25 octombrie 2009

CFR Cluj - Poli 0:0

Lucrurile continuă în nota obișnuită, Sabău încercând să obțină minimul necesar din fiecare partidă, indiferent de mijloacele utilizate. A fost o partidă mai neobișnuită în sensul că arbitrajul a tins înspre alb-violeți, dar la fel trebuie menționată ostalitatea publicului clujean, care a decăzut într-acolo că o petardă a explodat la picioarele lui Bonfim. Destul de jenant și trist.

După o primă repriză absolut stearpă, CFR a ieșit mult mai decisă de la cabine și a dominat practic întreg mitanul secund, deși din minutul 70 au evoluat în doar zece oameni. Pantilimon a fost obligat să intervină în mai multe rânduri, în general la șuturi de la distanță (Mureșan, Culio), dar parada pe care a avut-o la finalizarea lui Alacantra a fost de o frumusețe sublimă! De cealaltă parte, alb-violeții au jucat mereu la egal, iar cea mai mare ocazie de gol a fost ratată de Bucur, care nu a putut finaliza o centrare ideală a lui Arm. Karamyan.

Dincolo de atitudinea ultra defensivă, care cu certitudine nemulțumește multă lume, însă aduce rezultatele dorite, problema azi a fost aceeași ca în ultimele meciuri în care s-a abordat această tactică: Bucur e singur în atac și nu are un băiat solid, precum Magera, să-l susțină. Pe partea defensivă nu se pot face multe reproșuri, deși fundașii centrali au avut câteva scăpări, însă ofensiv, Poli aproape că n-a contat. Chiacu a fost de o absență curtean-ească, iar atunci când alb-violeții trebuiau să preia inițiativă, după eliminarea lui Traore, Sabău s-a trezit cu Vrsici la mijloc, care n-a avut absolut nicio contribuție, exceptând un șut pe lângă.

De lăudat spiritul de luptă al lui Artiom Karamyan, precum și prestația harnică a lui Bonfim, dar e clar că nu este suficient. Tot stau și mă întreb dacă Sabău nu vede că Poli are nevoie de cineva ca Magera lângă Bucur, iar cehul e poate cel mai potrivit, fiindcă nu se jenează să coboare până adânc în propria jumătate. Până una alta, asta e, să vedem ce va fi la meciul de cupă.

Poli: Pantilimon (7) - Mera (6), Nibombe (6), Scutaru (6) - Bonfim (6,5), Alexa (6), Bourceanu (5,5), Art. Karamyan (6,5) - Chiacu (5), Bucur (5,5), Arm. Karamyan (6)

Schimbări:

Vrsici (5) pentru Alexa (min 70)
Parks pentru Bucur (min 82)

Nevoie de ajutor

Mă tot bate gândul de ceva vreme să caut ajutoare pentru a face acest blog un pachet complet. Precum se poate remarca, dincolo de cronicile de meci, nu prea am timp (și, mai ales, ardoarea) de a oferi mai multe, ceea ce mi se pare suficient pentru a pune de-o arhivă, dar nu atât pentru a crea un mediu propice în care să se cultiveze dragostea de Poli.

Astfel, declar că sunt în căutarea unor voluntari colaboratori care împărtășesc senzația că au ceva de oferit acestui mic univers alb-violet. În primul rând spun că trebuie să fie cineva care, în general, împărtășește starea de spirit ce domină acest blog, ceea ce nu impune însă restricții dincolo de o conduită adecvată. Evident, o exprimare corectă a gândurilor este cât se poate de importantă, dar nici eu nu mă obosesc prea mult să recitesc ceea ce scriu, cuprins fiind de o oarecare blazare post-creativă.

Dacă ar fi să pun o denumire și un număr la ce anume caut, atunci caut după cum urmează:

- o persoană care să poate merge la meciurile de acasă de la Poli II și să scrie cronici de meci

- o persoană care să analizeze critic știrile despre club

- o persoană care să scrie cronici/știri scurte pe partea de engleză a blogului

- o persoană care să scrie niște editorile săptămânale despre Poli

- o persoană care să corecteze scăpările textuale

- o persoană care să scroe cronici ce prefațează meciurile (mai importante)

Nu-mi fac speranțe să găsesc atâția fani dispuși să-și sacrifice timpul pe aici, dar oricine este curios, poate să mă contacteze la fcpolifan@yahoo.com. Oricum, această listă e de fapt o exagerare a ceea ce îmi doresc, dar am zis să acoper mai multe aspecte, pentru a evidenția cam care ar putea fi responsabilitiățile.

Cel mai important este să existe plăcere în a contribui la ceea ce este Poli.

Vă mulțumesc!

23 octombrie 2009

Becicherecu Mic - Poli II 1:2 (1:0)

Goluri Chițu și Popa.

Poli II: Cobliș - Dăruială, Gavriluță, Luchin, Latovlevici - Matei, Ganea, Zaluschi, Chițu - Rusici, Nicula

Schimbări:

Popovici pentru Zaluschi (min 39)
Dudaș pentru Nicula (min 67)
Popa pentru Rusici (min 73)
Dobriceanu pentru Popovici (min 89)

Poli - Anderlecht 0:0

Se întâmplă ce se întâmplă și lucrurile par să meargă din rău în mai rău. Stadionul la fel de gol, fotbalul cam la fel de indecis, iar apoi comentariile de toată jena din partea semizeului Karamyan nu fac decât să accentueze această senzație.

Până la urmă, Poli a obținut un punct cu Anderlecht și asta nu e chiar groaznic. E clar că se putea mai mult, că echipa trebuia să joace mai bine, aș spune chiar cu mai mult curaj dacă nu m-aș gândi imediat la falimentul curajos cu Dinamo Zagreb. Oricum, Sabău fie caută mereu să-și surprindă adversarii prin abordări pregătite minuțios la antrenamente, fie pur și simplu schimbă tactica în meciurile de Europa League ca să facă experimente bizare. Eu sunt satisfăcut de faptul că o apărare clădită pe trioul Scutaru, Nibombe, Mera nu a fost nimicită de oaspeții de joi - ceea ce mă și face să mă întreb dacă nu cumva oaspeții în cauză nu au fost tocmai grozavi. E doar un excurs logic, atât.

Nu știu dacă ar trebui să vorbim sau nu despre calificare. Adică, e o posibilitate, dar nu pare momentan că am avea forța să o obținem, în condițiile în care trebuie să ducem o luptă atât de aprigă pe trei fronturi - mai ales în următoarele două săptămâni. Voi fi pesimist și voi spun care cred eu că ar trebui să fie obiectivul acestei campanii europene: să adunăm cât mai multe puncte pentru coeficientul echipei. Ca să urcăm în urna a treia ar fi nevoie de măcar cinci puncte (trei victorii, practic), dar trebuie privit în perspectivă.
Da, numai o calificare ne-ar ajuta cu adevărat și în privința acestei chestiuni, însă eu m-aș declara mulțumit și cu măcar o victorie.

Poli: Pantilimon - Mera, Nibombe, Scutaru - Bonfim, Alexa, Bourceanu, Art. Karamyan - Goga, Bucur, Arm. Karamian

Schimbări:

Curtean pentru Arm. Karamyan (min 75)
Parks pentru Bucur (min 76)
Magera pentru Alexa (min 81)

21 octombrie 2009

19 octombrie 2009

Mici deranjuri

Iancu menționa, în mod corect, că Sabău are marea responsabilitate de a gestiona jucătorii pe care îi are la-ndemână (în special în vederea meciurilor grele care urmează, dar e o afirmație general valabilă).

Am văzut deja sâmbătă că, în urma eșecului cauzat de forțarea titularilor de drept în meciul cu Astra, în primul unsprezece și-au găsit locul mai mulți jucători obișnuiți cu banca de rezerve. Dintre aceștia, Magera și Chiacu au jucat foarte bine, Vrsici s-a prezentat decent, în timp ce Maxim a fost dezamăgitor. O primă întrebare care se pune este cum îi va ajuta prestația cu Ceahlăul pe acești jucători, și mă gândesc în special la Magera. Acesta, la fel ca și Chițu sau Vrsici, a evoluat bine și în meciul de cupă, iar mai mult, cehul a marcat golul victoriei în prima partidă a sezonului. Totuși, de la acea primă reușită, Magera de abia dacă a adunat destule minute cât să pună de încă un meci - la fel, Chițu nici măcar rezervă nu a ajuns, iar Vrsici e încă într-un proces de revenire. Mi s-a părut oricum misterioasă disparția lui Magera din echipă, atât pe finalul sezonului trecut, cât și acuma, căci acesta a fost unul din jucătorii care au contribuit mult la succesul repurtat în 2008/2009. Mai mult, deși cred că am mai spus-o, s-a dovedit în repetate rânduri că Lukas e cel mai bun pasator al echipei și participă în toate fazele de joc, de la apărare la finalizare. Așadar, întrebarea vine, de ce a fost marginalizat, căci nu e ca și cum ar fi mai inconstat decât, să zicem, Curtean (deși nu constanța e problema la acesta din urmă)?

Ceea ce mă conduce la următoarea problemă: rigiditatea lui Sabău. Deși pare să facă progrese, s-a văzut clar în partidele din acest debut de sezon că Sabău nu are suficientă încredere în echipă ca să alterneze jucătorii. Nu e nevoia ca toată echipa să fie schimbată, ci ajunge să se efectueze niște implanturi, ca sâmbătă. Mă minunam însă uitându-mă la cei prezenți pe banca de rezerve. Probabil din teamă, mai mulți titulari au fost ținuți aproape, pentru a fi introduși la nevoie, iar impactul pe care l-au produs Artiom și Alexa când au intrat, a arătat că, dacă ar fi fost nevoie, într-adevăr erau o soluție. Dar ca să revin la ideea gestionării, Sabău are la dispoziție, pe lângă jucătorii care au jucat deja sezonul acesta în Liga 1, măcar doi sau trei jucători care o freacă la echipa secundă, fără absolut nicio perspectivă. Mă întreb de ce stă Stancu pe bancă, de ce intră Maxim titular, când amândoi nu au nicio perspectivă la club. Cel puțin la fel de bine puteau să joace Chițu, Sandu sau chiar Zaluschi, dacă nu titulari, atunci măcar rezerve.

Insist pe acest aspect tocmai fiindcă echipa secundă este într-o derivă totală, lipsită de orice spirit de luptă și, în final, speranță, iar acești jucători nu pot decât să fie groaznic de frustrați de faptul că au sfârșit unde au sfârșit după un an de debut solid în Liga 1 (evident, cu referire la Chițu și Sandu). Promovarea lui Zaluschi mi s-ar fi părut utilă în ideea de a promova un jucător din noua generație, căci în mod cert această generație, și așa puțin impresionantă, duce lipsă de ambiție.

Nu știu dacă Sabău vrea să-și asume acest rol, respectiv această viziune în perspectivă, fiind conștient de faptul că antrenorii nu au prea rezistat la Poli mai mult de un de zile. Prezența sa meci de meci la Poli II ar da speranța, dacă nu am vedea că acest lucru nu a ajutat pe niciun jucător. Cert e că mizând pe experiență, Sabău speră să reducă la minim riscurile în campioant, iar până acuma o face destul de bine - dar nu grozav. Direcția pare însă a fi corectă.

17 octombrie 2009

Poli - Ceahlăul 6:0 (2:0)

Ce seară rece pentru așa o partidă caldă, pentru o victorie generoasă cum tot așteptam de la revenirea în prima ligă. Alb-violeții și-au surclasat adversarii neexperimentați și i-au dominat copios în repriza secundă, când au înscris de patru ori, dar puteau s-o mai facă în măcar alte trei rânduri.

Nu trecuseră decât pe la treizeci de secunde când Magera a primit o minge respinsă de la adversari, l-a văzut pe Lipitor avansat, și a trimis, de la distanță, un lob lejer pentru a deschide scorul! Goga putea să mărească avantajul de pe tabelă la doar un minut, însă i-a oferit această ocazie lui Chiacu două minute mai târziu, mijlocașul dreapta fiind găsit perfect de Magera, iar fostul internațional de tineret n-a ratat. Partida s-a liniștit brusc după aceste două reușite, precum ar fi fost de așteptat, iar oaspeții au urcat destul de sus în terenul nostru - cu reușite minime, însă. Goga s-a mai jucat cu niște șanse de gol, înainte ca Hristu sa trimită un șut lobat care a poposit pe bară.
Magera a tranșat definitiv partida în debutul reprizei secunde, fiind la locul potrivit după un corner executat de Artiom Karamyan, mingea deviată ajungând în picioarele cehului și acesta și-a trecut în cont dubla. Karamyan, folosit mijlocaș dreapta până la introducerea lui Stancu, a mai pus o minge pe cap lui Vrsici, doar câteva minute mai târziu, însă mingea a trecut pe lângă. Au urmat două ratări ale lui Magera, care a scăpat în ambele rânduri singur cu portarul, dar întâi a fost ajuns de un adversar, iar apoi șutul său a fost deviat de Lipitor în bară. După ce o minge bâlbâită a sfârșit în bara lui Pantilimon, Poli a trecut la fapte și a marcat trei goluri în ultimele zece minute. Primele două și le-a trecut în cont Goga, care, de drept vorbind, fusese printre cei mai slabi jucători astăzi; întâi, a fost lansat excelent central-dreapta și a trimis pe lângă portar, care ieșise în întâmpinare, iar un minut mai târziu, Alexa l-a lansat perfect pe Bonfim cu pasă lungă, acesta a centrat în fața porții și Goga a fost la locul potrivit. Același Goga a trimis o centrare pentru Stancu, însă mijlocașul nostru n-a ajuns cum ar fi vrut la minge și aceasta a ocolit poarta adversă. În final, set a făcut Chiacu, la capătul unei pase de toată frumusețea a lui Magera și a unei finalizări pe măsură.

Culmea face ca această victorie frumoasă să fi fost urmărită de doar puțin peste o mie de spectatori, la locul faptei. Tind totuși să cred că trebuie să avem grijă în continuare, dacă e să învățăm ceva din eșecul Rapidului de astăzi. În ceea ce ne privește jucătorii, trebuie elogiat în primul rând Magera, care a fost ignorat, zic eu, pe nedrept destul de multă vreme. Nu avem un pasator mai bun ca el în echipă. Chiacu s-a prezentat și el foarte bine, fiind mai dotat tehnic decât Stancu și, în orice caz, mai determinat să-și arate valoarea. Numai Bonfim l-a depășit în ceea ce privește efortul depus. Impactul instant pe care l-a făcut Karamyan pe stânga m-a făcut să mă întreb de ce facem compromisuri stupide, în loc să punem și noi de-un fundaș stânga care să-i permită armeanului să joace acolo unde-o face mai bine? Din păcate, cel pe care l-a înlocuit a fost sub orice critică, situația lui Curtean fiind, până la urmă, una pe care nu mi-o pot explica. Nici Maxim, Bourceanu, Scutaru sau Goga nu mi-au plăcut prea mult, ultimul reușind totuși să se salveze printr-un final de aur.

Am de gând să mă mai plâng puțin zilele astea, dar nu acuma, căci nu este momentul. Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Maxim (5), Nibombe (6), Scutaru (5,5), Bonfim (6) - Curtean (5), Vrsici (6), Bourceanu (5,5), Chiacu (7) - Goga (6,5), Magera (8)

Schimbări:

Art. Karamyan (6,5) pentru Curtean (min 45)
Alexa (6,5) pentru Bourceanu (min 60)
Stancu (5,5) pentru Maxim (min 64)

16 octombrie 2009

Poli II - ACU Arad 0:0

Oare cât mai continuă această farsă?

Poli II: Cobliș - Dăruială, Gavriluță, Luchin, Latovlevici - Dudaș, Matei, Ganea, Sandu - Popovici, Popa

Schimbări:

Chițu pentru Sandu (min 46)
Raicu pentru Popovici (min 65)
Nicula pentru Popa (min 72)

Poll: Sunteti de acord?

Vizavi de planul, zic eu, discutabil, de a elimina componenta financiară din bilete și a obține o autonomie absolut artificială a clubului, vă puteți da cu părerea.

Grija mea principală este că se ignoră, din nou, efortul necesar bunei creșteri a unui club, ceea ce pe termen lung nu poate fi de bun augur. În plus, oferă mai multă libertate celor din conducere să facă ce le taie capul - ceea ce, precum am observat în repetate rânduri, nu este mereu indicat.

Nu văd normalitatea în această operațiune, precum nu mi se pare absolut normal ca un club de fotbal, care funcționează, după spusele patronului, ca să facă profit, să fie susținut în proporție de 30% din banii contribuabililor.

Oricum ar fi, sunt convins că problema financiară nu este unica problemă în ceea ce privește atitudinea multor oameni față de venirea la stadion. Problema de fond este că Politehnica nu are atâția suporteri precum ne-am dori, iar printr-o simplă reducere a prețurilor (chiar dacă aceasta în sine se impunea oricum), nu se reușește eliminarea prostului gust acumulat în suflet după ultimele peripeții ale conducerii. Aș zice, într-un stil parademagogic, că e o chestiune de mentalitate și de atitudine.

Poll: Sunteti de acord?

14 octombrie 2009

Internaționali alb-violeți

Gol și pasă de gol pentru Bucur în România - Feroe 3:1. Panti integralist.

Artiom integralist, Arman a intrat pe parcurs, în Turcia - Armenia 2:0.

Totodată, Supici integralist în Bosnia - Spania 2:5.

11 octombrie 2009

Punctul minim

Știu că nu este o temă care să țină strict de Poli și că, de regulă, am evitat asemenea polemici, dar mă gândesc că în acest moment, starea de fapt a depășit faza în care mai putea fi definită drept "o polemică".

Fotbalul românesc este sub un asediu constant din partea incompetenței și a lipsei de profesionalism. De douăzeci de ani, două figuri monstruoase contribuie de sus la distrugerea sistematică a acestui sport, astfel că situația în care s-a ajuns nu ar trebui să ne mire. Din momentul în care fotbalul a fost împrumutat de la suporteri la finanțatori, era clar că pentru România acest lucru nu poate însemna decât o decădere absolută în abisul celor mai întunecate coșmaruri. Deși nu consider că abordarea sportului ca o afacere este neapărat o abordare greșită, cert e că orice idee transplantată de afară în țară, nu poate exista decât în urma unui proces de adaptare. Adaptarea la realitățile românești este un proces sinistru, dacă stăm să ne gândim că cei care definesc contextul sunt figurile sus menționate. Implicit, s-a creat rapid un cerc vicios, în care interesele și șantajele sunt la ordinea zilei, ele fiind depășite ca prezență doar de actele demagocice ale indivizilor care joacă acest joc.

Argumentul că fără ei fotbalul românesc nu ar exista este măcar parțial fals, fiindcă atunci când vorbesc despre "ei", se echivalează cu întreaga clasă a afaceriștilor din țară. Ceea ce au toți acești actori în comun este o potență financiară superioară majorității, pe care tot ei se grăbesc să o catalogheze drept un pilon al dezvoltării acestui sport. Am acceptat cu toții această evaluare, fiindcă ea pare evident corectă, dar am neglijat importanța pe care o are priceperea în acest joc financiar. Iar astăzi am recoltat ceea ce am sădit, eșec pe toate fronturile, un eșec ce își are sursa în atitudinea deplorabilă ce a baricadat practic întreg fenomenul fotbalistic, de la juniori la mass-media, într-un cimitir.

6 octombrie 2009

Poli II - Viitorul Sânandrei 0:0

Mediocritate(a) continuă.

Poli II: Cobliş - Dudaş, Brezinsky, Luchin, Ilici - Matei, Zaluschi, Poparadu, Chiţu, Curtean - Jitaru

Schimbări:

Sandu pentru Ilici
Popa pentru Matei
Popovici pentru Poparadu
Moroșan pentru Jitaru

5 octombrie 2009

Internațional Curtea de Argeș - Poli 0:3 (0:0)

A fost nevoie de o repriză de chin înainte ca Poli să preia controlul partidei, alb-violeții profitând într-o oarecare măsură de căderea echipei gazdă odată cu deschiderea scorului.

Primul mitan a fost însă de o foarte slabă factură, cea mai mare ocazie aparținând celor de la Curtea de Argeș, când Scutaru a gafat și i-ar permis lui Stan să scape unu la unu cu Panti, dar portarul nostru s-a opus cu succes în două rânduri. Poli a replicat imediat prin Bucur, a cărui voleu a semnalat doar a doua intenție mai clară de gol a noastră, după libera executată de Vrsici.
Spre fericirea noastră, Goga a marcat imediat după reluare, grație unei centrări perfecte a lui Arman Karamyan. Chiacu, în două rânduri, și Bucur o dată puteau să mărească avantajul pe tabelă, înainte ca micuțul golgheter alb-violet să reușească finalmente să înscrie, la capătul unei faze născute din ghetele Karamyenilor, același Arman (!) oferindu-i o centrare pe cinste. După o nouă ratare a lui Bucur, Arman Karamyan a fost deservit foarte bine de fratele său în marginea careului, iar finalizarea nu i-a lăsat nicio șansă lui Popa. Pe final, Poli s-a întrecut în ratări, Bucur și Magera, ultimul de două ori, reușind doar să-l evidențieze pe Popa - sau, nici măcar. Ultimul fluier a venit la capătul celor cinci minute de prelungire acordate de megalomanul Alexandru Tudor și a consemnat o victorie atât de necesară echipei.

Din păcate, senzația per total e totuși una destul de amăruie. E clar că Inter a cedat complet după primirea primului gol, iar ratările din poziții perfecte ale jucătorilor noștri nu sunt foarte încurajatoare, dar la fel merită evidențiat jocul foarte reușit a fraților Karamyan, care au fost la baza tuturor golurilor. Goga a evoluat și el bine, în timp ce Chiacu și Bonfim au muncit mult pe flancul drept, dar e îngrijorătoare forma lui Bucur, care deși a înscris, nu a convins. Aparent doar Goga știe să finalizeze în mod destul de constant - deși va fi greu de uitat ratarea cu Dinamo Zagreb. Trebuie să arătăm mai mult, să evoluăm cu mai multă încredere, iar atunci avem șanse să continuăm seria rezultatelor bune ce a început în această seară.

Poli: Pantilimon (6,5) - Bonfim (6), Scutaru (5), Nibombe (6), Art. Karamyan (6) - Chiacu (6), Vrsici (5,5), Bourceanu (6), Arm. Karamyan (7) - Goga (6), Bucur (5,5)

Schimbări:

Alexa (6) pentru Vrsici (min 69)
Parks pentru Bucur (min 79)
Magera pentru Goga (min 80)

2 octombrie 2009

Sânnicolau - Poli II 1:1 (0:1)

Gol Rusici. De remarcat că opt din cei unsprezece titulari au experiență de Liga 1, iar acuma nu sunt în stare să bată pe nimeni. Nu știu ce îți lipsește atunci când nu ești în stare să găsești un minim de motivație pentru jucătorii tăi.

Poli II: Cobliș - Dudaș, Luchin, Brezinsky, Maxim - Chițu, Matei, Poparadu, Sandu - Rusici, Jitaru

Schimbări:

Popa pentru Rusici (min 49)
Zaluschi pentru Poparadu (min 52)
Popovici pentru Chițu (min 63)
Magdaș pentru Matei (min 79)

Calcul la pachet

Am încercat un scurt calcul, apropo de cât de utilă a fost tactica biletelor la pachet.

Să zicem că s-au vândut cam:

3500 x 100
2500 x 200
300 x 300

= 940 000

Iar să zicem că se mai vând vreo 500 pentru următoarele două meciuri, la aceleași prețuri:

500 x 200 (preț mediu)

= 100 000

Total: 1 040 000 RON

Dacă în schimb se vindeau atât la pachet, cât și individual: mi se pare decent să presupun că măcar jumătate din cei care și-au luat bilete la pachet și-ar fi luat bilete la pachet și în aceste condiții. Prețul individual la bilete să fi fost cu 20% mai mari. În aceste condiții, să zicem că e destul de cert că se vor vinde cel puțin la fel de multe bilete:

1750 x 100
1250 x 200
150 x 300

= 470 000

1750 x 40
1250 x 80
150 x 120

= 188000

Partea cu adevărat discutabilă este câți oameni ar fi venit în aceste condiții. Părerea mea este că multă lume s-a simțit lezată de faptul că Iancu a încercat să-i ia de fraieri, indiferent dacă a fost sau nu așa. În plus, există destule persoane care nu se simt deloc convenabil să arunce 33 RON pe fereastră. Să zicem, totuși, că ar fi venit încă 2700 de spectatori pe meci, ca să atingem o cifră rotundă.

1500 x 40
1000 x 80
100 x 120

= 164 000

Total: 810 000

Așadar, acestea ar fi încasările la primul meci, în condițiile în care nu cred că zece mii de spectatori este o estimare optimistă.

Dacă s-ar mai vinde la fel de multe bilete în următoarele două meciuri (deși există un risc mai mare ca numărul spectatorilor să scadă dacă echipa nu joacă bine), atunci s-ar ajunge la un total de 1 138 000 RON, doar 110 000 mai mult decât cât s-a adunat în scenariul cu bilete la pachet. Diferența aceasta ar spune că vânzarea biletelor la pachet nu a fost neapărat o tactică proastă financiar.

Mă gândesc că se putea foarte bine ca numărul spectatorilor să fi fost dublu dacă biletele erau vândute individual - o asemenea creștere ar fi funcționat și financiar mult mai bine (se încasa mai mult de la primul meci decât s-a încasat cu pachetele), dar e clar că judecând după prezența din peluze ieri, nu doar faptul ca biletele au fost la pachet a frustrat multă lume.

Până la urmă, tot ce contează e că cei din conducere nu caută să facă o sărbătoare din aceste meciuri în Europa, nici pentru ei și nici pentru noi. Căci indiferent de prețuri, atitudinea din ultima săptămână a lui Chivorchian și a lui Iancu spune tot ce ar fi de spus.

P.S. Am înțeles adineauri că porțile erau deschise dinspre peluze la tribune, deci dacă e așa, e clar că nici măcar argumentul financiar clădit aici nu mai ține.

P.P.S. Surpriză, surpriză, se vor vinde bilete și individual de acum încolo. Păcat că răul e făcut deja. Argumentul făcut de Iancu pentru pachete e mai mult decât grețos.

Probleme de fond

Ca să-mi dau și eu cu părerea...

Principala diferență între ceea ce vedem în ultimele etape la Poli și ceea ce am văzut în primele partide ține de atitudine. Nu e prima oară când jucători proaspăt aduși par să-și piardă degrabă zelul, dacă e să ne aducem aminte de fotbaliști de la Gigel Coman, la Osei, la Emeghara. E clar că Bourceanu nu a mai arat terenul ca în primele cinci, șase meciuri în septembrie, dar mai grav este că lentoarea în joc pare să fi prins rădăcini la mai toți jucătorii. Un potențial motiv ar fi oboseala acumulată, dar de fapt asta m-ar duce imediat la principala nemulțumire, anume felul în care se gestionează, vorba vine, capitalul uman. Primul unsprezece pare bătut în cuie, astfel că nici jucătorii nu prea au de ce să se simtă sub mare presiune de a evolua la maximul capacității lor, în ciuda faptului că există destui jucători în lot care ar putea fi rulați pentru a menține, pe de-o parte, o atmosferă de competiție constructivă și pe de altă parte o mai bună prospețime fizică. De ce n-ar juca mai des Magera (!), Chițu, Vrsici, Sandu, chiar și Lato sau Poparadu? Toți au experiență de prima ligă, și oricare dintre ei are potențialul de a ajuta echipa în condițiile în care primul unsprezece este rotit la un ritm care să nu perturberze jocul în ansmablul lui. Căci de armonie e greu să vorbim - și nici nu cred că ea se poate obține pur și simplu prin forțarea acelorași elemente.

Nici la început nu jucam un fotbal cu caracter ofensiv, astfel că nu consider această chestiune drept o problemă majoră a momentului. În principiu sunt chiar de acord cu Sabău, când spune că trebuie consolidat jocul defensiv înainte ca echipa să se concentreze pe faza de construcție. Singura mea grijă este că în mod normal cele două aspecte n-ar trebui să se excludă reciproc într-o asemenea manieră. Și așa însă, Poli a avut mai mereu trei, patru șanse foarte bune de gol (exceptând, culmea, partida câștigată de la Vaslui), dar diverși jucători și-au demonstrat inabilitatea de a face diferența când contează el mai mult. În condițiile în care alb-violeții marcau cu duiumul anul trecut, iar echipa era practic aceeași (tot doi închizători se regăseau mai mereu în primul unsprezece), mă gândesc că există o presiune suplimentară de a înscrie la ocaziile ivite, din cauza mentalității ultra-defensive. Poate e doar o chestiune care să țină de șansă, în percepția momentului actual.

Mai are rost să vorbim despre misterul aducerii unui jucător care nu are drept de joc? Sau despre inabilitatea de a dubla măcar posturile deficitare de anul trecut? Sabău a indicat, mai mult sau mai puțin voalat, că este nemulțumit de subțirimea lotului, dar dacă în unele privințe îi dau dreptate (flancurile în apărare sunt descoperite), la mijloc există alternative pentru Arman Karamyan sau Curtean, ambii fiind dezamăgitori până acuma. De ce nu intră Magera mai des în locul unuia dintre închizători, dat fiind că pare soluția cea mai bună de compromis între un jucător care poate deschide jocul prin pasele sale, dar care ajută totodată defensiva?

Mă mai întreb de ce frații Karamyan nu mai depun același efort ca în anii precedenți (oboseală? blazare?) sau cum se face că la baza a jumătate din golurile primite se află grave erori personale? Dar sunt deja prea multe întrebări pentru o singură meditație. Cert este că Sabău trebuie să schimbe ceva, să își asume anumite riscuri - însă e cel puțin la fel de important să aleagă momentul potrivit pentru a și le asuma, nu în timpul unui meci de mare importanța împotriva unui adversar tehnic, rapid și foarte precis la finalizare (35 - 3 raportul golurilor pentru Dinamo Zagreb în Croația după nouă etape).

Poli - Dinamo Zagreb 0:3 (0:1)

O noapte amăgitoare completă, aș spune eu. De la cei nici zece mii de spectatori din tribune, la dezastrul de pe teren, nu a lipsit nimic. Și e păcat, fiindcă totul a plecat, cel puțin în această partidă, din gura lui Iancu, sfârșind în tactica lui Sabău.

Decizia de a juca "ofensiv", titularizându-l astfel pe Ionescu în locul lui Bourceanu, a fost eroarea fundamentală a serii. De aproape aceeași magnitudine a fost introducerea în primul unsprezece a duo-ului Goga - Curtean, ambii fiind într-o formă slabă și fără cine știe ce apetit de joc. În rest, blazarea din tribune a fost perfect replicată de blazarea din teren.
Culmea face că Poli n-a jucat taman rău în prima repriză. O degajare proastă a lui Mera și un șut, aparent, deviat, din poziția unde ar fi trebuit să fie al doilea închizător le-a permis oaspeților să treacă în avantaj încă din minutul 10, după care alb-violeții au fost puși într-o situație mai mult decât nedorită - adică, absolut nedorită. Zece minute mai târziu, Curtean a făcut singura fază bună a partidei, obținând o liberă din colțul careului: șutul lui Ionescu a fost respins excelent de portarul advers. Dinamo a avut o șansă de gol printr-un voleu de la marginea careului câteva minute mai târziu, însă Panti a respins, înainte ca Bucur să scape singur cu portarul, doar ca, în final, Kovac să îi sufle mingea. A urmat un slalom al lui Mera, care a ajuns până la marginea careului, dar nu a avut curaj să tragă, iar apoi Goga a rămas și el singur cu portarul, mai liber decât Bucur, dar nu a reușit să finalizeze cu gol.
Până la pauză fazele de poartă nu au mai abundant. Nici nu începuse bine repriza a doua că oaspeții au rezolvat partida, ca urmare a unei serii de erori în defensivă: totul a plecat de la o pasă slabă a lui Nibombe, scoasă de Karamyan în corner. Mingea a ajuns la Ionescu și acesta a încercat să treacă în dribling de un adversar, fără succes, cei din Zagreb recuperând, trecând de Bonfim, iar pasa înspre marginea careului a găsit, cam ca la primul gol, un nou jucător liber, iar acesta a finalizat lejer. Mi-e greu să înțeleg de ce Sabău l-a introdus apoi pe Bourceanu în locul lui Ionescu, în contextul în care Curtean și Goga se cereau mult mai degrabă schimbați, însă nici această mutare nu a putut să-l salveze pe Pantilimon de la primirea unui al treilea gol, izvorât tot din piciorul nărăvaș al lui Nibombe: deposedare, avansare în careu, șut pe lângă un Panti care pare să nu mai scoată decât mingile ce îl urmăresc. Oaspeții au mai avut două bune șanse de gol până la final, însă nu au mai convertit, în timp ce Poli nu a reușit să facă nimic în afara unui act de prezență în timpul rămas.

Dezolarea e generală, iar absolut nimeni nu iese cu fața curată după partida de astăzi. Da, biletele au fost vândut porcesc, dar nici destulă lume cât să se umple peluzele n-a putut să facă achiziția în cauză? Da, abordarea ofensivă dorită de cei care visează la stele a fost complet eronată, însă indiferent de abordare, Poli nu construiește nimic. Da, Goga și Curtean au costat o găleata de bani, dar dacă nu sunt în formă, de ce să îi tot forțezi? Și chiar de Bourceanu sau Bucur aș spune că parcă și-au pierdut din vlaga pe care a arătat-o în debutul acestui an. Deja vu?

Poli: Pantilimon (4,5) - Bonfim (4,5), Mera (4), Nibombe (3,5), Art. Karamyan (5) - Arm. Karamyan (4,5), Goga (4), Alexa (5), Ionescu (5), Curtean (4) - Bucur (4)

Schimbări:

Parks (4,5) pentru Arm. Karamyan (min 45)
Bourceanu (4,5) pentru Ionescu (min 55)
Magera (4,5) pentru Curtean (min 69)

26 septembrie 2009

Poli - Universitatea Craiova 1:1 (0:1)

E ciudat fotbalul ăsta. A fost nevoie de o repriză de chin, cu un joc lipsit de orice perspectivă și o gafă de începător a lui Bonfim ca alb-violeții să-și aducă aminte pentru ce au fost trimiși pe gazon în această seară. Și apoi - potopul. În ciuda unui arbitru care a scăpat meciul din mână, în ciuda eliminării lui Mera imediat după egalare, Poli a ratat ocazie după ocazie, pierzând astfel încă două puncte care erau l-andemână.

Așadar, prima repriză a fost foarte slabă. Exceptând o semiocazie a lui Goga, nu s-a întâmplat absolut nimic notabil până la eroarea lui Bonfim din minutul 43, care i-a permis lui Mihai Costea să deschidă scorul. Parks a lăsat să se înțeleagă că vrea mai mult înainte de pauză, însă efortul său nu a putut fi convertit în ceva util de tabelă de unul din frații Karamyan.
La reluare Poli a părut imediat mult mai vivace, catalizatorul acestei schimbări fiind Claudiu Ionescu. El a fost primul care l-a testat, cu un șut mai moale, pe Lung Jr., înainte ca Arman Karamyan să-i ierte pe craioveni de un gol la lansarea lui Bourceanu. Presiunea ce a continuat s-a dovedit utilă, căci la o liberă executată de Ionescu, Lung a scăpat mingea din brațe (craiovenii acuzând un fault), iar Mera, la locul potrivit, a marcat fără probleme. Din păcate, arbitrul a permis jucătorilor să se împingă și să se lovească la certurile ce au urmat golului, creând o stare de mare tensiune pe teren. Pe acest fond, Mera a comis un fault dur, dar neintenționat, la mijlocul terenului, iar centralul l-a eliminat. Craiovenii erau însă la pământ, iar Poli a continuat să creeze pericol cu ușurință la poarta adversă. Parks a avut ghinion când șutul său din cădere a trecut de puțin pe lângă poartă, înainte ca Universitatea să trimită a doua minge periculoasă spre poarta lui Pantilimon în întreg meciul, balonul fiind deviat în transversală de Nibombe. Debandada de ocazii și-a atins punctul culminant în ultimele cinci minute, când alb-violeții au avut trei ocazii uriașogiganticograndioase prin Bucur, Karamyan și Chiacu. Mai întâi, în cea mai mică dintre ocazii, Bucur a ajuns în unghi și a tras spre poartă, mingea trecând de-a latul aproape pe linia porții. Apoi, într-o ratare de neiertat, Arman a primit o pasă rapidă la o liberă de la marginea careului, iar singur cu Lung, cu timp și spațiu, a evitat să tragă din prima, a înaintat până când portarul i-a închis unghiul, și în final a tras în acesta. Iar în final, Alexa l-a găsit ideal pe Bonfim pe dreapta, acesta a centrat la fel de bine, dar Chiacu a trimis din plonjon pe lângă, deși se afla la doar câțiva metri de poartă. Arbitrul a pus punct meciului după doar trei minute de prelungire (mult prea puțin considerând cele întâmplate în repriza secundă), iar noi am rămas cu gustul amar al amăgirii.

Precum scriam mai sus, esențial pentru schimbarea la față a echipei a fost Ionescu, mijlocașul de creație fiind în mare vervă astăzi. Driblingurile sale și pasele precise au sporit enorm gradul de periculozitate a atacurilor noastre, mai ales odată ce am rămas în zece oameni. În rest, Nibombe și Alexa au evoluat bine defensiv, în timp ce Parks a dat dovadă de multă determinare în față. Bonfim a gafat impardonabil la gol, dar altfel a muncit mult și a ajutat ofensiva, astfel că evit a-l numi dezamăgirea meciului. Acest titlu revine fraților Karamyan și lui Goga, primii fiind foarte slabi azi, în timp ce Goga a fost pur și simplu invizibil. Poate ar fi timpul să mai fie odihniți armenii și să fie răsplătite eforturile lui Chițu. Și totodată, poate ar fi o idee să nu mai intrăm pe teren cu atitudinea unei echipe care așteaptă să i se ofere cadouri și care nu pasează decât înapoi.

Acuma ne rămâne meciul de EL, urmat de doua partide ce absolut trebuie câștigate în campionat (Inter Curtea de Argeș și Ceahlăul). Știm prea bine vorba aia cu permisul pașilor greșiți.

Poli: Pantilimon (5) - Bonfim (4,5), Mera (5,5), Nibombe (6,5), Art. Karamyan (5) - Arm. Karamyan (4,5), Alexa (6), Bourceanu (5,5), Goga (5) - Bucur (5,5), Parks (6)

Schimbări:

Cl. Ionescu (6,5) pentru Goga (min 45)
Scutaru pentru Bourceanu (min 71)
Chiacu pentru Parks (min 74)

25 septembrie 2009

Poli II - AC Recaș 0:3 (0:2)

Sunt atâtea lucruri neînordine la Poli II că te doare sufletul. Pe lângă tragedia care este Velcea, pseudo-antrenorul care nu e în stare să-și facă simțită prezența prin nimic în afara de admonestări de la marginea terenului, se mai întâmplă tot felul de ciudățenii, precum titularizarea lui Chițu, care numai ce fugise non-stop nouăzeci de minute acuma două zile - etc.

Practic a fost un meci de faza și golul - pentru oaspeți - respectiv faza și parada - în cazul nostru. Jitaru (sau cineva asemănător) a avut o mare ocazie din doar câțiva metri în debutul partidei, însă nu a reușit decât să-l evidențieze pe portarul advers. A urmat un sfert de oră mai liniștit, doar cu semi-ocazii pentru noi, după care oaspeților le-a fost oferit un gol. Dăruitorul s-a numit Cobliș, care a avut o intervenție stângace la un corner, și le-a permis celor din Recaș să deschidă ușor scorul. În minutul 26 Rusici a primit o pasă lungă și foarte precisă de la Maxim, dar nu a reușit să preia singur în careu, iar replica oaspeților s-a manifestat din nou printr-un gol, șase minute mai târziu: o mică debandadă pe dreaptă, scăpare a unui jucător, care ar fi vrut să șuteze, dar a ratat, mingea ajungând totuși la un coechiper, care n-a avut probleme în a finaliza. Repriza s-a terminat cu o liberă trimisă la vinclu de Maxim, portarul oaspeților reușind din nou să intervină bine.
Repriza a doua a fost mai ștearsă, alb-violeții fiind aproape de gol doar în două rânduri, Poparadu înscriind dintr-o poziție aparentă de ofsaid, înainte ca Chițu să-l întindă la rându-i pe portarul advers. Scorul a fost ridicat la nivel de neprezentare în minutul 78, când Gălan l-a scăpat din marcaj pe atacantul oaspeților, iar Cobliș a comis fault în careu, penalty-ul fiind transformat fără probleme.

Așadar, o nouă tragedie, care evidențiază ineptudinea antrenorilor de la Poli II. Alb-violeții au debutat cu o formula care, cu vreo trei modificări, ar putea să joace la salvare în Liga 1, dar în jocul echipei nu s-a văzut nicio pregătire tactică, iar jucătorii au fost blazați sau pur și simplu nemotivați. Aparent, glasul luminos al lui Velcea nu e suficient. Altfel, greu de remarcat pe cineva în ceea ce numesc eu, în exclusivitate aici, pe www.fcupoli.blogspot.com, cimitirul elefănțeilor. De ce se ține morțiș ca Poli II să nu producă fotbaliști nu pot să înțeleg - o fi fost așa de greu să aduci un antrenor precum Petruescu să formeze o formație cu atâta potențial precum cea cu care a evoluat azi Poli din primul minut?

Poli II: Cobliș (3) - Dudaș (4,5), Gălan (4), Ilici (4), Maxim (5) - Chițu (5,5), Poparadu (5,5), Matei (5), Jitaru (5,5), Sandu (5,5) - Rusici (5)

Schimbări:

Popa (5) pentru Rusici (min 45)
Popovici (5,5) pentru Sandu (min 58)
Zaluschi (5,5) pentru Matei (min 65)
Ganea pentru Chițu

23 septembrie 2009

CR: Poli - Sănătatea Cluj 7:0 (2:0)

În sfârșit, toate truismele despre fotbal s-au adeverit: echipa mare n-a avut probleme, echipa mică a cedat fizic, iar scorul a fost unul liniștitor. E clar că nu e cine știe ce performanță, dar faptul că jucătorii au intrat determinați pe teren și nu au lăsat-o foarte moale este în sine o reușită importantă.

N-au trecut decât șase minute până când Poli a deschis scorul prin Vrsici, slovenul fiind la locul potrivit după ce Magera a trimis cu capul în bară, din doar câțiva metri. A urmat cam jumătate de oră cu puține faze de interes, mingea plimbându-se pe la mijloc, până când Chiacu a fost la post pentru a-i recentra lui Magera, care nu a mai greșit și a mărit scorul de pe tabelă - tot printr-o lovitură de cap. De partea cealaltă, Taborda a fost solicitat printr-un șut de la distanță la finalul reprizei (și au fost câteva șuturi periculoase de la distanță de-a lungul partidei), însă portarul nostru a respins bine.
Reprzia secundă a început în forță, simțindu-se o îmbunătățire marcantă în joc odată cu trecerea lui Chițu pe flancul stâng. Chiar dacă nu a marcat, acesta a fost cel mai activ și, totodată, cel mai util jucător de astăzi, producând niște argumente solide pentru a fi păstrat la echipa mare. Magera a mai marcat o dată, utilizând același procedeu, în minutul 53, după care meciul a intrat într-un ritm mai alert. Sănătatea a avut o mare ocazie, trimițând mingea în bară, înainte ca Parks să profite de erori repetate în apărarea adversă și să ridice scorul la 4-0. În minutul 70, Vrsici a mai mai marcat o dată, transformând un penalty obținut de Matei, înainte ca Rusici să-și treacă în cont o mare ratare, singur cu portarul. Cu șase minute înainte de final Parks a marcat și el a doua oară, înainte ca Rusici să închidă tabela trei minute mai târziu. Oricum ar fi, Poli s-a achitat bine de datorii, iar cei de la Sănătatea au trăi un moment unic jucând pe Dan Păltinișanu, în fața a zece mii de spectatori.

În ceea ce ne privește, eu zic că am redescoperit potențialul lui Chițu, care, precum am mai spus în alte rânduri, ar trebui să stea mai aproape de prima echipă. Vrsici a făcut și el un meci bunicel, dar situația lui este în continuare destul de ingrată, în condițiile care pasele de gol nu s-au dezlipit din piciorul său. Și Chiacu a oferit doua pase de gol, dar nu a convins în mod deosebit, în timp ce Sandu a avut o evoluție slabă, nereușind decât câteva combinații pe flancul său. Pe dreapta a debutat în alb-violet juniorul Dăruială, care nu a avut mari probleme. Cert e că există câteva soluții la această echipă secundă și că suntem destul de bine acoperiți per ansamblu.

Poli: Taborda (6) - Latovlevici (6), Brezinsky (6), Scutaru (6), Dăruială (6) - Sandu (5), Vrsici (6,5), Chițu (6,5), Matei (5,5), Chiacu (6) - Magera (6,5)

Schimbări:

Parks (6,5) pentru Chiacu (min 45)
Borbely (6) pentru Sandu (min 45)
Rusici (6) pentru Magera


Rezumatul partidei aici.

20 septembrie 2009

FC Vaslui - Poli 0:1 (0:0)

Poli pare să caute o specializare în domeniul fotbalului urâțel, dar eficient, iar până acuma suntem pe drumul ce bun în acest sens. Din păcate, partida din această seară a fost una foarte slabă, în care niciuna din echipe n-a fost capabilă să-și creeze șanse atacând, iar puținele faze de poartă au venit ca urmare a unor erori sau a unor faze fixe.

În prima repriză, Poli n-a avut practic nicio șansă de gol, jocul prestat de alb-violeți fiind submediocru - momentele petrecute în jumătatea adversă au fost puține. Nici gazdele n-au fost mai presus, deși au avut posesia, iar singura șansă cât de cât de gol a venit la un corner, unde Mera s-a dovedit esențial.
Repriza a doua a început mai vioi, cu vasluienii la timonă, iar două erori mari în defensivă i-au permis lui Wesley să rămână în poziție ideală, dar acesta a ratat lamentabil (de frumos). Ocaziile s-au revanșat aproape instant, căci Claudiu Ionescu l-a găsit perfect pe Goga, după un corner bătut scurt, iar atacantul nostru a trimis, din prima, pe lângă Kuciak pentru 1-0. De aici încolo, meciul a revenit la ritmul din prima rerpiză, gazdele plictisite, noi apărându-ne, iar până la final nu s-a mai întâmplat nimic notabil.

Victoria seacă din această seară este însă deosebit de importantă, mai ales când ne gândim la cadourile făcute cu Alba Iulia și Astra. Ceea ce m-a deranjat pe mine a fost atitudinea destul de aiurită, cu trageri de timp ieftine și simulări ce s-ar fi regăsit cu mândrie în filmele lui Ed Wood, căci atât erau de false. Jocul în sine a fost pur și simplu slab, în special pe faza ofensivă, dar asta și deoarece linia de mijloc a fost dezamăgitoare: Arman a jucat puțin doar în repriza a doua, Stancu puțin pe plan defensiv în prima repriză, iar Ionescu a avut bunăvoința să ofere o pasă de gol, dar în rest nu s-a prea văzut. Nici defensiv n-a fost chiar grozav, cu Nibombe si Alexa oferind cadouri generoase adversarilor, dar norocul a fost de partea noastră. Acesta este lotul pe care îl avem, cu el ne descurcăm, dar ar fi bine să arătăm mai mult, căci fotbalul, vorba vine, se joacă pe goluri.

Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (6), Mera (6), Nibombe (5,5), Art. Karamyan (6) - Stancu (5), Bourceanu (6), Alexa (5,5), Arm. Karamyan (5) - Goga (6), Cl. Ionescu (6)

Schimbări:

Bucur pentru Cl. Ionescu (min 75)
Curtean pentru Stancu (min 86)
Parks pentru Goga (min 89)

18 septembrie 2009

FCȘ Reșița - Poli II 0:1

Gol Florin Sandu, minutul 65.

Poli II: Cobliș - Dudaș, Gălan, Ilici, Latovlevici - Chiacu, Zaluschi, Chițu, Sandu - Jitaru, Popovici

Schimbări:

Popa pentru Popovici (min 65)
Ganea pentru Sandu (min 81)
Moroșan pentru Jitaru (min 90)
Gavriluță pentru Chițu (min 90+4)

17 septembrie 2009

Ajax Amstedam - Politehnica Timișoara 0:0

Dacă vom continua în această manieră, nu cred să mai dureze mult până ce vom dobândi porecla zidul de fier - sau ceva asemănător. Nu știu ce să zic, echipele românești fac un anti-joc destul de iritant în Europa, iar văzându-ne în această seară mă gândeam la suferințele noastre cu Astra. Dar cam acolo se termină paralela, căci una e să te aperi cu Ajax, pe Amsterdam Arena, alta să te aperi în fața unei echipe obosite, la Buzău.

Gazdele ne-au luat tare de la început, Panti fiind pus la încercare, dar portarul nostru a respins. Alexa ar fi putut avea noroc cu un șut degajat înspre poarta lui Stekelenburg, care nu a fost tocmai sigur pe el la reținere, însă ar fi fost nevoie de o mare gafă ca un asemenea balon să găsească plasa "olandeză". Alb-violeții s-au apărat cuminți până prin minutul douăzeci, când Ajax a apăsat iarăși pe acelerație și a creat nițel haos în careul nostru: mai întâi Panti a fost la post, iar apoi mingea scurs de puțin pe lângă. Ritmul meciului a rămas neschimbat și au mai trecut alte douăzeci de minute până la prima ocazie reală a alb-violeților, când Bucur a centrat în fața porții pentru Parks, însă costaricanul nu a ajuns în timp util la minge. Lovitura putea fi dată în prelungiri, la o scăpare de doi contra unu a atacanților noștri, dar același Parks nu a reușit să-l servească bine pe Bucur, iar faza s-a stins.
Cea mai mare șansă de gol pentru Poli a venit în debutul reprizei secunde, mingea circulând de la Bourceanu spre Goga, iar Stekelenburg a avut de furcă cu șutul ultimului. De aici încolo toate drumurile au dus la poarta lui Panti, mai ales după ieșirea lui Parks. Din fericire, Mera și Nibombe au fost perfecți, iar Bonfim și Artiom s-au achitat bine de sarcini - mai ales brazilian. Toate centrările au fost prinse cu siguranță de Pantilimon, precum a fost cazul la multe din nenumăratele lovituri de colț, dar în rest, numai câteva șuturi de la distanță i-au dat emoții portarului nostru - al lui De Jong a fost cel mai periculos, însă nici el n-a putut marca. Poli n-a mai respirat în atac și nu a mai reușit să țină mingea, căci nici Bucur, nici Goga nu au putut colecta și proteja degajările din apărare așa cum o făcuse Parks. Până la urmă n-a contat, căci Ajax nu a fost suficient de inventivă, iar zidul de fier a ținut un egal, vorba vine, eroic.

Este clar că ne confruntăm cu limitări severe când discutăm despre jocul de construcție, însă e greu de crezut că s-ar putea obține mai mult cu lotul actual. S-a dovedit din nou că atunci când ne apărăm aglomerat, Nibombe este perfect, dar astăzi a fost cel puțin egalat togolezul de prestația ilustră a lui Mera. În rest, toată echipa a muncit mult, până și Curtean recuperând câteva mingi, dar lipsa curajului în anumite momente și imprecizia în execuție în altele au făcut ca ofensiva noastră să fie destul de sterilă. Dar e bine - unii ar spune chiar fantastic -, căci am plecat neînvinși de pe unul din lăcașurile fotbalului mondial. Trebuie să însemne ceva.

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (7) - Bonfim (6,5), Mera (7), Nibombe (7), Art. Karamyan (6) - Goga (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6,5), Curtean (5,5) - Bucur (5,5), Parks (6)

Schimbări:

Stancu (5,5) pentru Parks (min 59)
Ionescu (5,5) pentru Curtean (min 66)
Poparadu pentru Goga (min 83)

P.S. Ce arbitraj liber, aproape de necrezut.

13 septembrie 2009

Poli - Astra Ploiești 0:0

Te frustrează totul după o asemenea partidă, mai ales că a fost precedată de toată tevatura cu schimbarea gazonului și mutarea jocului la Buzău. Te irită Iancu, te irită Sabău, te irită Curtean, Bucur, Nibombe, Parks, poate te irită și arbitrul, care în ciuda generozității sale față de Poli, n-a fost în stare să contabilizeze cele minim zece minute în care ploieștenii au vegetat la sol. Până la urmă, rămâi cu punctele lipsă în clasament.

Am ratat prima repriză, prinzând doar ratarea magnifică a lui Miranda, dar am apucat să savurez eșecul reprizei secunde cu vârf și îndesat. Poli a dominat cam fără replică al doilea mitan, fiind aproape de gol prin Bucur, Parks, Goga, Ionescu sau Mera (ultimii doi, la o liberă indirectă din careu), în timp ce Panti a avut de parat un singur șut mai periculos spre poartă. Ca în alte meciuri, n-a fost suficient, căci alb-violeții au ratat, amplificând astfel senzația că nu știu să joace mare lucru în fața porții. Mie mi-a fost puțin greu de înțeles de ce Ionescu nu a fost titular, în contextul în care această mișcare cu siguranță ne-ar fi apropiat mai mult suporterii clandestini decât un comunicat umplut de patetisme, chiar de în final, aportul său în joc a fost sub așteptări. Până la urmă, șase meciuri, cinci în deplasare, e și greu pentru toți cei care nu stau în birouri și dau comenzi.

Rămâne de văzut cum va evolua tragedia ce se profilează, cât timp va mai dura până ce tronul lui Sabău va fi zdrobit, și ne vom găsi, brusc, în altă dramă existențială. Avem mare nevoie de mai mult...în primul rând, de rezultate, așa cum se arată la Steaua sau Brașov, și în al doilea rând, de fotbal.

Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (5,5), Nibombe (5), Mera (6), Art. Karamyan (5,5) - Curtean (5), Alexa (5,5), Bourceanu (5,5), Arm. Karamyan (5) - Bucur (5), Goga (5,5)

Schimbări:

Parks (5) pentru Curtean (min 45)
Ionescu (5) pentru Bourceanu (min 65)
Magera pentru Bucur (min 76)

12 septembrie 2009

Pandurii II - Poli II 1:1 (1:1)

Alb-violeții mici au terminat la egalitate cu omologii lor de la Târgu-Jiu, grație reușitei lui Ionuț Matei, din minutul 45.

Poli II: Cobliș - Dăruială, Gălan, Telescu, Latovlevici - Matei, Poparadu, Chițu, Sandu - Popovici, Jitaru

Schimbări:

Dudaș pentru Dăruială
Ganea pentru Poparadu
Magdaș pentru Sandu
Popa pentru Popovici

11 septembrie 2009

CR: Poli - Sănătatea Cluj

Alb-violeții îi vor întâlni în această fază a Cupei României pe mica echipă din Cluj care s-a prezentat foarte onorabil anul trecut, într-o dispută ce va fi interesantă, dar, sper eu, prost echilibrată.

Partida va avea loc pe 23 sau 24 septembrie, iar după toate aparanțele se va disputa la noi acasă, fiind prima echipă extrasă din urnă.

10 septembrie 2009

Bilete cu forța, bani puțini?

E clar că trebuie forțat pe ideea că biletele nu vor fi vândute individual, căci atunci eficiența planului de vânzare va fi zero. Riscul pe care și-l asumă clubul este unul foarte mare, în condițiile în care se poate trezi cu jumătate de stadion gol înainte de începutul partidei cu Dinamo Zagreb. Probabil, într-un asemenea caz, s-ar exploata faptul că și două meciuri reprezintă bilete la pachet, în speranța că măcar trei sferturi din stadion se vor umple și nu va fi nevoie să se recurgă la decizia care ar aliena și mai mult fanii care se simt suficient de alienați de ultimele decizii ale clubului.

Nu cred că lumea are o problemă în sine cu ideea de a susține financiar echipa, însă îți vine greu să faci asta când te simți forțat să cumperi biletele la pachet - mai mult chiar, atunci când pare că doar la nevoie clubul se gândește la suporteri. Există în mod evident o problemă gravă de comunicare, ce va trebui rezolvată cât mai curând, dacă e să se evite pierderea unei părți a suportului de care a beneficiat echipa.

La o primă vedere, am impresia că formula financiară care a funcționat în preliminarile CL nu va avea același succes, din două motive: implică un nou efort financiar puternic și, mai important, are un antecedent. În plus, nu există niciun egal la Donetsk care să ridice optimismul în rândul fanilor, optimism ce a fost pus la cutie tocmai atunci când și scepticii se adunaseră la stadion, pentru turul cu Stuttgart.

9 septembrie 2009

Internaționali alb-violeți

Bucur a fost omul cheie la România-Austria, reușind să marcheze și al treilea gol al său pentru tricolori, cu capul, la o liberă a lui Cristea. Din păcate, România se bazează pe prea mulți jucători care nu-și au locul la Națională, în timp ce absența victoriilor pe teren propriu evidențiază, printre altele, ce efecte poate avea disputarea meciurilor în orașe care nu au chef să-l susțină pe selecționer și selecționații săi.

Frații Karamyan au fost integraliști în victoria Armeniei cu Belgia, precum au fost integraliști și în meciul anterior al Naționalei lor. În plus, Nibombe a jucat pentru Togo duminică, în egalul cu Maroc.

Chinul existenței - toamna

E ciudat cât de des mă trezesc ignorând articole, acoperindu-mi urechile sau astupându-mi gura cu ciocolată ca să pot să evit vreo încărcare a nervilor mei și așa prea întinși. Nu înțeleg de ce președintele clubului nostru face atâtea lucruri parcă doar să ne amăgească - niște lucruri banale, care ar putea fi evitate cu mare lejeritate.

Nu vreau să discut despre asta, dar am vrut s-o menționez ca pe o realitate pe care o accept și cu care am învățat să trăiesc. Cam ca și o boală...care îmi oferă oportunitatea să fiu fericit, fie de și fericirea e pătată.

6 septembrie 2009

Amical: Poli - Vojvodina 1:1 (0:0)

Alb-violeții au jucat cu rezervele în această după-amiază, acestora alăturându-se Mejia, Poparadu, Sandu și juniorul Necula. Meciul nu a fost unul prea spectaculos, ambele echipe trecându-și în cont câteva șanse de gol, dar lumea a fost în primul rând curioasă să-l vadă pe tânărul columbian la lucru. Acesta a intrat în repriza a doua și a făcut câteva faze interesante, controlând bine balonul și driblând cu lejeritate. Fragilitatea sa fizică l-a împiedicat însă să se implice în prea multe faze de atac.

A debutat și Chiacu, care a avut o prestație decentă, iar în atac s-a consemnat revenirea lui Rusici. Pe dreapta a evoluat Necula, ca fundaș, dar a jucat prea puțin pentru a-mi putea crea vreo părere.

Golul nostru a fost marcat de Magera, din voleu de la douăzeci de metri, după o pasă bună, cu capul, a lui Curtean. Oaspeții au egalat pe final, la o gafă a lui Taborda.

În rest, nu prea e nimic deosebit de remarcat. Să vedem dacă vor fi reținuți jucătorii readuși - cert e că ar fi loc de ei.

5 septembrie 2009

Poli II - Muncitorul Reșița 2:2 (0:1)

Am fost astăzi la partida junilor alb-violeți, ca să constat cu mult regret că situația e identică cu cea de anul trecut. Echipa are un antrenor care pare să nu știe decat să-i amenințe pe jucători cu bătaia, o concepție de joc la plezneală, și fotbaliști care nu arată decât prea rar că ar putea să ajungă vreodată în ligile superioare. Implicit, obiectivul promovării e complet irealizabil, exceptând situația în care echipa va fi ajutată frecvent de jucători de la formația mare.

Meciul de azi a fost unul tipic între buturuga mare și buturuga mică, cei din Reșița ajungând în Liga a 3-a doar grație retragerii multor alte echipe. Astfel, de-a lungul partidei alb-violeții au ratat câteva șanse incredibile de gol, în timp ce oaspeții au punctat la fiecare ocazie. Prima mare oportunitate a venit în minutul șapte, când Dudaș l-a deschis ideal pe Dăruială, acesta a centrat pentru Popovici (sau Popa), dar vârful nostru a trimis din mijlocul careului direct în portar, deși era nejenat de nimeni. Faza a continuat cu mingea ajungând la Cuciorvă, acesta a șutat puternic din unghi, dar a avut neșansă și balonul a lovit doar bara. Zece minute mai târziu, Jitaru și Dudaș și-au încercat șuturile de la distanță, mingea trecând de puțin pe lângă în ambele rânduri. A venit apoi, ca din nimic, primul gol al oaspeților. Gălan a fost fentat de atacantul celor din Reșița, care a obținut astfel o liberă de la puțin peste douăzeci de metri. Șutul ce a urmat a trimis mingea aproape de vinclu, Cobliș a deviat-o în bară, iar de acolo a sărit la un jucător al oaspeților care se perinda absolut liber prin careu, finalizarea fiind o simplă formalitate. Repriza a continuat în nota dominării poliste, dar Ilici și Jitaru nu au putut converti în gol șansele ideale pe care și le-au creat. Finalul mitanului a fost marcat de o altă uriașă ocazie ratată, Dobriceanu fiind lansat de Popovici, însă cel dintâi n-a avut curajul să tragă, a ales un șut centrare spre colțul lung, iar faza s-a terminat așa cum a și început: cu (din) nimic.

La reluare lucrurile păreau să stea la fel ca înainte de fluierul de pauză, Popovici beneficiind e o primă ocazie în minutul 46. Șase minute mai târziu însă, Reșița își dubla avantajul, profitând de o aruncare indolentă de la margine a lui Ilici și recuperând mingea, faza fiind dezvoltată pe dreapta, cu o centrare în fața porții, pe care un jucător al oaspeților a introdus-o cu oarecare șansă pe lângă Cobliș. Rezultat ce se profila era unul foarte rușinos, dar Poli II au fost, în sfârșit, ajutați de domnișoara Fortunei: în minutul 55, Popovici a fost busculat în careu, iar arbitrul a acordat penalty, Ganea convertind fără probleme. Popa a înscris apoi din ofsaid, înainte ca Ilici să trimită și el în care, din doar câțiva metri. Egalitatea a fost restabilită după o acțiune prelungă de atac a alb-violeților, din minutul 80. Mai întâi Dobriceanu a centrat iar mingea, deviată fiind, s-a plimbat pe bara de sus a porții adverse. La cornerul ce a urmat Moroșan a finalizat cu un șut foarte frumos, golul fiind evitat în extremis de reșițeni. Aceștia n-au mai putut rezista la cornerul următor, când Gălan a fost la locul potrivit să trimită mingea în plasă!

Din păcate, până la final nu s-au mai ivit șanse de gol, iar partida s-a încheiat cu acest egal dezolant, nu atât din reprecursiunile sale în clasament, cât pentru că evidențiază limitări debusolante la nivelul echipei secunde. Îmi vine și greu să remarc pe cineva, deși tinerii (Jitaru, Dăruială și Moroșan) s-au mișcat binișor. Popa și Popovici, care ar trebui să fie motoarele echipei, au avut câteva faze reușite, însă cred că altele sunt așteptările de la ei, în special de la cel din urmă. Pur și simplu nu înțeleg de ce un jucător atât de talentat nu reușește să se impună cum trebuie meci de meci. Și de ce, în numele lui Moș Crăciun, îi place să fugă din stânga-n dreapta terenului cu mingea la picior?

Despre Velcea nu mai spun nimic.

Poli II: Cobliș (5,5) - Dăruială (6), Gălan (5,5), Telescu (5,5), Ilici (5) - Dudaș (5,5), Jitaru (5,5), Ganea (5,5), Cuciorvă (5,5) - Popovici (5,5), Popa (5,5)

Schimbări:

Dobriceanu (5,5) pentru Cuciorvă (min 43)
Magdaș (5) pentru Dudaș (min 55)
Moroșan (6) pentru Ganea (min 75)

4 septembrie 2009

Programul pentru Europa

17 septembrie: Ajax Amsterdam - FC Timişoara (ora 20,00)

1 octombrie: FC Timişoara - Dinamo Zagreb (ora 22,05)

22 octombrie:
FC Timişoara - Anderlecht Bruxelles (ora 22,05)

5 noiembrie: Anderlecht Bruxelles - FC Timişoara (ora 20,00)

2 decembrie: FC Timişoara - Ajax Amsterdam (ora 22,05)

17 decembrie: Dinamo Zagreb-FC Timişoara (ora 20,00)

Lotul pentru Europa

Portari: 29. Costel Pantilimon, 99. Pedro Taborda

Fundaşi: 14. Ioan Mera, 2. Eder Bonfim, 6. Dare Nibombe, 28. Marian Cisovsky, 10. Artiom Karamyan, 20. Florin Maxim, 13. Cristian Scutaru

Mijlocaşi: 11. Arman Karamyan, 55. Alexandru Bourceanu, 33. Christian Jesus Mejia Martinez, 77. Alexandru Curtean, 25. Ionuţ Matei, 7. Stelian Stancu, 22. Adrian Ganea, 32. Lucian Gavriluţă, 31. Adrian Poparadu, 5. Dan Alexa

Atacanţi: 9. Winston Parks, 27. Lukas Magera, 23. Claudiu Ionescu, 18. Gigel Bucur, 21. Dorin Goga

3 septembrie 2009

Transfer(uri)

Dacă de Chiacu știm cu toții că e bine și sănătos la Timișoara, astăzi a sosit și columbianul Cristian Meija, proaspăt adăugat pe lista UEFA. Mijlocașul ofensiv e în mod cert un risc și o promisiune, iar judecând după randamentul conaționalilor săi din România, trebuie să fim puțin sceptici. Sper ca această simțire să fie spulberată cu proxima ocazie, probabil la amicalul de duminică, atunci când vom avea șansa să îl vedem în acțiune pe Meija.

Data nașterii: 11 octombrie 1990
Locul nașterii: Barranquilla (Columbia)
Înălțime: 1,67 m
Greutate: 65 kg

Pe goal.com este un articol mai amplu despre jucător.

Totodată, în probe la club este un suedez de 18 ani numit Trifunovici - un atacant de genul înalt. Probabil se va dovedi că e doar în vizită, ca mai toți ceilalți jucători aduși în probe, dar în caz că nu e, atunci putem visa la noul Ibrahimovici - căci toate criteriile relevante (nume, descendență, înălțime) sunt împlinite.

2 septembrie 2009

Retezatul Hațeg - Poli II 0:1 (0:0)

Am rămas dator cu rezultat ultimei etape din Liga a III-a. Grație reușitei lui Popovici, alb-violeții mici și-au trecut în cont prima victorie a sezonului.

Poli II: Cobliș - Dudaș, Gălan, Telescu, Ilici - Matei, Jitaru, Ganea, Chițu - Popovici, Popa

Schimbări:

Moroșan pentru Matei
Cuciorvă pentru Chițu
Magdaș pentru Popovici
Dobriceanu pentru Popa

30 august 2009

Unirea Alba Iulia - Poli 3:3 (1:2)

Cumva reușesc să ratez aceste meciuri istorice cu echipele de mic calibru, dar poate e mai bine așa pentru nervii mei fragili. E mereu mai puțin frustrant să le vizionez ulterior.

Poli a dominat teritorial prima repriză și a deschis scorul în minutul 5, când centrarea lui Stancu a trecut printre picioarele mai multor jucători, ajungând la Bucur, care a avut doar de împins balonul în poartă. Atacantul nostru putea să-și treacă în cont dubla, doar câteva minute mai târziu, dar șutul său la respingerea lui Cernea a lovit bara. În minutul 27 avea să fie doi la zero, căci Ionescu a obținut a liberă la puțin peste douăzeci de metri pe care tot el a transformat-o impecabil. Gazdele au urcat mai mult până după această reușită, dar tot Poli putea (și trebuia) să marcheze, Mera nereușind să lovească mingea din doar câțiva metri de poartă. Lovitura ce avea să se dovedească decisivă a venit în prelungirile reprizei, când Nibombe a rașchetat o minge și Mera a întins piciorul undeva unde nu-i era locul, Veljovici trândindu-se ca lovit de tunet. Grație aportului tușierului Nica, centralul a dictat penalty, deși faza fie cerea o intrare periculoasă, fie un henț la atacantul gazdelor. Florin Dan a marcat, dar problema principală este că alb-violeții s-au lăsat afectați în mod nepermis de această reușită.

După pauză Unirea a pus mai multă presiune pe apărarea noastră, care nu a rezistat precum în alte partide. Nibombe a fost depășit în două rânduri, iar gazdele au reușit să întoarcă în mod incredibil rezultatul. Partida a continuat domol în continuare, cu Poli lipsită de vlagă, însă în final, Goga a salvat un punct. Mai întâi, atacantul nostru a trimis un șut respins în bară, înainte ca el să transforme o lovitură liberă obținută incredibil de Nibombe în minutul 86. Și așa însă, regretul nu poate fi șters, căci, în final, am pierdut două puncte care s-ar putea dovedi mari cât casă.

Poli: Pantilimon (5) - Bonfim (5,5), Mera (4,5), Nibombe (4), Karamyan (5) - Stancu (6), Bourceanu (5), Ionescu (6), Curtean (5) - Bucur (5,5), Goga (6,5)

Schimbări:

Parks (5,5) pentru Stancu (min 19)
Latovlevici (5,5) pentru Curtean (min 64)
Magera pentru Ionescu (min 75)

28 august 2009

Europa League: Grupa A

Poli are parte de o grupă echilibrată în această fază, cu următorii adversari:

Ajax
Anderlecht
Dinamo Zagreb

Nu ştiu ce altceva să zic acuma, dar sunt convins că gazetarii vor diseca pe larg adversarii tuturor echipelor româneşti în orele următoare. În mod evident, nu e uşor, dar nici nu am impresia că ar fi vreo tragedie.

26 august 2009

VFB Stuttgart - Poli 0:0

Alb-violeţii s-au ţinut bine, dar n-a fost destul pentru o mare surpriză. Ar fi fost şi greu, în contextul în care Parks şi Curtean au fost inexistenţi pe faza ofensivă, Borbely se chinuia să nu ofere cadouri gazdelor, iar toată apărarea îşi dădea silinţa să compenseze marile probleme create de prestaţia lui Latovlevici pe flancul stâng.

Partida a fost, în general, controlată de Stuttgart, planul fiind acelaşi ca la Donetsk - de fapt, ca în toate celelalte meciuri din Liga Campionilor. Nu a fost un meci prea entuziasmant în prima repriză, fazele de poartă fiind rare. De fapt, nu s-au înregistrat decât două şuturi pe poartă, câte unul de fiecare parte. Arman Karamyan a avut o şansă bună de a marca după o incursiune pe dreapta, însă mingea trimisă de el s-a lovit de un fundaş în drumul ei spre poartă, în timp ce doar Curtean se mai poate mândri cu creşterea pulsului nemţilor, când a trimis de la distanţă de puţin pe lângă buturile apărate de Lehman. De partea cealaltă, Marica a şutat destul de central chiar pe final de repriză, iar Panti a respins bine.
În repriza a doua, Stuttgart a pus mai multă persiune iar în prima parte a avut vreo zece minute în care a forţat intens şi putea să înscrie. Fie Panti, fie şansă au fost de partea noastră, căci şuturile gazdelor nu au sfârşit în plasa porţii alb-violete, ci cel mult au intrat în contact cu bara. Poli a avut o şansă interesantă de gol când Curtean l-a lansat pe Bucur, acesta a trimis cu capul fiind busculat de Lehmann, dar mingea a trecut pe lângă şi arbitrul nu a acordat nimic - ar fi fost şi greu. Panti a mai avut emoţii în câteva rânduri până la final, în special la fazele ce s-au dezvoltat pe flancul lui Lato, dar partida s-a terminat cu egal la zero, un rezultat onorabil şi care evidenţiază limitele formaţiei noastre. E şi greu să ceri mereu imposibilul.

Piesa de bază a acestei performanţe a fost prestaţia fundaşilor centrali alb-violeţi, Nibombe şi Cisovsky, cei doi fiind complementaţi bine de Bourceanu în majoritatea fazelor. În rest îmi vine greu să evidenţiez pe cineva, exceptându-l eventual pe Claudiu Ionescu, care a modificat în bine jocul nostru după intrarea sa, însă nu a fost suficient. Eu zic că e bine, deşi ar fi fost imaginabil să ne calificăm, însă exisă numeroase truisme care ar putea explica de ce anume nu ne-am calificat - iar eu îl aleg pe cel cu "în fotbal mai ai şi adversari".

Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (5,5), Nibombe (7), Cisovsky (6,5), Latovlevici (4,5) - Arm. Karamyan (5,5), Borbely (5), Bourceanu (6), Curtean (5) - Parks (5), Bucur (5,5)

Schimbări:

Stancu (5,5) pentru Borbely (min 46)
Cl. Ionescu (6) pentru Bonfim (min 60)
Scutaru (6) pentru Cisovsky (min 71)

25 august 2009

Se anunţă Chiacu

Zvonurile ultimelor zile îl plasează pe eternul talent Hristu Chiacu în curtea noastră. Numai ce a eşuat la Astra, după un an cu câteva reuşite solitare la Otopeni, dar la Poli e loc de jucători de toate culorile. Mi-e greu să înţeleg ce ar putea avea Chiacu peste Chiţu, de exemplu, în afara de un nume târât mai des prin presă.

Rămâne să vedem dacă transferul va fi confirmat, precum şi ce reacţie va avea mijlocaşul la aerul de Timişoara. Cine ştie, s-au mai văzut surprize - chiar dacă nu la noi şi nu cu talente eterne.

23 august 2009

Unirea Urziceni - Poli 0:0

În ciuda auspiciilor vremii, venind după o înfrângerea dureroasă cu Stuttgart, Poli s-a prezentat bine la Urziceni și ar fi putut câștiga o dispută destul de echilibrată, dar în care unicele șanse de gol ne-au aparținut.

Meciul a fost, vorba vine, tacticizat, dar plăcut ochiului - nu că cele două ar fi opuse prin definiție, însă la noi termenul se folosește eufemistic pentru partide anoste între echipe tari. Arman Karamyan a deschis scorul după o liberă executată de Ionescu și deviată, dar din păcate a fost ofsaid, în timp ce Urziceniul a ajuns aproape de poarta lui Pantilimon mai degrabă în a doua parte a reprizei, fiind totuși cam lipsiți de inspirație ofensivă. Cea mai mare șansă de gol a venit în minutul 37 și ne-a aparținut, căci la o minge ajunsă în careu la Ionescu, acesta a driblat scurt și Bucur a reluat mingea puternic, ca gazdele să scape de gol grație interpunerii unui jucător în drumul balonului spre poartă.

Repriza secundă a fost dominată și mai autoritar de alb-violeți, care au avut trei ocazii importante în doar cinci minute. Prima a venit în minutul 60, când Bucur a șutat și Arlauskis a respins, ca în continuarea fazei Arman să centreze la Ionescu, care singur din centrul careului a trimis foarte slab cu capul. Același Arman l-a pus la grea încercare pe portarul Unirii două minute mai târziu, însă efortul său de la marginea careului nu a fost suficient. Pe final meciul s-a mai liniștit, ca în minutul 85 Alexa să fie eliminat pentru un al doilea galben - e drept, unul necesar, în condițiile în care Cisovsky era la pământ accidentat și gazdele aveau intenția să pătrundă pe culoarul liber. Minutele rămase nu a fost suficiente ca omul în minus să se facă simțit, astfel că partida s-a terminat la egalitate - deși Poli putea să o câștige.

Aș remarca prestația solidă a apărării, efortul închizătorilor (mai ales Bourceanu), și maniera în care au conlucrat gemenii pe stânga. Flancul drept a fost mai puțin inventiv, în timp ce Ionescu s-a dovedit a fi o prezență prea liniștită pentru o asemenea partidă. Precum ziceam însă, în condițiile date rezultatul partidei, precum și maniera de joc, au fost mulțumitoare.

Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (6), Cisovsky (6), Nibombe (6,5), Art. Karamyan (6) - Stancu (5,5), Alexa (5,5), Bourceanu (6), Arm. Karamyan (6) - Bucur (5,5), Ionescu (5)

Schimbări:

Goga pentru Ionescu (min 77)
Borbely pentru Bucur (min 90)

22 august 2009

Poli II - Gloria Arad 1:2 (0:0)

Ca orice campanie pentru promovare, si aceasta incepe cu o infrangere. Poli a deschis scorul prin Magdas, insa oaspetii au revenit pe tabela si au intors rezultatul in al treilea minut de prelungire.

Cu siguranta, altele sunt asteptarile, mai ales acuma ca Poli 2002 a poposit, totusi, in D.

Poli II: Cobliș - Dudaș, Gavriluță, Telescu, Ilici - Matei, Jitaru, Ganea, Popa - Popovici, Magdaș

Schimbări:

Raicu pentru Magdaș (min 54)
Cuciorvă pentru Popa (min 70)
Dobriceanu pentru Matei (min 84)

19 august 2009

Poli - VFB Stuttgart 0:2 (0:2)

E clar că avem câte ceva de învăţat de pe urma acestui eşec. Poli s-a prezentat, din câteva puncte de vedere, mai bine decât adversarii de astăzi, ba aş spune chiar că au evoluat mai consistent decât în meciul cu Şahtior - până la primirea golului. Dubla instantanee a fost clar decisivă, la fel ca şi erorile defensive ce au permis oaspeţilor să marcheze. Nu la valoare trebuie să ne uităm când jucăm la acest nivel, ci la abilitatea noastră de a fi eficienţi. Doar echipele de ultra-top sunt de nebătut, dar pentru restul trebuie să fii în formă maximă.

Stuttgart a ameninţat întâi poarta lui Pantilimon, care a respins un şut din afara careului în bară. După aceea însă, Poli a echilibrat partida şi a avut mai multe lovituri de colţ, însă toate - precum şi cele ce au urmat în restul partidei - au fost executate slab, iar oaspeţii nu au avut prea mult de temut. Prima lovitură vine în minutul 26, când Marica a scăpat uşor de Cisovsky şi Panti a ezitat, iar ulterior a intervenit slab, faultându-l pe interaţionalul nostru drag. A fost 1-0, iar la doar câteva zeci de secunde, Hleb s-a distrat cu Alexa, Bonfim, Cisovsky şi cine i-a mai apărut în faţa, finalizând pe lângă Pantilimon pentru al doilea gol al oaspeţilor. Alb-violeţii trebuiau să înscrie câteva minute mai târziu, când Magera a fost găsit perfect, liber, dar cehul a trimis absolut lamentabil cu capul, pe lângă.
După pauză, cei de la Stuttgart au făcut pasul înapoi, dar băieţii lui Sabău nu au prea găsit drumul spre poarta lui Lehmann. Marica a avut o ocazie pe contraatac, iar până la final Schieber mai pune de două ori în pericol poarta lui Panti, dar când nu trebuie să iasă, portarul nostru e de obicei la post. Cea mai mare ocazie a noastră a venit la şutul de la distanţă al lui Bonfim, însă Lehmann a parat foarte bine, iar în rest, doar câteva contre nereuşite ar mai fi de menţionat.

E trist că s-a pierdut, dar asta e situaţia. Iancu tună că nu avem lot, ceea ce e mai mult decât nesurprinzător considerând ce jucători au fost aduşi în ultima vreme şi cum aceştia au acoperit posturile cu adevărat descoperite. Dar şi aşa, toţi au luptat, şi ei ne-au adus marea bucurie de a-i fi eliminat pe Şahtior, deci trebuie să fim mulţumiţi. Cel mai bine au jucat astăzi Nibombe, Alexa, Arman şi oarecum Artiom Karamyan, iar în rest Bucur a încercat foarte multe, dar nu i-a ieşit mai nimic, în timp ce Bonfim măcar a mai avut câteva execuţii bune - ceea ce nu se poate spune şi despre Stancu. Scutaru a fost depăşit de partidă, Borbely fiind ceva mai prezent în joc când a fost introdus, iar în atac Magera a reuşit prea puţine, adioma celui care l-a înlocuit, Claudiu Ionescu. De Lato, ce să mai zici?

Asta e. Urmează un meci foarte important în campionat, iar apoi trebuie să ne apărăm onoarea la Stuttgart. Din păcate, eu nu voi fi aici ca să dau raportul, dar sper să reuşesc cumva să pun cronicile pe blog, chiar dacă cu întârziere. Ne reauzim la începutul lui septembrie. Hai Poli!

Poli: Pantilimon (5) - Bonfim (5,5), Nibombe (6), Cisovsky (5), Art. Karamyan (5,5) - Stancu (5), Scutaru (5), Alexa (6), Arm. Karmayan (6) - Bucur (5,5), Magera (5)

Schimbări:

Borbely (5,5) pentru Scutaru (min 45)
Cl. Ionescu (5) pentru Magera (min 69)
Latovelvici pentru Art. Karamyan (min 79)

18 august 2009

Un gând despre Stuttgart

Citind pe ici, pe colo, ascultând despre ce se vorbeşte prin oraş, mi-e clar că lumea e destul de optimistă. Într-un fel împărtăşesc acest sentiment, însă am mari reţineri din cauza absenţei a lui Parks şi a lui Bourceanu. Mai mult, mă întreb daca titluarizarea lui Scutaru e cea mai bună opţiune.

Dacă în locul celor doi sus menţionaţi vor evolua Magera şi Scutaru, atunci echipa va căpăta un caracter şi mai defensiv. Poate ar fi mai interesant şi mai indicat să se contrabalanseze plusul defensiv pe care îl oferă Magera prin introducerea unui jucător tehnic, care să poată dizloca apărarea adversa - în speţă, Claudiu Ionescu (nu cred că Goga e pregătit în acest moment). Oricum, Scutaru este un risc asumat, chiar dacă nu s-a prezentat rău în puţinele minute jucate până acuma, însă a începe titular într-un meci de o asemenea importanţă e total altă poveste. Pe de altă parte, nici Ionescu nu e chiar recomandat de experienţa sa, însă are mai multe meciuri în prima Ligă, iar valenţele lui ofensive înseamnă că erorile sale nu costă în general la fel de mult.

Şi aşa însă, probabil Scutaru va intra pe teren titular - să sperăm că se va dovedi decizia corectă.

Hai Poli!

14 august 2009

Poli - Rapid 1:0 (1:0)

Alb-violeţii au jucat exact cum trebuie - şi în alb violet (mov)!! -, învingându-şi din nou adversara favorită din Bucureşti, graţie aceluiaşi coşmar rapidist, Arman Karamyan.

Oaspeţii au avut prima mare ocazie, când Mardare a trimis spre poartă la un corner şi mingea l-a lovit în piept pe Panti, salvându-ne astfel de un gol ca şi făcut. Poli a replicat prin Parks, însă costaricanul nu a reuşit să trimită în direcţia lui Marinescu. Meciul s-a liniştit apoi, jucătorii noştri păstrând totuşi mai mult posesia, iar finalmente în minutul 33, această posesie a dat roade: Stancu şi Bonfim lucrează bine pe dreapta, primul centrează în centrul careului, Parks deviază uşor cu capul, iar mingea ajunge la Arman Karamyan, complet nemarcat, şi acesta înscrie la colţul lung! Panti este pus sub oarecare presiune pe final de repriză şi se descurcă decent, chiar dacă nu fantastic - de fapt, cam în nota prestaţiei sale din întreaga partidă.
După pauză au trecut douăzeci de minute până să apară vreo ocazie, iar de ea a beneficiat Rapdiul, ca urmare a unei respingeri deficitare a lui Panti, însă Pinto nu a putut finaliza. Meciul a continuat în nota primei reprize, chiar dacă de această dată rapidiştii ţineau mai mult de balon - fără a-şi crea şanse de gol. Magera a marcat în minutul 80, dar golul a fost anulat corect pe motiv de ofsaid, înainte ca glonţul să ne treacă pe lângă ureche, atunci când Cisovsky a deviat spre proprie poartă, şi Panti a reuşit să respingă relativ eroic. A fost şi ultima fază periculoasă, oaspeţii nefiind prea insistenţi, astfel că Poli a bifat a doua victorie în campionat, cu gândul mai mult la meciul de marţi.

Cisovsky şi Nibombe au ţinut foarte bine centrul apărării, oferind foarte puţine şanse rapidiştilor, iar Bourceanu şi Alexa s-au descurcat cum trebuie la închidere. Decisiv a fost însă efortul pe benzi a fundaşilor şi a mijlocaşilor, cu precădere pe flancul stâng, unde Karamyenii au făcut legea. Stancu a încurcat iar borcanele, din când în când, însă per total îmi vine greu să critic pe cineva în mod anume. Poate Gigel, pentru egoismul său, dar până la urmă e de înţeles, fiind în căutare de primul gol al sezonului.

Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (6), Nibombe (6,5), Cisovsky (6,5), Art. Karamyan (6) - Stancu (5,5), Bourceanu (6,5), Alexa (6), Arm. Karamyan (6,5) - Bucur (5,5), Parks (5,5)

Schimbări:

Magera (5,5) pentru Parks (min 46)
Scutaru (6) pentru Alexa (min 74)
Goga pentru Bucur (min 90)

Două echipe în Liga a 3-a

Spre surprinderea mea, odată cu publicarea seriilor Ligii a 3-a, s-a oficializat prezenţa echipei Poli 2002 în eşalonul respectiv, ei fiind singurii care au îndeplinit condiţiile necesare. Pe lângă tristul fapt că această întâmplare evidenţiază eşecul total al FRF-ului în ceea ce priveşte organizarea fotbalistică internă, pentru noi e bine, în contextul în care prezenţa celor de la Poli 2002 în L3 este conformă cu planul piramidal propus de Chivorchian. Astfel, Poli II va căuta cu siguranţă să promoveze, în timp ce Poli 2002 va lupta mai mult ca sigur să surpavieţuiască.

În contextul în care echipa secundă e singura care poate să împrumute jucători de la prima echipă sau de la juniori, nu ar fi de mirare ca mai mulţi dintre componenţii de rezervă de la Poli II să fie împrumutaţi, pentru a întări o formaţie care şi aşa a terminat doar pe la mijlocul clasamentului în liga a 4-a.

Seria a 5-a arată astfel:

ACS Recas
CFR Timisoara
Viitorul Sanandrei
FC Timioara II
Progresul Gataia
Mama Mia Becicherecu Mic
Unirea Sannicolau Mare
Poli 2002 Timisoara
Gloria Arad
CS Ineu
Naional Sebis
Marmosim Simeria
Retezatul Hateg
Minerul Mehedinti
Pandurii Targu Jiu II
Jiul Rovinari


Poli 2002 va evolua pe stadionul Electrica, iar Poli II pe stadionul Ştiinţa.

10 august 2009

Convocaţii alb-violeţi

Pantilimon şi Bucur au fost chemaţi la Naţionala patriei noastre în vederea amicalului de miecuri, disputat în compania Ungariei. Puţin ciudat că nu a fost convocat şi Bourceanu, care s-a evidenţiat pozitiv în ambele meciuri disputate cu Şahtior, dar pentru noi e bine, căci în această perioadă jucătorii vor fi foarte solicitaţi fizic, iar orice moment de odihnă e un moment bun.

9 august 2009

Poli Iaşi - Poli 1:1 (0:0)

Culmea face că deşi alb-violeţii au jucat slab, victoria ne-a scăpat, la propriu, pe lângă braţele lui Pantilimon. Deşi dominată, Poli a deschis scorul în minutul 57, prin Parks, iar când lucrurile trebuia să devină mai simple, o ieşire hazardată a portarului nostru le-a permis gazdelor să egaleze.

Cu siguranţa nu asta îşi dorea Sabău de la partidă din această seară, în condiţiile în care a trimis practic prima echipă pe teren. O victorie ar fi fost importantă mai ales în contextul meciurilor foarte dificile care urmează în aceste două săptămâni, însă alb-violeţii nu au arătat mare lucru. Ieşenii au avut prima ocazie prin Bujor, care a profitat de înaintarea lui Nibombe, şi a scăpat singur cu Panti, însă Bădoi a salvat extraordinar din spate, suflându-i mingea chiar în momentul şutului. Gazdele au continuat cu presiunea, dar marile ocazii au cam lipsit, în timp ce singura şansă reală de gol a Politehnicii a venit la o fază creată de Parks şi finalizată de Arman Karamyan - din păcate, în bară.
Repriza a doua a continuat în acelaşi tipar, până când Artiom Karamyan a trimis foarte bine o lovitură liberă în careul ieşean, portarul a respins slab, iar Parks a fost omul potrivit la locul potrivit. A urmat apoi gafa lui Pantilimon, care la o lovitură de colţ, probabil (corect) sfătuit fiind să iasă mai mult la mingile aruncate în careu, a judecat prost faza şi a fost depăşit de un jucător advers, care a trimis cu capul în poarta goală. Bujor a mai avut un şut parat de Panti mai târziu, înainte ca alb-violeţii să înceapă să pună presiune pe final de partidă. Bucur a devenit brusc mai incisiv, a făcut o fază excelentă la colţul terenului, dar centrarea sa n-a putut fi împinsă în poarta goală de Arman Karamyan. Acelaşi Bucur a fost lansat ideal de Alexa câteva minute mai târziu, însă în locul unui şut a încercat un dribling, intrând astfel în unghi, iar faza s-a stins. În afară de şutul de puţin pe lângă vinclu al lui Bouceanu, ar mai fi de discutat doar un ofsaid semnalizat la Gigel, scăpat singur cu portarul de la limita ofsaidului, dar restul e maculatură.

Din păcate au ieşit din nou în evidenţă problemele la construcţie, care au fost scuzabile în partidele cu Şahtior. În ciuda câtorva faze cu trei-patru pase scurte care au destabilizat tactica adversarilor, lipsa de oportunităţi la finalizare a fost una destul de acută, mai ales că Poli Iaşi nu este o echipă de temut. Problematic rămâne flancul drept, unde Stancu parcă era pe alt fus orar, dar principala problemă este lipsa de fantezie la construcţie - şi greu, cu doar Bourceanu şi Alexa la mijloc. Şi Pantilimon trebuie să aibă grijă, să nu se consacreze ca un portar bun care gafează, deşi în acelaşi trimp este obligat să înveţe cum să profite de înălţimea sa la fazele fixe şi la centrările plouate. În rest, să vedem dacă ne binecuvântează nenea Iancu cu un mijlocaş dreapta.

Poli: Pantilimon (4,5) - Bădoi (6), Nibombe (6), Cisovsky (6), Art. Karamyan (6) - Stancu (4,5), Alexa (6,5), Bourceanu (5,5), Arm. Karamyan (5,5) - Parks (6), Bucur (5,5)

Schimbări:

Magera (5,5) pentru Parks (min 72)
Goga pentru Bădoi (min 82)

8 august 2009

CR: Poli II - Becicherecu Mic 1:2 (1:1)

Alb-violeţii mici au fost eliminaţi, în ciuda ajutorului primit de la echipa mare (Mera, Brezinsky, Ionescu şi Chiţu). După ce gazdele au deschis scorul, Popovici a scos un penalty în minutul 22 şi Ionescu a egalat. Acelaşi Popovici a fost lansat de Chiţu zece minute mai târziu pe dreapta, a scăpat de ultimul fundaş, însă şutul său a lovit bara. Gazdele puteau reveni în avantaj înainte de pauză, ca urmare a unui contratac, dar din numai cinci metri, atacantul albaştrilor a trimis pe lângă.
După pauză, Poli II a început tare şi şi-a trecut în cont o serie de ocazii. Mai întâi Ionescu l-a deschis pe Chiţu, acesta a driblat în careu şi a şutat spre poartă, portarul reuşind să respingă. În minutul 51, Dobriceanu a centrat tot către Chiţu, mijlocaşul nostru a şutat din voleu şi mingea a mers razant cu bara - dar peste. A fost apoi rândul lui Ionescu să-l încerce pe portar, însă acesta a fost la post, înainte ca cei din Becicherecu Mic să scape pe o contră, Cobliş să iasă slab în întâmpinare, alb-violeţii fiind salvaţi doar de finalizarea slabă a gazdelor. Meciul a fost decis în minutul 67, când Gălan a comis un fault în careu, a primit şi al doilea galben, iar scorul a devenit 2-1. Până la final doar Mera ar fi putut să mai înscrie pentru noi, mingea trimisă cu el de capul lovind bară, sau Telescu, printr-un voleu trimis peste din poziţie bună, însă finalmente, Velcea a trebuita să se recunoască învins - şi cel puţin uşor umilit.

Dintre jucători i-aş remarca doar pe Ionescu şi Chiţu, poate pe Popovici pentru prima repriză, în rest prestaţia alb-violeţilor fiind destul de mediocră. Dudaş şi Dobriceanu ce s-au mai mişcat binişor, dar cea mai mare dezamăgire a fost prestaţia fundaşilor centrali, în special a lui Brezinsky, precum şi jocul făcut de Gălan. Trebuie să mă întreb de ce în lotul celor de la Poli II se mai află jucători precum Buda, Ganea, Gălan, Ilici, chiar şi Popa, despre care e greu să crezi că vor putea face pasul către Liga 1 - şi cu atât mai puţin către o echipă de top. I-am menţionat pe aceştia pentru că ei au avut destule ocazii să-şi dovedească valoarea şi nu au făcut decât ocazional şi prea neconvingător, însă nu îmi pun nici mari speranţe în generaţia care numai ce a absolvit junioratul. M-aş bucura enorm să-mi fie infirmat scepticismul, dar la fel am spus şi acuma un an, iar Poli II a terminat la mijlocul clasamentului într-o ligă mai mult decât modestă.

Doar o întrebare retorică mai am: pentru Chiţu de ce nu e loc la echipa mare?

Poli II: Cobliş (5) - Gălan (4,5), Mera (5,5), Brezinsky (5), Ilici (5,5) - Chiţu (6), Zaluschi (5), Jitaru (5), Dobriceanu (5,5) - Ionescu (6), Popovici (6)

Schimbări:

Telescu (5,5) pentru Zaluschi (min 55)
Dudaş (5,5) pentru Dobriceanu (min 60)
Popa (5) pentru Chiţu (min 72)
Magdaş (5) pentru Ilici (min 75)

7 august 2009

CL: Poli - VFB Stuttgart

Avem o calificare de jucat!

Alb-violeţii au avut şansă la tragerea la sorţi, în măsura în care se poate vorbi de aşa ceva. Stuttgart reprezintă o ţară cu o vastă cultură fotbalistică, dar care se chinuie în ultimii ani să obţină rezultate signifiante pe plan european - iar în special în Liga Campionilor. Mai mult, VFB de abia a început sezonul, deci implicit are mai puţin meciuri în picioare, şi şi-a vândut cel mai bun jucător, pe Gomez, la Bayern München. Rămâne de văzut în ce măsură Pogrebnyak îl va putea înlocui, precum şi care este efectul prezenţei în echipă a lui Aliaksandr Hleb.

Oricum ar fi, nu cred să existe mare diferenţă între Stuttgart şi Şahtior. Chiar dacă minunile nu se prea ţin lanţ, e evident că în contextul actual avem motive pentru a spera la o calificare cu adevărat miraculoasă.

Primul meci acasă, pe 18 august. Returul o săptămână mai târziu.

6 august 2009

Ordinea de zi

Iată-ne tot aici, după o noapte de istorie, şi deja trebuie să privim înainte - precum şi să reflectăm asupra celor întâmplate.

În primul rând, ar trebui să aruncăm o privire la posibilii adversari din turul următor. Este vorba de Arsenal, Lyon, Sporting, Panathinaikos şi VFB Stuttgart. Cu orcine am nimeri, nu vom fi favoriţi, dar rezultatul obţinut în compania Şahtiorului ne dă speranţe că o calificare este posibilă. Panathinaikos şi Sporting s-au chinuit să treacă de turul acesta preliminar, în faţa unor adversari care sunt de nivelul nostru. Stuttgart, ca o reprezentantă a fotbalului german, nu reprezintă o forţă de temut, mai ales atunci când se află în aceeaşi urnă cu Arsenal. Aş spune chiar că şi Olympique Lyon lasă loc de vise, ei nefiind aceeaşi echipă care acuma doi, trei ani făcea ravagii prin Europa. Astfel rămân doar londonezii, pe care nu mi-aş dori sub nicio formă, cel puţin nu în speranţa obţinerii unei calificări. Uitându-mă la numele echipelor cu care împărtăşim urna a doua, trebuie să evidenţiez că ne aflăm într-un cadru foarte frumos, alături de Fiorentina, Celtic, Atletico Madrid şi Anderlecht, şi că oricare din aceste echipe are şanse să învingă formaţiile din prima categorie valorică. Cert este că nu vom mai avea avantajul elementului surpriză, dar aceasta este o pierdere calculată până la urmă, dat fiind că ne-am dat de gol eliminându-i pe Şahtior. Orice s-ar trage la sorţi mâine, va fi o dublă manşă grozavă, indiferent de deznodământul ei.

Despre meciul de ieri mai ţin să-mi prezint vaga dezamăgire că nu s-a umplut stadionul, dar nu aş zice că e surprinzător. Politica de preţuri a clubului este una care are grijă să nu avem satisfacţia unui stadion plin, iar strategiile ieftine a la Chivorchian, cu 95% de bilete vândute în ziua meciului când de fapt cifra reală, din timpul partidei, era pe la 80%, nu mai ţin după trista experienţă a meciului cu Partizan. Nu sunt banii noştri, dar e greu să nu mă doară puţin când văd zone populate numai răzleţ cu suporteri.

Ca să mai fac o referire la calitatea jocului, e evident că Poli nu a arătat un fotbal delicios, dar orice om rezonabil realizază ca atunci când o formaţie în care s-a investit în transferuri în ultimii cinci ani atât cât adversarii au plătit pe un singur jucător raportul de forţe va fi unul disproporţionat, care cere sacrificarea frumosului în vederea unui rezultat pozitiv. Este greu să spunem de pe acuma cât de bună este această calificare pe termen lung, în perspectiva sezonului ce urmează, căci şi Steaua a obţinut anul trecut o calificare în grupele Ligii, în faţa unui adversar foarte titrati, prezentând un joc slab, ca apoi atât ei, cât şi adversarii lor, să rateze podiumul campionatului intern. Instinctul îmi spune că nu ar trebui să repetăm contraperformanţa lor, căci avem pe de-o parte un lot mai complet, iar pe de altă parte nu ne-am întâlnit doar cu un nume, ci cu o echipă care a obţinut cu numai câteva luni în urmă o cupă de prestigiu continental. Dar e doar instinctul.

Până una alta, ar fi fabulos să ne întâlnim din nou în Piaţa Operei în trei săptămâni de-acuma. Chiar fabulos.

Poli - Şahtior Donetsk 0:0

Ce-i fantastic e fantastic, iar nimic nu-i mai frumos decât acest fantastic delicios! Nu ştiu câte lume a sperat că putem trece de acest tur, dar eu cu siguranţă nu mi-am făcut speranţe. Rar mi-a fost dat să mă înşel atât de frumos.

Alb-violeţii au luptat aşa cum au ştiut ei, cu un Nibombe de întrecut, un Bourceanu determinat ŞI cu mintea limpede, un Bonfim renăscut din dezastrul meciului tur, un Parks care a dat mereu dureri de cap fundaşilor adverşi şi un Bucur tupeist până la capăt. Şahtior nu a arătat forma din tur, forţa lor ofensivă fiind domolită atât de apărarea noastră, cât şi de atmosfera aproape perfectă de pe Dan Păltinşanu (de era plin stadionul...). În ciuda acestui fapt, au pus destulă presiune pe careul nostru, cu precădere din faze fixe, dar printr-o combinaţie eficientă de ştiinţă şi de şansă, Poli a scăpat cu bine. Bucur a avut singura fază cu adevărat periculoasă pentru noi în primul mitan, când a trecut în viteză de doi fundaşi adverşi, dar în loc să paseze, a încercat o finalizare dintr-un unghi imposibil, mingea sfârşind în plasa laterală.
Precum era de aşteptat, repriza secundă a prezentat mai multe şanse de gol, oaspeţii fiind aproape de a marca de două ori în ultimele cincisprezece minute, însă de ambele ori Panti a fost la post. Au mai fost destule faze încinse, de la cornere, la nişte libere acordate cu multă generozitate în marginea careului nostru, însă şi alb-violeţii au avut şansele lor. Bucur şi Parks au fost în general artizanii atacului nostru, iar amândoi puteau să înscrie - primul, din păcate, a încercat ca la faza din repriza întâi să rezolve totul singur, în timp ce costaricanul a primit o minge recuperată splendid de Bonfim în marginea careului, dar a preferat un dribling semi-eşuat în locul unei finalizări, deşi era singur cu portarul. Acuma, în mod evident, nu mai contează.

Finalul a fost unul tensionat la culme, tot stadionul deşcătusându-se la ultimul corner al celor din Donetsk, atunci când Panti a prins mingea cu încredere. Cel din urmă fluier al lui Hauge a consemnat şi cea mai mare reuşită pe plan internaţional a clubului nostru drag, poate chiar cea mai importantă din întreaga sa existenţă. În acest moment există însă doar recunoştinţa infintă faţă de aceşti jucători minunaţi, conduşi de un antrenor care a reuşit să impună o disciplină tactică ce s-a dovedit esenţială în vederea calificării obţinute în faţa câştigătoarei Cupa UEFA. Nu mai vreau să spun nimic, pentru că orice cuvânt poate doar să diminueze aerul de poveste în care plutim în această seară. Fantastic POLI!

Poli: Pantilimon (6,5) - Bonfim (6,5), Cisovsky (6,5), Nibombe (7), Art. Karamyan (6) - Stancu (6), Bourceanu (7), Alexa (6), Arm. Karamyan (6) - Parks (6,5), Bucur (6)

Schimbări:

Scutaru (6) pentru Alexa (min 60)
Cl. Ionescu pentru Stancu (min 80)
Magera pentru Bucur (min 89)

Rezumatul partidei aici.

1 august 2009

Poli - Gloria Bistriţa 1:0 (0:0)

Precum era de aşteptat, am avut de-a face cu o partidă dificilă în compania Bistriţei, pe care am reuşit să o câştigăm graţie unei faze foarte frumos construite pe atac, cu două pase şi finalizarea lui Magera cu piciorul stâng.

Până la acest gol am avut însă de aşteptat peste şaptezeci de minute, timp în care oaspeţii s-au prezentat foarte bine, au dominat mai ales prima repriză, şi şi-au trecut în cont o bară, o ocazie bună de gol şi un gol anulat pentru un ofsaid minim. Alb-violeţii, cu o formulă complet schimbată faţă de cea care a început meciul la Donetsk, s-au chinuit serios în primele patruzeci şi cinci de minute, încercând fără mare succes să dejoace formula foarte avansată şi agresivă a Bistriţei. În general s-a abuzat de pase lungi, mingi ineficiente peste apărare, şi câteva diagonale lungi care nu au ajutat îndeosebi jocul nostru.
Rerpiza a doua a fost mai dinamică graţie introducerii a trei titulari de drept, întâi Artiom Karamyan, şi apoi Alexa şi Bucur. Primele semne de viaţă au apărut din faze fixe, Magera trimiţând o minge cu capul în urma unui corner executat de Vrsici, însă bara avea să-i salveze şi pe oaspeţi. În ciuda faptului că jocul se cam mutase în jumătatea acestora din urmă, a fost nevoie de un glonţ care să treacă aproape de tâmplă ca alb-violeţii să preia controlul partidei, anume reuşita anulată a lui Csaba Borbely, pe care am menţionat-o deja. Golul a venit ca urmare a unei combinaţii ideale pornită de la Claudiu Ionescu, mingea fiind pasată apoi perfect de către Bucur - iar deznodământul îl ştim. Până la finalul meciului Poli s-a apărat, încercând să îi surprindă pe bistriţeni pe contre, însă aproape de fiecare dată fazele de atac au sfârşit prin semnalarea unei poziţii de ofsaid. Nimic semnificativ nu s-a mai întâmplat până la final, iar Sabău a obţinut prima sa victorie pe banca noastră, una pe cât de dificilă, pe atât de importantă.

Dintre jucători ţin doar să-l remarc negativ pe Latovlevici, care a făcut numeroase erori, şi să evidenţiez importanţa introducerii titularilor de drept. Totodată, prestaţia lui Ionescu a fost încurajatoare, în timp ce Vrsici s-a chinuit să facă altceva în afară de a juca pase scurte, la mijlocul terenului.

Poli: Taborda (6) - Bădoi (5,5), Luchin (6), Scutaru (6), Latovlevici (5) - Stancu (5,5), Borbely (5,5), Vrsici (5,5), Arm. Karamyan (5,5) - Magera (6), Cl. Ionescu (6)

Schimbări:

Art. Karamyan (6) pentru Arman Karamyan (min 45)
Alexa (6) pentru Borbely (min 64)
Bucur (6) pentru Vrsici (min 64)

Cât e posibil, voi posta clipuri de la partide de pe www.fanatik.ro. Le puteţi vedea la calitate uşor superioară acolo.

Gol Magera (min 75):



Bară Anca (min 4):



Bară Magera (min 47):



Gol anulat C. Borbely (min 65):

30 iulie 2009

CR: Pro Nădlac - Poli II 0:7 (0:2)

Alb-violeţii mici au dispus fără probleme de adversarii din acest tur de Cupa României. Iată cam care a fost formaţia folosită de Velcea:

Poli II: Cobliş - Gălan, Mera, Brezinsky, Ilici (sau Ad. Ganea) - Chiţu, Jitaru, Zaluschi, Maxim - Popovici, Ad. Popa

Au marcat Ad. Ganea (2), Jitaru (2), Mera, Maxim şi Telescu (ultimul l-a înlocuit la pauză pe Brezinsky).
Google+