19 octombrie 2018

Avancronică: Poli Timişoara - Politehnica Timişoara

Am revenit la disputa violetă, după un an de la prima întâlnire oficială (sau de orice fel), acel 1-0 din Cupa României. Dată fiind atmosfera de la noi şi harababura cu schimbarea-neschimbarea antrenorului, n-avem cum să intrăm favoriţi în acest joc. Statistica sub Nanu este feroce: nouă meciuri, un punct, patru marcate, optsprezece primite. Arată mai bine dacă ne uităm doar la primele şaizeci de minute, dar mă tem că regulile jocului nu vor fi adaptate pentru necesităţile noastre. În mod normal, urmează un meci al orgoliilor. Vom vedea cum arată pe teren.


Politehnica Timişoara

Alb-violeţii de pe Dan Păltinişanu (cum se mai schimbă astea) au un lot care pare să fi găsit echilibrul între experienţă şi tinereţe. Punctul forte este organizarea defensivă, cu o apărare experimentată, asupra căreia antrenorul Petruescu şi-a pus amprenta. Se simte, însă, că de la mijloc în sus echipa duce lipsă de acel plus de calitate pe care îl aveau în sezonul trecut prin jucători precum Sorescu sau Predescu.

În rest, toate bune şi destulă liniştite la Politehnica, care au adunat un număr generos şi tonifiant de puncte după un început greoi de campionat. Victoriile, mai puţin cea de la Brăila, au fost la limită, dovadă a faptului că ajută să nu iei de la două în sus meci de meci. Înfrângerea de etapa trecută, în faţa Ripensiei, nu a căzut taman bine, mai ales că galben-roşii o tot luaseră pe coajă în disputele directe cu Politehnica, deşi aproape toate partidele au fost de la egal la egal. Atunci când te aperi bine, lucrurile mici fac diferenţa.

Este de aşteptat ca echipa să fie şi mai montată pentru disputa de sâmbătă, atât ca să nu ajungă în dizgraţioasa poziţie de a fi pierdut cu ambele `rivale` timişorene, cât şi ca să reflecte pe teren o parte din convingerile suporterilor faţă de Poli. Implicit există şi o presiune asupra echipei, să nu cumva să eşueze în acest meci al disjuncţiei alb-violete.

Poli Timișoara

Treaba la noi rămâne critică. După tevatura demiterii-reconfirmării lui Nanu, clubul pare să fi ratat o jumătate de şansă de a-şi apropia suporterii, mulţi dintre ei detractori atât ai antrenorului, cât şi al lipsei de coerenţă din deciziile conducerii. Situaţia Nanu a fost dublată de o mică dispută asupra preţului biletelor la acest meci, anunţate iniţial la nivelul de 25 RON pentru acces general, ca apoi să fie schimbate la 15 RON. Pentru club este imperativ să înceapă să arate consecvenţă şi în altceva în afară de eşecurile de pe teren.

Până la urmă, fotbalul nu e concurs de frumusețe. Dacă ai rezultate, lumea este dispusă să mai uite sau să mai ignore din neajunsuri. O victorie în această partidă, un meci care are și destule conotații extra-fotbalistice, ar face ca toată tevatura acestei săptămâni să lase locul unui alt fel de sentiment.

Drumul către victorie este lung. Alb-violeții pot alcătui un unsprezece rezonabil, însă sunt lipsiți de singurul om de experiență din atac, Drăghici. Acesta a fost criticat aspru, nu atât pentru incidentul de nuntă, cât pentru exemplul pe care îl dă mai tinerilor jucători. Nu că n-ar fi destule alte surse de exemple negative în club, dar revenim la o observație mai veche, că echipei îi lipsește mult și un jucător experimentat care să vrea să fie lider, să vorbească și să fie ascultat. Altfel, Velcotă a fost exclus din lot, Bocșan absentează în continuare, iar Rudolf a suferit o ruptură de ligamente încrucișate, deci va absenta mult timp.

Nanu revine la temele cu care ne-a obișnuit și explică situația postului - dacă cineva l-ar dori, nu se întorcea. Pentru club, singura speranță de a deveni atractiv este să arate capacitatea de a-și plăti jucătorii și angajații la timp până ce vine pauza de iarnă și/sau să urce în clasament. Atmosfera este apăsătoare, carențele de lot multiple, deci partea din urmă va fi dificilă - dar fără măcar zece puncte până la finalul anului, salvarea de la retrogradare va deveni o sarcină extremă.
„După meciul de la Petroşani am anunţat preşedintele că renunţ. 60 de minute nu sunt probleme. Apoi se fac greşeli individuale, dai cu mâna în minge în careu… Am spus să se găsească alt antrenor. Opt jocuri în care 60 de minute nu ne domină adversarul, după această perioadă se schimbă. Dacă era lapte şi miere aici era bătaie pe acest scaun. Sunt foarte mulţi copii în teren, se simte lipsa de experienţă, nu de valoare, de încredere. Ne lipsesc acei jucători de mijlocul terenului cu experienţă, care să creeze o stabilitate în teren… M-a convins domnul primar, preşedintele şi unii suporteri să rămân… s-a vorbit cu antrenori şi toată lumea refuză. Sunt antrenori care dacă vor acest post au scaunul, pentru că primul vinovat e antrenorul…”
Cronica ultimei întâlniri: 

Fluierul de final a consfiinţat rezultatul stabilit de Abrew, la capătul unui joc mai banal decât era de aşteptat. Cumva asta e, pasiunea unora e banalitatea altora.

https://www.cronicavioleta.ro/2017/10/cr-asu-politehnica-poli-01-00.html

Niciun comentariu :

Google+