jucători o fi fost posibil pe undeva pe lumea asta.

În ceea ce îl priveşte pe Stavric, printre primii sosiţi în această vară, la prezentarea sa şi în pregătiri era tatonat drept soluţia suferinţelor noastre ofensive. Nici mie nu mi-a lăsat o impresie foarte proastă, dar dispariţia completă din circuitul echipei a rămas un mister neexplicat, dincolo de o accidentare de care ştiam. Încrederea avută în el se reflectă şi în contractul semnat pe trei ani, chiar dacă există o clauză înţeleaptă de anulare în situaţii precum cea din prezent. Plecând, i se va alătura lui Edurado, al pariu destul de mare pierdut dintre cei sosiţi la Poli.

Putem accepta că bugetul limitat ne forţează să experimentăm şi, totuşi, avem trei fotbalişti care au confirmat: Cânu, Popescu şi Henrique. Ceea ce nu e rău, doar că unul face 34 de ani în două zile şi unul e doar împrumutat. Deci mai e de lucru.

Vor veni doi-trei jucători, ni se promite, un număr foarte corect, precum am mai lăsat să se înţeleagă. Pista Buhăescu pare să se fi răcit, date fiind pretenţile financiare ale Reşiţei, şi n-ar strica deloc un atacant în plus, în caz că Henrique păţeşte ceva. Numele lui Artean a mai fost menţionat, pentru întărirea mijlocului. Nu sunt convins că ar fi mutarea de care avem nevoie, dat fiind că e mai mult închizător, şi acolo avem opţiuni. Singurul beneficiu ar fi integrarea sa în lot pentru anul viitor, dar parcă meciuri oficiale sunt mai importante în acest moment pentru un jucător în formare.

Zilele acestea aflăm şi cine pleacă. Va fi interesant de văzut ce soartă vor avea veternaii cărora la expiră contractele la vară: Nanu, Boldea, O. Petre şi Bălace. Dat fiind că Nanu este mai mult rezervă, probabil va fi lăsat să plece. Bălace, îmi imaginez, s-ar putea retrage. Petre nu are decât 32 ani acuma, deci ar mai avea câteva ceva de oferit, atât ca şi calitate individuală, cât şi ca lider - probabil că în cazul său întrebarea financiară va fi cheia. Cât despre Boldea, dat fiind că este titular, mi s-ar părea normal să se dorească prelungirea contractului său, pe o perioadă mai scurtă, poate. Cred că o merită.

Aşadar, avem din nou multe întrebări şi puţine certitudini. Dar dacă vom avea parte de o campanie iscusită, care să combine nişte transferuri, promovarea unor juniori, plecarea unor rezerve fără mari perspective, şi conturarea unui colectiv care să continue anul viitor împreună, totul va fi minunat.

7 ianuarie 2015

O aventură între străini: Barnet - Macclesfield Town

Dat fiind că nu se întâmplă mare lucru în aceste săptămâni, mi-am permis să fac o paranteză largă aici, care să nu aibă tangențe cu viața noastră alb-violetă. Scriu despre această mică experiență fiindcă e cel puțin vag interesant de văzut cum e organizată și care e atmosfera din jurul unui club dintr-o ligă foarte inferioară a unui campionat deosebit de reputat.

Am avut ocazia cu ceva vreme în urmă să mă deplasez la "The Hive", așa numita bază sportivă a celor de la Barnet FC, care evoluează în Conference National, adică divizia a cincea din Anglia - în afara "ligii" fotbalului englez, care începe cu League Two. Sunt un susținător pasiv de mulți ani a celor supraintitulați "the Bees" și în mod curios a fost prima dată când am ajuns la un meci în Regatul Unit. Spun în mod curios, fiindcă cei care ne urmăresc de ceva vreme își pot aduce aminte, poate, că am lasat indicii subtile în perioada (de glorie) 2006-2009, când mi-am pus creierul pe studii ultima oară.  Meciul zilei: Barnet FC (locul 1) vs Macclesfield Town (locul 3).

Drumul până la stadion a început din zona centrală a Londrei și s-a întins până spre periferia orașului. După aproape o oră de mers cu metroul, am ajuns în stația de pe Northern Line, Edgware. Știam că în Barnet, care are o populație puțin mai mare ca Timișoara, trăiesc destul de mulți români și acest lucru mi-a fost confirmat degrabă, urechea mea ciulită surprinzând mai multe conversații în limba maternă. Harta mi-a indicat că stadionul ar fi la douăzeci de minute de stația de metrou, ceea ce era esential dat fiind că am tergiversat plecarea de acasă pâna am ajuns la limita practică. Vedeam de pe zona elevată pe care mă aflam stâlpii de nocturnă a unei arene într-o oarecare depărtare, cel mai probabil destinația mea. După mai bine de douăzeci de minute de mers am început să-mi fac griji și am fost la un pas de a mă lăsa trădat de orientarea mea geografică. Șansa a vrut că atunci când alesesem să merg în direcția greșită, la nici douăzeci de metri mi-a ieșit în cale un bărbat spre a șaptea decadă a vieții, care purta un fular la gât cu însemnele clubului. Am intrat în conversație, iar în timp ce ne îndreptam spre stadion am aflat că lucrase în IT, că de obicei mergea cu băiatul și nepoții săi la meci, că John Akinde și Curtis Weston sunt cei mai buni jucători din lotul echipei.

În mod interesant, The Hive este amplasat în Borough of Harrow, adiacent Barnet-ului. Motivul pentru care clubul evoluează aici este că nu a avut susținere din partea consiliului local din Barnet în a obține dreptul de a dezvolta stadionul pe care evoluau din 1907, Underhill. Barnet FC are în posesie baza din Harrow pe o perioadă de zece ani de zile, timp în care se speră ca se va găsi o soluție pentru relocarea echipei "acasa".

Intrând în complexul sportiv, proaspăt finalizat anul trecut, am zărit îndată o serie de terenuri de antrenament, o parcare pentru câteva sute de mașini, stadionul dincolo de ele, alături de care se afla un "centru de ospitalitate", unde se desfășoară activitățile media și comerciale. Beneficiile de a dispune de o asemenea infrastructură sunt evidente, atât sportiv, cât și comercial. Baza este împărțită de Barnet FC, echipa de fotbal feminin London Bees și echipa de rugby London Broncos. The Hive Stadium are 5176 de locuri, din care 3500 pe scaune, este complet acoperit și dispune de o nocturnă simplă. Mergând înspre intrare, am trecut pe lânga oficul de bilete și magazinul de prezentare al clubului. Șase porți cu turnicheți permit accesul în zona tribunelor de vest, nord și sud. Tribuna de est oferă oprtunitatea achiziționării unui pachet special, în care se servește masa înainte de meci, apoi ceai sau cafea la pauză și final, acces la premierea "omului meciului" după, precum și alte mici avantaje.

Am intrat folosind biletul cumpărat online și printat acasă, mi-am achiziționat un program de meci și m-am dus spre locul meu ultra-central. Prețul biletelor e între 17 lire, la tribunele nord-sud, și 23 lire, zona centrală la tribunele de vest și de est. Un program de meci costă 3 lire, iar dacă dau foamea și deshidratarea peste tine, poți cumpăra un hot dog pentru 4 lire și un suc pentru 3 lire, printre altele. Tribuna de nord și o parte din tribuna de vest gazduiesc oaspeții. Uitându-mă peste statisticile oferite în programul de meci, media de prezență pe The Hive este pe la 1600 de spectatori, din care vreo 200 sunt vizitatori. La meciul meu, de la Macclesfield care e la patru ore distanță, au fost sub o sută de susținători, iar prezența totală s-a ridicat la nivelul mediei. Atmosfera era vie, "Let's go Bees" și "We're on our way to the football league" fiind scandările preferate, ritmate cu bătăile picioarelor care răsunau convingător din construcția tribunei.

...


Echipa celor de la Barnet are de toate și se pliaza pe un 4-4-2 clasic. Portarul, Graham Stack, a evoluat cândva pentru Arsenal, club afiliat cu Barnet la un moment dat, și a trecut pe la Beveren, Milwall sau Hibernian. Pe lângă responsabilitățile de pe teren, e și antrenor cu portarii. Doi jucători tineri, Yiadom și Johnson, evoluează pe flancuri, cel dintâi fiind selecționat la England C, naționala Albionului compusă din jucatori non-league. N'Gala și Saville se află în centrul apararii, foști juniori la West Ham și Southampton respectiv. Un spaniol, Luisma Villa, care a jucat inclusiv la Racing Santander și Alaves, se alătura unui contingent britanic în compartimentul median, care îi include pe Togwell (ex-Crystal Palace), Weston (ex-Milwall) și Cook (ex-QPR și Fulham). Atacul e compus din sus-numitul Akinde, golgheterul la zi al diviziei cu 15 goluri în 24 de partide, și Charlie Macdonald, căpitanul echipei, care la 33 de ani a jucat peste trei sute de meciuri și a înscris mai mult de o sută de goluri în League Two și în Conference. Managerul echipei, Martin Allen, care l-a înlocuit pe Edgar Davids (!) în această primăvară, poarta porecla de "Mad Dog" și a are o rubrica lunară în Daily Mail. Este la a patra experiență la Barnet FC, dar deja cea mai lunga, după ce cele anterioare au inclus perioade de tranziție sau plecări premature pentru cai verzi pe pereți.

Meciul a fost animat, în stil tipic britanic, cu multe mingi înalte, atacuri rapizi și dueluri tari. Akinde, care e teribil de asemănător cu Pedro Henrique, a jucat minim douăzeci de mingi lungi cu capul, din care a câstigat mai bine de 75%. Cook și Macdonald au părut cel mai confortabili cu mingea la picior, fiind la originea a vreo trei faze excelente care nu și-au găsit drumul spre poartă, însă aproape nicio fază ofensivă nu l-a exclus pe Akinde. Johnson, deși de abia a împlinit 20 de ani, a fost foarte solid în flancul stâng, în vreme ce N'Gala s-a dovedit a fi greoi și nesigur în centru. Dupa câteva ocazii de ambele parti, inclusiv o bară norocoasă a celor de la Macclesfield, oaspeții au deschis scorul cu trei minute înainte de pauză, printr-un șut de la 25 de metri, la care Stack a fost suspect de pasiv. Lucrurile n-au arătat mult mai bine pentru Barnet după reluare, dar aceștia au reușit să egaleze în minutul 56, Yiadom fiind la capatul unei centrari ideale a lui Cook, cu poarta goală în față. Golul desprinderii a venit după doar cinci minute, tot cu o centrare de pe stânga, a lui Villa de această dată, și Akinde a marcat cu capul din interiorul careului mic. Gazdele au închis apoi jocul, iar Macclesfield nu au părut capabili să reacționeze. Lovitura decisivă a venit în minutul 90, la o recuperare a lui Akinde în zona centrală, de unde l-a lansat pe Weston spre poartă, acesta a depășit ultimul fundaș și a finalizat cu o scăriță peste portarul ieșit în întâmpinare - foarte impresionant! Așadar finalul a fost fericit pentru Barnet, după un meci bun, cu multă energie și ocazii de ambele părți, chiar dacă viteza de reacție/execuție, impreciziile tehnice sau ușoara supraponderalitate a unor jucatori au trădat faptul că ma aflu, totuși, în a cincea divizie.



Senzația pregnantă a fost însă alta: că sunt în mijlocul unei comunități închegate. Povestea bătrânului care m-a acompaniat la stadion, faptul că mulți părinți erau la meci cu copiii, bucuria acestora din urmă la pauză când au putut face poze cu mascota echipei, toate aceste mici detalii dădeau un spirit familial întregii experiențe. Cea mai exemplară manifestație a acestui fenomen a avut loc în minutul 32, când tot stadionul s-a ridicat în picioare și a început să aplaude timp de șaizeci de secunde. Citind în programul de meci, am aflat că în urmă cu doar câteva zile murise un fan emblematic al echipei, la 32 de ani, la capătul unei perioade grele de mai mulți ani în care a fost imobilizat într-un scaun cu rotile, după ce a suferit un accident. Detaliile poveștii sale, comentarii și mici istorisiri de la prieteni suporteri, foști și actuali jucători sau reprezentanți ai clubului, erau incluse în două pagini speciale ale programului.
Alte articole interesante incluse în acesta, dincolo de tradiționalele date statistice și interviuri, erau niște pagini de istorie dintr-un ziar vechi despre o altă întâlnire între Barnet și Macclesfield sau un set de pagini explicative despre planul de relocare al stadionului, sus-amintit, despre care s-a făcut și un film documentar! Pe lângă oportunitatea de sponsorizare individuală a unui jucător sau participarea la diferite evenimente speciale în care puteai să-ți cunoști favoriții, o serie de oferte comerciale pentru centrul de ospitalitate apăreau în detaliu. Și printre toate acestea, felurite reclame la afaceri și servicii locale completau programul de meci, dintre care aceasta mi s-a părut cea mai de succes.


Cred că sunt multe lucruri frumoase care se întâmplă în jurul acestui mic club londonez, care continuă să conducă liga în care evoluează. Rețeta financiară e susținută atât de factori economic – sociali, cât și de infrastructura fizică și comercială a clubului și a fotbalului englez. Și totul pleacă de la o pasiune greu de tradus pentru fotbal, în care se găsește un echilibru între bani și comunitate, astfel ca Barnet FC să fie o poveste dragă de spus nepoților, chiar dacă nu va ajunge niciodată să vândă bilete la meciuri de Champions League.

24 decembrie 2014

Urări de final de an

Sărbători fericite și un Crăciun minunat tuturor! Vă mulțumim că ne citiți, ne bucurăm că susținem Politehnica împreună, și sperăm să fie mai bine în 2015.

La mulți ani și hai Poli!


22 decembrie 2014

Rezumat "tur" 2014/2015: partea a II-a

În prima parte a acestui an, adică returul sezonului trecut, foloseam nu mai puţin de 39 de jucători. Interesant sau nu, şi aceste cincisprezece etape au văzut 26 de jucători evoluând pentru Poli, un număr cam mare, dacă e să stăm să-l contemplăm. Uitându-ne la statistici, explicaţia devine evidentă: jucători precum Pap, Stavric, Kneeshaw, Lazăr sau Eduardo se aflau în primul unsprezece împotriva celor de la Mioveni, dar au mai prins puţine meciuri dincolo de înfrângerea de la Reşiţa, în vreme ce Szekely, Nanu, Bocşan, Dragomir, Morariju, Bălace şi O. Petre au prins câteva prezenţe, din varii motive. Astfel ajungem la 14 jucători de bază, care s-au consacrat oarecum în restul etapelor, și niște dubluri utile pe post, cifre mult mai apropiată de o formulă de succes.

Mă întreb ce reflectă faptul că jumătate din echipa de debut s-a dovedit a fi "neinspirată". Care să fie motivele ce au dus la impresia inițială că acești jucători ar fi de primul unsprezece, ca apoi să iasă nu doar puțin din schemă, ci complet. Pe de-o parte căutarea unei justificări pentru aducerea nou-veniților îi explică pe câțiva, pe de altă parte dorința de a construi o echipă foarte tănără o face. Dar e bine și că Alexa&co au realizat necesitatea unor schimbări, precum tot Alexa&co au meritul să fi inisistat pentru Pedro Henrique, chiar și atunci când părea pierdut.

Să fie clar, transferurile făcute au funcționat mult mai bine ca în returul trecut. Dacă atunci, nou veniții aveau în medie 4.8 meciuri jucate din 15 posibile, acuma au 9 din tot atâtea partide. În vreme ce Eduardo și Stavric nu au putut confirma, au făcut-o cu brio Popescu, Cânu și Henrique, iar Rody și Lazăr mai au câte ceva de dovedit. Despre finețurile necesare pentru ajustarea lotului am scris în prima parte, dar per ansamblu evoluția e una pozitivă.

Cine sunt remarcații acestor etape? Cu un necesar de minim opt prezențe notate pentru a fi incluși, mai jos găsiți cele două podiumuri. Aș remarca faptul că între ele și foarte aproape de primii remarcați se află aproape toți mijlocașii echipei: Boldea, Popescu, Poparadu, Keita și Trandu. O reflecție a nivelului bun de joc arătat de toți acești jucători, cărora le-a lipsit fie constanța, fie sclipirea pentru a accede la vârful piramidei. Și aș mai spune că fundașii par ușor defavorizați de situația actuală, căci nefiind testați prea des, nu au ocazia să iasă în evidență, chiar dacă echipa primește puține goluri.

Oricum, dacă se menține nivelul jocului, nici n-o să mai avem remarcați negativi până la finalul sezonului!

REMARCAȚII

1. Pedro Henrique (12 meciuri) - 6,58

Vedeta acestui tur, golgheterul echipei, lăudat parcă la fel de des de propriul staff, precum de adversari, am tot scris despre importanța lui Henrique în succesul repurtat. Cheia în cazul lui va fi obținerea unui transfer definitiv, altfel pe cât de important s-a dovedit a fi, pe atât de mare o să fie gaura lăsată când pleacă.

2. Cristi Bărbuț (14 meciuri) - 6,08

Sincer, răsuflu ușurat să văd că Bărbuț evoluează la un nivel mult superior celui de anul trecut. Cu siguranță că este ajutat și de poziția nouă, care nu îi cere același aport defensiv, precum și de prezența unui coleg care atrage jucători în jurul său, în persoana lui Henrique. În aceste condiții, a reușit patru goluri și a mai contribuit cu o mână de pase de gol, ceea ce îl face statistic mai important decât brazilianul alături de care evoluează, însă nu are avantajul de a fi nou, de a fi schimbat la față jocul echipei - aparent - de unul singur. Personal cred că într-adevăr este la fel de important ca Henrique pentru succesul nostru ofensiv, iar dacă ar fi ceva mai eficient la finalizare, el ar fi golgheterul echipei. Interesant de văzut cum se va readapta în flanc când situația o va cere, căci mi se pare puțin probabil să rămână al doilea vârf odată cu accederea în prima ligă.

3. Gabriel Cânu (13 meciuri) - 5,88

Podiumul este completat de unul din veteranii echipei și una din piesele de bază ale apărării noastre. În ciuda unor minusuri, precum evoluția din partida tur de la Reșița, impresia de ansamblu este deosebit de pozitivă, cea mai mare cauză de nemulțumire fiind probabil susceptibilitatea lui Cânu la cartonașe. Chiar dacă e un personaj oarecum controversat, nu cred că cineva se poate plânge de calitatea pe care a adus-o apărării, fiind mai constant decât colegul său din centru, Scutaru, și cu o poziționare defensivă remarcabilă.

CEILALȚI "REMARCAȚI"

1. George Neagu (14 meciuri) - 5,54

Poate părea ciudat ca Neagu să fie primul în această listă, dar de fapt este doar primul dintre cei care au adunat destule prezențe. Cu o asemenea notă, aproape că s-ar fi aflat printre jucătorii buni de anul trecut, iar chiar dacă în general a fost constant, l-am penalizat per ansamblu pentru o oarecare lipsă de disciplină, multe cartonașe, și puține contribuții utile în atac. Cumva tot pare să fie un plus față de opțiunile pe care le-am avut în trecut în flancul stâng, dar parcă e încă loc de mai bine ofensiv, mai ales că majoritatea timpului o petrecem în jumătatea adversă, în fața unui careu supraaglomerat.

2. Claudiu Belu (13 meciuri) - 5,59

Nu știu dacă Belu a progresat sau nu față de anul trecut. Tactic mi se pare la fel de puțin orientat, nivelul de concentrare nu îl ajută prea mult, iar în ciuda multor urcări în atac, nu reușește să dea pasa decisivă. E drept că a marcat de trei ori, la capătul a două libere și dintr-un penalty, însă a și ratat o lovitură de pedeapsă care ne-a costat două puncte. E greu să știi la ce să te aștepți de la Belu, ceea ce nu e o recomandare foarte bună, în special pentru un fundaș. Dar la fel de just este că e înca foarte tânăr, și pentru 21 de ani are multă experiență. Va fi interesant de văzut cum conducerea îl va gestiona.

3. Cristian Scutaru (15 meciuri) - 5,69

Cu așa o medie, e greu de afirmat că cineva ar trebui să se afle pe această listă. Dar Scutaru plătește tribut inconstanței, ne-a costat calificarea în Cupa României, care nici nu e inclusă aici, și adevărul e că are o tendință înspre a face erori scumpe. În rest, face un cuplu bun împreună cu Cânu. Vom vedea dacă viitorul său va fi la Poli, în condițiile în care contractul în expiră la vară. Cred că are ceva de oferit echipei în acest moment și este unul din conducătorii din teren, ceea ce nu poate fi subestimat.

19 decembrie 2014

Rezumat "tur" 2014/2015: partea I-a

E un sentiment plăcut, să vezi că încrederea pe care ţi-o pui într-un sezon anume se dovedeşte întemeiată. Am scris dinainte să înceapă campionatul că Poli arată bine şi am tremuat în convingerea noastră doar în urma înfrângerii de la Reşiţa, care a arătat rău de la un capăt la celălalt. Lucrurile s-au întors apoi şi am petrecut zece etape excelente, chiar dacă nu perfecte, în care nivelul de dominare de care am dat dovadă că suntem capabili a fost delicios. Ajunge să contrastăm această echipă cu cea care a promovat în prima ligă acuma doi ani ca să ne dăm seama ce progres consistent am făcut, ca atitudine şi ca abordare.

Faptul că nu suntem infailibili şi cheia victoriei stă uneori în inspiraţia unuia sau a altuia face parte din mersul normal al lucrurilor. Dispunem de un buget limitat, în a cărui constrângeri trebuie să ne putem învârti. Succesul acestui tur lasă impresia că stă în ghetele lui Pedro Henrique, care a adus o schimbare la faţă a jocului ofensiv, capacitându-şi colegii şi descâlcind apărările adverse cu destulă uşurinţă. Dublat de o defensivă matură şi preponderent precisă, obţinem un total care ne-a adus avantajul de şapte puncte peste urmăritoarele noastre la pauza de iarnă.

Faţă de alţi ani, este puţin mai greu să evaluăm cele mai bune jocuri în baza notelor acordate, dat fiind că multe partide s-au desfăşurat dincolo de raza noastră vizuală. Uitându-ne la ce am notat, podiumul celor mai bune meciuri constă din:
  1. Poli - FC Olt (6,19)
  2. Poli - Satu Mare (6,05)
  3. Poli - Metalul Reşiţa (6,00)
Toate aceste partide s-au încheiat cu knock-out-uri de 3:0, şi probabil că înaintea lor s-ar afla partida de la Câmpina, momentul de turnură al acestui tur extins de campionat.

Dezamăgirile le ştim şi fără să le fi văzut.
  1. Râmnicu Vâlcea - Poli
  2. Metalul Reşiţa - Poli (5,23)
  3. Poli - Râmnicu Vâlcea (5,45)
E interesant că în toate aceste partide, Poli a jucat slab în mod consecvent. Lipsită de idei, incapabilă să-şi creeze ocazii, cred că în afara de bară lui Henrique, ratarea lui Keita (vs Reşiţa) şi imprecizia lui Popescu (vs Vâlcea acasă) nici nu am avut alte mari şanse de a marca. Greşelile individuale ne-au costat două înfrângeri, deci cumva am impresia că cele două feţe ale jocului nostru se întăresc reciproc. Ceea ce le leagă, adică mijlocul, este cheia, creând distanţa între atacurile adverse şi apărarea noastră, respectiv controlând jocul pe faza de construcţie cu minim de erori. Şi când mijlocul n-a mers, nimic n-a mers, în special defensiv.

Ironia sorţii face că am fost personal prezent la două din eşecurile turului, dar n-am prins la faţa locului niciuna dintre victorii. Asta să fie însă cea mai mare suferinţă şi voi fi mai mult decât mulţumit.

Despre mişcările de trupe am scris deja câteva cuvinte acuma o săptămână. Revin însă la vorbele dinaintea debutului de sezon:
Testul decisiv îl va da atacul, suspectat că nu are capacitatea de a marca pe atât de des precum ne-am dori, însă cred că mai important este să avem o echipă care poata marca și cu a doua linie.
Aşa a şi fost, nu? Pe de-o parte, încrederea şi relaxarea oferite de calitatea lui Pedro Henrique, golgheterul echipei, pe de altă parte faptul că am avut zece marcatori diferiţi. Rămân o uşoară descoperire pe flancul drept, problema certă a suspendărilor pentru Cânu şi Neagu, şi necesitatea unei rezerve utile pentru Henrique care să ne dea de gândit. Dacă în apărare avem opţiuni din cadrul juniorimii, care ar putea profita de situaţia favorabila din clasament pentru a debuta în etapele rămase, trebuie să menţinem un grad de preacuţie şi să nu ne compromitem puterea grupului.

Şi ca să închei cu alt citat:
Diferența o vor face execuția tehnică și înțelepciunea antrenorului. Și acesta din urmă are, vorba vine, ceva de dovedit.
Cred că putem spune că antrenorul e pe drumul cel bun. Dar drumul, conform clişeului, e lung.

13 decembrie 2014

Rezultate sondaj 09.12.2014

Mi se pare interesante rezultatele acestui ultim sondaj. Majoritatea consideră mijlocul drept cel mai vulnerabil compartiment al echipei, în condiţiile în care avem o serie de jucători în linia mediană care au avut evoluţii destul de bune în acest an: Poparadu, Popescu, Trandu, Keita, Boldea,  plus accidentaţii O. Petre şi Lazăr. Poate că problema aici este faptul că niciunul dintre aceştia nu e jucător veritabil de flanc. Sau poate că suntem în căutarea unui coordonator de joc, omul cu pasa finală, dacă mai există aşa ceva. Culmea face că cei care n-au avut probleme medicale, au adunat minim zece prezenţe din maxim cincisprezece.

Eu aş fi puţin îngrijorat pentru atacul nostru, unde nu avem alternative de nivel apropiat pentru Henrique şi unde ar trebui să gândim pe termen lung, căci riscăm să intrăm în Liga 1 fără atacant.

Per ansamblu, echipa e echilibrată şi asta a fost vizibil, căci am avut destui suspendaţi, am avut accidentaţi, dar s-au găsit soluţii - Bocşan, Bălace, Morariju plus jucătorii în rotaţie la mijloc au evoluat destul de bine când a fost nevoie de ei.

Probabil că aceste trei luni le-au oferit lui Alexa şi lui Tim şansa să se clarifice în privinţa lotului destul de larg al echipei. Avem nişte tineri care îşi aşteaptă şansele, şi mă gândesc la Dragomir, Bocşan, Todorov, Balaure, Niţă, Fridrich sau Motreanu în prima fază, care au nevoie de loc pe bancă pentru a avea şansa de a începe să joace meciuri oficiale pentru Poli.

Am speranţa că lucrurile vor merge înspre bine peste iarnă, fără scandaluri şi fără remanieri de lot. Nu avem nevoie de mai mult de trei jucători şi pentru fiecare jucător care vine, trebuie să existe un jucător care pleacă. Să vedem, să vedem.

Următorul sondaj îl lăsăm pe anul viitor, să se adune nişte teme de discuţie.

Compartimentul în care avem nevoie de întăriri?

Apărare - 1 vot (8%)
Mijloc - 8 voturi (66%)
Atac - 1 vot (8%)
Nu avem nevoie - 2 voturi (16%)

Total voturi: 12

9 decembrie 2014

Amical: ACS Poli - Ripensia 3:2 (2:0)

Poli a învins în amicalul disputat astăzi, Alexa titularizând mai mulţi jucători tineri printre rezervele cu care suntem mai familiarizaţi. Nanu a înscris de două ori înainte de pauză, Ripensia a egalat în al doilea mitan înainte ca Bocşan să marcheze golul victoriei pe final.

Au intrat pe parcurs şi o serie de fotbalişti aflaţi în probe, dintre care niciunul nu îmi este cunoscut în vreun fel sau altul. Mai interesant este că vom afla în următoarea săptămână care vor fi primele plecări de la club, şi îmi imaginez că mai toţi jucătorii non-juniori care au evoluat astăzi îşi fac gânduri în acest sens - poate şi Kneeshaw, care văd că n-a prins azi echipa. La fel se vor anunţa şi două-trei veniri, "peste media ligii secunde".

Până atunci va mai avea loc un meci de test, probabil vineri de la 11, pentru alte lămuriri.

Poli: Haidău – Bălace, Bocșan, Todorov, Morariju – Balaure, V. Dragomir, Ov. Petre, Nanu – Stavric, Niță.

Au mai intrat: Angelo Montenegro (italian / Botev Vratsa – Bulgaria) – Cristian Bădăuță (ex-Berceni, L4 Teleorman), Cosmin Bârnoi, Radu Oprea (Jimbolia), Silviu Măzăreanu (Vaslui), Răzvan Blănaru (Gloria Arad), Florin Popescu (Reghin), Ionuț Rus și Răzvan Rus

6 decembrie 2014

ACS Poli - Reșița 3:0 (0:0)

Am invocat în avancronică perioada friguroasă în care ne aflăm și bolile vremii s-au și năpustit asupra locuinței mele, astfel că am fost nevoit să urmăresc desfășurarea acestui frumos meci de acasă, cu urechea la radio și cu ochii pe site-urile de sport.

După cum anticipam, Metalul Reșița a fost prima echipă ce a venit pe „Dan Păltinișanu” să joace deschis, pentru a recupera diferența de 4 puncte față de echipa noastră. Astfel că primul sfert de oră i-a văzut la cârma jocului, când și-au și creat câteva ocazii bune de a deschide scorul, cu Buhăescu la finalizare, dar imprecizia acestuia ne-au salvat.

A fost însă doar acea perioadă caracteristică oaspeților care forțează o victorie, căci odată cu marea ocazie a lui Rody din minutul 16, balanța s-a înclinat în favoarea noastră. Capverdianul fusese lansat de Popescu și rămăsese singur cu portarul, dar a tras în plasa laterală. Tot în plasa laterală a tras și Henrique doar căteva minute mai târziu, după o acțiune personală în careu. De remarcat că este primul meci în care în atac au fost titularizați atât Henrique, cât și Duarte. Bărbuț a fost retras pe banda dreaptă unde în prima ligă s-a cam stins, dar astăzi a fost la fel de util ca în precedentele meciuri. La fel de interesant e și faptul că Alexa l-a ținut pe Keita pe bancă, preferându-l pe Trandu titular. Să fi fost vorba de o tactică anume sau de ceva probleme fizice, încă nu avem de unde să știm.

În continuare, ocaziile au alternat, atât șuturile lui Henrique, Boldea, Rody, Bărbuț sau Popescu, cât și ale lui Cristian sau Neagoe din tabăra reșițeană, nu au reușit să străpungă vreuna din porți. Consemnăm în minutul 39 o frumoasă cursă de 40 de metri a lui Popescu (care astăzi a părut să fie inima mijlocului), o lansare pentru Henrique, care din nou singur cu portarul șutează în acesta. Mingea sare la Bărbuț dar nici el nu nimerește ținta. O ultimă șansă de gol îi aparține lui Cânu care trimite cu capul pe lângă, în urma unei lovituri libere executată de Trandu.

Așadar, un 0-0 la pauză ce era mulțumitor, căci am reușit să nu luăm gol și să stopăm dominația reșițenilor. Odată cu trecerea timpului, probabil că și oaspeții s-ar fi împăcat cu ideea că un egal ar fi un rezultat bun și pentru ei. Dar n-a fost nici vorbă să fie așa, căci în doar 5 minute, Poli a și pecetluit soarta meciului și a unei frumoase vacanțe de iarnă. Mai întâi cornerul lui Bărbuț este recentrat de Henrique în fața porții de unde Scutaru trimite în poartă. Apoi Henrique sparge gheața ultimelor meciuri fără gol și marchează printr-un șut din careu, după o așezare a lui Bărbuț.

Din păcate, se pare că frustrarea reșițenilor a atins cote înalte, căci atacantul nostru brazilian este accidentat în minutul 62, și este înlocuit de Szekely, care reintră pe teren după o lungă perioadă. Apoi Ciucă vede roșu direct 10 minute mai târziu, după un fault asupra celuilalt atacant, Rody Duarte. Dar chiar înaintea acestei faze, oaspeții ar fi putut reintra în meci datorită unui penalty acordat pentru un henț al lui Cânu. Feher trage însă peste, astfel că nu ne rămânea decât să fim prudenți până la finalul meciului. Ceea ce am și făcut, căci în afară de faza penalty-ului am controlat jocul într-o manieră matură. Ca un bonus, a venit și golul lui Trandu din minutul 87, în urma unui șut surprinzător. Notăm și revenirea lui Petre pe teren, chiar dacă doar pentru ultimele 10 minute ale anului, precum şi eliminarea lui Neagu, ca urmare a celor două galbene primite - primul, greşeală personală, al doilea după o degajare slabă a lui Smaranda.

Având în vedere și scorul senzațional de la Tărlungeni, unde gazdele au înfrânt Fortuna Poiana Câmpina cu 5-4, după ce au fost conduse cu 1-3, reiese că avem un avans de 7 puncte, aproape cel mai bun atac, de departe cea mai bună apărare și că practic mai putem pierde promovarea doar pe mâna noastră. După cum am mai spus-o este foarte important să începem să ne pregătim pentru prima ligă, unde va fi mult mai greu.

Vom aborda subiectul mai pe larg în perioada ce urmează, când vom face și analiza acestei jumătăți de campionat. Până atunci, vă rugăm să răspundeți la sondajul ce îl găsiți în partea dreaptă a paginii referitor la compartimentul în care credeți că avem nevoie de întăriri. Din păcate vom depinde foarte mult de factorii externi echipei și anume problema finanțării. Vom vedea ce ne rezervă viitorul, dar acum să ne bucurăm că măcar din punct de vedere al clasamentului stăm foarte bine. Bravo Poli!

Poli: Smaranda (5,5) – Belu (5,5), Scutaru (6,5), Cânu (6), Neagu (5) – Bărbuț (6,5), Popescu (6,5), Trandu (6,5), Boldea (6) – Duarte (5,5) , Henrique (7)

Schimbări:

Szekely pentru Henrique (min 62)
Keita pentru Duarte (min 76)
Petre pentru Bărbuț (min 85)

P.S. Meciul integral îl puteţi viziona aici. Golurile la minutele 49, 53 şi  la 1h:29.

4 decembrie 2014

Avancronică: Poli - Reșița

Printr-o fericită coincidență, ultima etapă a anului programează un derby bănățean, ba chiar mai mult de atât, un derby bănățean între două dintre principalele candidate la promovare. Am avea o revanșă de luat după destul de dureroasa înfrângere de la Reșița din tur, dar, fără să fac apel la clișeul declarațiilor oficiale, aceasta cade pe locul doi.

Lucrurile sunt cam pe dos față de întâlnirea precedentă. Atunci noi eram echipa urmăritoare, iar înfrângerea ne făcea să ne punem serioase întrebări în privința promovării. A urmat însă o serie excelentă de 6 victorii consecutive și 9 meciuri fără înfrângere care ne-au adus la 4 puncte avans. Reșițenii sunt cei care acum trebuie să forțeze o victorie. Acesta ar fi un motiv pentru care spuneam că nu vom urmări revanșa, mai ales că deja cunoaștem pragmatismul lui Alexa ca antrenor. Pentru noi egalul e bun pentru că vom menține distanța față de adversarul direct, așa că mai mult cam sigur vom sta pe poziții și vom miza pe contraatacuri — arma noastră cea mai bună de doi ani încoace și acum cu atât mai mult, pentru că Reșița va fi prima echipă care va veni pe „Dan Păltinișanu” să atace. (Ca o remarcă interesantă, ultima echipă care ne-a pus probleme acasă, a fost tot o vecină din Banat, Caransebeșul)

Dar să nu fim naivi să credem că rosso-nerri vor tăbărî la poarta noastră din primul minut, lăsând apărarea larg deschisă pentru ca noi să profităm. Dimpotrivă, elevii lui Oprița vor fi prudenți, după cum reiese și din declarații. Nici pentru ei nu e un meci capital. Mai sunt destule etape, iar 4 puncte se pot recupera oricând, mai ales că ne mai așteaptă încă două întâlniri directe în play-off. Pentru reșițeni, mai important decât victoria, este să nu piardă, pentru că o diferență de 7 puncte e mult mai greu de recuperat, mai ales din punct de vedere psihologic.

Așadar, sunt toate premisele să avem parte de un meci în care va domni prudența, dar asta nu înseamnă neapărat că va fi și plictisitor. Chiar de nu-mi fac mari speranțe, mi-aș dori totuși să avem parte de un public ceva mai numeros, măcar ca cel de la meciul din tur, când a fost o atmosferă frumoasă. Dar, fiind perioada friguroasă, mai bine îmi amân așteptările pentru meciurile din play-off.

Ca o părere personală, chiar de ultimele 3 meciuri au fost mai puțin reușite, nu cred că suntem pe o pantă descendentă ca joc. Dimpotrivă, mi se pare că jocul a ajuns acum câteva meciuri la un punct maxim, după care s-a plafonat. Faptul că rezultatele s-au aranjat în așa fel, cu o serie bună și una mai puțin bună, mi se pare mai mult o întâmplare. De exemplu, rezultatele de la Pâncota (1-0), respectiv Caransebeș (0-0), ar fi putut fi invers, deși condițiile au fost asemănătoare, iar calitatea jocului cred că a fost cam la același nivel. În plus, e natural ca o serie foarte bună să se termine la un moment dat, mai ales acum la sfârșit de an, când s-a instalat frigul, oboseala, iar terenurile sunt tot mai proaste și echipele mai arțăgoase. În orice caz, pentru meciul de sâmbătă contează mai mult forma de moment, dar eu cred că nu vom pierde. Dacă vom câștiga, cu atât mai bine!

Și pentru că astăzi se serbează 93 de ani de la înființarea clubului de fotbal al Politehnicii din Timișoara, le urez tuturor poliștilor, indiferent de ceea ce simt ei în acest moment, să vibreze în violet, să-și amintească de momentele dragi alături de Poli și să nu-și piardă speranța că într-o zi vom regăsi cu toții ceea ce am pierdut. 93 de ani de tradiție nu au cum să moară, indiferent de interesele altora.

Hai Poli!
Google+