Botoșani - Poli 1:0 (1:0)

Am avut parte de un meci frumos, echilibrat, între două echipe apropiate ca valoare, dar până la urmă victoria a fost de partea celor un pic mai norocoși.

Parcă am și uitat de problemele financiare ale clubului, căci Poli s-a luptat de la egal la egal cu liderul și revelația începutului de sezon. E drept, l-au cedat pe cel mai bun jucător al lor, dar Botoșaniul, din postura de gazdă, mai mult s-a apărat, bucurându-se de un gol destul de norocos la prima din puținele faze periculoase create.

Prima repriză a stat sub semnul luptei la centru, ambele echipe reușind să blocheze pătrunderile în careu. Gazdele au beneficiat de câteva cornere, pe care le-am respins fără mari emoții. Prima ocazie mai notabilă ar fi lovitura liberă trimisă de Roman în minutul 16 - liniștitor de mult peste poartă. Noi am replicat 3 minute mai târziu printr-un șut surprinzător al lui Mailat, care însă n-a nimerit spațiul porții. Deși am reușit să câștigăm niște mingi în terenul advers prin insistențele lui Croitoru și Vașvari, n-am reușit să ne creem ocazii. Doar Croitoru a încercat un șut de la distanță, dar n-a mai avut inspirația de la ultima vizită în Botoșani.

Într-o perioadă în care părea că noi controlăm jocul a venit golul lui Fülöp, în minutul 29. Centrarea lui Popa a fost deviată nefericit de Cânu spre poartă, iar botoșăneanul i-a luat fața lui Melinte și a înscris. Nu cred că i se pot imputa multe fundașului nostru, care a trebuit să-și schimbe direcția în momentul devierii, pe când Fülöp era deja lansat spre minge. Greșeala mai mare, care putea fi evitată, a fost a lui Țigănașu, care a intrat decisiv la Popa și a fost foarte ușor depășit. Singura mare ocazie a gazdelor în afara golului a venit pe finalul reprizei, în urma unui contraatac. Buș l-a fentat pe Melinte, apoi a tras cu sete, dar Curileac a parat providențial.

În repriza a doua jocul s-a desfășurat mai mult în terenul advers, dar din păcate n-am reușit să găsim calea golului. Mailat s-a evidențiat din nou în minutul 58. Vașvari îi trimite o pasă în adâncime care îl deschide perfect. Îi iese preluarea, dar apoi lovește cu exteriorul - probabil involuntar - și mingea se duce pe lângă poartă, nu doar pe lângă portar. Botoșaniul a replicat în minutul 60 la un corner când Miron a trimis cu capul spre poartă, dar tot pe lângă.

Deși presiunea a tot crescut la poarta adversă, n-am reușit să desfacem apărarea solidă. Centrările, din păcate, n-au fost eficiente, Munteanu fiind într-o zi mai slabă. Iar fentele lui Croitoru și încercările de ruperi de ritm ale lui Vașvari nu au fost de ajuns. Nici înlocuirile nu au putut schimba mare lucru. Miguel nici nu am remarcat dacă a atins mingea, iar Šoljić parcă mai mult a încurcat decât a ajutat. Doar Ciucur a părut să se impună, dar mai mult prin ambiție căci finalizările sale nu au fost de cea mai mare calitate. Putea da lovitura în minutul 86, când greșeala lui Mușat, i-a oferit mingea în poziție bună în lateralul careului mic. A fost blocat bine de portarul Cobrea, dar a lăsat impresia că dacă preluarea și șutul erau un pic mai bune, putea finaliza mai bine.

E greu de rezumat acest meci sau de aruncat vina asupra cuiva. Greșeli au fost de ambele părți, doar că adversarii au reușit să profite. Echipa n-a jucat rău și putem spera ca în alte meciuri de acest gen să ieșim noi victorioși. Până atunci ar trebui însă lucrat la ceea ce azi ne-ar fi putut aduce măcar un punct: centrări mai bune, relații de joc, finalizare. Și din păcate, se pare că avem o bancă de rezerve cam neconvingătoare.

Poli: Curileac - Crețu, Melinte, Cânu, Țigănașu - Artean, Vașvari - Munteanu, Croitoru, Mailat - Bud

Schimbări:
Miguel pentru Bud (min 64)
Šoljić pentru Artean (min 72)
Ciucur pentru Munteanu (min 78)

Poli - Juventus Buc. 2:1 (1:0)

Victoria la limită a alb-violeților maschează o prestație dominantă, în care doar impreciziile la finalizare și intervențiile deosebite ale portarului/apărătorilor adverși au ținut echipa oaspete în joc. Munteanu și Mailat, cei doi jucători pe care aș miza să fie oamenii cei mai importanți din atacul nostru, au dus-o pe Poli la 2-0, înainte ca Juventus, la primul șut serios spre poartă în minutul 90, să reducă din handicap. În condițiile în care apele tulburi din jurul vestiarului nu se liniștesc, prestația solidă a jucătorilor alb-violeți a fost una dătătoare de speranțe.

Debutul oarecum liniștit de joc a indicat degrabă cam pe unde avem de gând să plimbăm mingea, cu flancul Crețu-Munteanu des întrebuințat. După câteva centrări mai puțin grozave și o minge trimisă pe lângă de oaspeți (min. 7), alb-violeții au deschis scorul - culmea, pornind de pe celălalt flanc: Artean trimite lung spre Mailat, acesta ciupește balonul peste fundaș, aleargă cu mingea la picior în careu, acolo întoarce un adversar și îl vede pe Munteanu liber în zona centrală, căruia îi și pune mingea la șut, iar mijlocașul dreapta nu ratează (min. 9). Ne-am trezit obligați să-l înlocuim pe Doman cu Croitoru din cauza unei accidentări, încă din primul sfert de oră, dar până la urmă a fost de bine, căci căpitanul de anul trecut a intrat excelent în joc. În vreme ce multele faze dezvoltate în dreapta nu prindeau contur de finalizare, cu centrări mai puțin precise, șansele au venit pe incursiuni din cele două flancuri, cu Crețu trimițând pe portar din marginea careului (min. 22) și o cursă deosebită a lui Mailat încheiată cu un șut pe lângă (min. 28). Era să plătim scump la o neatenție a lui Cânu, care a trimis înspre portar, un adversar a interceptat, dar ca la Chiajna, n-a nimerit poarta, deși portarul era ieșit. Probabil toropiți de căldura, alb-violeții nu au mai construit ceva notabil până la pauză și au preferat să gestioneze avantajul de pe tabelă.

Partea secundă a început cu o centrare transformată în șut, pe care Curileac s-a chinuit s-o scoată în corner (min. 50) - într-un fel era fix genul de fază din care te-ai aștepta ca oaspeții să reușească să înscrie, în lipsa unor ocazii construite. Bud s-a regăsit în colimatorul publicului după ce nu a reușit să concretizeze măcar cu șut la poartă o acțiune bună creată în dreapta (min. 55), ca apoi să trimită mult pe lângă cu capul la o centrare decentă din celălalt flanc (min. 62). Oaspeții nu au rămas în zece când centralul l-a iertat pe Mihăescu de un al doilea galben evident (min. 57), după ce mijlocașul central a pierdut mingea în fața lui Croitoru și l-a oprit din spate; nici pe final, la altă fază în care Croitoru a fost luat pe sus de un apărător, clar lipsit de intenția de a juca mingea, centralul nu a acordat un avertisment, asta după ce Sesar, tot de la oaspeți, trebuia eliminat direct pentru un cot aplicat lui Croitoru în prima repriză. S-a văzut că aura lui Găman, arbitru de rezervă azi, este puternică.
Din fericire, alb-violeții au reacționat bine și au continuat să pună presiune la poarta adversă, cu Vașvari găsit tot după o acțiune în dreapta, dar șutul său l-a nimerit pe portar din poziție ideală (min. 64).  O nouă recuperare a lui Croitoru a generat golul doi, cu balonul circulând pe ruta Bianconi - Vașvari - Mailat (min. 68); ultimul a controlat mingea cu stângul, și-a pus-o pe dreptul, finalizând din interiorul careului pe lângă portar! Cu oaspeții căzuți, Poli a controlat fără mari probleme jocul și putea să se deprinde la capătul unui trio++ de ocazii la faze consecutive: Bianconi a câștigat duelul pentru o minge lungă cu un fundaș, dar a fost blocat de portar în interiorul careului (min. 76); șutul tare al lui Artean, servit de Crețu, a fost scos cu un reflex bun de apărătorul buturilor adverse, apoi la corner Melinte a tras bine, cu portarul din nou la post (min. 77); la următorul corner mingea trimisă de Bianconi a fost respinsă de pe linia porții de un apărător, deci senzația era că Juventus a avut mare noroc să scape fără al treilea gol. În tentativa de a ține de minge în ultimele zece minute, alb-violeții au redus din turație, dar au fost trădați de diverse imperfecțiuni tehnice. La una din ele, a lui Vașvari, oaspeții au apucat să tragă spre poartă, dar din afara careului, dar apoi la a doua, o nouă neînțelegere de plasament între Melinte și Crețu, Țâră a rămas liber în careu să dea cu capul, învingându-l pe Curileac (min. 90). Chiar și așa, n-au fost trei minute de prelungire cu mari emoții, dincolo de cele inerente scorului devenit, brusc, strâns.

Am câștigat trei puncte importante, atât pentru a asigura puțină liniște din punct de vedere sportiv, cât și pentru a dovedi celor pasivi din Consiliul Local că echipa se ține în continuare de fotbal. Se prea poate ca atacul să fie neeficace iar apărarea să tindă spre lapsusuri, dar aceste lucruri se mai pot ameliora, atâta timp cât fotbalul primează.

Bravo Poli!

Poli: Curileac - Crețu, Melinte, Cânu, Țigănașu - Artean, Vașvari - Munteanu, Doman, Mailat - Bud

Schimbări:

Croitoru pentru Doman (min. 12)
Bianconi pentru Bud (min. 64)
Šoljić pentru Artean (min. 87)

Astra - Poli 3:0 (2:0)

Cumva conform așteptărilor, o săptămână îmbibată în scandal s-a desăvârșit cu o înfrângere lamentabilă. Trei goluri primite pe fondul letargiei noastre defensive și ratările din aproape toate pozițiile ale alb-violeților au garantat o victorie facilă gazdelor, formația în care a ieșit în evidență și fostul polist, Silviu Balaure. Știam că nu va fi ușor, nu atât din cauza adversarului de pe teren, cât a adversarului din interiorul echipei noastre, iar jucătorii au fost penalizați la repetatele neatenții defensive. O echipă care nici nu se apară și nici nu știe să dea goluri este sortită surferinței.

Prima repriză, ca întreaga partidă, s-a prezentat echilibrată ca ocazii, dar a fost tranșată de gazde pe urma unor erori remarcabile în apărarea noastră. Astra a început mai bine și impreciziile cărora avea să le plătim tribut s-au aratat încă din primele minute, când Crețu a pierdut o minge la 30 metri de poartă iar șutul lui Marquinhos, în diagonală, a fost respins de Straton (min. 2). Un moment de adormire în celălalt flanc și câteva driblinguri printre trei adversari ale aceluiași Marquinhos ne-au creat emoții, cu Straton intervenind din nou la un șut dificil trimis de brazilian (min. 6). Deși tot gazdele au rămas sus, am ieșit din corzi și jocul s-a liniștit. Prima noastră ocazie a fost semnată de Bud, a cărui finalizare cu capul la centrarea lui Țigănașu a ratat poarta adversă (min. 14), ca apoi Šoljić să aibă șansa unui șut de la 25 metri, dar graba a stricat treaba și mingea a mers mult peste (min. 15). Repriza s-a decis la două faze destul de stupide, în minutele 21 și 23. Un fault absolut inutil semnat de Artean a oferit Astrei o fază fixă din lateral dreapta, centrarea a mers aproape de marginea careului, unde l-a găsit pe Polczak între Vașvari și Šoljić, iar lovitura năprasnică cu capul a penalizat expunerea pozițională a lui Straton, care n-a mai putut interveni. Dacă ne-am enervat o tură la acest gol evitabil, al doilea a fost și mai rău: mingea pierdută repede la un corner bătut prost de Bîrnoi a fost degajată în jumătatea noastră, Vașvari și Crețu s-au invitat la o minge care cumva a rămas în posesia unicului adversar rămas sus să pună presiune, ne-am reașezat greoi în defensivă, astfel că centrarea trimisă de fostul nostru jucător, Balaure, l-a găsit liber pe Ioniță. Șutul în forță trimis de decarul Astrei a fost pe Straton, dar reacția lentă a portarului a făcut ca acesta să nu mai poată respinge. Cu un avantaj greu surmontabil, giurgiuvenii s-au retras, astfel că ocaziile au început să apară mai consistent și în contul nostru. Șuturile lui Bud (min. 26) și Ciucur (min. 39) nu au pus mari probleme porții adverse, iar lovitura de cap a lui Cânu la libera bătută de Țigănașu a nimerit fix bara transversală (min. 32). Cea mai mare ocazie i-a aparținut însă lui Bîrnoi, care putea să ne bage înapoi în meci chiar înainte de pauză, dar cu mingea la picior, timp și spațiu în zece metri, a irosit centrarea perfectă a lui Vașvari, trimițând moale, pe portar.

Gazdele au recunoscut riscul jocului jos și au ieșit mai deciși de la cabine. După ce nou-intratul Mailat l-a deschis bine pe Bud în careu, dar acesta a intrat în unghi și n-a reușit decât să trimită în portar, o serie de trei ocazii la poarta noastră a tranșat definitiv partida. Întâi Le Tallec l-a învârtit pe Cânu la 30 metri și a tras de la distanță, cu Straton scoțând de sub bară, înainte ca același vârf francez să devieze de puțin șutul/centrare al lui Marquinhos, Straton reușind din nou să intervină. Golul trei s-a prezentat, nesurprinzător, degrabă, Le Tallec reușind o reluare din foarfecă laterală la centrarea pe care a primit-o în centrul careului, Straton a fost din nou providențial, dar Cânu a reacționat deosebit de lent pe respingere, astfel că Balaure a avut timp să vină din spate și să reia în gol, din câțiva metri. Nu cred să fi trecut două minute între toate aceste faze. Gazdele n-au mai avut nevoie de ocazii până la final, astfel că nouă ne-a revenit șansa/datoria să marcăm măcar un gol de onoare. Bud a trimis neconvingător din careu, pe portar (min. 55), înainte ca Šoljić să aibă șansa unui gol la mingea care îl aștepta la marginea careului, dar șutul croatului n-a prins poarta (min. 67). Doman, cu poarta goală în față și cu opțiunea unei mingi puse lui Bud, a ales, normal, șutul, efortul său fiind scos de un fundaș din drumul spre gol (min. 70), apoi Mailat a ratat singur cu portarul la o fază în care fusese semnalizat greșit în ofsaid, ca pe final Bud să înscrie un alt gol anulat, de această dată pentru un ofsaid just (min. 86). În rest au mai fost destule atacuri, chiar și cu superioritate numerică, dar ultima pasă a venit greu, astfel că am sfârșit un meci cu cinci-șase mari ocazii de gol fără a fi marcat.

N-are rost să ne obosim gura cu cât de important este ca situația financiară să se clarifice în următoarele una-două săptămâni. Vineri jucăm pe o căldură toridă, de la o oră inumană, cu Juventus București, dar decisiv până atunci ar fi să primim un minim de semnal că birourile lucrează în direcția corectă. Că de nu, degaba trec etapele și ne „omogenizăm” doar în gradul de supărare și tensiune.

Poli: Straton - Crețu, Melinte, Cânu, Țigănașu - Vașvari, Artean - Bîrnoi, Šoljić, Ciucur - Bud

Au mai intrat:

Mailat pentru Bîrnoi (min 46)
Bianconi pentru Vașvari (min 59)
Doman pentru Ciucur (min 68)

Poli - FCSB 0:1 (0:1)

În inferioritate numerică o repriză întreagă, Poli a pierdut la limită duelul cu FCSB, în fața unui stadion plin, dar liniștit. Două faze, judecate cu măsuri diferite, au decis meciul - Alibec fiind iertat de o eliminare la o intervenție întârziată, în timp ce Munteanu a văzut degrabă al doilea galben. În rest, mici frustrări și oboseală din partea alor noștri, care n-au evoluat la un nivel grozav, dar nici nu au fost depășiți categoric.

Nici n-a început bine jocul, că centralul Chivulete a oferit cadou o liberă din douăzeci de metri oaspeților și un galben lui Țigănașu, la o intrare care n-a arătat a nimic din tribună. Deși FCSB a stat sus în primul sfert de oră și Poli n-a legat mare lucru, ocaziile n-au apărut. Vașvari a scăpat cu galben la o intrare dură în zona mijlocului terenului, ca apoi să ne stea puțin respirația la șutul din prima al lui Budescu (min. 18), pe lângă. Îngrijorător era că nicicum nu reușeam să ne așezăm în teren, să ținem mai mult de minge. Alibec a luat galben pentru proteste (min. 22) și nu l-a văzut pe al doilea la o ciocnire întârziată cu Straton (min. 24). Galbenele au continuat pentru noi, Munteau văzându-l pe primul la capătul unor îmbrânceli în fața băncilor de rezerve, fază la care cumva jucătorul oaspete implicat n-a fost avertizat. Prima șansă seriosă de gol a aparținut adversarilor (min. 40), când Straton a ieșit slab pe centrarea lui Enache, mingea lovindu-se de Alibec înainte de a ieși în aut de poartă. După ce toată repriza ne trecuserăm în cont doar jumătăți de ocazii (un șut blocat la o fază fixă, un șut peste al lui Artean, o liberă telefonată pe poartă), Țigănașu a bătut un corner spre poartă (min. 42), Niță a respins la Soljic, care a încercat un voleu dificil, nereușind să cadreze șutul. În fine, repriza s-a încheiat cu eliminarea lui Munteanu, care a preluat lung pasa nu tocmai comodă a lui Bud, și l-a agățat pe Junior Morais înainte de degajare în tentativa de a prinde mingea. O neatenția a mijlocașului nostru, dar când ai un șablon cu care să compari, n-are cum să nu-ți pice prost.

Popa a mutat la pauză, introducându-l pe Ciucur pentru Vașvari, expus din cauza avertismentului. Superioritatea oaspeților și-a făcut efectul în maniera prin care ne-au descusut în flancuri, iar la prima oprotunitate mare a reprizei (min. 52) au beneficiat de încă o ieșire hazardată a lui Straton, dar Teixeira a dat cu capul înspre pământ și balonul a trecut peste. După un șut din marginea carelui, prins cu ușoare emoții de portarul nostru (min. 61), a urmat deschiderea scorului: Artean nu reușește deposedarea în 30 metri, mingea ajunge în flancul stâng al apărării noastre, FCSB creează superioritate în zona centrală unde Melinte se trezește între doi jucători, Crețu vine târziu să-l acopere pe Gnohere, care primește în careul mic și nu trebuie decât să pună latul (min. 63). Nici fizic, nici mental nu arătam prea bine și cumva am scăpat de încă un gol la șutul respins în corner de Straton (min. 65). Cu Doman, intrat pentru Bud, absolut ineficient, Bîrnoi, obosit, mai degrabă concentrat pe faza defensivă și doar Ciucur încercând ceva la un raid sau altul în dreapta, nu ne-am apropiat mult de poarta adversă. Am avut totuși două șanse de egalare: Cânu a dat peste la cornerul lui Țigănașu din interiorul careului mic (min. 71) și Šoljić a încercat ceva de unul singur între trei adversari, a reușit să se întoarcă, dar șutul n-a mai avut forță (min. 73). Nici introducerea lui Croitoru n-a ajutat, în vreme ce la poarta noastră intervențiile lui Cânu și Crețu, precum și ratarea mare a lui Gnohere (min. 87) ne-au ținut în joc. La chiar una din ultimele faze, centrarea lui Ciucur a fost deviată cu mâna de un adversar, tușierul a semnalizat henț, dar centralul, aflat departe și pe partea greșită a fazei, a dat din brațe că n-a fost nimic (sau, mă rog, distanță, alea, alea). Cum să nu te enervezi măcar puțin? În fine, jocul s-a terminat cu FCSB trăgând de timp, în nota anemică și iritantă a ultimelor partide disputate în compania echipei bucureștene.

Dincolo de filosofiile arbitrale, cert este că am suferit pe atac, cu Bud prea puțin prezent în joc. Defensiv au fost mici desincronizări, inclusiv la gol, dar nu am căpătat impresia unei suferințe dramatice. Schimbările de astăzi n-au funcționat, câțiva jucători au părut ieșiti din formă, iar în condițiile de inferioritate numerică, ar fi fost poate prea greu să obținem punctul descântat. Sau poate nu, dar așa s-a terminat.

Poli: Straton - Crețu, Melinte, Cânu, Țigănașu - Vașvari - Munteanu, Šoljić, Artean, Bîrnoi - Bud

Schimbări:

Ciucur pentru Vașvari (min 46)
Doman pentru Bud (min 56)
Croitoru pentru Soljic (min 77)

Amical: Poli II - Szeged 2011 1:2 (0:1)

Mereu tinerii alb-violeți, în acest an sub comanda lui Sorin Bălu, au disputat un meci amical în compania vecinilor noștri din divizia secundă a Ungariei. Cu un unsprezece solid și câteva somități în afara gazonului (inclusiv Nicolae Robu, situat aproape simbolic pe banca de rezerve), Poli II s-a prezentat dezamăgitor, dar mai are timp să se aranjeze până la debutul sezonului, care va avea loc de abia la finalul lui august. În condițiile în care Szeged începe anul competițional în doar zece zile, se găsesc cauze exonerante, dacă e să le căutam.

O poză din care nu se vede decât că am fost la meci.

Oaspeții ne-au luat tare de tot și în prima jumătate de oră au dominat copios, Poli de abia reușind să treacă mingea de mijloc. Scorul a fost deschis în minutul 10, când apărarea noastră n-a fost atentă la o fază fixă executată cu schemă de la 25 metri, și mingea șutată ulterior din interiorul careului a fost împinsă în poartă de un adversar. Pericolul a continuat la buturile lui Contra, dar fie impreciza la finalizare, fie intervențiile sigure ale portarului au păstrat proporțiile scorului. După ce Szeged a obținut un penalty la o fază în care trei jucători alb-violeți s-au văzut înșirați, ca Podină să comită actul final, tot Contra a reușit să pareze lovitura de la unsprezece metri. Deși jocul s-a mai liniștit în ultimul sfert de oră al repriză, Poli n-a făcut nimic să conteze, evoluând greoi și blazat în căldura după-amiezii.

La zece minute de la reluare am avut prima șansă, când Popan a ținut mult de minge, deși ar fi putut pasa, cumva a ajuns în poziție bună de finalizare la marginea careului, dar a trimis peste. Disputa devenise una de uzură, fără acțiuni concrete de atac, fiind piperată doar cu mingi lungi, dueluri pe zone restrânse și imprecizii tehnice. În ciuda apatiei, alb-violeții au reușit să egaleze în minutul 70: Buia trimite o pasă pe culoare, Sporin ia fața adversarului și trimite elegant pe lângă portar. După o mică încăierare în zona băncilor tehnice, Szegedul a revenit în avataj, profitând de spațiul din jurul lui Sturz, pe unde au descusut ușor apărarea și au înscris. Alte șanse nu s-au mai ivit până la final, toată lumea așteptând parcă încheierea jocului.

Nu cred că e locul unei evaluări profunde a neajunsurilor din prestația echipei secunde. Deși jucătorii se cunosc, sunt convins că trebuie muncit ca ei să redevină o echipă, un demers necesar după fragmentările din ultimii doi ani. Bunicele anumite momente semnate de Contra, Haruț, Popan și Buia, dar nimeni nu a jucat fără greșeală. Despre nou-venit, Buia a fost prezent în joc în prima parte, frustrat adesea de intrările dure ale adversarilor, ca în a doua parte să dispară - până la pasa de gol.

Mă uit la lotul echipei și chiar dacă există câteva nume care promit sau ies în evidență grație unei tehnici deosebite, va fi nevoie de un efort colectiv mult mai mare ca Poli II să nu se zbată la retrogradare în acest sezon al ligii a 3-a. Pentru unii dintre jucători este cam ultimul tren.

Poli II: Contra (80' Trifon)  - Haruț, Sturz (74' Lazăr), Fridrich (62' Cochințu), Podină - Pop, Oprea - Nr. 11 (46' Codrean), Buia (80' Nr. 14), Popan (62' Sporin) - Pădurariu (46' Totic)

Chiajna - Poli 0:1 (0:0)

Uneori, ajuns în piață, mai și depășești calculele de acasă! Poli a trecut destul de convingător de rivala la retrogradare din sezonul trecut, grație reușitei lui Bîrnoi. A fost însă un bun efort de echipă, cu multă implicare și o încredere de sine la cote neașteptat de mari. Este important să obținem câteva rezultate solide în acest debut de sezon, pentru a nu cădea sub presiunea punctelor, iar un debut mai bun ca acesta ne priește la culme.

Cu cinci nume noi în primul unsprezece față de sezonul trecut, șocul mai puternic a fost cel vizual, Poli abordând acest prim meci în tricourile magenta. Probabil ne va lua puțin să ne obișnuim cu ele, dar cu Țigănașu, Vașvari și Munteanu ne-am acomodat repejor. Prima repriză am dominat-o atât teritorial, cât și ca ocazii, iar după două tentative moi ale lui Munteanu și Melinte, am consemnat prima ocazie mare de gol (min. 26): centrare Țigănașu, Artean ajunge bine să dea cu capul, dar plasează mingea pe lângă poartă din doar zece metri. Imediat după șutul peste al lui Vașvari (min. 32), gazdele au beneficiat de prima lor semi-ocazie, când pasa scurtă a lui Straton, ieșit la marginea careului, a fost interceptată, însă Cristescu n-a nimerit poarta. Finalul de repriză ne-a aparținut complet, cu trei jumătăți de ocazii notabile: șutul elegant, din întoarcere, și doar puțin pe lângă al lui Vașvari (min. 37), lovitura de cap moale și pe centru a lui Bud (min. 38) și șutul în forță, dar pe lângă al lui Munteanu (min. 41). Înainte de pauză am văzut și un contact în careu la Bud, care a exagerat însă căderea, fiind oarecum norocos că n-a fost penalizat cu un cartonaș galben.

Partea secundă a început cum trebuia să se încheie cea dintâi: cu gol pentru Poli. O fază de atac în partea dreaptă (min. 50) ajunge la mereu activul Munteanu, acesta centrează în centrul careului mic unde Bîrnoi, perfect demarcat, înscrie cu capul! Am fost aproape s-o comitem la doar două minute, dar gazdele au ratat la una din numeroasele faze fixe care aveau să ne dea emoții până la final. În ciuda dezavantajului de pe tabelă, Chiajna n-a arătat forță ofensivă, și magenta-negrii (haha) ar fi putut profita la șutul lui Šoljić (min. 63), respins in extremis de Bălgrădean. Trecuți în mod de gestionare a rezultatului, Poli a mai dat emoții gazdelor în vreo patru rânduri până la final, dar Vașvari n-a prins poarta la un șut greu, o posesie prelungă în careu pornită de la Mihalcea nu s-a concretizat și șuturile lui Artean și Bianconi n-au prins poarta. Chiajna, în schimb, ne-a făcut să tremurăm a naibii la fiecare fază fixă - exact ca anul trecut. Straton l-a făcut KO pe Melinte într-una din ele (min. 68), de două ori au ratat incredibil alb-verzii (min. 82 și min 87), iar și la celelalte două-trei acțiuni fixe am avut trepidații. Am scăpat însă până la final și astfel ne-am garantat primele trei puncte ale acestei stagiuni - un început ideal.

Poli a arătat ca o echipă matură de la un capăt la celălalt al meciului. Chiar și după schimbarea lui Cânu la pauză, apărarea a rezistat destul de bine, deși eu aș pune neajunsurile de la fazele fixe pe lipsa unui jucător de profil defensiv care să dicteze mișcările importante în acele momente. Nou veniții au arătat bine spre foarte bine, iar opțiunile de care am dispus pe bancă au contat pentru temperarea finalului în care, clar, am avut carențe fizice. Pressing-ul îndelungat făcut mai ales în primele șaizeci de minute a fost o frumusețe de urmărit, iar odată cu consolidarea legăturilor de joc, vom putea spera să ținem piept majorității formaților din Liga 1.

Bravo Poli!

Poli: Straton - Crețu, Melinte, Cânu, Țigănașu - Artean, Šoljić - Munteanu, Vașvari, Bîrnoi - Bud

Schimbări:

Șeroni pentru Cânu (min 46)
Mihalcea pentru Bîrnoi (min 72)
Miguel pentru Bud (min 83)

Amical: Debrecen - Poli 4:0 (1:0)

Ultimul amical al pregătirilor ne-a găsit pe cochetul stadion al clubului de primă ligă maghiară, Debrecen. Cu Mailat încă accident și Vașvari, am impresia, în refacere, Popa a așezat un prim unsprezece doar puțin diferet de așteptările pe care le-am avea în condiții ideale. Remarcăm că Bîrnoi este forțat în flancul stâng (ca și cu Balotești), o poziție nenaturală, dar necesară nevoilor noastre tactice, în lipsa lui Mailat și obligativitatea jucătorului U21.

Este clar că ne va lua puțin să îmbinăm cei mai buni jucători într-o formație puternică, începând cu apărarea. Am luat gol în minutul 9, la o fază destul de simplă, cu o minge lungă în zona centrală a careului la care Cânu a fost depășit de un adversar, balonul a ajuns la un jucător al gazdelor în preajma lui Crețu - dar nu chiar în preajmă -, iar șutul acestuia din prima, la colțul lung, l-a învins pe Straton, plasat poate puțin deficitar. Prima parte a reprizei a aparținut oarecum celor din Debrecen, care au pus presiune cu minge lungi, în special în flancul drept, unde legătura Crețu/Melinte nu e solidă. Replica noastră a venit la o ocazie a lui Bud, trădat de preluare, ca ulterior Poli să urce tot mai mult în jumătatea adversă. Munteanu a fost periculos în câteva rânduri și am beneficiat de numeroase faze fixe, două dintre ele fiind mai tăioase - o liberă centrată care a țintit însă poarta, respinsă de portar, și o finalizare cu capul, pe lângă, din centrul careului.

Repriza secundă, cu Vașvari, Bianconi și Doman pe teren, a început cu o ocazie imensă a gazdelor, care ne-au făcut în flancul nostru stâng, doar pentru a finaliza pe lângă din careul mic. Noi am schițat ceva la un corner, retrimis de Cânu central, dar finalizat pe lângă, înainte ca Debrecen să se desprindă. În minutul 59, o acțiune lentă pe mijloc a fost verticalizată brusc, fix pe axul central al defensivei, cu Melinte învins în duelul corp la corp cu adversarul și Cânu oferind un dublaj ineficient, astfel că vârful puternic al echipei maghiare a înscris. Tot acesta a pus capul pentru al treilea gol, doar trei minute mai târziu, de această dată cu Șeroni și Melinte oferindu-i mult prea mult spațiu, la o centrare venită din flancul nostru stâng. Devenise clar că nu avem prospețimea necesară să mai facem față acestei părți a jocului, iar nici schimbările efectuate nu au ajutat, deși am avut o bară prin Bianconi. S-a terminat de abia după ce am mai primit un gol, în minutul 83, de această dată la un corner, cu Melinte depășit (din nou) de adversar.

Nu arătăm deosebit de pregătiți pentru un meci oficial în nici o săptămână, dar știam acest lucru. Îngrijorătoare sunt lacunele defensive grave pe care le-am arătat, erori de poziționare, neatenții, care țin și de abilitățile individuale ale jucătorilor. Necesitatea încă unui fundaș central era evidentă de multă vreme, dar clubul nu a reușit să găsească o soluție - cu atât mai mult cu cât Cânu și Melinte sunt centrali pe poziție stângă, nu dreaptă. Problemele pe flancuri aș vrea să le pun pe seama oboselii, a lipsei de dublaj, a mobilizării adversarilor - și aceștia debutează weekend-ul viitor, dar au terminat sezonul la final de mai. Mai ales în prima repriză am mișcat destul de bine, cu ceva incisivitate, și sunt convins că odată cu rodajul echipei, în plan ofensiv se vor vedea cele mai multe îmbunătățiri - fiindcă acolo dispunem și de cea mai mare calitate. Va fi interesant de văzut dacă Croitoru va mai avea loc în echipă, mai ales că ar trebui să joace alt rol decât cel de anul trecut.

Cert e că nimeni nu vrea să piardă la un asemenea scor, fie și într-o partidă de pregătire. Cu niște rezultate proaste în debut de sezon riscăm să ne compromitem imaginea pentru tot sezonul, așa cum am mai trăit-o în trecut. Va trebui să ne autodepășim, să obținem, cum sugeram, măcar cinci puncte.

Poli: Straton – Crețu (80 Străuț), Cânu (61 Șeroni), Melinte, Țigănașu – Soljic, Artean (46 Vașvari) – Munteanu (61 Ciucur), Croitoru (46 Doman), Bîrnoi – Bud (46 Miguel Bianconi)

Baraj L1: UTA - Poli 1:3 (1:2)

Nu eram Poli dacă nu trăiam periculos. Dar s-a terminat cu bine și până la urmă, așa cum am tot spus, echipa a încununat un sezon de-a dreptul incredibil, care să ne rămână în memorie. Chiar dacă nu e un trofeu, este o performanță obținută după un drum plin de trăiri de tot felul. Și cum să închei un astfel de drum altfel decât cu două(!) victorii împotriva rivalilor tradiționali, UTA?

E clar că meciul de azi l-am început (noi spectatorii) cu mari emoții. Echipa se mișca greoi și părea că terenul o încurcă foarte mult. Și oarecum firesc a și căzut golul arădenilor foarte repede, în minutul 5, după o lovitură liberă cauzată de Șeroni aproape de colțul careului. N-am reușit să respingem, un jucător în roșu a recentrat, iar Petre a marcat cu capul de lângă un Străuț prins prea în față.

Am început să tremurăm destul de serios, mai ales că UTA a rămas periculoasă în careul nostru. Ne-am păcălit la o fază la care am ieșit la ofsaid, dar Curtuiuș rămâne singur cu Straton. Din fericire, unghiul era destul de închis, iar Straton l-a închis bine.

Dar echipa noastră a rămas cu capul pe umeri, fiind conștientă că are nevoie de doar un gol pentru a tăia euforia arădeană. Iar valoarea și viteza superioare s-au concretizat în cele două goluri înscrise în prima repriză, la capătul unor faze destul de seci, având în vedere că în rest nu au fost mari ocazii.

Golul egalizator a venit în minutul 17 la un aut bătut de Străuț. Drăghici câștigă duelul aerian, mingea sare la Bărbuț, care prinde un vole pe un culoar spre colțul lung al porții, printre picioarele lui Gligor. Un frumos gol de despărțire pentru încă tânărul jucator! Drăghici majorează scorul doar patru minute mai târziu, după o lansare a lui Mailat. Atacantul nostru întrece fundașii în viteză, driblează și portarul și înscrie.

UTA nu a mai pus probleme până la pauză, în timp ce la noi Mailat a încercat să impresioneze prin acțiuni personale.

Repriza secundă a continuat  la fel, cu un ritm redus, echipa noastră încercând să depună cât mai puțin efort posibil pentru a menține rezultatul de pe tabelă. Probabil și căldura unei după-amiezi de vară la capătul unui sezon lung și-a pus amprenta, mai ales că la capătul meciului în loc de exultare, primul lucru pe care l-au făcut unii jucători a fost să se prăbușească pe teren.

Având în vedere că UTA avea nevoie de 3 goluri pentru a întoarce soarta barajului, cu trecerea timpului obiectivul lor s-a tansformat în evitarea înfrângerii. Au fost aproape de gol în minutul 77, dar Curtuiuș a trimis pe lângă. În schimb, Pedro avea să consacre victoria noastră. Intrat pe teren în minutul 87, doar două minute mai târziu a profitat de greșeala defensivei arădene și a lobat portarul pentru 3 la 1.

Până la urmă a fost mai mult o formalitate, dar n-au stricat puține emoții ca să fie mai interesant. E de înțeles, având în vedere că viitorul sezon începe peste fix o lună, ceea ce înseamnă că echipa nu se va putea bucura de mai mult de o săptămână de pauză, după care o vor lua de la capăt.

Dar până atunci, să sărbătorim, să curgă laudele. Vor mai curge laude și din partea noastră în articolele viitoare, de sfârșit de sezon. Pe moment... Bravo Poli! Și mulțumim pentru acest sezon minunat!

Poli: Straton - Șeroni, Cânu, Scutaru, Străuț - Artean, Šoljić - Mailat, Croitoru, Bărbuț - Drăghici

Schimbări:

Fuček pentru Croitoru (min 67)

Doman pentru Mailat (min 76)

Henrique pentru Drăghici (min 87)

Baraj L1: Poli - UTA 2:1 (2:0)

Nu întâmplător am ajuns să jucăm acest baraj, după ce am avut la un moment dat cinci puncte avans în play-out. Decursul întâlnirii oferă o parte din explicație. În fața unui adversar cu două clase sub noi, am ratat din toate pozițiile, am oferit un gol oaspeților la singurul lor șut - ba, fază - pe poartă, am rămas în zece după o serie de decizii iritante ale centralului Găman (același care ne-a arbitrat, identic, cu Pandurii), am tremurat puțin până la final, dar tot noi am sfârșit prin a mai rata două ocazii imense în aceeași fază, dintre care una a sfârșit cu mingea-n bară. Golurile lui Pedro și Cânu ne dau un avantaj pe care, cu o prestație asemănătoare și un plus de precizie la finalizare, n-ar trebui să îl pierdem la Șiria, doar că miza și presiunea jocului pot avea fel și fel de efecte nebănuite.

Nici n-am chef s-o iau acum la despicat cu ocaziile. Ca și ton al jocului, în prima repriză UTA n-a avut decât niște faze fixe, cu mingi aruncate înspre careu, în rest Poli a dominat copios. În debut deja am avut o lovitură de cap a lui Bocșan, trimisă pe lângă, înainte ca Bărbuț să ciupească o minge peste portar la o pasă slabă dată înapoi, minge care a ocolit însă și spațiul porții. Anterior se accidentase Popovici, schimbat cu Pedro, iar brazilianul și-a scos pârleala de la gherla cu Pandurii: minutul 22, Curileac degajează, Doman deviază pe spate până la Šoljić, acesta pasează rapid pe culoare către Pedro și brazilianul înscrie cu un șut fără preluare. Nu trec trei minute și se face doi: Croitoru bate o liberă din flancul stâng, Bocșan deviază spre colțul lung de unde Cânu, plecat de la o limită discutabilă a ofsaidului, împinge mingea în poartă cu capul. Trebuia să fie patru zero ca nimic la pauză, dacă mingea nu îi era suflată lui Doman la centrarea destul de bună (dar nu perfectă) trimisă de Bărbuț, dacă Neagu trimitea o centrare/un șut bun la ocazia în care a avut tot timpul de pe lume să facă ce vrea, dacă Croitoru muta cu un metru mai la stânga mingea trimisă de la douăzeci de metri din liberă - sau, în special, dacă Bărbuț, lansat unu la unu cu portarul de Croitoru, nu trăgea slab în portar prima oară, respectiv aștepta prea mult pentru o nouă reluare când mingea i-a revenit.

Mai multe poze în galeria foto

Lucrurile promiteau să continue în aceeași manieră în partea a doua, deschisă cu un șut de la distanță  trimis de Šoljić, scos de sub bară de portar. Apoi, din nimic, UTA a dat gol, în minutul 51: minge lungă trimisă din flancul drept al arădenilor, Cânu ratează săritura la mingea, apoi Curtuiuș îl îmbrâncește pe Bocșan cât să-l dezechilibreze, deși fundașul era aproape să câștige prim planul, mingea a ajuns la Strătilă, care a șutat la colțul scurt pe lângă un Curileac ieșit plăpând să închidă unghiul. Așa, din nimic. Puteam să ne desprindem repede, dar Pedro a tras, cu timp și spațiu, pe lângă din buza careului, ca apoi Doman să scape asemeni lui Bărbuț singur cu portarul, doar pentru a finaliza fix în acesta. A urmat faza incriminată de Cânu și de Popa după meci, când Strătilă, întins pe jos, l-a prins de picior pe Neagu, am impresia, într-o fază care ar fi trebuit să aducă al doilea galben jucătorului arădean. În schimb a văzut Neagu un galben la scurt timp, într-o fază care mie din tribună nu mi s-a părut de galben (adică nici fault), dar s-ar putea să mă înșel. Apoi, în minutul 65, pe o minge lungă, același Neagu intră corp la corp cu Curtuiuș, îl dezechilibrează pe vârful oaspeților, într-o fază nu foarte diferită de cea dintre Bocșan și Curtuiuș, care a dus la gol ul oaspeților. De această dată se dă fault și fundașul stânga vede al doilea galben. Asta din manualul de cum să judeci același tip de faze în maniere diferite și să ai totuși acoperire în regulament. În fine, noi ne-am retras, fără ca UTA să reușească mare lucru în superioritate numerică, doar o minge respinsă de Curileac la un corner și un șut în minutul deviat în corner, ambele după minutul 80. Poli, în schimb, a avut mai multe faze bune - una, când Šoljić a tras în blocaj cu poarta goală, apoi două cu Mailat, faultat de ambele ori chiar la limita careului, niciuna concretizată în ceva periculos, înainte de ultima dublă-ocazie din prelungirile partidei: liberă Croitoru de pe stânga, Bocșan sare la cap și trimite în bară, Șeroni luptă să recupereze mingea în zona colțului terenului, centrează foarte bine în careul mic, dar Cânu cumva nu reușește să trimită cu destulă convingere spre poartă, nimerind portarul.

Cam așa s-a încheiat. Să-mi fie iertate frustrările arbitrale, care-s echivalentul vestitei formații de mare valoare socio-culturală, gaz pe foc. Trebuia să avem patru la finalul primei reprize și nu mai discutam cu nimeni. Acum trebuie să respirăm adânc și să ne calmăm. Am dominat autoritat meciul, diferența de calitate între cele două echipe nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar dacă jucăm așa și în retur, doar un fenomen năpăstuitor ne poate pune în genunchi.

Culmea vieții, ironia sorții, o să mă aflu într-un avion pe toată perioada meciului de la Șiria. Într-un fel mă bucur, fiindcă atât cât am înjurat astăzi, cu copii mici în preajmă, n-am mai înjurat de multă vreme. Dar mai mult mă bucur că am obținut o victorie în fața lui UTA, care de curând câștigase la scor de neprezentare pe Dan Păltinișanu, și cei aproape 15.000 spectatori au văzut un meci spectaculos, chiar dacă pe alocuri frustrant, un meci demn și reprezentativ pentru ce a însemnat Poli în acest sezon.

Hai că se poate. Hai Poli!

Poli: Curileac - Străuț, Bocșan, Cânu, Neagu - Artean, Šoljić - Bărbuț, Croitoru, Doman - Popovici

Schimbări:

Pedro pentru Popovici (min 15)
Mailat pentru Bărbuț (min 62)
Șeroni pentru Doman (min 69)

Mediaș - Poli 2:2 (2:1)

Nu mi-aș fi imaginat niciodată acest final, dar nici prestația echipei noastre. E pentru prima dată în istoria trăită de mine când ne-au ajutat rezultatele, ba mai mult o echipă fără absolut nici un interes a înscris în prelungiri și ne-a scăpat de retrogradarea directă, atunci când noi am fost neputincioși. În mare parte din timp n-am văzut nimic care să mă facă să sper la o salvare și nici acum nu îmi explic cum am reușit. Poate doar Popovici și Mailat, protagoniștii celor două goluri providențiale, ar putea să o facă.

Încă de la început mi s-a părut că am intrat temători, chiar mai mult decât în meciul de acasă cu Pandurii. Am greșit mult, chiar jucătorii cu experiență pierzând mingi și punându-i pe medieșeni în ocazii clare de gol. Prima a venit în minutul 6, când Munteanu l-a testat pe Curileac, cu un prim șut de la distanță. Cu siguranță nici golul Chiajnei împotriva Voluntariului n-a ajutat moralul echipei. Lovitura în cap am primit-o repede, în minutul 13, când Šoljić a uitat să pună frână la fel ca în meciul de la Chiajna și a faultat din spate. Eric a executat excelent și a deschis scorul.

Mai frustrant este că echipa n-a părut să aibă nici o reacție, nici un pic de voință și nici măcar vreun fel de idee de joc. Am construit cu migală ca meșterul Manole, cu pase de-a latul între fundași, iar când mingea ajungea pe la mijlocul terenului, toată construcția se năruia. Diferența între legendă și realitate este că Poli de azi n-a avut nimic din iscusința meșterului.

Logic, în minutul 24, avea să vină și golul doi după a nu știu câta minge pierdută de Fuček la mijloc. Același Eric venise nemarcat în flanc și după ce a primit mingea, a plasat-o pe lângă Curileac pentru 2-0. Putea fi 3-0 în minutul 28, tot pe contraatac. Apărarea ieșise greșit în întâmpinare, astfel că Buziuc primește mingea față în față cu Curileac, dar trimite în el. Munteanu ne iartă din nou șapte minute mai târziu, când îl ocolește cu ușurință pe Cânu ca să primească o minge la întâlnire. Curileac intră hazardat, astfel că medieșeanul rămâne cu poarta acoperită doar de Cânu, dar trimite peste.

Cred că un spectator neutru care ar fi știut că meciul are o miză, dar n-ar fi știut exact care, ar fi spus că Poli face blat ca să câștige Mediașul. Atât de ridicolă mi s-a părut prestația noastră. Ne-am menajat atâta pentru acest final de campionat, dar parcă în finala Cupei Ligii am fost mai pregătiți decât pentru meciul de azi.

Plin de nervi, am fost la un pas să comut de tot pe meciul Voluntariului, ilfovenii fiind singurii care puteau să ne salveze la acest scor și mai ales cu prestația noastră jalnică. Dar cumva, parcă din pură întâmplare, reușim să reducem din diferență în minutul 38. Gazdele pierd și ei o minge la mijloc, iar Mailat, introdus cu nici zece minute mai devreme, preia și îl deschide pe Popovici cu o pasă excelentă la întâlnire. Atacantul nostru driblează și portarul și înscrie.

Am început să sper din nou și chiar dacă nu reușeam egalarea înainte de pauză, măcar intram cu un alt moral după. N-am reușit egalarea, iar Curileac a mai scos un șut bun al lui Munteanu. Într-adevăr, în repriza a doua am intrat mai hotărâți în joc... vreo șase minute până la ocazia lui Popovici care a primit o centrare foarte bună de la Străuț în fața porții, dar n-a reușit să trimită cu capul, având mai degrabă o execuție deplorabilă.

Minutele începeau să se scurgă și ochii îmi fugeau mai mult spre meciul de la Pitești unde chiar dacă nu se întâmpla mare lucru, părea că se întâmplă mai mult ca la noi. Am revenit din nou la pasele de-a latul, iar Popa refuza să facă vreo schimbare.

Chiar de medieșenii s-au relaxat, ocaziile acestora n-au încetat și doar Curileac ne-a scos în două-trei faze iminente. Într-un final, a intrat Doman abia prin minutul 75, dar egalarea a apărut cam tot din senin, în minutul 81, chiar la o pasă excelentă a decarului nostru, ce l-a deschis pe Popovici în flancul stâng. Acesta a pătruns până la marginea careului, în timp ce Mailat s-a demarcat foarte inteligent la colțul lung. Popovici i-a centrat inspirat, mingea depășind toți fundașii, iar Mailat a trimis în poartă.

Popa îl aruncă și pe Șeroni în atac, iar schimbarea se vede aproape instant. Fundașul obține o lovitură liberă, irosită de Croitoru, apoi are o ocazie în interiorul careului, precum și un șut periculos de la distanță care a trecut pe lângă vinclul porții. Între timp, Botoșaniul deschidea scorul ceea ce îngropa Pandurii și ne trimitea pe noi la baraj. Popa a și intrat prompt în teren să spună echipei să se retragă. Astfel, în loc să urmărim golul victoriei și a scăpării totale de retrogradare, ne vedem presați în careu de medieșeni și cu pericolul ca Pandurii să egaleze și situația să se răstoarne din nou. Scăpăm să primim gol când la o centrare mingea sare în piciorul lui Romeo în 6 metri și apoi în brațele lui Curileac, pe fază.

Dar nu scăpăm de egalarea Pandurilor (realizată chiar de fostul polist Florin Ilie), astfel că ne trezim că mai avem doar trei minute să înscriem golul izbăvirii. Când Tudor fluiera finalul, eram retrogradați. Dar Botoșaniul a înscris în minutul 94 și după câteva lungi minute am putut răsufla ușurați.

N-am crezut niciodată că vom reuși să scăpăm de retrogradarea directă, dar să nu mă pot bucura pe deplin. Mi s-a părut că am avut una dintre cele mai slabe prestații din acest campionat. Chiar dacă am înscris două goluri frumoase, 90 de minute nu am arătat ca o echipă care se poate și care ar vrea să se salveze. Nu știu cât e neputința jucătorilor, cât a fost miza și cât a fost slaba pregătire a meciului. Popa mi s-a părut complet depășit de moment, atât prin abordarea jocului, prin reacții, cât și prin declarații. Indiferent de rezultatele celorlalte echipe, am depins mereu doar de noi. Ironia face ca tocmai altă echipă să ne fi salvat, pe lângă cele două sclipiri de moment ale jucătorilor noștri.

Aș fi vrut să spun „Bravo Poli!” dar rămâne pentru baraj. Cu orice altă echipă ar fi fost mai ușor, dar cu UTA va conta mai mult decât valoarea jucătorilor. Echipa trebuie să-și strângă ultimele resurse. Am vrut numai finale, mai avem parte de încă două.

Poli: Curileac - Neagu, Cânu, Bocșan, Străuț - Artean, Šoljić - Fuček, Croitoru, Bărbuț - Popovici

Schimbări:

Mailat pentru Fuček (min 29)
Doman pentru Šoljić (min 75)
Șeroni pentru Străuț (min 84)

Poli - ASA Târgu Mureș 3:1 (2:0)

Trebuia să fie victoria care să ne reafirme statutul de echipă de Liga 1, așa însă a fost doar victoria necesară pentru a mai putea spera. Cele două goluri excelente marcate de Popovici și reușita în forță a lui Mailat au asigurat victoria peste adversarii de astăzi, deja retrogradați de câteva etape. Un eșec mâine al Chiajnei ne-ar putea asigura poziția la baraj; pentru mai mult avem nevoie de un meci special la Mediaș, coroborat cu pași greșiți din partea contracandidatelor.

De abia ne așezaserăm pe scaune, că în minutul 3 Poli a deschis scorul: libera bătută slab de Fucek a fost respinsă în marginea careului, de unde Popovici a reluat din prima și mingea s-a strecurat pe sub brațele portarului! Nimeni n-a forțat prea tare mai departe, astfel că următoarea ocazie a coincis și cu următorul gol. În minutul 17, Šoljić a dat o minge săltată peste apărătorii adverși, Popovici a lăsat-o să cadă o dată și a finalizat cu un voleu excepțional, la colțul lung, peste apărătorul buturilor târgu-mureșene. Zece minute mai târziu și Artean a fost aproape de golul din afara careului pe care-l tot caută, dar șutul său a fost respins peste de portar. Primele mici oportunități ale oaspeților le-a avut Bănel Nicoliță, însă omul care avea să marcheze în partea secundă nu a finalizat grozav în aceste instanțe. În prelungirile reprizei Cânu a înscris cu un șut puternic la o fază fixă, doar pentru a-și avea golul anulat pe motiv de ofsaid.

Mitanul secund a început aproape cu o șansă a celor de la ASA, când Bocșan aproape că a trimis în proprie poartă o centrare destul de periculoasă venită din direcția lui Sin. Ne-am liniștit însă în minutul 59, grație proaspăt-intratului Mailat: Šoljić și-a mai trecut în cont o pasă de gol cu o lansare ca la carte, Mailat a stat bine pe picioare în fața adversarului direct și a tras tare, din unghi, între portar și bară! N-am rămas excesiv de relaxați mult timp, căci în minutul 65 Nicoliță a profitat de neatenția lui Cânu/Neagu, finalizând perfect mingea trimisă dintr-o liberă executată rapid de către Ferfelea. Jocul a devenit mai neplăcut în ultimele douăzeci de minute; Croitoru și Mailat au trimis fără succes notabil la poartă, înainte ca Mailat să-și prelungească prea mult o minge scăpat singur cu portarul, ușor lateral stânga. Oaspeții au fost și ei mai prezenți în preajma careului nostru, au trimis o dată pe poartă și de câteva ori pe lângă, destul cât să arunce o umbră asupra lipsei de atenție și de concentrare în compartimentul defensiv. În final totul s-a terminat cu bine, consemnând această primă victorie din retur de play-out, prima în peste o lună de zile.

Nu are rost să dăm în efuziuni la capătul partidei cu o echipă condamnată, care a pierdut cam tot în ultima vreme și nu mai marcase gol din prima săptămână a lui aprilie. Formula cu patru mijlocași în linie în spatele lui Popovici a funcționat decent, asta deși Doman și Fuček n-au performat la parametri optimi, în vreme ce Bărbuț și-a continuat seria decepționantă. În condițiile în care Mailat a arătat bine, ba a și înscris atunci când i s-a dat șansa, ar fi poate indicat să înceapă jocul de la Mediaș - deși nu cred că se va întâmpla. Oricum, ca o paranteză, remarc absurditatea faptului că Mailat nu a fost chemat la naționala U21, unde au fost preferați jucători care evoluează la nivel de juniori prin diaspora. Pentru noi azi tot meciul a fost ușurat de execuțiile deosebite ale lui Popovici, momente rare în ultima vreme, indiferent de jucător alb-violet.

Marele greu urmează. Nu știu dacă putem să ne autodepșim o ultimă oară în acest an. În mod normal, o victorie are șanse mari să ne salveze. Chiar și un egal ne-ar putea da această oportunitate. Dar există multe necunoscute, cea mai semnificativă fiind cât chef de fotbal vor avea celelalte echipe implicate în lupta de la distanță între Poli, Pandurii și Chiajna. Nu putem decât să ne vedem de alte noastre.

Am văzut pe parcursul sezonului că improbabilul este posibil. Mai o dată. Hai Poli!

Poli: Curileac - Străuț, Cânu, Bocșan, Neagu - Artean - Bărbuț, Fuček, Šoljić, Doman - Popovici

Schimbări:

Mailat pentru Bărbuț (min 54)
Croitoru pentru Doman (min 57)
Bîrnoi pentru Popovici (min 76)

Poli - Pandurii 0:1 (0:1)

Proasta tradiție a Politehnicii de a eșua în meciurile cu miză a continuat și în această seară. În fața unui adversar dispus să muncească, alb-violeții au comis o eroare care a permis oaspeților să înscrie, apoi au lovit bara de două ori și s-au autosabotat prin eliminarea lui Pedro încă din prima repriză. Partea secundă a fost una veștejită, în care doar gorjenii ar fi putut să mai înscrie pe contre, în vreme ce noi am părut complet vlăguiți.

De la bun început Pandurii au părut mai insistenți, obligați oarecum și de clasament. Iar insistențele lor au dat roade în minutul 18: mingea centrată din flancul nostru drept a fost respinsă vertical de Scutaru, Străuț a pierdut duelul cu adversarul și balonul a ajuns la Batin în marginea careului, scăpat la rându-i de Artean, șutul i-a fost respins în lateral de către Straton dar primul la minge a fost tot un jucător al oaspeților, Păcurar, care a profitat de absența lui Șeroni și a finalizat în forță, fără șanse pentru portar. Cum ar veni, un gol cu participațiunea întregului compartiment defensiv. N-am reacționat prea virulent, jocul fiind unul deosebit de fragmentat, grație unui arbitraj frustrant - dublu frustrant la scorul de pe tabelă. Șansa egalării s-a arătat abia în minutul 38, la o liberă bătută de Croitoru, Străuț a deviat cu capul, Cânu a executat o foarfecă perfectă, dar mingea s-a dus în bară. Faza care a decis meciul a avut loc trei minute mai târziu: Croitoru a scăpat de printre trei adversari, a dat mingea printre picioarele unuia, și apoi i-a pus-o la întâlnire lui Pedro; brazilianul n-a făcut contact ca lumea, căci după ce a atins balonul cu capul, a lovit-o și cu mâna, învingându-l astfel pe portar. Arbitrul a remarcat însă faza, a anulat golul și în loc să-și vadă de viață, Pedro s-a zvârcolit dramatic pe jos, ca ultimul circar. I s-a arătat implicit al doilea galben (primul fusese pentru faulturi repetate), un deznodământ sever, trist, dar oarecum meritat pentru spectacolul oferit. Chiar și așa, puteam intra la pauză cu un egal, dacă nu s-ar fi opus din nou bara, de această dată la șutul lui Soljic, tot la capătul unei faze fixe.

Dacă în prima repriză nu s-a jucat mult fotbal, în a doua nu s-a jucat nici pe atât. Ofensiv Poli a stat doar în travaliul lui Croitoru, prea izolat între jucătorii adverși. Implicit și ocaziile au fost inexistente, singurele momente de tensiune ivindu-se la fazele fixe; Bărbuț ce-a trimis o minge tare prin fața porții la un moment dat, și centrarea lui Străuț din minutul 83 a fost redirecționată neconvingător pe lângă de Artean, în ciuda unei poziții bune. În schimb oaspeții au avut cel puțin două mari șanse de a marca în ultimul sfert de oră: întâi Hamed a fost scos din ofsaid de Cânu, dar Batin a reușit cumva să trimită peste din careu cu poarta goală în față; apoi același Batin a rămas singur cu Straton într-un moment bizar al apărării noastre, dar finalizarea sa l-a nimerit pe portar. La capătul celor șase minute de prelungire, puțin la cât de mult s-a tras de timp, dar mai mult decât destul în contextul în care noi abia mai stăteam pe picioare, i-am dat drumul destinului din mână și am privit în gol, cum primii stropi de ploaie ne făceau serviciul de a plânge pentru neputința noastră.

Echipa asta nu-și va recăpăta prospețimea după șase zile de pauză. Sincer, nu știu dacă și-o va mai recăpăta până la iarnă. Presiunea implicită odihnirii titularilor s-a simțit în parte, creând o tensiune în teren care ulterior s-a amplificat odată cu deficitul de pe tabelă și fragmentarea jocului. Oricât ar fi fugit Croitoru sau Soljic, fără a aduce oameni pe respingere șansele de a produce pericol erau minime. Nu aveam cum să ne protejăm de năpasta Pedro, din moment ce în iarnă am optat să nu aducem măcar o rezervă de atacant, iar o situație ca cea de azi putea să se întâmple oricând, la ce atitudine arată brazilianul meci de meci. Și-a distrus coechiperii cu inconștiența de care a dat dovadă și e prea posibil să fi trimis clubul înspre un hău din care să nu ne mai întoarcem. Pe deasupra, tripla schimbare efectuată târziu de către Popa nu s-a mai resimțit în joc. Cu siguranță că am fi vrut să vedem ceva eroic, chiar și în zece, dar era vădit că nu mai aveam de unde, că resursele sunt pe zero și că, moral, se simt totuși cele șapte meciuri la rând fără victorie. Pesimismul lui Popa nu e premonitoru, chiar dacă se bazează pe niște neajunsuri reale la nivelul lotului; el e parte din cauza acestei serii negre.

Matematica ne mai permite să ținem de baraj și dacă nu mai facem niciun punct până la finalul sezonului. Dar dacă nu batem pe Târgu Mureș, nu știu la ce rezerve de fotbal și de spirit mai putem apela pentru un posibil baraj. E ușor de zis că nu e nimic pierdut; adevărul care se poate vedea cu ochiul liber e însă că ceva s-a pierdut în supraturația acestei ultime luni și puțin.

Poli: Straton - Străuț, Scutaru, Cânu, Șeroni - Artean, Soljic - Bărbuț, Croitoru, Fucek - Pedro

Schimbări:

Ignea pentru Scutaru (min 74)
Doman pentru Fucek (min 74)
Drăghici pentru Croitoru (min 74)

Finala Cupei Ligii: Poli - Dinamo 0:2 (0:2)

Știam că era nevoie de o nouă minune ca să sperăm ceva de la acest meci, care a părut mai degrabă un meci în deplasare la Dinamo, decât o finală de cupă, nu doar din punct de vedere al atmosferei, cât și al organizării. Dar la câte minuni să mai avem dreptul, mai ales când toți factorii sunt împotriva noastră?

Totuși, important e că cei ce au intrat pe terenul Arenei Naționale nu au făcut un simplu act de prezență, ci au jucat cu ambiție. Ambiție ce s-a văzut chiar în primele minute, când am și obținut un corner la capătul căruia Șeroni trimitea cu capul pe poarta dinamovistă, dar nu destul de în forță sau plasat pentru a îl învinge pe Penedo.

Era important să nu luăm gol repede, dar totul s-a năruit în minutul 6 la un contraatac al adversarilor. Șeroni și Artean s-au pierdut cu firea și au ieșit din dispozitiv, fiind dejucați cu ușurință, ceea ce le-a permis dinamoviștilor să îl deschidă pe Nemec în spațiul gol creat. Acesta a plasat mingea pe lângă Curileac și a deschis scorul.

Dinamo a preluat frâiele jocului și a creat pericol la aproape fiecare atac, iar ultimele douăzeci de minute ale reprizei au fost teribile și am avut mare noroc să scăpăm cu doar un singur gol încasat. Faza acestuia a pornit de la un șut blocat de Șeroni în careu. Dinamoviștii cer henț, dar arbitrul aflat aproape arată clar că n-a fost nimic. Încercăm să plecăm cu mingea pe dreapta, dar suntem deposedați, cerem și noi henț (corect din ce am înțeles) și pare că pierdem un pas în repliere din cauza asta. În cele din urmă, Nistor centrează, iar Nemec îi dă târcoale unui Șeroni static, trimite cu capul, Curileac respinge în lateral, dar slovacul revine și înscrie.

Era minutul 26, și doar câteva minute mai târziu, Rivaldinho are un șut de la distanță respins de Curileac, apoi la următoarea fază, intrat în careu, îl ia la țintă pe Curileac de două ori la rând, pentru ca a treia oară să trimită pe lângă.

Brazilianul reușește până la urmă să înscrie dar este semnalizat incorect în ofsaid, Șeroni fiind cel care îl ținea în joc. Tot dintr-un ofsaid incorect înscrie și May în minutul 39. De data asta Șeroni era căzut undeva prin careul advers, iar dinamoviștii au încercat să profite pe contraatac de spațiul gol din apărare.

Pentru noi, doar Artean a avut un șut pe respingere, de puțin în afara spațiului porții.

Repriza a doua a fost mult mai liniștită, Dinamoviștii relaxându-se complet. Am avut câteva momente bune după intrarea lui Doman și Šoljić, dar singura fază notabilă a fost o deschidere excelentă pentru Drăghici în care atacantul a arătat de parcă s-a aflat pentru prima oară în cariera sa cu mingea în fața porții, și până să facă ceva a și fost deposedat.

Culmea, pe cât de clară e victoria lui Dinamo, parcă tot rămânem cu impresia că în alte condiții ar fi fost o pâine de mâncat. „Câinii” au mușcat mai degrabă doar pe contraatac. Am fi putut profita mai mult de fazele fixe obținute, dar am rămas doar cu ocazia lui Șeroni din începutul meciului. Un Cânu ne-a lipsit cu siguranță, căci Șeroni încă nu este în formă pe plan defensiv, aproape toate fazele periculoase ale lui Dinamo având loc prin zona lui. Ce-i drept, în repriza a doua și-a mai revenit și am avut parte de câteva intrări prin alunecare așa cum le știam. Bîrnoi a jucat bine la mijloc, arătând tupeu și reușind câteva driblinguri, dar e clar că nu se poate compara cu experiența și valoarea lui Croitoru. Poate și un Henrique era bun în atac, măcar să știe ce să facă cu mingea atunci când e în poziție favorabilă.

Cert e că după cele 90 de minute, nu putem spune că am dat mai puțin decât ar fi trebuit. Toți jucătorii s-au dăruit, dar din păcate n-au putut mai mult. În plus, putem remarca o evoluție aproape impecabilă a lui Haruț, care din nou ne face să ne întrebăm dacă nu ar fi putut prinde mai multe minute în acest sezon. Mai în detaliu despre fiecare jucător în parte vom scrie mâine, după ce vom centraliza rezultatele sondajului.

Ca o concluzie a întregului parcurs din acest sezon, cred că putem spune că nu am pierdut trofeul, ci am câștigat medaliile de argint. În special jucătorii, căci e numai munca lor, le merită. Bravo Poli!

Poli: Curileac - Haruț, Bocșan, Șeroni, Novak - Artean, Ignea - Fuček, Bîrnoi, Popovici - Drăghici

Schimbări:
Šoljić pentru Artean (min 56)

Doman pentru Fuček (min 56)

Murariu pentru Novak (min 90)

Poli II - Ripensia 4:8 (1:5)

Scor fluviu pe arena Colterm, unde Poli II, lipsită de aportul celor mai buni jucători, s-a înclinat în fața liderului din seria noastră de Liga a III-a, Ripensia. Ecartul ajunsese la un moment dat de șapte goluri, înainte ca verva lui Popan să permite echipei antrenate de Collins să reducă din handicap în ultimele zece minute. În final, golurile noastre au fost semnate de Pop, Totic (x2) și Popan.

Am întârziat puțin la meci, deci normal că am ratat deschiderea scorului. Ripensia a preluat conducerea deja din minutul 3, și până în minutul douăzeci putea marca de încă trei ori: două intervenții ale lui Contra și una de toată frumusețea a lui Podină au ținut scorul aproape. Ba mai mult, Iordache a trebuit să părăsească terenul în minutul 20, după ce fusese faultat dur cu ceva timp înainte, infracțiune penalizată doar cu galben. După ce torpila lui Totic din lovitură liberă a lovit bara, oaspeții s-au desprins în minutul 30, când centrarea din flancul nostru stâng l-a găsit pe Matiș prea liber lângă Gavruță, ripensistul punând latul pentru a înscrie. Spre surprinderea tuturor, Poli II a revenit degrabă în ecuație, când centrarea lui Cherecheș a găsit ideal capul lui Pop, acesta din urmă plasând balonul cu siguranță din centrul careului advers. Nu se făcuse minutul 35, că Ripensia se detașa din nou, de această dată grație unei intervenții slabe a lui Contra, mingea șutată din marginea careului strecurându-se pe sub portar. După ce Zaluschi a făcut ce-a vrut cu defensiva noastră letargică în minutul 41, șutul său respins de portar fiind apoi împins în poartă de Dumiter, golul cinci a căzut pe o contră la ultima fază a reprizei, cu Podină nereușind să se plaseze potrivit pentru a scoate mingea din calea lui Matiș.

S-a reluat meciul după pauză și a venit rândul golgheterului Mediop să marcheze, cu un șut puternic și bine plasat din interiorul careului. În minutul 55, Ripensia a beneficiat ușor de un penalty pe care Zaluschi l-a transformat, iar jocul s-a liniștit,  timp în care Contra a mai scos vreo trei-patru mingi. Golul opt s-a arătat de abia în minutul 75, cu o finalizare de calitate a lui Toma peste portar, din marginea careului. Ultimele zece minute au aparținut cumva echipei secunde, pe fondul căldurii și a relaxării adversarilor; întâi Pop a avut un șut deviat în bară în minutul 80, la o fază construită de Popan în flanc; același Popan l-a găsit pe Totic în centrul careului și vârful Politehnicii a redus din handicap, după ce în prealabil mai ratase vreo două ocazii destul de bune; bara lui Nanu a precedat un nou șut în bară al lui Totic, mingea revenind însă la Popan, care și-a trecut și el meritat numele pe lista marcatorilor; și tot Popan a driblat în flanc înainte de a-l deschide pe Totic în careu, acesta reușind să înscrie al doilea său gol al meciului. Aproape că a mai căzut o boabă la ultima fază, dar șutul semnat de Popan a trecut pe lângă, astfel că a trebuit să ne declarăm mulțumiți cu cele doisprezece goluri văzute.

E și greu să descrii cumva prestația echipei noastre astăzi. Letargia defensivă ne-a costat mult, însă nu poți avea mari pretenții de la o linie improvizată ca cea folosită astăzi. Nici măcar nu pot spune că schimbările au îmbunătățit jocul nostru, ci pur și simplu că Popan a prins poftă pe final, insistând în flancul slăbit al Ripensiei cu foarte mult succes. Doar prestația sa, eforturile lui Totic și Contra, și insistențele lui Pop merită ceva cuvinte de bine. În rest e clar că echipa a doua va trebui regândită sezonul viitor, așa cum a și declarat că o va face președintele clubului într-un interviu de acum câteva zile.

Iar Ripensia...aproape în Liga a II-a, ce performanță!

Poli II: Contra - Sporin, Gavruță, Podină, Iordache - Pop, Oprea - Cherecheș, Popan, Velcotă - Totic

Schimbări:

Codrean pentru Iordache (min 19)
Dincă pentru Gavruță (min 50)
Andreici pentru Oprea

CR: Poli - Astra 0:3 (0:1)

Cam 40 de minute a rezistat Poli cu mai mult de jumătate din componență alcătuită din jucători de la echipa a doua. Și atunci, golul a apărut în urma unei erori de poziționare a lui Curileac, iar repriza a doua a fost mai mult un antrenament pentru Astra.

Poli n-a arătat rău în prima repriză - sau oricum nu mai rău ca în ultimele meciuri din campionat. E drept, Astra nu s-a strofocat aproape deloc, astfel că în lipsa pressing-ului, alb-violeții au putut ține mai mult de minge. Doar că, tipic, nu au putut să creeze vreo ocazie mai periculoasă. Am început cu un corner în minutul 4, la capătul căruia Šoljić trimitea mingea cu capul peste poartă. Am mai mișcat un pic în flancul lui Mailat, dar n-a apărut nimeni mai inspirat la finalizare.

Un moment important a fost ciocnirea în plin a lui Lovin cu Neagu din minutul 10, jucătorul Astrei scăpând fără cartonaș. Se pare că fundașul nostru a resimțit impactul, astfel că în minutul 35 a fost nevoit să părăsească terenul. Schimbarea a provocat o serie de permutări, astfel că pe lângă improvizația lui Šoljić în linia de fund, a fost retras și mijlocașul defensiv Oprea, iar locul său a fost ocupat de nou intratul Pădurariu care e atacant de meserie.

O mare șansă de deschidere a scorului am avut-o în minutul 39, cu o fază pornită de la o recuperare din apărare a lui Oprea. Mingea a ajuns repede la Drăghici care a pătruns în careu și a șutat din unghi, dar Iliev a fost pe fază și a parat.

Ocazia s-a răzbunat imediat, la o fază ce nu părea prea periculoasă, doar că Budescu îl văzuse pe Curileac ieșit din poartă și l-a lobat frumos de la 16 metri.

Repriza a doua a semănat mai mult cu un amical decât un meci cu vreo oarecare miză. Astra și-a majorat repede avantajul, la doar câteva minute după pauză. Buș preia o minge lungă de la Săpunaru, Šoljić e cu jumătate de pas prea în spate ca să ajungă să-i pună probleme, astfel că atacantul șutează din unghi pe lângă Curileac, în poartă.

De data asta ne puteam noi răzbuna rapid, în minutul 53, când Bîrnoi rămâne față în față cu portarul. A încercat să-l dribleze și să dea gol cam ca Pedro cu Iașiul, doar că nu a fost la fel de rapid ca brazilianul, permițându-i lui Fabricio să-l blocheze în ultimul moment.

Am mai avut o cursă a lui Drăghici blocată mișelește la marginea careului și transformată într-o lovitură liberă irosită, și cam atât. Astra a mai trimis în bară prin Seto în urma unui corner, pentru ca Nicoară să înscrie și el cu un lob după o nouă minge lungă și un duel pierdut de Haruț.

Departe sunt vremurile când jucătorii de la echipa a doua făceau egal cu Dinamo. Aș fi vrut să văd mai multă ambiție, mai mult tupeu. A fost important și faptul că jucătorii cu experiență n-au fost tocmai cei mai în măsură să ambiționeze echipa. N-a fost acolo un Croitoru care să ofere siguranță, încredere de sine și viziune. În schimb au fost Popovici și Drăghici, care sunt obișnuiți mai mult să fie la finalizare, decât să dezvolte jocul, iar atunci când au mingea nu ai certitudinea că vor alege cea mai bună variantă de continuare a fazei. Iar de eroarea lui Curileac la primul gol ce să mai spunem? Era una dacă greșea unul dintre juniori și spuneam „asta e”, dar când un jucător cu experiență ia un asemenea gol, te afectează și psihic.

Lăsăm analiza individuală pe mâine, după ce vom afla și părerea cititorilor despre evoluția jucătorilor de azi, prin sondajul de mai jos.

Poli: Curileac - Neagu, Šoljić, Fridrich, Haruț - Ignea, Oprea - Popovici, Bîrnoi, Mailat - Drăghici

Schimbări:

Pădurariu pentru Neagu (min 35)
Doman pentru Ignea (min 64)
Murariu pentru Drăghici (min 78)

Poli - Iași 1:1 (0:1)

Poli a reușit un egal împotiva uneia dintre echipele fruntașe ale play-out-ului, Poli Iași. E un egal obținut cu greu, chinuit, dar oare e și un egal util? Păstram agonia pe mai departe și vom afla de-abia la capătul sezonului.

Primul lucru care și-a pus amprenta asupra meciului au fost eternele probleme medicale, tot mai acute. Astfel, Popa l-a pierdut încă de dinainte de start pe Bocșan, iar în minutul 11 a pierdut și prima schimbare, Poparadu fiind nevoit să părăsească terenul.

Altfel, Poli a avut mai multe ocazii ca oaspeții, dar s-a mișcat greoi, departe de a fi tocmai incisivă. Pedro a creat prima fază periculoasă în minutul 13, când l-a deschis bine pe Fuček ce venea nemarcat pe flanc. Croatul șutează în diagonală, dar puțin pe lângă poartă. Un sfert de oră mai târziu, Croitoru profită și el de un culoar pe centru, șutează bine de pe la 30 de metri, dar și de data aceasta mingea trece de puțin peste poartă.

Ocaziile s-au răzbunat în minutul 42, la o fază ce a plecat chiar din brațele portarului Grahovac. Acesta degajează bine, Șeroni cade ușor la un duel aerian cu Golubovic, care trimite cu capul până la Bole. Maghiarul se strecurase nestingherit printre jucătorii noștri, iar mai departe Cânu îl tatonează doar de la distanță, permițându-i să șuteze și să înscrie primul gol al partidei.

Tensiunea se simte și la părăsirea terenului, cei doi antrenori certându-se unul cu altul, vizibil enervați. Dar alb-violeții revin încărcați pozitiv și reușesc egalarea foarte repede, în minutul 48. Croitoru trimite o diagonală pentru Străuț, care îl vede pe Fuček demarcat excelent în centrul careului. Îi trimite pe jos, iar croatul marchează primul său gol în Liga 1.

Dar Poli nu reușește să vină cu un plus de vigoare pe seama acestei egalări, ba mai mult, în minutul 67 Bărbuț irosește o foarte mare ocazie după o pătrundere incredibilă. Mailat îl ajutase foarte mult, trăgând un jucător și făcându-i culoar colegului său să ajungă în centrul careului. Din păcate, având toată poarta în față, Bărbuț are o finalizare lamentabilă. Nici nu-mi dau seama dacă a fost șut sau încercare de pasă.

Cam aici se terminase meciul, căci nimic notabil nu s-a mai întâmplat până la final. Doar Drăghici în minutul 87, după ce a fost deschis de Mailat, a închis ochii și a tras... mult peste poartă.

În alte condiții ar fi fost un rezultat bun. Din păcate, nouă ne-au cam pus piedică meciurile directe. Așteptăm cu interes și rezultatul dintre Chiajna și Pandurii. Dacă vor câștiga ilfovenii, vom depinde tot mai puțin de noi în lupta pentru evitarea barajului, dar vom fi mai aproape de evitarea retrogradării directe. Dacă bat Pandurii, am fi din nou peste Chiajna, pe loc neretrogradabil, dar meciul contra gorjenilor va fi la fel ca cel împotriva Chiajnei: vom juca împotriva unei echipe ce va veni cu un moral ridicat, cu șansa de a ajunge chiar în coada noastră, în timp ce noi vom fi după două meciuri de cupă. Și apropo de cupe, toate indiciile sugerează că vom odihni mulți titulari cu Astra, dar pentru finala cu Dinamo, alegerea e delicată. Vom vedea cu ce așteptări vom face deplasarea la București.

Între timp, ca la meciul trecut, vă invităm să vă dați cu părerea legat de evoluția de azi.

Poli: Straton - Novak, Bocșan, Cânu, Străuț - Artean, Poparadu - Bărbuț, Croitoru, Fuček - Henrique

Schimbări:
Mailat pentru Poparadu (min 11)
Neagu pentru Novak (min 62)
Drăghici pentru Henrique (min 73)

FC Voluntari - Poli 2:1 (1:1)

În ciuda unui joc destul de bun, față în față cu una dintre cele mai în formă echipe din play-out, Poli n-a reușit să plece cu punct(e) de la Voluntari. Golul lui Pedro a restabilit temporar egalitatea, înainte ca gazdele să se revină în față la începutul părții secunde, fără ca noi să-i mai ajungem. Cumva e o înfrângere scontată, dar rezultatul face ca următoarele etape să capete o și mai mare importanță.

Debutul tare de meci oferit de gazde s-a concretizat în mai multe faze fixe la poarta noastră. În minutul 8, la al treilea corner, dacă am reținut bine, mingea a mers către Cernat, la marginea careului, acesta a tras din voleu, balonul a sărit din blocajul lui Cânu în Bălan, de la acesta a ajuns la Balaur, care a marcat de la limita careului mic. Ca o paranteză, nu știu exact cum mai funcționează regula ofsaidului azi, dar Bălan era în afara jocului în momentul în care șutul lui Cernat a luat-o spre poartă. Ne-a luat o vreme să reacționăm, iar la capătul primului sfert de oră ne puteam lăuda doar cu o minge trimisă peste de Soljic. A venit însă minutul 17, șutul din unghi al lui Băbuț a fost respins în corner și din lovitura de la colț portarul gazdelor a respins întâi vertical, mingea i-a revenit și la a doua respingere a rașchetat mingea, trimițând-o în propria poartă - doar că sub presiunea brațului întins de Pedro, motiv pentru care s-a dat fault în atac. Două minute mai târziu am construit frumos pe stânga în triunghiul croat, Fucek i-a dat lui Novak în flanc, acesta a centrat perfect pentru Soljic, a cărui lovitură de cap a ratat de puțin colțul lung - mare ratare. Pe acest fond de joc ceva mai ofensiv, în minutul 25 același triunghi a produs o pasă către Pedro la marginea careului, brazilianul a pus piciorul în fața adversarului și s-a văzut lovit din spate, arbitrul acordând penalty. Tot Pedro și-a asumat execuția, cu autoritate, reușind să restabilească egalitatea. Partida a rămas echilibrată în restul reprizei, deși gazdele au reluat inițiativa și ar fi putut marca în două rânduri: în minutul 35, Straton a parat excelent lovitura de cap venită pe un corner și cumva Cânu s-a plasat fericit pentru a respinge șutul ulterior trimis de Cazan; în minutul 44, tot la o fază fixă, mingea a ajuns într-un final la același Cazan, care a șutat în plasa laterală. Noi am ajuns aproape doar la o liberă bătută de Fucek, atenuată de zid în drumul ei spre poartă.

Cumva simțeam în măduvă că o să-ncepem prost partea secundă și așa a fost: minutul 49, acțiune lentă în flancul nostru drept, mingea ajunge în careu la Popadiuc care pur și simplu trece pe lângă Artean, fără nicio rezistență a acestuia, are mult spațiu și timp, șutul său din unghi închis e deviat puțin de Straton, dar numai cât să prindă bara și să intre în poartă. Puteam egala degrabă (și, cumva, senzația a fost că atunci trebuia s-o facem), când Pedro și-a folosit corpul să preia o pasă lungă de la Artean, a așteptat atacul adversarului, dar n-a reușit să strecuare mingea pe lângă portar. Chiar și la corner am fost aproape, doar că lovitura de cap a lui Bocșan n-a prins poartă. Bălan a avut apoi, în minutul 56, un șut pe lângă din interiorul careului, după care meciul s-a liniștit. De abia în minutul 75 am inspirat niscaiva speranță la pasa din prima a lui Pedro preluată spre poartă de Mailat, a cărui cursă a fost oprită în extremis, înainte de șut, de un tackling perfect al lui Cazan. Deși Voluntariul a mai trimis în câteva rânduri spre poartă, mari șanse nu s-au mai arătat, iar în mod previzibil, noi n-am găsit forța de a construi coerent, deși ne-am aflat destul de sus în timpul rămas. Astfel, partida s-a încheiat cu o înfrângere la limită, la capătul unei prestații rezonabile, ceea ce face ca rezultatul să fie cu atât mai amărui.

Nu știu exact ce s-ar putea imputa echipei astăzi. Debutul lent și neatenția de la golul doi nu dau bine, e drept. Artean, în special, mi s-a părut dezamăgitor, cu eroarea de la gol amplificată de numeroase pase greșite - libera bătută în minutul 90 direct în aut de poartă a fost destul de indicativă în acest sens. Neagu a oscilat intervențiile bune cu erorile incredibile, două ieșind în special în evidență, la capătul cărora am scăpat totuși cu fața curată. În rest, Bocșan a arătat peste medie, Cânu a intervenit de n ori eficient (nu ca și la gol, adică, dar acolo șutul a fost tare și mascat), iar Novak a arătat din nou că este o opțiune capabilă în flanc. Fazele reușite alături de conaționalii săi, ambii foarte activi astăzi, au arătat că există potențial într-o configurație cu cei trei în flancul stâng. Pe dreapta, Bărbuț s-a văzut doar la acea fază din minutul 17, în rest nu a prea intrat în joc. În schimb Popovici, folosit în spatele lui Pedro, mi s-a părut implicat, deschizând ocazional jocul cu cursele sale. Nu cred că există dubii despre calitatea jocului lui Pedro azi, care a oferit destule pase utile, pe lângă rolul decisiv avut la faza golului. Și Mailat a intrat bine, chiar foarte bine, reușind o serie de preluări dificile și părând mai incisiv ca în meciurile anterioare. Nu același lucru se poate spune despre Drăghici, care în acest an nu a oferit nimic echipei, atât cât a prins minute, ceea ce evidențiază, dacă mai era nevoie, subțirimea băncii noastre.

Urmează pe 10 mai meciul devansat cu Chiajna - că, deh, e normal să congestionezi în plus programul unui club obraznic, care a avut tupeul să prindă o finală din play-out. Nu zic, ar fi fost greu să mai amâni acel meci, din moment ce oricum play-out-ul este disproporționat de lung, dar poate că asta ar trebui să dea de gândit geniilor care au creat acest sistem dezechilibrat.

Poate fi un meci decisiv sau poate fi un mic dezastru. Dacă Chiajna bate azi cu Târgu Mureș și ne învinge și pe noi, brusc și deodată suntem din nou la baraj. Fără noi accidentări, cred că avem calitatea să nu pierdem, dar la așa un meci cu miză nu poți face multe calcule. Totul e pe muchie de cuțit.

Hai Poli!

Poli: Straton (5,5) - Neagu (5), Bocșan (5,5), Cânu (5,5), Novak (5,5) - Artean (4,5), Soljic (5,5) - Bărbuț (5), Popovici (5,5), Fucek (5,5) - Pedro (6,5)

Schimbări:

Mailat (6) pentru Bărbuț (min 58)
Drăghici pentru Fucek (min 82)
Bîrnoi pentru Popovici (min 90)

Poli - Botoșani 1:1 (1:0)

La capătul unei etape cu rezultate favorabile nouă, am fost aproape să producem o surpriză bătând echipa redutabilă a Botoșaniului și să ne distanțăm confortabil de locurile retrogradabile. Dar n-a fost să fie, astfel că trebuie să ne mulțumim doar cu consolidarea ecartului față de urmăritoare.

Principalul lucru care îmi dădea emoții la începutul meciului era linia de fund improvizată, în care Neagu trebuia să joace pe dreapta, lăsând locul său tradițional lui Novak. Și în meciurile din sezonul regulat cu Botoșaniul am avut mai probleme când am jucat deficitar în apărare, flancurile fiind punctele nevralgice. Dar azi nu a fost așa grav, micile scăpări fiind relativ inofensive, fundașii dublându-se în mod util și jucând disciplinat.

Astfel că timp de jumătate de oră nu am avut parte de absolut nici o fază mai remarcabilă și chiar și atunci, oaspeții au beneficiat de o lovitură liberă din poziție periculoasă pe care au trimis-o peste bara transversală. Strădaniile lui Croitoru și Fuček n-au fost destul cât să avem vreo pretenție în atac, unde Popovici și Mailat n-au găsit modul prin care să se facă utili. De câteva ori chiar am dus mingea prin apărare de-a lungul a peste 10 pase, care în final nu au dus spre nimic concret, semn că starea de fapt ne convenea.

Chiar de meciul era unul echilibrat, balanța înclina un pic înspre oaspeți, măcar după statistica cornerelor ce era clar în favoarea lor. Dar chiar cornerul obținut de noi în minutul 40 și aplaudat de public avea să ne aducă nouă golul. Mă și uitam că singurul pe care ne puteam baza la o lovitură de cap era Cânu așa că l-am urmărit, ceea ce fundașii adverși au uitat să facă. Fuček a centrat excelent, Cânu și-a făcut loc prin careu să întâmpine mingea și a trimis cu capul imparabil.

Tot Fuček era protagonistul următoarei ocazii, când s-a luptat cu doi fundași și a ajuns într-un unghi destul de închis dar a reușit să trimită un șut bun. Portarul Cobrea a fost însă atent și a oprit balonul.

Repriza a doua a început bine pentru noi: multe faulturi, întreruperi, și un joc tactic care ținea pericolul departe de poarta noastră. Deci din nou nu a fost vreo mare ocazie timp de jumătate de oră, cu excepția unui șut al lui Bordeianu în plasa laterală.

Dar în minutul 76 a picat egalare oarecum din senin. Era o lovitură liberă pe care am trimis-o în aut de poartă. Nu pot să spun că ne-am repliat greu, dar un pic de dezorganizare era în apărarea noastră. Cheia a fost Fulop, intrat de doar câteva minute, care a ținut de minge în fața mijlocașilor noștri și a trimis o pasă la momentul potrivit, între Cânu și Neagu, unde Golofca îi luase fața celui din urmă, a preluat și a marcat pe lângă Straton.

Puteam să revenim în avantaj tot după o lovitură liberă, când Šoljić era liber în mijlocul careului, dar nu reușește să trimită decât în brațele lui Cobrea. În schimb, începusem să tremurăm, căci începea să se vadă oboseala, iar cei intrați de pe bancă nu au adus prea mult în plus. Fulop găsea un culoar de șut în minutul 87, dar doar unul ce ducea puțin pe lângă poartă. Iar în minutele de prelungire, același Fulop dădea o pasă excelentă pentru S. Popovici, ce depășea întreaga noastră apărare. Dar am avut noroc că mingea a sărit cam prost din teren și șutul a fost blocat.

Am scăpat deci cu fața curată, iar egalul e un scor echitabil judecând meciul per ansamblu, dar rămânem cu impresia primelor 80 de minute în care mi s-a părut că totuși noi am avut ocaziile mai mari și că victoria ni se cuvenea. Dar e bine și așa, mai ales dacă reușim să menținem acest trend de rezultate pozitive. Uitându-ne pe clasament, ținând cont de avantajul ne-rotunjirii la începutul play-out-ului, și de faptul că mai sunt doar 6 etape, putem trage concluzia că urmăritoarele noastre au nevoie de două victorii în plus față de noi, în condițiile în care nu au reușit mai mult de una în opt meciuri. Dar evident, nu e gata până nu e gata. Trebuie să rămânem la fel de concentrați și de atenți.

Trei jucători au jucat foarte bine azi. Evident, unul e Cânu prin prisma golului marcat și jocul solid din apărare. Al doilea e Fuček, care a fost mereu bătăios și a luat parte la marile noastre ocazii de gol. Chiar de nu a fost în centrul acestor faze, și Croitoru a jucat foarte bine. Pe lângă tradiționalul efort pe care l-a depus, a fost și o zi bună cu totul pentru mijlocaș. În rest, pe cei negativi i-am menționat deja. Neagu n-a avut un meci prea slab. A avut scăpări, dar și câteva intrări bune. Din păcate, a greșit la gol.

Urmează un nou meci greu, după doar patru zile, la echipa care pare cea mai în formă din play-out în ultima vreme. Un egal la Voluntari n-ar fi deloc rău. În condițiile în care Chiajna bate pe Tg. Mureș (sau Pandurii provoacă o mare surpriză la Iași), tot am rămâne la 3(,5) puncte avans.

Poli: Straton (5,5) - Novak (5,5), Scutaru (5), Cânu (6,5), Neagu (5) - Šoljić (5,5), Artean (6) - Fuček (6), Croitoru (6), Mailat (5) - Popovici (5)

Schimbări:

Henrique pentru Popovici (min 61)
Șeroni pentru Scutaru (min 73)
Drăghici pentru Fuček (min 79)

CR: Astra - Poli 4:1 (2:1)

Meci deosebit de slab făcut de alb-violeți în prima manșă a semifinalelor Cupei României. E drept că partida a beneficiat de un arbitraj deplorabil, dar greșelile au căzut de ambele părți și nu exonerează prestația letargică a apărării noastre. Deși am reușit un gol în deplasare, prin Popovici, calificarea în finală pare undeva spre limita imposibilului.

Jocul a început tare și după un prim șut blocat, gazdele au primit un penalty în minutul 3: Soljic și Artean nu au judecat grozav o fază care ar fi trebuit să fie moartă, Budescu s-a infiltrat la minge, croatul a reușit să-i sufle balonul de sub picior înainte de a fi călcat; decarul Astrei a căzut spectaculos și centralul Comănescu s-a lăsat păcălit. Același Budescu a transformat și meciul se anunța chiar mai dificil decât ne-am fi așteptat. Doar că, să vezi și să nu crezi, în minutul 9 Croitoru l-a lansat pe Mailat în flanc, acesta a scăpat singur spre poartă și i-a pus balonul lui Popovici, care a înscris fără probleme. Gazdele (sau, mă rog, specialiștii) au acuzat ofsaid, deși poziția e la limită și linia trasă la reluare îmi pare că ratează piciorul lăsat în spate de Oros. Au urmat o serie de trei sau patru faze în care s-a dat ofsaid la poarta noastră, din care două au fost eronate, iar cea din minutul 18, când Daniel Niculae a și înscris, a fost corectă. Intervenția lui Curileac fusese necesară anterior la șutul lui Ioniță, atacurile gazdelor căzând susținut asupra apărării noastre. Chiar când se mai liniștiseră treburile, după o bară a lui Teixeira și un cap peste al lui Niculae (din ofsaid nesemnalizat), Croitoru a intrat tare pe glezna lui Seto, a scăpat cu un galben, însă a și oferit Astrei o liberă periculoasă. Execuția lui Budescu a mers pe colțul lung unde trei jucători roiau nemarcați în preajma lui Bocșan, iar tocmai cel neaflat în ofsaid, Săpunaru, a venit din spate și a finalizat cu capul pe lângă Curileac. Nu s-a făcut pauză înainte ca Niculae să nu trimită un nou șut spre poarta noastră, puțin pe lângă, dar cumva am intrat cu deficit minim la cabine.

Din păcate partea a doua a început la fel de rău ca prima. Întâi Neagu a intrat tare dubios la Budescu în careu, nu s-a dat nimic, ca la nici un minut Budescu să cadă din nou spectaculos, de data aceasta la intervenția lui Bocșan, care nu l-a atins însă pe vârful gazdelor. Din nou arbitrul s-a păcălit și a acordat penalty și din nou decarul Astrei a înscris. În minutul 59 a urmat încă o fază în care Budescu a căzut în careu, acțiune la care mi s-a părut că trebuia dat penalty, deși Scutaru a reacționat virulent, că ar fi atins mingea. Oricum, Astra ne călărea bine, iar după o lovitură de cap a lui Niculae prinsă de Curileac, a fost nevoie de o intervenție fantastică a portarului nostru pentru a scoate o finalizare din câțiva metri a aceluiași jucător. Schimbările noastre ofensive, în speță introducerile lui Drăghici și Pedro, n-au adus nimic nou în joc, deși la un moment dat, printre ocaziile gazdelor, Drăghici a tras anemic din interiorul careului advers. În minutul 76 a căzut golul patru, la o desincronizare totală a apărării noastre, un un-doi rapid lăsându-l pe Ioniță singur cu Curileac, scărița acestuia depășindu-l pe portar și găsind plasa. Au urmat câteva șuturi de la marginea careului nostru, prinse cu siguranță, ca în minutule de prelungire să fie nevoie de intervenția providențială a lui Bocșan și de o ratare din poziție bună a lui Dandea pentru a menține scorul. De un posibil alt penalty la o intervenție a fundașului nostru central nici nu știu dacă mai are rost să discutăm, din moment ce soarta meciului și, sincer, a calificării păreau deja tranșate.

Poate că unii vor avea impresia că sunt prea dur la adresa jucătorilor, care au scuza de a fi simțit că eforturile lor nu-și aveau rostul în fața unui asemenea arbitraj. Dar și dacă facem abstracție de penalty-uri acordate greșit, de penalty-uri neacordate greșit, de ofsaid-uri, rămânem cu o fază de poartăt în nouăzeci de minute și o fragilitate defensivă înspăimântătoare. Problema nici n-a fost la un jucător anume, ci la maniera în care toată linia de fund și mijlocașii din fața ei (în special pe flancuri) au conlucrat înspre a închide acțiunile gazdelor. Așa nu mi-au displăcut intervențiile adesea dramatice ale lui Bocșan și Scutaru sau jocul chiar bun făcut de Popovici în avanposturi. Mailat a fost solid în prima repriză, în vreme ce doar Soljic mi s-a părut că a mai ordonat puțin jocul la centru. Asta a fost și una din probleme, pe lângă faptul că schimbările efectuate nu au funcționat de fel - doar Pedro ce-a mișcat puțin.

Asta e acum, revin la oile noastre și trebuie să ne concentrăm pentru un rezultat pozitiv cu Botoșani. Dacă am reuși să scăpăm de plasa retrogradării în următoarele trei etape (deplasare Voluntari, acasă Iași), asta ne-ar permite să ne concentrăm pe finala Cupei Ligii din 20 mai. Asta trebuie să țintim, în măsura în care e cu putință.

Hai Poli!

Poli: Curileac (6,5) - Străuț (5), Bocșan (6), Scutaru (5,5), Neagu (5) - Novak (5), Artean (5) - Mailat (5,5), Soljic (5,5), Popovici (6) - Croitoru (5)

Schimbări:

Drăghici pentru Novak (min 55)
Pedro pentru Mailat (min 70)
Bîrnoi pentru Croitoru (min 79)

Poli - Gaz Metan 1:0 (0:0)

Dramaticul se ține scai de noi și tot cu deznodământuri fericite, în acest sezon. Golul marcat în ultimele minute de joc de către Străuț ne-a adus trei puncte cât un lingou de aur, care ne duc, provizoriu, la cinci peste locul de baraj. A fost o victorie chinuită, nesperată chiar, odată ce rezervoarele au părut să dea spre zero în a doua repriză, dar ne-am scos cu o fază fixă executată perfect de alt improbabil, Alex Popovici. Se bucură și Ionuț Popa de un cadou frumos cu ocazia zilei de naștere și ne bucurăm și noi că, încet, încet, salvarea devine reală.

N-a fost un meci cu foarte multe ocazii, dar ocaziile care au fost au luat dimensiuni notabile. Noi am fost inițial indeciși la o minge periculoasă în careu, fază nefinalizată spre poartă, ca în minutul 15 Straton să respingă în lateral libera executată de Eric la capătul unui sfert de oră dominat teritorial de oaspeți. În scurt timp am fi putut deschide scorul, când pasa lungă a lui Soljic a păcălit degajarea unui adversar și mingea i-a ajuns lui Novak, singur cu portarul, dar șutul acestuia din unghi nu l-a depășit pe apărătorul buturilor medieșene. Gazul a revenit în ofensivă și după o finalizare slabă în minutul 26, Eric ne-a dat din nou emoții, șutul său amortizat fiind scos de pe direcția porții de Cânu. Jocul s-a mai domolit puțin în ultima parte a reprizei, până ce chiar înainte de pauză oaspeții ne-au oferit o nouă șansă de gol pe tavă, Croitoru reușind o recuperare în marginea careului, dar în loc să tragă cu stângul a tergiversat, mingea respinsă a ajuns la Mailat, a cărui șut în diagonală a fost respins de portar.

A fost nevoie de o nouă intervenție a lui Straton în debutul părții secunde, șutul din douăzeci de metri al lui Eric mergând sub bară. Poli a replicat printr-o execuție chiar mai spectaculoasă a lui Soljic, care și-a pus mingea din preluare pentru un voleu cu stângul, executat perfect, dar și aici s-a evidențiat portarul, respingând în corner. Pentru noi a fost cam ultima fază de poartă o perioadă lungă de timp, în vreme ce medieșenii ar fi putut face mai mult în minutul 61, când Trtovac a rămas liber în centrul careului la un corner, dar a trimis mingea ce-i fusese pusă fix pe frunte peste poartă. Jocul a trenat până spre ultimele zece minute, când oaspeții au ratat o șansă mare la capătul unei lovituri libere, mingea trimisă de Lupu ratând cadrul porții noastre. Noi păream lipsiți de energie, nici măcar introducea lui Pedro nereușind să tensioneze cumva atmosfera din preajma careului advers. Așa s-a făcut minutul 88, când în sfârșit, o acțiune mai insistentă în flancul stâng a fost răsplătită cu un corner. Fără Croitoru, schimbat de curând, Popovici s-a dus să execute cornerul - și l-a trimis în buza careului de șase metri, cu mult efect, de unde Străuț s-a înălțat ca niciodată și a trimis cu capul sub bara porții adverse! Golul a fost urmat de o eliminare la oaspeți pentru cumul de cartonașe, multe mingi respinse lung, de au trecut cele trei minute de prelungire fără a ne mai trece o cantitate semnificativă de transpirație pe frunce. Bucuria lui Soljic, la gol și la fluierul final, arată contagioasă și din înaltul tribunelor. Glorios!

Contează că adunăm punctele astea afurisite, că reușim să ne apropiem de ținta declarată a antrenorului, treizeci, la care ne-am puta considera salvați. Ne-a lipsit azi Bărbuț, Mailat nereușind să se impună în duelurile cu adversarii direcți, în vreme ce Popovici, mutat în flancul drept în repriza secundă, n-avea acea fracțiune de viteză care să facă diferența. Linia de mijloc, întărită cu Novak, a muncit serios, Artean prezent la recupare și Soljic încercând să așeze construcția, însă n-am reușit să decolăm prea bine după recuperare, adică ne-au lipsitpasele precise pentru avanposturi atunci când s-au ivit momentul și spațiul. N-ar fi trebuit să ratăm cu atâta ușurință ocaziile din prima repriză, dar e ușor de zis când nu te strofoci să fugi după aproape fiecare minge, cum a făcut-o Croitoru. Și defensiv ne-am descurcat binișor, cu Cânu în formă mare și Neagu destul de eficient în flancul stâng. Chiar și fără gol, evoluția lui Străuț fusese una destul de solidă, dar reușita (chiar mai avusese o lovitură de cap la un corner în prima repriză) îl elevează la rang de om al meciului, poziție la care ar fi putut avea pretenții și Croitoru. Ar mai fi de remarcat debutul lui Alin Ignea, revenit pe teren după o lungă accidentare suferită chiar la sosire, în vară.

Urmează meciul de Cupă de la Giurgiu, după care avem un nou meci acasă, în compania Botoșaniului. O victorie acolo ne-ar da mult aer și ne-ar pune într-o poziție curajoasă înaintea duelului de la Voluntari. Să sperăm.

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (6,5), Bocșan (5,5), Cânu (6), Neagu (5,5) - Artean (6), Novak (5,5) - Mailat (5), Soljic (5,5), Popovici (6) - Croitoru (6)

Schimbări:

Pedro (5) pentru Mailat (min 53)
Ignea pentru Novak (min 80)
Drăghici pentru Croitoru (min 85)