6 februarie 2019

Jurnal de cantonament: ziua 6


Eu am încheiat seara de ieri cu nervi, citind declarațiile ucrainienilor, care au criticat tot ce le-a ieșit în cale, de la teren, la duritate jocului nostru, la câte schimbări am făcut, la cum sunt toate echipele românești. Intenția, mă gândesc, era că doar, doar reușește lumea să ignore că un club care primește multe milioane din bani publici a fost aproape să nu bată codașa din L2. Și dacă primeam penalty-ul meritat pe final, nici n-o băteau.

În fine, să ne întoarcem la oile noastre. Cea mai semnificativă schimbare, de ieri pe azi, a avut în prim plan vremea: după zile bune de soare, noapte a adus vânt și ploaie. Dimineața umedă a schimbat planurile lui Răchită, iar antrenamentul a fost mutat în sala de forță.




A fost o ședință în care jucătorii au avut libertatea de a-și alege exercițiile. Ca de obicei, antrenorul a tras concluziile pe seama zilei de ieri, în special a meciului cu Dnipro, și a reiterat importanța priorităților inviduale. Nu este mereu plăcut, dar trebuie să gândim în perspectiva lunilor care vor urma, a luptei pe care o vom duce și să interiorizăm voința de a ne salva.


Grație câtorva ore de soare ostil, însoțit de un vânt puternic, am putut ieși pe teren pentru al doilea antrenament. A fost o sesiune în două părți, una cu joc șapte contra șapte, iar pe final echipa a lucrat fazele fixe - cauza celor două înfrângeri. Urmează, mâine, un alt meci amical, cu un adversar modificat, Okzhetpes Kokshetau luând locul celor de la Frederica. Clubul din Kazahstan a promovat în prima ligă la finalul sezonului trecut și se pregătește pentru debutul noului sezon. Se anunță ploaie.


Simt, cam de când am rezolvat problemele computeristice, că am intrat într-o rutină bine aranjată. Adică nu doar echipa, ci și eu alături de ei - cu prelucrarea pozelor și filmelor cam o oră, oră și ceva după fiecare sesiune de antrenament, mesele în funcție de programul zilei, cu două ore mai relaxate înainte de antrenamentul de după-amiază. Jurnalul, compus seara, este ultima piesă a zilei, și după ce îl termin mai e timp de puțină conversație cu stafful tehnic. Timpul trece nebănuit de repede, iar următorii nou-veniți vor veni, cel mai probabil, direct la Timișoara.

Rutina zilei a fost „afectată” de Dănuț Munteanu, care a împlinit 22 de ani. Seara l-am celebrat cu un tort tare dulce și un la mulți ani pe măsură. Să mai tot celebrăm împreună cu Munteanu și restul echipei!

Niciun comentariu :

Google+