3 februarie 2019

Jurnal de cantonament: ziua 3

Am așteptat cu ceva încrâncenare prima partidă din cantonamentul nostru turcesc. Adversarul, formația slovacă MSK Ruzomberok, era una foarte solidă, clasată pe locul patru în prima ligă. Valoric, fotbalul slovac, inclusiv campionatul lor intern, nu diferă mult față de cel românesc -  deși Slovacia este o țară considerabil mai mică.


Ne-am trezit mai devreme pentru un mic dejun la ora 8.30, care să ofere jucătorilor timp să-și ia energia și să poată alerga trei ore mai târziu. Meciul a fost pregătit la o ședință tactică - aceasta n-a urmărit atât adversarul, cât obiectivele noastre de la joc și maniera în care trebuia  să evoluăm. În prezentarea primului unsprezece, Răchită a trasat sarcini specifice fiecărui jucător, care au oferit o altă perspectivă asupra  partidei care a urmat. Concluzia a fost una elegantă: „Să nu credeți că antrenorul alege primul unsprezece, titularii se aleg singuri - în  funcție de prestația de la antrenamente și atitudinea dintre ele.”


Vremea, la ora meciului, era perfectă pentru fotbal. Gazonul se prezenta în condiții decente, deși este același pe care Poli își efectuează antrenamentele. Adversarii au venit cu destul de mult alai, însă pe parcursul partidei au efectuat doar câteva schimbări. Cu mai mulți jucători tineri și aparent firavi în echipă, eram curios să văd în ce stă forța lor de joc.


Alb-violeții au abordat partida cu nou-veniții titulari. Astfel, primul unsprezece a fost:

Avram - Motreanu, Paramatti, Bilia, Olteanu - Munteanu, Oprea - Golda, Rogoveanu, Bîrnoi - Drăghici

Au mai intrat Began, Ghidurea, Codrea, Pop, Stere și Românu. Au ieșit Avram, Motreanu, Bîrnoi, Oprea, Golda și Rogoveanu.


Așezați în obișnuitul 4-2-3-1, băieții antrenați de Răchită au început mai tare, cu Bîrnoi neobișnuit de activ pe faza defensivă. În scurt timp, însă, slovacii au pus control pe joc și au arătat ca echipa mai puternică. Chiar dacă păreau firavi, jucătorii lui Ruzomberok au stat bine pe picioare și s-au găsit cu ușurință pe teren. Noi am fost destul de compacți în apărare, însă am avut și câteva momente de slăbiciuni în lanț, așa cum s-a întâmplat și la faza golului marcat înainte de pauză. Șutul a fost unul foarte puternic, iar Avram nu a reușit să intervină. Pe lângă gol, adversarii au mai avut două ocazii bune în prima parte, inclusiv o bară, iar în a doua au repetat figura: bară și două mingi care l-au țintit pe Began. Poli a ajuns mai rar în ultima treime, nereușind să țină destul de minge, respectiv să facă tranziția suficient de rapid pentru a surprinde. Cele două șuturi de la distanță din prima repriză - semnate de Munteanu și de Bîrnoi, însă fără forță - și-au găsit și ele corespondete în partea secundă - de această dată prin Olteanu și Pop. Șansa egalării a avut-o Stere, care a tras bine din marginea careului, în diagonală, dar a lovit bara.

Mă feresc să fac comparații între ce am făcut astăzi și cum arăta echipa în decembrie. Nici n-ai cum, adversarul a fost de alt calibru, categoria meciului una diferită, miza asemeni. O impresie pozitivă a lăsat fundașul italian, Paramatti, care a jucat cu siguranță și a stat bine în teren. S-ar putea să fie una din piesele de care aveam nevoie în centrul apărării. În ceea ce privește portarii, nu mă declar încă edificat. Trebuie să găsim un plus ofensiv în flancuri, să avem forța și convingerea că putem înscrie nu doar când cade golul, ci și când avem nevoie.

După meci, jucătorii s-au retras pentru odihnă, urmată de două ore de refacere la bazin și saună. Între timp, pe terenul de tenis al complexului, cu două rachete care aveau o geometrie...bolnăvicioasă, s-a găsit timp pentru un set între fostul antrenor și actualul antrenor al echipei, Nanu și Răchită. Rezultatul va rămâne un mister, însă jocul a fost spectaculos, inclusiv pentru un cuplu de turiști, care s-a aciuit lângă gard. Eu, admit, am fost înfrânt crunt de doctorul echipei, deci m-am retras să mă autoflagelez în de-ale Wi-Fi-ului.

Suferințele mele au continuat în restul după-amiezii și a serii, cât am încercat să-mi reinventez laptopul. Dar cum din Tănase nu faci Dembele, așa nu faci nici dintr-un laptop care știe că și-a trăit zilele bune, unul amabil și amiabil. Mâine așteptăm un jucător nou, deci stau cu sufletul la gură.

2 comentarii :

Anonim spunea...

Sa vorbit de jucători care sa completeze lotul. Deocamdată doar unul singur. Mai e nevoie de minim 5!Timpul trece...... Ce se întâmplă cu Harut? Jucător de națională de tineret.

Dusan Bugarschi spunea...

Am urmărit azi meciul ACS POLI Dinamo 2_0.25000 de spectatori! Timișoara a fost pe lângă echipă Nu a migrat nici spre asu nici spre Ripensia Trebuie ca dl Birlica și staful tehnic sa găsească urgent soluții pt a crea o echipă capabila sa readucă Timișoara în prima liga.

Google+