Baraj L1: Poli - UTA 2:1 (2:0)

Nu întâmplător am ajuns să jucăm acest baraj, după ce am avut la un moment dat cinci puncte avans în play-out. Decursul întâlnirii oferă o parte din explicație. În fața unui adversar cu două clase sub noi, am ratat din toate pozițiile, am oferit un gol oaspeților la singurul lor șut - ba, fază - pe poartă, am rămas în zece după o serie de decizii iritante ale centralului Găman (același care ne-a arbitrat, identic, cu Pandurii), am tremurat puțin până la final, dar tot noi am sfârșit prin a mai rata două ocazii imense în aceeași fază, dintre care una a sfârșit cu mingea-n bară. Golurile lui Pedro și Cânu ne dau un avantaj pe care, cu o prestație asemănătoare și un plus de precizie la finalizare, n-ar trebui să îl pierdem la Șiria, doar că miza și presiunea jocului pot avea fel și fel de efecte nebănuite.

Nici n-am chef s-o iau acum la despicat cu ocaziile. Ca și ton al jocului, în prima repriză UTA n-a avut decât niște faze fixe, cu mingi aruncate înspre careu, în rest Poli a dominat copios. În debut deja am avut o lovitură de cap a lui Bocșan, trimisă pe lângă, înainte ca Bărbuț să ciupească o minge peste portar la o pasă slabă dată înapoi, minge care a ocolit însă și spațiul porții. Anterior se accidentase Popovici, schimbat cu Pedro, iar brazilianul și-a scos pârleala de la gherla cu Pandurii: minutul 22, Curileac degajează, Doman deviază pe spate până la Šoljić, acesta pasează rapid pe culoare către Pedro și brazilianul înscrie cu un șut fără preluare. Nu trec trei minute și se face doi: Croitoru bate o liberă din flancul stâng, Bocșan deviază spre colțul lung de unde Cânu, plecat de la o limită discutabilă a ofsaidului, împinge mingea în poartă cu capul. Trebuia să fie patru zero ca nimic la pauză, dacă mingea nu îi era suflată lui Doman la centrarea destul de bună (dar nu perfectă) trimisă de Bărbuț, dacă Neagu trimitea o centrare/un șut bun la ocazia în care a avut tot timpul de pe lume să facă ce vrea, dacă Croitoru muta cu un metru mai la stânga mingea trimisă de la douăzeci de metri din liberă - sau, în special, dacă Bărbuț, lansat unu la unu cu portarul de Croitoru, nu trăgea slab în portar prima oară, respectiv aștepta prea mult pentru o nouă reluare când mingea i-a revenit.

Mai multe poze în galeria foto

Lucrurile promiteau să continue în aceeași manieră în partea a doua, deschisă cu un șut de la distanță  trimis de Šoljić, scos de sub bară de portar. Apoi, din nimic, UTA a dat gol, în minutul 51: minge lungă trimisă din flancul drept al arădenilor, Cânu ratează săritura la mingea, apoi Curtuiuș îl îmbrâncește pe Bocșan cât să-l dezechilibreze, deși fundașul era aproape să câștige prim planul, mingea a ajuns la Strătilă, care a șutat la colțul scurt pe lângă un Curileac ieșit plăpând să închidă unghiul. Așa, din nimic. Puteam să ne desprindem repede, dar Pedro a tras, cu timp și spațiu, pe lângă din buza careului, ca apoi Doman să scape asemeni lui Bărbuț singur cu portarul, doar pentru a finaliza fix în acesta. A urmat faza incriminată de Cânu și de Popa după meci, când Strătilă, întins pe jos, l-a prins de picior pe Neagu, am impresia, într-o fază care ar fi trebuit să aducă al doilea galben jucătorului arădean. În schimb a văzut Neagu un galben la scurt timp, într-o fază care mie din tribună nu mi s-a părut de galben (adică nici fault), dar s-ar putea să mă înșel. Apoi, în minutul 65, pe o minge lungă, același Neagu intră corp la corp cu Curtuiuș, îl dezechilibrează pe vârful oaspeților, într-o fază nu foarte diferită de cea dintre Bocșan și Curtuiuș, care a dus la gol ul oaspeților. De această dată se dă fault și fundașul stânga vede al doilea galben. Asta din manualul de cum să judeci același tip de faze în maniere diferite și să ai totuși acoperire în regulament. În fine, noi ne-am retras, fără ca UTA să reușească mare lucru în superioritate numerică, doar o minge respinsă de Curileac la un corner și un șut în minutul deviat în corner, ambele după minutul 80. Poli, în schimb, a avut mai multe faze bune - una, când Šoljić a tras în blocaj cu poarta goală, apoi două cu Mailat, faultat de ambele ori chiar la limita careului, niciuna concretizată în ceva periculos, înainte de ultima dublă-ocazie din prelungirile partidei: liberă Croitoru de pe stânga, Bocșan sare la cap și trimite în bară, Șeroni luptă să recupereze mingea în zona colțului terenului, centrează foarte bine în careul mic, dar Cânu cumva nu reușește să trimită cu destulă convingere spre poartă, nimerind portarul.

Cam așa s-a încheiat. Să-mi fie iertate frustrările arbitrale, care-s echivalentul vestitei formații de mare valoare socio-culturală, gaz pe foc. Trebuia să avem patru la finalul primei reprize și nu mai discutam cu nimeni. Acum trebuie să respirăm adânc și să ne calmăm. Am dominat autoritat meciul, diferența de calitate între cele două echipe nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar dacă jucăm așa și în retur, doar un fenomen năpăstuitor ne poate pune în genunchi.

Culmea vieții, ironia sorții, o să mă aflu într-un avion pe toată perioada meciului de la Șiria. Într-un fel mă bucur, fiindcă atât cât am înjurat astăzi, cu copii mici în preajmă, n-am mai înjurat de multă vreme. Dar mai mult mă bucur că am obținut o victorie în fața lui UTA, care de curând câștigase la scor de neprezentare pe Dan Păltinișanu, și cei aproape 15.000 spectatori au văzut un meci spectaculos, chiar dacă pe alocuri frustrant, un meci demn și reprezentativ pentru ce a însemnat Poli în acest sezon.

Hai că se poate. Hai Poli!

Poli: Curileac - Străuț, Bocșan, Cânu, Neagu - Artean, Šoljić - Bărbuț, Croitoru, Doman - Popovici

Schimbări:

Pedro pentru Popovici (min 15)
Mailat pentru Bărbuț (min 62)
Șeroni pentru Doman (min 69)

Mediaș - Poli 2:2 (2:1)

Nu mi-aș fi imaginat niciodată acest final, dar nici prestația echipei noastre. E pentru prima dată în istoria trăită de mine când ne-au ajutat rezultatele, ba mai mult o echipă fără absolut nici un interes a înscris în prelungiri și ne-a scăpat de retrogradarea directă, atunci când noi am fost neputincioși. În mare parte din timp n-am văzut nimic care să mă facă să sper la o salvare și nici acum nu îmi explic cum am reușit. Poate doar Popovici și Mailat, protagoniștii celor două goluri providențiale, ar putea să o facă.

Încă de la început mi s-a părut că am intrat temători, chiar mai mult decât în meciul de acasă cu Pandurii. Am greșit mult, chiar jucătorii cu experiență pierzând mingi și punându-i pe medieșeni în ocazii clare de gol. Prima a venit în minutul 6, când Munteanu l-a testat pe Curileac, cu un prim șut de la distanță. Cu siguranță nici golul Chiajnei împotriva Voluntariului n-a ajutat moralul echipei. Lovitura în cap am primit-o repede, în minutul 13, când Šoljić a uitat să pună frână la fel ca în meciul de la Chiajna și a faultat din spate. Eric a executat excelent și a deschis scorul.

Mai frustrant este că echipa n-a părut să aibă nici o reacție, nici un pic de voință și nici măcar vreun fel de idee de joc. Am construit cu migală ca meșterul Manole, cu pase de-a latul între fundași, iar când mingea ajungea pe la mijlocul terenului, toată construcția se năruia. Diferența între legendă și realitate este că Poli de azi n-a avut nimic din iscusința meșterului.

Logic, în minutul 24, avea să vină și golul doi după a nu știu câta minge pierdută de Fuček la mijloc. Același Eric venise nemarcat în flanc și după ce a primit mingea, a plasat-o pe lângă Curileac pentru 2-0. Putea fi 3-0 în minutul 28, tot pe contraatac. Apărarea ieșise greșit în întâmpinare, astfel că Buziuc primește mingea față în față cu Curileac, dar trimite în el. Munteanu ne iartă din nou șapte minute mai târziu, când îl ocolește cu ușurință pe Cânu ca să primească o minge la întâlnire. Curileac intră hazardat, astfel că medieșeanul rămâne cu poarta acoperită doar de Cânu, dar trimite peste.

Cred că un spectator neutru care ar fi știut că meciul are o miză, dar n-ar fi știut exact care, ar fi spus că Poli face blat ca să câștige Mediașul. Atât de ridicolă mi s-a părut prestația noastră. Ne-am menajat atâta pentru acest final de campionat, dar parcă în finala Cupei Ligii am fost mai pregătiți decât pentru meciul de azi.

Plin de nervi, am fost la un pas să comut de tot pe meciul Voluntariului, ilfovenii fiind singurii care puteau să ne salveze la acest scor și mai ales cu prestația noastră jalnică. Dar cumva, parcă din pură întâmplare, reușim să reducem din diferență în minutul 38. Gazdele pierd și ei o minge la mijloc, iar Mailat, introdus cu nici zece minute mai devreme, preia și îl deschide pe Popovici cu o pasă excelentă la întâlnire. Atacantul nostru driblează și portarul și înscrie.

Am început să sper din nou și chiar dacă nu reușeam egalarea înainte de pauză, măcar intram cu un alt moral după. N-am reușit egalarea, iar Curileac a mai scos un șut bun al lui Munteanu. Într-adevăr, în repriza a doua am intrat mai hotărâți în joc... vreo șase minute până la ocazia lui Popovici care a primit o centrare foarte bună de la Străuț în fața porții, dar n-a reușit să trimită cu capul, având mai degrabă o execuție deplorabilă.

Minutele începeau să se scurgă și ochii îmi fugeau mai mult spre meciul de la Pitești unde chiar dacă nu se întâmpla mare lucru, părea că se întâmplă mai mult ca la noi. Am revenit din nou la pasele de-a latul, iar Popa refuza să facă vreo schimbare.

Chiar de medieșenii s-au relaxat, ocaziile acestora n-au încetat și doar Curileac ne-a scos în două-trei faze iminente. Într-un final, a intrat Doman abia prin minutul 75, dar egalarea a apărut cam tot din senin, în minutul 81, chiar la o pasă excelentă a decarului nostru, ce l-a deschis pe Popovici în flancul stâng. Acesta a pătruns până la marginea careului, în timp ce Mailat s-a demarcat foarte inteligent la colțul lung. Popovici i-a centrat inspirat, mingea depășind toți fundașii, iar Mailat a trimis în poartă.

Popa îl aruncă și pe Șeroni în atac, iar schimbarea se vede aproape instant. Fundașul obține o lovitură liberă, irosită de Croitoru, apoi are o ocazie în interiorul careului, precum și un șut periculos de la distanță care a trecut pe lângă vinclul porții. Între timp, Botoșaniul deschidea scorul ceea ce îngropa Pandurii și ne trimitea pe noi la baraj. Popa a și intrat prompt în teren să spună echipei să se retragă. Astfel, în loc să urmărim golul victoriei și a scăpării totale de retrogradare, ne vedem presați în careu de medieșeni și cu pericolul ca Pandurii să egaleze și situația să se răstoarne din nou. Scăpăm să primim gol când la o centrare mingea sare în piciorul lui Romeo în 6 metri și apoi în brațele lui Curileac, pe fază.

Dar nu scăpăm de egalarea Pandurilor (realizată chiar de fostul polist Florin Ilie), astfel că ne trezim că mai avem doar trei minute să înscriem golul izbăvirii. Când Tudor fluiera finalul, eram retrogradați. Dar Botoșaniul a înscris în minutul 94 și după câteva lungi minute am putut răsufla ușurați.

N-am crezut niciodată că vom reuși să scăpăm de retrogradarea directă, dar să nu mă pot bucura pe deplin. Mi s-a părut că am avut una dintre cele mai slabe prestații din acest campionat. Chiar dacă am înscris două goluri frumoase, 90 de minute nu am arătat ca o echipă care se poate și care ar vrea să se salveze. Nu știu cât e neputința jucătorilor, cât a fost miza și cât a fost slaba pregătire a meciului. Popa mi s-a părut complet depășit de moment, atât prin abordarea jocului, prin reacții, cât și prin declarații. Indiferent de rezultatele celorlalte echipe, am depins mereu doar de noi. Ironia face ca tocmai altă echipă să ne fi salvat, pe lângă cele două sclipiri de moment ale jucătorilor noștri.

Aș fi vrut să spun „Bravo Poli!” dar rămâne pentru baraj. Cu orice altă echipă ar fi fost mai ușor, dar cu UTA va conta mai mult decât valoarea jucătorilor. Echipa trebuie să-și strângă ultimele resurse. Am vrut numai finale, mai avem parte de încă două.

Poli: Curileac - Neagu, Cânu, Bocșan, Străuț - Artean, Šoljić - Fuček, Croitoru, Bărbuț - Popovici

Schimbări:

Mailat pentru Fuček (min 29)
Doman pentru Šoljić (min 75)
Șeroni pentru Străuț (min 84)

Poli - ASA Târgu Mureș 3:1 (2:0)

Trebuia să fie victoria care să ne reafirme statutul de echipă de Liga 1, așa însă a fost doar victoria necesară pentru a mai putea spera. Cele două goluri excelente marcate de Popovici și reușita în forță a lui Mailat au asigurat victoria peste adversarii de astăzi, deja retrogradați de câteva etape. Un eșec mâine al Chiajnei ne-ar putea asigura poziția la baraj; pentru mai mult avem nevoie de un meci special la Mediaș, coroborat cu pași greșiți din partea contracandidatelor.

De abia ne așezaserăm pe scaune, că în minutul 3 Poli a deschis scorul: libera bătută slab de Fucek a fost respinsă în marginea careului, de unde Popovici a reluat din prima și mingea s-a strecurat pe sub brațele portarului! Nimeni n-a forțat prea tare mai departe, astfel că următoarea ocazie a coincis și cu următorul gol. În minutul 17, Šoljić a dat o minge săltată peste apărătorii adverși, Popovici a lăsat-o să cadă o dată și a finalizat cu un voleu excepțional, la colțul lung, peste apărătorul buturilor târgu-mureșene. Zece minute mai târziu și Artean a fost aproape de golul din afara careului pe care-l tot caută, dar șutul său a fost respins peste de portar. Primele mici oportunități ale oaspeților le-a avut Bănel Nicoliță, însă omul care avea să marcheze în partea secundă nu a finalizat grozav în aceste instanțe. În prelungirile reprizei Cânu a înscris cu un șut puternic la o fază fixă, doar pentru a-și avea golul anulat pe motiv de ofsaid.

Mitanul secund a început aproape cu o șansă a celor de la ASA, când Bocșan aproape că a trimis în proprie poartă o centrare destul de periculoasă venită din direcția lui Sin. Ne-am liniștit însă în minutul 59, grație proaspăt-intratului Mailat: Šoljić și-a mai trecut în cont o pasă de gol cu o lansare ca la carte, Mailat a stat bine pe picioare în fața adversarului direct și a tras tare, din unghi, între portar și bară! N-am rămas excesiv de relaxați mult timp, căci în minutul 65 Nicoliță a profitat de neatenția lui Cânu/Neagu, finalizând perfect mingea trimisă dintr-o liberă executată rapid de către Ferfelea. Jocul a devenit mai neplăcut în ultimele douăzeci de minute; Croitoru și Mailat au trimis fără succes notabil la poartă, înainte ca Mailat să-și prelungească prea mult o minge scăpat singur cu portarul, ușor lateral stânga. Oaspeții au fost și ei mai prezenți în preajma careului nostru, au trimis o dată pe poartă și de câteva ori pe lângă, destul cât să arunce o umbră asupra lipsei de atenție și de concentrare în compartimentul defensiv. În final totul s-a terminat cu bine, consemnând această primă victorie din retur de play-out, prima în peste o lună de zile.

Nu are rost să dăm în efuziuni la capătul partidei cu o echipă condamnată, care a pierdut cam tot în ultima vreme și nu mai marcase gol din prima săptămână a lui aprilie. Formula cu patru mijlocași în linie în spatele lui Popovici a funcționat decent, asta deși Doman și Fuček n-au performat la parametri optimi, în vreme ce Bărbuț și-a continuat seria decepționantă. În condițiile în care Mailat a arătat bine, ba a și înscris atunci când i s-a dat șansa, ar fi poate indicat să înceapă jocul de la Mediaș - deși nu cred că se va întâmpla. Oricum, ca o paranteză, remarc absurditatea faptului că Mailat nu a fost chemat la naționala U21, unde au fost preferați jucători care evoluează la nivel de juniori prin diaspora. Pentru noi azi tot meciul a fost ușurat de execuțiile deosebite ale lui Popovici, momente rare în ultima vreme, indiferent de jucător alb-violet.

Marele greu urmează. Nu știu dacă putem să ne autodepșim o ultimă oară în acest an. În mod normal, o victorie are șanse mari să ne salveze. Chiar și un egal ne-ar putea da această oportunitate. Dar există multe necunoscute, cea mai semnificativă fiind cât chef de fotbal vor avea celelalte echipe implicate în lupta de la distanță între Poli, Pandurii și Chiajna. Nu putem decât să ne vedem de alte noastre.

Am văzut pe parcursul sezonului că improbabilul este posibil. Mai o dată. Hai Poli!

Poli: Curileac - Străuț, Cânu, Bocșan, Neagu - Artean - Bărbuț, Fuček, Šoljić, Doman - Popovici

Schimbări:

Mailat pentru Bărbuț (min 54)
Croitoru pentru Doman (min 57)
Bîrnoi pentru Popovici (min 76)

Poli - Pandurii 0:1 (0:1)

Proasta tradiție a Politehnicii de a eșua în meciurile cu miză a continuat și în această seară. În fața unui adversar dispus să muncească, alb-violeții au comis o eroare care a permis oaspeților să înscrie, apoi au lovit bara de două ori și s-au autosabotat prin eliminarea lui Pedro încă din prima repriză. Partea secundă a fost una veștejită, în care doar gorjenii ar fi putut să mai înscrie pe contre, în vreme ce noi am părut complet vlăguiți.

De la bun început Pandurii au părut mai insistenți, obligați oarecum și de clasament. Iar insistențele lor au dat roade în minutul 18: mingea centrată din flancul nostru drept a fost respinsă vertical de Scutaru, Străuț a pierdut duelul cu adversarul și balonul a ajuns la Batin în marginea careului, scăpat la rându-i de Artean, șutul i-a fost respins în lateral de către Straton dar primul la minge a fost tot un jucător al oaspeților, Păcurar, care a profitat de absența lui Șeroni și a finalizat în forță, fără șanse pentru portar. Cum ar veni, un gol cu participațiunea întregului compartiment defensiv. N-am reacționat prea virulent, jocul fiind unul deosebit de fragmentat, grație unui arbitraj frustrant - dublu frustrant la scorul de pe tabelă. Șansa egalării s-a arătat abia în minutul 38, la o liberă bătută de Croitoru, Străuț a deviat cu capul, Cânu a executat o foarfecă perfectă, dar mingea s-a dus în bară. Faza care a decis meciul a avut loc trei minute mai târziu: Croitoru a scăpat de printre trei adversari, a dat mingea printre picioarele unuia, și apoi i-a pus-o la întâlnire lui Pedro; brazilianul n-a făcut contact ca lumea, căci după ce a atins balonul cu capul, a lovit-o și cu mâna, învingându-l astfel pe portar. Arbitrul a remarcat însă faza, a anulat golul și în loc să-și vadă de viață, Pedro s-a zvârcolit dramatic pe jos, ca ultimul circar. I s-a arătat implicit al doilea galben (primul fusese pentru faulturi repetate), un deznodământ sever, trist, dar oarecum meritat pentru spectacolul oferit. Chiar și așa, puteam intra la pauză cu un egal, dacă nu s-ar fi opus din nou bara, de această dată la șutul lui Soljic, tot la capătul unei faze fixe.

Dacă în prima repriză nu s-a jucat mult fotbal, în a doua nu s-a jucat nici pe atât. Ofensiv Poli a stat doar în travaliul lui Croitoru, prea izolat între jucătorii adverși. Implicit și ocaziile au fost inexistente, singurele momente de tensiune ivindu-se la fazele fixe; Bărbuț ce-a trimis o minge tare prin fața porții la un moment dat, și centrarea lui Străuț din minutul 83 a fost redirecționată neconvingător pe lângă de Artean, în ciuda unei poziții bune. În schimb oaspeții au avut cel puțin două mari șanse de a marca în ultimul sfert de oră: întâi Hamed a fost scos din ofsaid de Cânu, dar Batin a reușit cumva să trimită peste din careu cu poarta goală în față; apoi același Batin a rămas singur cu Straton într-un moment bizar al apărării noastre, dar finalizarea sa l-a nimerit pe portar. La capătul celor șase minute de prelungire, puțin la cât de mult s-a tras de timp, dar mai mult decât destul în contextul în care noi abia mai stăteam pe picioare, i-am dat drumul destinului din mână și am privit în gol, cum primii stropi de ploaie ne făceau serviciul de a plânge pentru neputința noastră.

Echipa asta nu-și va recăpăta prospețimea după șase zile de pauză. Sincer, nu știu dacă și-o va mai recăpăta până la iarnă. Presiunea implicită odihnirii titularilor s-a simțit în parte, creând o tensiune în teren care ulterior s-a amplificat odată cu deficitul de pe tabelă și fragmentarea jocului. Oricât ar fi fugit Croitoru sau Soljic, fără a aduce oameni pe respingere șansele de a produce pericol erau minime. Nu aveam cum să ne protejăm de năpasta Pedro, din moment ce în iarnă am optat să nu aducem măcar o rezervă de atacant, iar o situație ca cea de azi putea să se întâmple oricând, la ce atitudine arată brazilianul meci de meci. Și-a distrus coechiperii cu inconștiența de care a dat dovadă și e prea posibil să fi trimis clubul înspre un hău din care să nu ne mai întoarcem. Pe deasupra, tripla schimbare efectuată târziu de către Popa nu s-a mai resimțit în joc. Cu siguranță că am fi vrut să vedem ceva eroic, chiar și în zece, dar era vădit că nu mai aveam de unde, că resursele sunt pe zero și că, moral, se simt totuși cele șapte meciuri la rând fără victorie. Pesimismul lui Popa nu e premonitoru, chiar dacă se bazează pe niște neajunsuri reale la nivelul lotului; el e parte din cauza acestei serii negre.

Matematica ne mai permite să ținem de baraj și dacă nu mai facem niciun punct până la finalul sezonului. Dar dacă nu batem pe Târgu Mureș, nu știu la ce rezerve de fotbal și de spirit mai putem apela pentru un posibil baraj. E ușor de zis că nu e nimic pierdut; adevărul care se poate vedea cu ochiul liber e însă că ceva s-a pierdut în supraturația acestei ultime luni și puțin.

Poli: Straton - Străuț, Scutaru, Cânu, Șeroni - Artean, Soljic - Bărbuț, Croitoru, Fucek - Pedro

Schimbări:

Ignea pentru Scutaru (min 74)
Doman pentru Fucek (min 74)
Drăghici pentru Croitoru (min 74)

Finala Cupei Ligii: Poli - Dinamo 0:2 (0:2)

Știam că era nevoie de o nouă minune ca să sperăm ceva de la acest meci, care a părut mai degrabă un meci în deplasare la Dinamo, decât o finală de cupă, nu doar din punct de vedere al atmosferei, cât și al organizării. Dar la câte minuni să mai avem dreptul, mai ales când toți factorii sunt împotriva noastră?

Totuși, important e că cei ce au intrat pe terenul Arenei Naționale nu au făcut un simplu act de prezență, ci au jucat cu ambiție. Ambiție ce s-a văzut chiar în primele minute, când am și obținut un corner la capătul căruia Șeroni trimitea cu capul pe poarta dinamovistă, dar nu destul de în forță sau plasat pentru a îl învinge pe Penedo.

Era important să nu luăm gol repede, dar totul s-a năruit în minutul 6 la un contraatac al adversarilor. Șeroni și Artean s-au pierdut cu firea și au ieșit din dispozitiv, fiind dejucați cu ușurință, ceea ce le-a permis dinamoviștilor să îl deschidă pe Nemec în spațiul gol creat. Acesta a plasat mingea pe lângă Curileac și a deschis scorul.

Dinamo a preluat frâiele jocului și a creat pericol la aproape fiecare atac, iar ultimele douăzeci de minute ale reprizei au fost teribile și am avut mare noroc să scăpăm cu doar un singur gol încasat. Faza acestuia a pornit de la un șut blocat de Șeroni în careu. Dinamoviștii cer henț, dar arbitrul aflat aproape arată clar că n-a fost nimic. Încercăm să plecăm cu mingea pe dreapta, dar suntem deposedați, cerem și noi henț (corect din ce am înțeles) și pare că pierdem un pas în repliere din cauza asta. În cele din urmă, Nistor centrează, iar Nemec îi dă târcoale unui Șeroni static, trimite cu capul, Curileac respinge în lateral, dar slovacul revine și înscrie.

Era minutul 26, și doar câteva minute mai târziu, Rivaldinho are un șut de la distanță respins de Curileac, apoi la următoarea fază, intrat în careu, îl ia la țintă pe Curileac de două ori la rând, pentru ca a treia oară să trimită pe lângă.

Brazilianul reușește până la urmă să înscrie dar este semnalizat incorect în ofsaid, Șeroni fiind cel care îl ținea în joc. Tot dintr-un ofsaid incorect înscrie și May în minutul 39. De data asta Șeroni era căzut undeva prin careul advers, iar dinamoviștii au încercat să profite pe contraatac de spațiul gol din apărare.

Pentru noi, doar Artean a avut un șut pe respingere, de puțin în afara spațiului porții.

Repriza a doua a fost mult mai liniștită, Dinamoviștii relaxându-se complet. Am avut câteva momente bune după intrarea lui Doman și Šoljić, dar singura fază notabilă a fost o deschidere excelentă pentru Drăghici în care atacantul a arătat de parcă s-a aflat pentru prima oară în cariera sa cu mingea în fața porții, și până să facă ceva a și fost deposedat.

Culmea, pe cât de clară e victoria lui Dinamo, parcă tot rămânem cu impresia că în alte condiții ar fi fost o pâine de mâncat. „Câinii” au mușcat mai degrabă doar pe contraatac. Am fi putut profita mai mult de fazele fixe obținute, dar am rămas doar cu ocazia lui Șeroni din începutul meciului. Un Cânu ne-a lipsit cu siguranță, căci Șeroni încă nu este în formă pe plan defensiv, aproape toate fazele periculoase ale lui Dinamo având loc prin zona lui. Ce-i drept, în repriza a doua și-a mai revenit și am avut parte de câteva intrări prin alunecare așa cum le știam. Bîrnoi a jucat bine la mijloc, arătând tupeu și reușind câteva driblinguri, dar e clar că nu se poate compara cu experiența și valoarea lui Croitoru. Poate și un Henrique era bun în atac, măcar să știe ce să facă cu mingea atunci când e în poziție favorabilă.

Cert e că după cele 90 de minute, nu putem spune că am dat mai puțin decât ar fi trebuit. Toți jucătorii s-au dăruit, dar din păcate n-au putut mai mult. În plus, putem remarca o evoluție aproape impecabilă a lui Haruț, care din nou ne face să ne întrebăm dacă nu ar fi putut prinde mai multe minute în acest sezon. Mai în detaliu despre fiecare jucător în parte vom scrie mâine, după ce vom centraliza rezultatele sondajului.

Ca o concluzie a întregului parcurs din acest sezon, cred că putem spune că nu am pierdut trofeul, ci am câștigat medaliile de argint. În special jucătorii, căci e numai munca lor, le merită. Bravo Poli!

Poli: Curileac - Haruț, Bocșan, Șeroni, Novak - Artean, Ignea - Fuček, Bîrnoi, Popovici - Drăghici

Schimbări:
Šoljić pentru Artean (min 56)

Doman pentru Fuček (min 56)

Murariu pentru Novak (min 90)

Poli II - Ripensia 4:8 (1:5)

Scor fluviu pe arena Colterm, unde Poli II, lipsită de aportul celor mai buni jucători, s-a înclinat în fața liderului din seria noastră de Liga a III-a, Ripensia. Ecartul ajunsese la un moment dat de șapte goluri, înainte ca verva lui Popan să permite echipei antrenate de Collins să reducă din handicap în ultimele zece minute. În final, golurile noastre au fost semnate de Pop, Totic (x2) și Popan.

Am întârziat puțin la meci, deci normal că am ratat deschiderea scorului. Ripensia a preluat conducerea deja din minutul 3, și până în minutul douăzeci putea marca de încă trei ori: două intervenții ale lui Contra și una de toată frumusețea a lui Podină au ținut scorul aproape. Ba mai mult, Iordache a trebuit să părăsească terenul în minutul 20, după ce fusese faultat dur cu ceva timp înainte, infracțiune penalizată doar cu galben. După ce torpila lui Totic din lovitură liberă a lovit bara, oaspeții s-au desprins în minutul 30, când centrarea din flancul nostru stâng l-a găsit pe Matiș prea liber lângă Gavruță, ripensistul punând latul pentru a înscrie. Spre surprinderea tuturor, Poli II a revenit degrabă în ecuație, când centrarea lui Cherecheș a găsit ideal capul lui Pop, acesta din urmă plasând balonul cu siguranță din centrul careului advers. Nu se făcuse minutul 35, că Ripensia se detașa din nou, de această dată grație unei intervenții slabe a lui Contra, mingea șutată din marginea careului strecurându-se pe sub portar. După ce Zaluschi a făcut ce-a vrut cu defensiva noastră letargică în minutul 41, șutul său respins de portar fiind apoi împins în poartă de Dumiter, golul cinci a căzut pe o contră la ultima fază a reprizei, cu Podină nereușind să se plaseze potrivit pentru a scoate mingea din calea lui Matiș.

S-a reluat meciul după pauză și a venit rândul golgheterului Mediop să marcheze, cu un șut puternic și bine plasat din interiorul careului. În minutul 55, Ripensia a beneficiat ușor de un penalty pe care Zaluschi l-a transformat, iar jocul s-a liniștit,  timp în care Contra a mai scos vreo trei-patru mingi. Golul opt s-a arătat de abia în minutul 75, cu o finalizare de calitate a lui Toma peste portar, din marginea careului. Ultimele zece minute au aparținut cumva echipei secunde, pe fondul căldurii și a relaxării adversarilor; întâi Pop a avut un șut deviat în bară în minutul 80, la o fază construită de Popan în flanc; același Popan l-a găsit pe Totic în centrul careului și vârful Politehnicii a redus din handicap, după ce în prealabil mai ratase vreo două ocazii destul de bune; bara lui Nanu a precedat un nou șut în bară al lui Totic, mingea revenind însă la Popan, care și-a trecut și el meritat numele pe lista marcatorilor; și tot Popan a driblat în flanc înainte de a-l deschide pe Totic în careu, acesta reușind să înscrie al doilea său gol al meciului. Aproape că a mai căzut o boabă la ultima fază, dar șutul semnat de Popan a trecut pe lângă, astfel că a trebuit să ne declarăm mulțumiți cu cele doisprezece goluri văzute.

E și greu să descrii cumva prestația echipei noastre astăzi. Letargia defensivă ne-a costat mult, însă nu poți avea mari pretenții de la o linie improvizată ca cea folosită astăzi. Nici măcar nu pot spune că schimbările au îmbunătățit jocul nostru, ci pur și simplu că Popan a prins poftă pe final, insistând în flancul slăbit al Ripensiei cu foarte mult succes. Doar prestația sa, eforturile lui Totic și Contra, și insistențele lui Pop merită ceva cuvinte de bine. În rest e clar că echipa a doua va trebui regândită sezonul viitor, așa cum a și declarat că o va face președintele clubului într-un interviu de acum câteva zile.

Iar Ripensia...aproape în Liga a II-a, ce performanță!

Poli II: Contra - Sporin, Gavruță, Podină, Iordache - Pop, Oprea - Cherecheș, Popan, Velcotă - Totic

Schimbări:

Codrean pentru Iordache (min 19)
Dincă pentru Gavruță (min 50)
Andreici pentru Oprea

CR: Poli - Astra 0:3 (0:1)

Cam 40 de minute a rezistat Poli cu mai mult de jumătate din componență alcătuită din jucători de la echipa a doua. Și atunci, golul a apărut în urma unei erori de poziționare a lui Curileac, iar repriza a doua a fost mai mult un antrenament pentru Astra.

Poli n-a arătat rău în prima repriză - sau oricum nu mai rău ca în ultimele meciuri din campionat. E drept, Astra nu s-a strofocat aproape deloc, astfel că în lipsa pressing-ului, alb-violeții au putut ține mai mult de minge. Doar că, tipic, nu au putut să creeze vreo ocazie mai periculoasă. Am început cu un corner în minutul 4, la capătul căruia Šoljić trimitea mingea cu capul peste poartă. Am mai mișcat un pic în flancul lui Mailat, dar n-a apărut nimeni mai inspirat la finalizare.

Un moment important a fost ciocnirea în plin a lui Lovin cu Neagu din minutul 10, jucătorul Astrei scăpând fără cartonaș. Se pare că fundașul nostru a resimțit impactul, astfel că în minutul 35 a fost nevoit să părăsească terenul. Schimbarea a provocat o serie de permutări, astfel că pe lângă improvizația lui Šoljić în linia de fund, a fost retras și mijlocașul defensiv Oprea, iar locul său a fost ocupat de nou intratul Pădurariu care e atacant de meserie.

O mare șansă de deschidere a scorului am avut-o în minutul 39, cu o fază pornită de la o recuperare din apărare a lui Oprea. Mingea a ajuns repede la Drăghici care a pătruns în careu și a șutat din unghi, dar Iliev a fost pe fază și a parat.

Ocazia s-a răzbunat imediat, la o fază ce nu părea prea periculoasă, doar că Budescu îl văzuse pe Curileac ieșit din poartă și l-a lobat frumos de la 16 metri.

Repriza a doua a semănat mai mult cu un amical decât un meci cu vreo oarecare miză. Astra și-a majorat repede avantajul, la doar câteva minute după pauză. Buș preia o minge lungă de la Săpunaru, Šoljić e cu jumătate de pas prea în spate ca să ajungă să-i pună probleme, astfel că atacantul șutează din unghi pe lângă Curileac, în poartă.

De data asta ne puteam noi răzbuna rapid, în minutul 53, când Bîrnoi rămâne față în față cu portarul. A încercat să-l dribleze și să dea gol cam ca Pedro cu Iașiul, doar că nu a fost la fel de rapid ca brazilianul, permițându-i lui Fabricio să-l blocheze în ultimul moment.

Am mai avut o cursă a lui Drăghici blocată mișelește la marginea careului și transformată într-o lovitură liberă irosită, și cam atât. Astra a mai trimis în bară prin Seto în urma unui corner, pentru ca Nicoară să înscrie și el cu un lob după o nouă minge lungă și un duel pierdut de Haruț.

Departe sunt vremurile când jucătorii de la echipa a doua făceau egal cu Dinamo. Aș fi vrut să văd mai multă ambiție, mai mult tupeu. A fost important și faptul că jucătorii cu experiență n-au fost tocmai cei mai în măsură să ambiționeze echipa. N-a fost acolo un Croitoru care să ofere siguranță, încredere de sine și viziune. În schimb au fost Popovici și Drăghici, care sunt obișnuiți mai mult să fie la finalizare, decât să dezvolte jocul, iar atunci când au mingea nu ai certitudinea că vor alege cea mai bună variantă de continuare a fazei. Iar de eroarea lui Curileac la primul gol ce să mai spunem? Era una dacă greșea unul dintre juniori și spuneam „asta e”, dar când un jucător cu experiență ia un asemenea gol, te afectează și psihic.

Lăsăm analiza individuală pe mâine, după ce vom afla și părerea cititorilor despre evoluția jucătorilor de azi, prin sondajul de mai jos.

Poli: Curileac - Neagu, Šoljić, Fridrich, Haruț - Ignea, Oprea - Popovici, Bîrnoi, Mailat - Drăghici

Schimbări:

Pădurariu pentru Neagu (min 35)
Doman pentru Ignea (min 64)
Murariu pentru Drăghici (min 78)

Poli - Iași 1:1 (0:1)

Poli a reușit un egal împotiva uneia dintre echipele fruntașe ale play-out-ului, Poli Iași. E un egal obținut cu greu, chinuit, dar oare e și un egal util? Păstram agonia pe mai departe și vom afla de-abia la capătul sezonului.

Primul lucru care și-a pus amprenta asupra meciului au fost eternele probleme medicale, tot mai acute. Astfel, Popa l-a pierdut încă de dinainte de start pe Bocșan, iar în minutul 11 a pierdut și prima schimbare, Poparadu fiind nevoit să părăsească terenul.

Altfel, Poli a avut mai multe ocazii ca oaspeții, dar s-a mișcat greoi, departe de a fi tocmai incisivă. Pedro a creat prima fază periculoasă în minutul 13, când l-a deschis bine pe Fuček ce venea nemarcat pe flanc. Croatul șutează în diagonală, dar puțin pe lângă poartă. Un sfert de oră mai târziu, Croitoru profită și el de un culoar pe centru, șutează bine de pe la 30 de metri, dar și de data aceasta mingea trece de puțin peste poartă.

Ocaziile s-au răzbunat în minutul 42, la o fază ce a plecat chiar din brațele portarului Grahovac. Acesta degajează bine, Șeroni cade ușor la un duel aerian cu Golubovic, care trimite cu capul până la Bole. Maghiarul se strecurase nestingherit printre jucătorii noștri, iar mai departe Cânu îl tatonează doar de la distanță, permițându-i să șuteze și să înscrie primul gol al partidei.

Tensiunea se simte și la părăsirea terenului, cei doi antrenori certându-se unul cu altul, vizibil enervați. Dar alb-violeții revin încărcați pozitiv și reușesc egalarea foarte repede, în minutul 48. Croitoru trimite o diagonală pentru Străuț, care îl vede pe Fuček demarcat excelent în centrul careului. Îi trimite pe jos, iar croatul marchează primul său gol în Liga 1.

Dar Poli nu reușește să vină cu un plus de vigoare pe seama acestei egalări, ba mai mult, în minutul 67 Bărbuț irosește o foarte mare ocazie după o pătrundere incredibilă. Mailat îl ajutase foarte mult, trăgând un jucător și făcându-i culoar colegului său să ajungă în centrul careului. Din păcate, având toată poarta în față, Bărbuț are o finalizare lamentabilă. Nici nu-mi dau seama dacă a fost șut sau încercare de pasă.

Cam aici se terminase meciul, căci nimic notabil nu s-a mai întâmplat până la final. Doar Drăghici în minutul 87, după ce a fost deschis de Mailat, a închis ochii și a tras... mult peste poartă.

În alte condiții ar fi fost un rezultat bun. Din păcate, nouă ne-au cam pus piedică meciurile directe. Așteptăm cu interes și rezultatul dintre Chiajna și Pandurii. Dacă vor câștiga ilfovenii, vom depinde tot mai puțin de noi în lupta pentru evitarea barajului, dar vom fi mai aproape de evitarea retrogradării directe. Dacă bat Pandurii, am fi din nou peste Chiajna, pe loc neretrogradabil, dar meciul contra gorjenilor va fi la fel ca cel împotriva Chiajnei: vom juca împotriva unei echipe ce va veni cu un moral ridicat, cu șansa de a ajunge chiar în coada noastră, în timp ce noi vom fi după două meciuri de cupă. Și apropo de cupe, toate indiciile sugerează că vom odihni mulți titulari cu Astra, dar pentru finala cu Dinamo, alegerea e delicată. Vom vedea cu ce așteptări vom face deplasarea la București.

Între timp, ca la meciul trecut, vă invităm să vă dați cu părerea legat de evoluția de azi.

Poli: Straton - Novak, Bocșan, Cânu, Străuț - Artean, Poparadu - Bărbuț, Croitoru, Fuček - Henrique

Schimbări:
Mailat pentru Poparadu (min 11)
Neagu pentru Novak (min 62)
Drăghici pentru Henrique (min 73)

FC Voluntari - Poli 2:1 (1:1)

În ciuda unui joc destul de bun, față în față cu una dintre cele mai în formă echipe din play-out, Poli n-a reușit să plece cu punct(e) de la Voluntari. Golul lui Pedro a restabilit temporar egalitatea, înainte ca gazdele să se revină în față la începutul părții secunde, fără ca noi să-i mai ajungem. Cumva e o înfrângere scontată, dar rezultatul face ca următoarele etape să capete o și mai mare importanță.

Debutul tare de meci oferit de gazde s-a concretizat în mai multe faze fixe la poarta noastră. În minutul 8, la al treilea corner, dacă am reținut bine, mingea a mers către Cernat, la marginea careului, acesta a tras din voleu, balonul a sărit din blocajul lui Cânu în Bălan, de la acesta a ajuns la Balaur, care a marcat de la limita careului mic. Ca o paranteză, nu știu exact cum mai funcționează regula ofsaidului azi, dar Bălan era în afara jocului în momentul în care șutul lui Cernat a luat-o spre poartă. Ne-a luat o vreme să reacționăm, iar la capătul primului sfert de oră ne puteam lăuda doar cu o minge trimisă peste de Soljic. A venit însă minutul 17, șutul din unghi al lui Băbuț a fost respins în corner și din lovitura de la colț portarul gazdelor a respins întâi vertical, mingea i-a revenit și la a doua respingere a rașchetat mingea, trimițând-o în propria poartă - doar că sub presiunea brațului întins de Pedro, motiv pentru care s-a dat fault în atac. Două minute mai târziu am construit frumos pe stânga în triunghiul croat, Fucek i-a dat lui Novak în flanc, acesta a centrat perfect pentru Soljic, a cărui lovitură de cap a ratat de puțin colțul lung - mare ratare. Pe acest fond de joc ceva mai ofensiv, în minutul 25 același triunghi a produs o pasă către Pedro la marginea careului, brazilianul a pus piciorul în fața adversarului și s-a văzut lovit din spate, arbitrul acordând penalty. Tot Pedro și-a asumat execuția, cu autoritate, reușind să restabilească egalitatea. Partida a rămas echilibrată în restul reprizei, deși gazdele au reluat inițiativa și ar fi putut marca în două rânduri: în minutul 35, Straton a parat excelent lovitura de cap venită pe un corner și cumva Cânu s-a plasat fericit pentru a respinge șutul ulterior trimis de Cazan; în minutul 44, tot la o fază fixă, mingea a ajuns într-un final la același Cazan, care a șutat în plasa laterală. Noi am ajuns aproape doar la o liberă bătută de Fucek, atenuată de zid în drumul ei spre poartă.

Cumva simțeam în măduvă că o să-ncepem prost partea secundă și așa a fost: minutul 49, acțiune lentă în flancul nostru drept, mingea ajunge în careu la Popadiuc care pur și simplu trece pe lângă Artean, fără nicio rezistență a acestuia, are mult spațiu și timp, șutul său din unghi închis e deviat puțin de Straton, dar numai cât să prindă bara și să intre în poartă. Puteam egala degrabă (și, cumva, senzația a fost că atunci trebuia s-o facem), când Pedro și-a folosit corpul să preia o pasă lungă de la Artean, a așteptat atacul adversarului, dar n-a reușit să strecuare mingea pe lângă portar. Chiar și la corner am fost aproape, doar că lovitura de cap a lui Bocșan n-a prins poartă. Bălan a avut apoi, în minutul 56, un șut pe lângă din interiorul careului, după care meciul s-a liniștit. De abia în minutul 75 am inspirat niscaiva speranță la pasa din prima a lui Pedro preluată spre poartă de Mailat, a cărui cursă a fost oprită în extremis, înainte de șut, de un tackling perfect al lui Cazan. Deși Voluntariul a mai trimis în câteva rânduri spre poartă, mari șanse nu s-au mai arătat, iar în mod previzibil, noi n-am găsit forța de a construi coerent, deși ne-am aflat destul de sus în timpul rămas. Astfel, partida s-a încheiat cu o înfrângere la limită, la capătul unei prestații rezonabile, ceea ce face ca rezultatul să fie cu atât mai amărui.

Nu știu exact ce s-ar putea imputa echipei astăzi. Debutul lent și neatenția de la golul doi nu dau bine, e drept. Artean, în special, mi s-a părut dezamăgitor, cu eroarea de la gol amplificată de numeroase pase greșite - libera bătută în minutul 90 direct în aut de poartă a fost destul de indicativă în acest sens. Neagu a oscilat intervențiile bune cu erorile incredibile, două ieșind în special în evidență, la capătul cărora am scăpat totuși cu fața curată. În rest, Bocșan a arătat peste medie, Cânu a intervenit de n ori eficient (nu ca și la gol, adică, dar acolo șutul a fost tare și mascat), iar Novak a arătat din nou că este o opțiune capabilă în flanc. Fazele reușite alături de conaționalii săi, ambii foarte activi astăzi, au arătat că există potențial într-o configurație cu cei trei în flancul stâng. Pe dreapta, Bărbuț s-a văzut doar la acea fază din minutul 17, în rest nu a prea intrat în joc. În schimb Popovici, folosit în spatele lui Pedro, mi s-a părut implicat, deschizând ocazional jocul cu cursele sale. Nu cred că există dubii despre calitatea jocului lui Pedro azi, care a oferit destule pase utile, pe lângă rolul decisiv avut la faza golului. Și Mailat a intrat bine, chiar foarte bine, reușind o serie de preluări dificile și părând mai incisiv ca în meciurile anterioare. Nu același lucru se poate spune despre Drăghici, care în acest an nu a oferit nimic echipei, atât cât a prins minute, ceea ce evidențiază, dacă mai era nevoie, subțirimea băncii noastre.

Urmează pe 10 mai meciul devansat cu Chiajna - că, deh, e normal să congestionezi în plus programul unui club obraznic, care a avut tupeul să prindă o finală din play-out. Nu zic, ar fi fost greu să mai amâni acel meci, din moment ce oricum play-out-ul este disproporționat de lung, dar poate că asta ar trebui să dea de gândit geniilor care au creat acest sistem dezechilibrat.

Poate fi un meci decisiv sau poate fi un mic dezastru. Dacă Chiajna bate azi cu Târgu Mureș și ne învinge și pe noi, brusc și deodată suntem din nou la baraj. Fără noi accidentări, cred că avem calitatea să nu pierdem, dar la așa un meci cu miză nu poți face multe calcule. Totul e pe muchie de cuțit.

Hai Poli!

Poli: Straton (5,5) - Neagu (5), Bocșan (5,5), Cânu (5,5), Novak (5,5) - Artean (4,5), Soljic (5,5) - Bărbuț (5), Popovici (5,5), Fucek (5,5) - Pedro (6,5)

Schimbări:

Mailat (6) pentru Bărbuț (min 58)
Drăghici pentru Fucek (min 82)
Bîrnoi pentru Popovici (min 90)

Poli - Botoșani 1:1 (1:0)

La capătul unei etape cu rezultate favorabile nouă, am fost aproape să producem o surpriză bătând echipa redutabilă a Botoșaniului și să ne distanțăm confortabil de locurile retrogradabile. Dar n-a fost să fie, astfel că trebuie să ne mulțumim doar cu consolidarea ecartului față de urmăritoare.

Principalul lucru care îmi dădea emoții la începutul meciului era linia de fund improvizată, în care Neagu trebuia să joace pe dreapta, lăsând locul său tradițional lui Novak. Și în meciurile din sezonul regulat cu Botoșaniul am avut mai probleme când am jucat deficitar în apărare, flancurile fiind punctele nevralgice. Dar azi nu a fost așa grav, micile scăpări fiind relativ inofensive, fundașii dublându-se în mod util și jucând disciplinat.

Astfel că timp de jumătate de oră nu am avut parte de absolut nici o fază mai remarcabilă și chiar și atunci, oaspeții au beneficiat de o lovitură liberă din poziție periculoasă pe care au trimis-o peste bara transversală. Strădaniile lui Croitoru și Fuček n-au fost destul cât să avem vreo pretenție în atac, unde Popovici și Mailat n-au găsit modul prin care să se facă utili. De câteva ori chiar am dus mingea prin apărare de-a lungul a peste 10 pase, care în final nu au dus spre nimic concret, semn că starea de fapt ne convenea.

Chiar de meciul era unul echilibrat, balanța înclina un pic înspre oaspeți, măcar după statistica cornerelor ce era clar în favoarea lor. Dar chiar cornerul obținut de noi în minutul 40 și aplaudat de public avea să ne aducă nouă golul. Mă și uitam că singurul pe care ne puteam baza la o lovitură de cap era Cânu așa că l-am urmărit, ceea ce fundașii adverși au uitat să facă. Fuček a centrat excelent, Cânu și-a făcut loc prin careu să întâmpine mingea și a trimis cu capul imparabil.

Tot Fuček era protagonistul următoarei ocazii, când s-a luptat cu doi fundași și a ajuns într-un unghi destul de închis dar a reușit să trimită un șut bun. Portarul Cobrea a fost însă atent și a oprit balonul.

Repriza a doua a început bine pentru noi: multe faulturi, întreruperi, și un joc tactic care ținea pericolul departe de poarta noastră. Deci din nou nu a fost vreo mare ocazie timp de jumătate de oră, cu excepția unui șut al lui Bordeianu în plasa laterală.

Dar în minutul 76 a picat egalare oarecum din senin. Era o lovitură liberă pe care am trimis-o în aut de poartă. Nu pot să spun că ne-am repliat greu, dar un pic de dezorganizare era în apărarea noastră. Cheia a fost Fulop, intrat de doar câteva minute, care a ținut de minge în fața mijlocașilor noștri și a trimis o pasă la momentul potrivit, între Cânu și Neagu, unde Golofca îi luase fața celui din urmă, a preluat și a marcat pe lângă Straton.

Puteam să revenim în avantaj tot după o lovitură liberă, când Šoljić era liber în mijlocul careului, dar nu reușește să trimită decât în brațele lui Cobrea. În schimb, începusem să tremurăm, căci începea să se vadă oboseala, iar cei intrați de pe bancă nu au adus prea mult în plus. Fulop găsea un culoar de șut în minutul 87, dar doar unul ce ducea puțin pe lângă poartă. Iar în minutele de prelungire, același Fulop dădea o pasă excelentă pentru S. Popovici, ce depășea întreaga noastră apărare. Dar am avut noroc că mingea a sărit cam prost din teren și șutul a fost blocat.

Am scăpat deci cu fața curată, iar egalul e un scor echitabil judecând meciul per ansamblu, dar rămânem cu impresia primelor 80 de minute în care mi s-a părut că totuși noi am avut ocaziile mai mari și că victoria ni se cuvenea. Dar e bine și așa, mai ales dacă reușim să menținem acest trend de rezultate pozitive. Uitându-ne pe clasament, ținând cont de avantajul ne-rotunjirii la începutul play-out-ului, și de faptul că mai sunt doar 6 etape, putem trage concluzia că urmăritoarele noastre au nevoie de două victorii în plus față de noi, în condițiile în care nu au reușit mai mult de una în opt meciuri. Dar evident, nu e gata până nu e gata. Trebuie să rămânem la fel de concentrați și de atenți.

Trei jucători au jucat foarte bine azi. Evident, unul e Cânu prin prisma golului marcat și jocul solid din apărare. Al doilea e Fuček, care a fost mereu bătăios și a luat parte la marile noastre ocazii de gol. Chiar de nu a fost în centrul acestor faze, și Croitoru a jucat foarte bine. Pe lângă tradiționalul efort pe care l-a depus, a fost și o zi bună cu totul pentru mijlocaș. În rest, pe cei negativi i-am menționat deja. Neagu n-a avut un meci prea slab. A avut scăpări, dar și câteva intrări bune. Din păcate, a greșit la gol.

Urmează un nou meci greu, după doar patru zile, la echipa care pare cea mai în formă din play-out în ultima vreme. Un egal la Voluntari n-ar fi deloc rău. În condițiile în care Chiajna bate pe Tg. Mureș (sau Pandurii provoacă o mare surpriză la Iași), tot am rămâne la 3(,5) puncte avans.

Poli: Straton (5,5) - Novak (5,5), Scutaru (5), Cânu (6,5), Neagu (5) - Šoljić (5,5), Artean (6) - Fuček (6), Croitoru (6), Mailat (5) - Popovici (5)

Schimbări:

Henrique pentru Popovici (min 61)
Șeroni pentru Scutaru (min 73)
Drăghici pentru Fuček (min 79)

CR: Astra - Poli 4:1 (2:1)

Meci deosebit de slab făcut de alb-violeți în prima manșă a semifinalelor Cupei României. E drept că partida a beneficiat de un arbitraj deplorabil, dar greșelile au căzut de ambele părți și nu exonerează prestația letargică a apărării noastre. Deși am reușit un gol în deplasare, prin Popovici, calificarea în finală pare undeva spre limita imposibilului.

Jocul a început tare și după un prim șut blocat, gazdele au primit un penalty în minutul 3: Soljic și Artean nu au judecat grozav o fază care ar fi trebuit să fie moartă, Budescu s-a infiltrat la minge, croatul a reușit să-i sufle balonul de sub picior înainte de a fi călcat; decarul Astrei a căzut spectaculos și centralul Comănescu s-a lăsat păcălit. Același Budescu a transformat și meciul se anunța chiar mai dificil decât ne-am fi așteptat. Doar că, să vezi și să nu crezi, în minutul 9 Croitoru l-a lansat pe Mailat în flanc, acesta a scăpat singur spre poartă și i-a pus balonul lui Popovici, care a înscris fără probleme. Gazdele (sau, mă rog, specialiștii) au acuzat ofsaid, deși poziția e la limită și linia trasă la reluare îmi pare că ratează piciorul lăsat în spate de Oros. Au urmat o serie de trei sau patru faze în care s-a dat ofsaid la poarta noastră, din care două au fost eronate, iar cea din minutul 18, când Daniel Niculae a și înscris, a fost corectă. Intervenția lui Curileac fusese necesară anterior la șutul lui Ioniță, atacurile gazdelor căzând susținut asupra apărării noastre. Chiar când se mai liniștiseră treburile, după o bară a lui Teixeira și un cap peste al lui Niculae (din ofsaid nesemnalizat), Croitoru a intrat tare pe glezna lui Seto, a scăpat cu un galben, însă a și oferit Astrei o liberă periculoasă. Execuția lui Budescu a mers pe colțul lung unde trei jucători roiau nemarcați în preajma lui Bocșan, iar tocmai cel neaflat în ofsaid, Săpunaru, a venit din spate și a finalizat cu capul pe lângă Curileac. Nu s-a făcut pauză înainte ca Niculae să nu trimită un nou șut spre poarta noastră, puțin pe lângă, dar cumva am intrat cu deficit minim la cabine.

Din păcate partea a doua a început la fel de rău ca prima. Întâi Neagu a intrat tare dubios la Budescu în careu, nu s-a dat nimic, ca la nici un minut Budescu să cadă din nou spectaculos, de data aceasta la intervenția lui Bocșan, care nu l-a atins însă pe vârful gazdelor. Din nou arbitrul s-a păcălit și a acordat penalty și din nou decarul Astrei a înscris. În minutul 59 a urmat încă o fază în care Budescu a căzut în careu, acțiune la care mi s-a părut că trebuia dat penalty, deși Scutaru a reacționat virulent, că ar fi atins mingea. Oricum, Astra ne călărea bine, iar după o lovitură de cap a lui Niculae prinsă de Curileac, a fost nevoie de o intervenție fantastică a portarului nostru pentru a scoate o finalizare din câțiva metri a aceluiași jucător. Schimbările noastre ofensive, în speță introducerile lui Drăghici și Pedro, n-au adus nimic nou în joc, deși la un moment dat, printre ocaziile gazdelor, Drăghici a tras anemic din interiorul careului advers. În minutul 76 a căzut golul patru, la o desincronizare totală a apărării noastre, un un-doi rapid lăsându-l pe Ioniță singur cu Curileac, scărița acestuia depășindu-l pe portar și găsind plasa. Au urmat câteva șuturi de la marginea careului nostru, prinse cu siguranță, ca în minutule de prelungire să fie nevoie de intervenția providențială a lui Bocșan și de o ratare din poziție bună a lui Dandea pentru a menține scorul. De un posibil alt penalty la o intervenție a fundașului nostru central nici nu știu dacă mai are rost să discutăm, din moment ce soarta meciului și, sincer, a calificării păreau deja tranșate.

Poate că unii vor avea impresia că sunt prea dur la adresa jucătorilor, care au scuza de a fi simțit că eforturile lor nu-și aveau rostul în fața unui asemenea arbitraj. Dar și dacă facem abstracție de penalty-uri acordate greșit, de penalty-uri neacordate greșit, de ofsaid-uri, rămânem cu o fază de poartăt în nouăzeci de minute și o fragilitate defensivă înspăimântătoare. Problema nici n-a fost la un jucător anume, ci la maniera în care toată linia de fund și mijlocașii din fața ei (în special pe flancuri) au conlucrat înspre a închide acțiunile gazdelor. Așa nu mi-au displăcut intervențiile adesea dramatice ale lui Bocșan și Scutaru sau jocul chiar bun făcut de Popovici în avanposturi. Mailat a fost solid în prima repriză, în vreme ce doar Soljic mi s-a părut că a mai ordonat puțin jocul la centru. Asta a fost și una din probleme, pe lângă faptul că schimbările efectuate nu au funcționat de fel - doar Pedro ce-a mișcat puțin.

Asta e acum, revin la oile noastre și trebuie să ne concentrăm pentru un rezultat pozitiv cu Botoșani. Dacă am reuși să scăpăm de plasa retrogradării în următoarele trei etape (deplasare Voluntari, acasă Iași), asta ne-ar permite să ne concentrăm pe finala Cupei Ligii din 20 mai. Asta trebuie să țintim, în măsura în care e cu putință.

Hai Poli!

Poli: Curileac (6,5) - Străuț (5), Bocșan (6), Scutaru (5,5), Neagu (5) - Novak (5), Artean (5) - Mailat (5,5), Soljic (5,5), Popovici (6) - Croitoru (5)

Schimbări:

Drăghici pentru Novak (min 55)
Pedro pentru Mailat (min 70)
Bîrnoi pentru Croitoru (min 79)

Poli - Gaz Metan 1:0 (0:0)

Dramaticul se ține scai de noi și tot cu deznodământuri fericite, în acest sezon. Golul marcat în ultimele minute de joc de către Străuț ne-a adus trei puncte cât un lingou de aur, care ne duc, provizoriu, la cinci peste locul de baraj. A fost o victorie chinuită, nesperată chiar, odată ce rezervoarele au părut să dea spre zero în a doua repriză, dar ne-am scos cu o fază fixă executată perfect de alt improbabil, Alex Popovici. Se bucură și Ionuț Popa de un cadou frumos cu ocazia zilei de naștere și ne bucurăm și noi că, încet, încet, salvarea devine reală.

N-a fost un meci cu foarte multe ocazii, dar ocaziile care au fost au luat dimensiuni notabile. Noi am fost inițial indeciși la o minge periculoasă în careu, fază nefinalizată spre poartă, ca în minutul 15 Straton să respingă în lateral libera executată de Eric la capătul unui sfert de oră dominat teritorial de oaspeți. În scurt timp am fi putut deschide scorul, când pasa lungă a lui Soljic a păcălit degajarea unui adversar și mingea i-a ajuns lui Novak, singur cu portarul, dar șutul acestuia din unghi nu l-a depășit pe apărătorul buturilor medieșene. Gazul a revenit în ofensivă și după o finalizare slabă în minutul 26, Eric ne-a dat din nou emoții, șutul său amortizat fiind scos de pe direcția porții de Cânu. Jocul s-a mai domolit puțin în ultima parte a reprizei, până ce chiar înainte de pauză oaspeții ne-au oferit o nouă șansă de gol pe tavă, Croitoru reușind o recuperare în marginea careului, dar în loc să tragă cu stângul a tergiversat, mingea respinsă a ajuns la Mailat, a cărui șut în diagonală a fost respins de portar.

A fost nevoie de o nouă intervenție a lui Straton în debutul părții secunde, șutul din douăzeci de metri al lui Eric mergând sub bară. Poli a replicat printr-o execuție chiar mai spectaculoasă a lui Soljic, care și-a pus mingea din preluare pentru un voleu cu stângul, executat perfect, dar și aici s-a evidențiat portarul, respingând în corner. Pentru noi a fost cam ultima fază de poartă o perioadă lungă de timp, în vreme ce medieșenii ar fi putut face mai mult în minutul 61, când Trtovac a rămas liber în centrul careului la un corner, dar a trimis mingea ce-i fusese pusă fix pe frunte peste poartă. Jocul a trenat până spre ultimele zece minute, când oaspeții au ratat o șansă mare la capătul unei lovituri libere, mingea trimisă de Lupu ratând cadrul porții noastre. Noi păream lipsiți de energie, nici măcar introducea lui Pedro nereușind să tensioneze cumva atmosfera din preajma careului advers. Așa s-a făcut minutul 88, când în sfârșit, o acțiune mai insistentă în flancul stâng a fost răsplătită cu un corner. Fără Croitoru, schimbat de curând, Popovici s-a dus să execute cornerul - și l-a trimis în buza careului de șase metri, cu mult efect, de unde Străuț s-a înălțat ca niciodată și a trimis cu capul sub bara porții adverse! Golul a fost urmat de o eliminare la oaspeți pentru cumul de cartonașe, multe mingi respinse lung, de au trecut cele trei minute de prelungire fără a ne mai trece o cantitate semnificativă de transpirație pe frunce. Bucuria lui Soljic, la gol și la fluierul final, arată contagioasă și din înaltul tribunelor. Glorios!

Contează că adunăm punctele astea afurisite, că reușim să ne apropiem de ținta declarată a antrenorului, treizeci, la care ne-am puta considera salvați. Ne-a lipsit azi Bărbuț, Mailat nereușind să se impună în duelurile cu adversarii direcți, în vreme ce Popovici, mutat în flancul drept în repriza secundă, n-avea acea fracțiune de viteză care să facă diferența. Linia de mijloc, întărită cu Novak, a muncit serios, Artean prezent la recupare și Soljic încercând să așeze construcția, însă n-am reușit să decolăm prea bine după recuperare, adică ne-au lipsitpasele precise pentru avanposturi atunci când s-au ivit momentul și spațiul. N-ar fi trebuit să ratăm cu atâta ușurință ocaziile din prima repriză, dar e ușor de zis când nu te strofoci să fugi după aproape fiecare minge, cum a făcut-o Croitoru. Și defensiv ne-am descurcat binișor, cu Cânu în formă mare și Neagu destul de eficient în flancul stâng. Chiar și fără gol, evoluția lui Străuț fusese una destul de solidă, dar reușita (chiar mai avusese o lovitură de cap la un corner în prima repriză) îl elevează la rang de om al meciului, poziție la care ar fi putut avea pretenții și Croitoru. Ar mai fi de remarcat debutul lui Alin Ignea, revenit pe teren după o lungă accidentare suferită chiar la sosire, în vară.

Urmează meciul de Cupă de la Giurgiu, după care avem un nou meci acasă, în compania Botoșaniului. O victorie acolo ne-ar da mult aer și ne-ar pune într-o poziție curajoasă înaintea duelului de la Voluntari. Să sperăm.

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (6,5), Bocșan (5,5), Cânu (6), Neagu (5,5) - Artean (6), Novak (5,5) - Mailat (5), Soljic (5,5), Popovici (6) - Croitoru (6)

Schimbări:

Pedro (5) pentru Mailat (min 53)
Ignea pentru Novak (min 80)
Drăghici pentru Croitoru (min 85)

ASA Tg. Mureș - Poli 0:0

Un egal dramatic, un egal al neputinței și a brazdelor de gazon. Cam ăsta ar fi rezumatul unei partide în care ambele echipe au jucat deschis și au forțat cât au putut timp de nouăzeci de minute, dar fie calitatea finalizărilor, fie intervențiile celor doi portari au făcut ca scorul să rămână unul nul. Pentru Poli este o șansă ratată de a ne distanța de zona periculoasă, mai ales că am părut ceva mai prezenți în partea secundă, dar ratările din toate pozițiile și pasele ratate ne-au descusut calea către cele trei puncte.

Am început tare și după un gol anulat corect lui Pedro, care a petrecut cam mult timp în acest meci în ofsaid, Bărbuț a ratat o ocazie colosală în minutul 12: minge deviată cu capul de Pedro, Pap iese hazardat și este depășit de Bărbuț, care trage cu stângul înspre poarta goală din 18 metri și nimerește bara. De prin minutul 20 au început și gazdele să-și facă simțită prezența, cu trei finalizări neconvingătoare trimise spre poarta noastră. Noi am replicat prin Novak în două rânduri, acesta urcând bine în stânga, dar de ambele ori centrările sale au fost prea aproape de Pap. Un mic brânci asupra lui Bărbuț în interiorul careului a fost ignorat, la fel ca o ușoară atingere ulterior în careul nostru, ca în minutul 38 să fie nevoie de intervenția lui Straton la șutul lui Nicoliță, care îl depășise relativ ușor pe Novak. Ultima ocazie mare i-a aparținut lui Cânu, care a trimis peste din voleu la un corner, cu Pap ieșit din poartă, dar poziția de finalizare nu era ideală.

Finalul reprizei ne-a prezentat cu două contacte dure pentru Croitoru și Scutaru, doar primul revenind de la cabine. Gazdele au avut ceva mai mult inițiativa la reluare, în special în flancul lui Nicoliță, cea mai mare șansă aparținându-i lui Ciolacu, care în minutul 60 a tras mult peste din interiorul careului. Jocul nostru a crescut odată cu schimbarea lui Pedro, brazilianul arătându-și fără menajamente insatisfacția și fiind aproape de o ceartă grozavă cu Ionuț Popa. În minutul 71 Novak a făcut o cursă în flancul stâng, a intrat în careu și a preferat șutul în locul unei pase, Pap reușind să devieze mingea cât s-o trimită în corner. Și Straton a fost nevoit să intervină la un șut al lui Ciolacu, înainte ca Popovici să scape cu mingea la picior în careu, doar pentru a ratat complet șutul. Minutul 83, Bărbuț i-a oferit o centrare pe cap lui Drăghici, însă și acesta a trimis pe lângă cu poarta goală și imediat Rus de la gazde a trimis peste din poziție ideală, în interiorul careului. Tot am fi putut lua cele trei puncte dacă Pap nu intervenea excelent la șutul din întoarcere al lui Mailat, dar n-a fost să fie puf de păpădie și s-a terminat egal.

Echipa nu poate fi criticată pentru cum a abordat acest joc, singurii jucători chiar dezamăgitori fiind Pedro, pentru atitudine și plasament, și Popovici, prea puțin prezent în joc. Soljic și Novak ar fi putut face mai mult, Bocșan n-a fost întrebuințat des, dar a trimis câteva pase lungi fără destinatar, iar Artean, deși solid la recuperare, n-a reușit nici să tragă bine din fața careului, nici să dea pasa magică. Efortul lui Croitoru, din care au ieșit multe faze, a fost deosebit, deși nici el n-a găsit deschiderea ideală, în vreme ce Bărbuț a evoluat la nivelul său obișnuit din ultimele etape - unul decent, cu marele minus al ratării din prima repriză.

Lupta continuă și rămâne strânsă, ultima etapă din play-out aducându-i la Timișoara pe Gaz Metan Mediaș, o formație în lipsă de formă de la reluarea competiției în acest an (o singură victorie, taman cu Târgu Mureș). Până la partida de joi, respirăm adânc și ne numărăm ouăle.

Paște fericit!

Poli: Straton (6) - Străuț (5,5), Scutaru (5,5), Cânu (5,5), Novak (5,5) - Artean (5,5), Soljic (5) - Bărbuț (5,5), Croitoru (6), Popovici (5) - Pedro (5)

Schimbări:

Bocșan (5,5) pentru Scutaru (min 46)
Drăghici pentru Pedro (min 63)
Mailat pentru Popovici (min 77)

Pandurii - Poli 1:3 (1:0)

O fi fost o victorie dramatică, dar a fost victoria de care aveam nevoie și altceva n-ar mai fi de spus. Deși Pandurii au deschis scorul și noi am ratat un penalty în prima repriză prin Drăghici, jocul s-a întors complet odată cu eliminarea lui Nwabueze. Pedro a egalat, Bărbuț a înscris pentru a ne aduce în avantaj, apoi Pandurii au rămas în nouă, din cauza unei accidentări, și în final în opt cu o nouă eliminare. Cânu a înscris ultimul gol al partidei, garantându-ne un rezultat ce părea improbabil la pauză. Cu atât mai de preț sunt cele trei puncte, cu cât ne-a lipsit Croitoru și am revenit din spate. 

N-am intrat cu prea multă convingere pe teren și s-a văzut. Cu un unsprezece în care trei din patru jucători ofensivi erau jucători de viteză, nu surprinde așa de mult că Pandurii au stat sus, dar asta nu spune toată povestea. Multe pase greșite și erori personale ne-au costat adeseori posesia și după ce Pandurii au cerut penalty în minutul 4, primind doar un galben pentru simulare, o eroare a lui Cânu a oferit mingea pe tavă gazdelor, dar finalizarea lobată a ratat cadrul porții. Punctul nevralgic al apărării noastre a părut să fie undeva în triunghiul dintre Străuț - Scutaru - Artean. De acolo a pornit faza din minutul 19, finalizată din careu pe lângă de către Firțulescu, și tot de acolo a venit golul în minutul 25. Atunci, Străuț a atacat un adversar în flanc, acesta a ciupit mingea pe lângă el și Hlistei s-a găsit cu mult spațiu, l-a întors pe Scutaru și a tras de la 20 metri, surprinzându-l pe Straton, pierdut pe undeva la marginea careului de șase metri. Conform așteptărilor, gazdele s-au retras și la doar cinci minute am beneficiat de șansa egalării, când Bărbuț s-a văzut faultat în careu. Executanții sunt mereu surpriză la Poli, iar astăzi a fost rândul lui Drăghici. Acesta a trimis portarul în cealaltă parte, doar că a trimis și mingea peste colțul lăsat liber. Până la pauză, Šoljić a fost servit de două ori de către Artean, prima oară în poziție ideală, singur cu portarul, dar croatul a ratat preluarea și a doua oară a întors un adversar, ca apoi următoarea atingere să fie imprecisă.

Nici n-a început bine repriza secundă că ne-am găsit în superioritate numerică. Nwabueze a văzut al doilea galben și în scurt timp la noi a intrat Pedro pe teren - numai că știam prea bine că nu va fi ușor, chiar și cu om îm plus. Deși am stat constant avansat, șansele de gol nu s-au grăbit să apară. Pedro a executat o liberă din buza careului în zid în minutul 58, dar apoi au urmat zece minute de secetă. Brazilianul a ieșit însă la rampă în minutul 70: minge lungă în marginea careului, s-a debarasat din corp de fostul nostru jucător Florin Ilie, a pătruns în careu și a tras tare în diagonală, Stanca a atins mingea, fără a o opri din drumul ei spre poartă. Au trecut doar două minute ca să preluăm conducerea: Šoljić l-a deschis lung pe Bărbuț, acesta a plecat de la limita ofsaidului, a rămas în fața aceluiași Ilie și șutul său a fost judecat greșit de către Stanca, trecându-i pe lângă brațe. În minutul 74, doi jucători de la Pandurii s-au izbit violent în săritură, unul dintre ei a trebuit ridicat cu ambulanța, iar cum gazdele efectuaseră toate schimbările, au rămas în nouă. Minutul 83, contră a lui Poli, Popovici întoarce un adversar, scapă spre poartă și este prins prietenește de umeri de către Ene - încă o eliminare la gazde. Popovici bate libera, se face corner, Bărbuț execută, Stanca iese, dar Cânu ajunge primul la minge, trimite cu capul în bara transversală, însă balonul îi revine și la a doua încercare tranșează partida. În cele șapte minute de prelungiri, Popovici putea mări avantajul, fie dacă îi oferea mingea lui Mailat, fie dacă finaliza mai bine de unghi, șutul său fiind scos cu piciorul de Stanca. Ultimele două minute ne-au oferit două șanse, câte una pentru fiecare echipă în fapt, cu același Stanca reușind să respingă un șut puternic al lui Pedro, ca la faza finală a jocului, Straton să respingă peste o lovitură liberă executată din colțul careului. Și gata!

Nu-mi prea vine să mai spun mare lucru. Admir faptul că echipa a crezut și când părea greu să crezi, dar mai mult admir capacitatea noastră de a reveni. Inspirația lui Pedro, pentru care era restantă de câteva etape, cred că a fost cheia și faptul că am înscris rapid al doilea gol e clar că a debusolat gazdele. N-a fost cel mai curat joc, unde am punctat deja anumite slăbiciuni defensive și momente greoaie de construcție, cu Šoljić ușor neconvingător până la pasa oferită lui Bărbuț pentru gol. Travaliul lui Artean a contat mult, acesta fiind printre cei mai buni jucători de pe teren. Până la urmă viteza i-a descusut pe Pandurii și chiar dacă Drăghici, Străuț și Scutaru au ieșit puțin sub linie, Mailat a avut puține reușite și momente de neinspirație, Popovici a intrat greuț în joc, importante sunt punctele. Până la urmă, gazdele nici n-au mai avut ocazii între golul marcat în minutul 25 și libera din ultimul minut, deci e doar just că am obținut victoria. 

Aer, mult, mult aer. Mai un hop la Târgu Mureș, într-o săptămână, și putem trece la contemplații profunde.

Bravo Poli!

Poli: Straton (5) - Străuț (5), Scutaru (5), Cânu (6,5), Novak (6) - Artean (6,5), Šoljić (6) - Bărbuț (7), Popovici (5,5), Mailat (5) - Drăghici (4,5)

Schimbări:

Neagu pentru Drăghici (min 34)

Pedro (6,5) pentru Novak (min 56)

Bîrnoi pentru Neagu (min 87)

Poli - Chiajna 0:0

Anticipam că vom avea o partidă grea, dar nu chiar așa de grea încât numai norocul să facă să obținem un egal. Adevărul e că euforia de după parcursul excelent din ultima perioadă a fost împrăștiată brutal de realitatea situației curente.

Culmea, părea că începusem destul de bine, cu curaj și cu un ritm bun în atac. Chiajna a tras însă proverbialul semnal de alarmă în minutul 8 când a arătat cât de șubredă este apărarea noastră parțial improvizată și aproape complet nepregătită din punct de vedere fizic. Bocșan făcea un marcaj avansat total ineficient, iar Scutaru reprofilat în dreapta l-a pierdut pe drum pe Ciobanu. Numai finalizarea slabă din poziție bună a lui Cristescu a făcut ca Straton să nu aibă ce apăra.

Cred că faza din minutul 18 ne-a provocat un blocaj psihic pentru restul reprizei, când Dan Popescu centra de lângă Mailat, iar Cristescu îi lua fața lui Cânu și șuta în bară, amuțindu-ne pe toți. Practic nu am contat deloc, singura fază cât de cât periculoasă fiind o incursiune pe flancul lui Mailat, finalizată cu o poziționare bună pentru Popovici, a cărui șut este însă blocat și nu pune probleme portarului.

Oaspeții în schimb ne dau palpitații pe contraatac, trecându-și în cont încă trei mari ocazii. Tot Bocșan și Scutaru sunt protagoniști în minutul 27, încurcându-se unul pe altul la o minge aeriană, lăsându-l astfel pe Ciobanu să pătrundă în careu și să șuteze. Straton pune însă un picior salvator. Și tot noi i-am ajutat în minutul 38, când Poparadu trimite o minge în spate, dar lângă Bocșan e Pena care interceptează mingea, iar în final Raul Costin nu reușește să trimită cum trebuie pe lângă Straton. Doar un minut mai târziu, Grădinaru profită de mult spațiu la 30 de metri și șutează. Straton e bine pe minge dar oricum e nevoit să respingă.

Repriza secundă debutează tot cu o șansă a oaspeților: un șut al lui Ciobanu de la marignea careului, respinsă de Straton, urmat de un alt șut al lui Costin, dar peste poartă. Nu e clar dacă din cauza schimbărilor se temperează jocul, la fel nu ne era clar nici cât de apți fizic erau cei care au intrat și nu au fost titulari. Doar Neagu ne-a dat din nou ceva emoții fiind ușor depășit.

Nu se întrevedea nimic bun și toată lumea aștepta fie o minune, fie fluierul de final și obținerea unui punct, sau mai bine spus ne-cedarea celor trei puncte adversarului direct. Lipsa de vigoare și inspirație, precum și cea a unui jucător care să destabilizeze jocul ordonat al oaspeților a făcut să avem parte de un joc fără ocazii. Pressing-ul n-a dat roade, iar fazele fixe nu prea avea cine să le finalizeze.

Minutul 82 a consemnat următoarea ocazie, când Străuț nu s-a mai repliat lângă adversarul direct, dar acesta și-a oprit mingea prea larg, iar Straton l-a blocat imediat. După introducerea lui Pedro, ultimul sfert de oră a însemnat și singura perioadă în care am și presat atacul. Și nu neapărat datorită brazilianului, care n-a avut cea mai bună prestație, așa cum ne-a obișnuit în ultimele meciuri. Am obținut totuși câteva faze fixe la rând care ne-au ținut aproape de poarta adversă. Minunea putea veni chiar în minutul 90, când Mailat a simțit spațiu de acțiune pe centru, a trecut pe lângă câțiva adversari și a ciupit mingea din marginea careului, dar șutul s-a scurs puțin pe lângă poartă.

Spuneam și înainte de meci că un egal este bun, mai ales că și Târgu Mureș și Pandurii au făcut un meci nul, dar asta ne obligă la un rezultat pozitiv peste mai puțin de 72 de ore la Severin. Deocamdată e bine, dar pentru evitarea retrogradării ne trebuie un pic mai mult. Înțeleg situația grea din cauza problemelor medicale, dar chiar meciul de astăzi ne-a arătat că posibilele soluții sunt tocmai cele pe care Ionuț Popa vrea cu insistență să le ignore. Novak a jucat foarte bine și nu a greșit nimic flagrant, chiar și atunci când a fost mutat în centru pentru a-i lăsa locul eternului și mereu disponibilului Neagu. Problema cea mai mare am avut-o pe celălalt flanc, chiar și când Străuț a intrat pentru a-l întări. Oare e chiar așa un risc mare introducerea lui Haruț, jucător de națională (U18), când unul din cei mai buni (și evident, cei mai proaspeți) jucători a fost Mailat?

E grea viața de cronicar, căci nu de critică e nevoie acum, ci de încurajări pentru că echipa pare într-un moment de cumpănă care într-o parte înclină spre o prăpastie. Chiar dacă pare o situație fără speranță, să nu uităm că așa părea și la începutul campionatului. Hai Poli!

Poli: Straton (6) - Scutaru (5), Bocșan (4,5), Cânu (5,5), Novak (5,5) - Mailat (6), Artean (5,5), Poparadu (5), Croitoru (5,5), Popovici (5,5) - Drăghici (5)

Schimbări:

Străuț pentru Bocșan (min 54)
Neagu pentru Poparadu (min 62)
Pedro pentru Drăghici (min 75)

Iași - Poli 1:0 (0:0)

Am cam donat aceste puncte ieșenilor, în ciuda unui joc destul de bun. Din păcate, introducerea lui Neagu după pauză ne-a fost fatală, fundașul stânga greșind decisiv în două rânduri și oferind gazdelor șansa desprinderii. Mai îngrijorător este că va trebui să ne lipsim de Soljic două etape, eliminat astăzi, tocmai cu Chiajna și Pandurii. Altfel, echipa a luptat bine, în ciuda prospețimii fizice limitate, și am avut șanse de a face mai mult, dar n-a fost să fie.

Abordarea jocului la debut era previzibilă: Poli, cu atenție sporită pe defensivă, gazdele cu inițiativa. Doar că inițiativa ieșenilor nu a avut consecințe grave pentru poarta noastră, singurele ocazii fiind semnate de Cristea și Golubovic, primul cu un lat pus bine, dar care a trimis balonul pe lângă, și al doilea cu o foarfecă spectaculoasă, necadrată însă. Pentru noi, Fucek a părut cel mai aproape de a produce ceva notabil și în minutul 25 a construit o fază tare faină împreună cu Soljic: după ce mijlocașul fără podoabă capilară a luptat pentru o minge în flanc, a recuperat-o, cu un dribling scurt s-a descotorist de-un adversar, i-a pasat conaționalului său care i-a returnat serviciul, iar Fucek a apucat să finalizeze din unghi, șut blocat de Grahovac în corner. Tot Fucek a încercat două reluări dificile din cealaltă parte a careului, cu piciorul drept, una trimisă pe lângă și una în care mingea i-a fost suflată, astfel că putem spune fără mari rețineri că aceasta a fost cea mai activă repriză pentru croat de când a venit aici. Finalul reprizei a prezentat și gazdelor o mare șansă de gol - de fapt, o dublă șansă  - cu Straton intervenind inițial acrobatic la o lovitură de cap din centrul careului, balonul poposind la Bole, care a trimis, din unghi mai închis, în bară.

Constrâns de împrejurări, Popa a făcut două schimbări la debutul reprizei secunde: Neagu și Popovici au intrat pentru Șeroni și Fucek. N-a trecut nici un minut de la reluare, Neagu a fost prins descoperit la prima acțiune a gazdelor, centrarea s-a dus spre colțul lung, unde Bole a avut spațiul oferit Străuț și poarta goală în față, iar toate eforturile lui Straton au fost de prisos. Am urcat puțin la o fază fixă în minutul 49 și aproape că am fost taxați din nou, finalizarea lui Cristea trecând de puțin pe lângă. Totuși, lucrurile nu păreau dramatice, echipa arăta spirit, iar șansa a fost de partea noastră când același Cristea a fost uitat în careu de Scutaru, dar cumva a trimis cu capul pe lângă din șase metri. Prima ocazie mare pentru noi i-a aparținut lui Soljic, găsit de centrarea lui Bărbuț (la capătul unei curse tipice), voleul frumos executat al croatului fiind respins de portar. După ce Cristea a bătut o liberă telefonată în minutul 60, Popa a făcut ultima modificare, introducându-l pe Bocșan pentru un Străuț letargic și în pragul eliminării. La două minute, Bărbuț a ieșit din nou în evidență cu o cursă tipică, a fost agățat de Țigănașu, acesta primind al doilea galben. În loc să profităm, ne-am făcut umplut de penibil, Croitoru a bătut slab, mingea a ieșit din careu, Neagu a gafat și deodată ieșenii zburdau cu un om liber la mijlocul terenului, pe care Soljic l-a faultat - în absurdul momentului, fiindcă și dacă ar fi marcat, prezența mijlocașului pe teren pentru următorul meci era mai importantă decât orice s-ar fi salvat prin această intervenție. Recunosc, am stins aici televizorul să ma calmez puțin și am revenit după cinci minute. Jocul a trenat după acele faze șoc, iar următoarea șansă am notat-o de abia în minutul 82 - tot pentru gazde și tot după o eroare a lui Neagu, doar execuția slabă a lui Golubovic din poziție de unu la unu cruțându-ne. Deși am stat destul de sus în această ultimă parte, n-am mai avut energia să construim ceva coerent, mai ales că, în fapt, jucam în nouă, cu Pedro absent aproape complet. Și așa s-a terminat.

Poate că de această dată, Popa se va fi convins că trebuie să lasă orgoliul la o parte și să nu-l mai pună pe Neagu înainte lui Novak. Sau măcar să-i alterneze, dacă tot e nevoie. Gravă rămâne situația și în flancul drept, unde Străuț pare chinuit, fără vreo șansă de repaos de când s-a instalat ca titular pe post. La fel aș zice că poate și Pedro ar mai trebui odihnit puțin, în favoarea lui Drăghici, care prea n-a mai jucat niciun meci - accidentat și căzut cumva în dizgrație după cantonamentul de iarnă. Și fazele fixe - dacă măcar n-am pune adversarii pe contre periculoase, atâta timp cât oricum nu reușim să creăm pericol.
În rest, echipa a fost ok, plusuri pentru Fucek și Bărbuț, și sper să menținem cadența pentru jocurile care urmează. Dincolo de orice teorie a conspirației, nu e de glumit cu niciuna din adversare, adică nici cu Pandurii sau cu Târgu Mureș. Dar întâi, capul sus și Chiajna.

Poli: Straton (5,5) - Străuț (5), Scutaru (5,5), Cânu (5,5), Șeroni (5,5) - Artean (5,5), Soljic (5,5) - Bărbuț (6), Croitoru (5,5), Fucek (6) - Pedro (5)

Schimbări:

Neagu (3) pentru Șeroni (min 46)
Popovici (5) pentru Fucek (min 46)
Bocșan pentru Străuț (min 61)

CR: Poli - CFR Cluj 0:0 (0:0), 6:5 după penalty-uri

Cine ar fi crezut că vom vedea câteva dintre cele mai frumoase meciuri jucate în ultimele decenii pe Dan Păltinișanu tocmai în acest sezon? Astăzi, pusă față în față cu o echipă de pe podiumul play-off-ului, cu un arbitraj deosebit de ostil, cu șaptezeci de minute de inferioritate numerică, Poli a sfidat imposibilul și s-a calificat în semifinalele Cupei României. Croitoru, Bărbuț & co. și-au dat sufletul pe teren, fiind recompensați cu afecțiunea celor câteva mii de suporteri adunați în tribune. Simt doar tristețe pentru cei care zic că au vreo trăire față de fotbalul timișorean și au ratat acest meci.

Cumva, deși partida n-a fost presărată de ocazii, ritmul alert a dus la șanse de gol pentru ambele formații. Oaspeții au avut două mari în prima repriză, ambele venite după lovituri de la colț: în minutul 4, o minge trimisă în bară, și în minutul 37 una trimisă peste, din poziție ideală. Poli a replicat mai ales prin șansa lui Șeroni, din minutul 33, care și-a făcut cursa brevetată și a tras din unghi, portarul reușind să pareze. Altfel, și Bărbuț ar fi putut scăpa singur spre poartă, dar a fost faultat cinic de un fundaș advers, care a scăpat doar cu galben.
Pe finalul primei reprize, Șeroni a părut accidentat, dar a revenit pe teren și după pauză. Decizia n-a fost inspirată, fiindcă în minutul 50, la o fază în care ambii jucători au ridicat piciorul, fundașul nostru a prins ceva din minge, înainte de-a-și planta talpa în coapsa adversarului. Nu știu dacă cineva s-ar fi plâns cu un cartonaș galben, dar centralul l-a arătat direct pe cel roșu, lăsându-ne în inferioritate. Culmea, deși CFR a avut o șansă imediat, cu un șut prins deosebit de precis de către Curileac, dinamica jocului nu s-a schimbat mult. Au urmat patru faze discutabile, toate tranșate împotriva noastră, dintre care cel puțin una a fost fără dubii greșită. Scutaru și Străuț au văzut galbene pentru simulări în careu, deși contact a existat la amândoi, precum e adevărat că au și căutat faultul. Bărbuț a scăpat fără galben când a fost servit cu o împingere, tot în careu, dar a primit în schimb unul pentru că a lovit mingea după fluierul arbitrului în minutul 66. Singura problemă e că fusese semnalat eronat în ofsaid, scăpat singur cu portarul, și mingea a intrat în poartă. Problema noastră, bineînțeles. CFR a mai avut câteva ocazii pe final, în general la faze fixe, de două ori fiind nevoie de intervențiile lui Curileac, ca în minutul 85 mingea să ocolească buturile porții noastre dintr-o poziție tare neplăcută. Mai mult, cândva s-au împiedicat clujenii între ei în careu, scăpați cumva trei singuri cu portarul - acolo chiar ne-au cruțat.

Au urmat prelungirile, în care băieții noștri și-au arătat pe alocuri oboseala, dar chiar și așa, Croitoru și Bărbuț, piesele cu cea mai bună mobilitate pe parcursul meciului, au rămas insistenți în treimea adversă, punând adversarii sub presiune. A fost nevoie de Curileac să respingă o minge periculoasă trimisă de Bud, însă în ciuda presiunii oaspeților, cele mai mari ocazii ne-au parvenit nouă, în ultimele cinci minute de joc. Întâi, Bărbuț a făcut o cursă solo, a ajuns în poziție centrală, la 20 metri, și a lovit balonul puternic, acesta trecând de puțin pe lângă vinclu. Apoi, chiar la ultimele faze, Popovici a accelerat bine în flancul stâng, a trimis central către Bărbuț, care în loc să așeze mingea și s-o direcționeze la unul dintre cei doi coechiperi liberi în dreapta sa, a încercat un șut complicat, care a și trecut mult peste.

Am crezut atunci că aceasta ne-a fost șansa. La penalty-uri, CFR a avut prima execuție, ceea ce oferă statistic o șansă mai bună. Deși mereu aproape, Curileac n-a reușit să pareze vreunul din primele trei șuturi. La noi, Drăghici, intrat chiar în ultimele secvențe ale meciului, a marcat trimițând portarul în colțul opus, Fucek a transformat în forță, dar apoi Străuț a tras telefonat, pe jos, și Mincă a salvat. Suporterii l-au aplaudat oricum pe fundașul dreapta, iar imediat, Larie a ratat de la CFR, scărița sa fiind dejucată de Curileac. Soljic, Bărbuț și Scutaru au executat impecabil, deși m-au trecut apele la fiecare dintre ei. Nici clujenii n-au ratat, astfel că scorul a ajuns la 5-5. Apoi, cel mai antipatizat jucător de pe teren, Ciprian Deac, și-a pus mingea, a trimis spre colțul din stânga lui Curileac și acesta a intuit, reușind să respingă! Lovitura decisivă i-a aparținut lui Neagu, intrat bine pentru a compensa absența lui Șeroni. Acesta a tras pe centru, Mincă a părut că va respinge cu piciorul, dar mingea s-a strecat în poartă, trimițându-ne în semifinale!

Nu mai rămâne mare lucru de zis. Chiar dacă CFR-ul a fost apatic, organizarea noastră defensivă le-a făcut viața tare grea, chiar și în inferioritate. Toată echipa a fost la înălțime, în ciuda scăpărilor ocazionale, și într-un fel e păcat că n-am câștigat înainte de penalty-uri, fiindcă puteam s-o facem. Deosebiți mi s-au părut Croitoru, Bărbuț și Curileac, la fel cum Cânu s-a dovedit esențial în a respinge tot ce venea plutit spre careul nostru. Scutaru n-a fost chiar la fel de curat, chiar dacă a jucat bine, ajutat și de prestația solidă a lui Soljic în fața liniei defensive. Păcat că n-am creat mai mult pericol din faze fixe, atât execuțiile lui Croitoru, cât și cele ale lui Fucek, negăsind vreun coechipier.

Dincolo de toate, eficiența așezării alese de către Ionuț Popa trebuie evidențiată. Chiar dacă a așteptat cam mult pentru gustul meu cu ultima schimbare, Popa, care nu se dezminte, continuă să impresioneze cu maniera în care reușeste să mobilizeze acești jucători.

Așa un meci te stoarce în toate felurile, dar merită trăit, merită ținut minte. Ne putem face griji mâine despre cum o să ne țină picioarele sâmbătă la Iași sau ce ne facem cu calendarul supra-aglomerat în perioada cea mai importantă din play-out. Astăzi, sau ce-a rămas din zi, să savurăm viața.

Bravo Poli!

Poli: Curileac (6,5) - Străuț (5,5), Scutaru (6), Cânu (6,5), Șeroni (5,5) - Poparadu (5,5), Soljic (6) - Bărbuț (6), Croitoru (7), Fucek (5,5) - Pedro (5,5)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Poparadu (min 48)
Neagu (6) pentru Pedro (min 55)
Drăghici pentru Popovici (min 119)

Poli - Voluntari 1:0 (0:0)

Victorie dorită, scontată, meritată și obținută! De când nu am mai avut parte de așa ceva? Întreaga echipă a jucat bine și a luptat la unison pentru cele 3 puncte care ne aduc în premieră în afara zonei de retrogradare.

Primei reprize i-au lipsit marile ocazii, dar în ciuda tatonărilor vizibile a avut un ritm bun în special datorită driblingurilor tehnicilor Croitoru și Cernat, dar chiar și ale lui Bărbuț. În chiar primul minut am avut o mare șansă de deschidere a scorului, când centrarea lui Bărbuț după o cursă în stilu-i caracteristic a fost respinsă de portarul advers din fața lui Fuček.

Însă jocul și-a intrat apoi în parametrii descriși mai sus. Oaspeții au arătat că ne pot pune probleme dacă nu suntem atenți în apărare, dar noi am contrat excelent printr-un joc mai ridicat, cu un pressing ce a recuperat multe mingi la mijlocul terenului, păstrând pericolul departe de poarta lui Straton. N-am avut însă și concretizări în fața porții, cu un Popovici în mare parte absent. Iar Voluntariul părea din ce în ce mai mult că a venit să obțină mai întâi un punct și abia apoi să încerce ceva în atac, căci pe faza defensivă aduceau foarte mulți oameni în spate. Croitoru a încercat un șut de la distanță, dar prea moale, astfel că ne-am mulțumit cu mai multe lovituri de la colț. Cea din minutul 30 putea aduce deschiderea scorului, dar lovitura de cap a lui Cânu a trimis mingea puțin pe lângă.

După o primă jumătate stearpă, dar controlată de noi, repriza secundă a început mai bine pentru Voluntari, care din nou ne-au pus ceva probleme în apărare, dar singura lor șansă mai importantă a fost un corner asemănător cu ocazia lui Cânu de mai devreme. Oarecum din nimic apare și golul după o fază ce e deja clasică: sprint Șeroni pe stânga și centrare excelentă. La capăt se demarcase Popovici care trimite în plasă.

Începem însă să ne retragem încet-încet probabil și datorită oboselii, având în vedere că toate cele trei schimbări pare că au fost făcute pe considerente medicale. Voluntariul a început să forțeze, dar fără viziune. Cânu a sărit pe sub minge la o lansare în careu, permițându-i lui Voduț un șut foarte periculos din întoarcere. Doar Straton ne-a salvat cu un reflex excelent. La cornerul ce a urmat am pornit pe un contraatac supranumeric, Croitoru l-a deschis pe Șeroni, dar șutul acestuia nu a fost cel mai bun și s-a dus pe lângă poartă.

Asta a fost și ultima noastră mare ocazie, iar finalul l-am trăit cu ceva emoții, dar efortul jucătorilor a dat roade și am terminat meciul învingători. Nu există loc de critici. Cum spuneam la început, toată echipa a luptat, fiecare așa cum a putut, iar pregătirea jocului mi s-a părut că a fost superioară celei făcute de oaspeții noștri de azi. Șeroni a fost clar eroul, pe lângă pasa de gol având multe alte urcări foarte bune, dar a fost și solid în apărare. Popovici are meritul să se fi demarcat foarte bine la gol, dar în rest doar cu efortul depus în repriza a doua a compensat lipsa calității. Croitoru a fost din nou motorul echipei, iar în minutul 80 încă avea energie să alerge pentru a face pressing la portar.

Sper ca după aceste laude echipa să nu se culce pe lauri pentru că mai sunt multe meciuri de jucat și nu este absolut nimic asigurat. Dar până atunci, bravo Poli!

Poli: Straton(6) - Șeroni (7), Scutaru (6), Cânu (6), Străuț (6) - Fuček (5,5), Šoljić (5,5), Artean (5,5), Croitoru (6), Bărbuț (5,5) - Popovici (6)

Schimbări:

Poparadu (5,5) pentru Fuček (min 57)
Bocșan pentru Scutaru (min 69)
Neagu pentru Șeroni (min 84)

Poli II - Lunca Teuz Cermei 1:1 (1:0)

Cu cel mai bun unsprezece, dar veniți și după trauma pierderii antrenorului de până acum câteva luni, fotbaliștii de la echipă nu s-au prezentat rău, pierzând victoria pe mână singurului jucător care ar fi putut să o aducă: Sebastian Mailat. Revenit după o accidentare lungă, căpitanul de astăzi a intrat rapid în formă de joc, reușind să înscrie, însă tot el a ratat o lovitură de la unsprezece metri.

Partida a fost săracă în ocazii, ambele formații apărându-se destul de exact. Prima oportunitate ne-a aparținut, în minutul 25, la o fază rapidă în care mingea a plecat de la Mailat către Pădurariu, acesta a redirecționat cu capul la Bîrnoi, însă șutul din unghi trimis de mijlocașul nostru a fost respins de portar. Golul s-a prezentat în minutul 40, când Mailat a trimis în forță din 22 metri, după un un-doi cu Popan, mingea a sărit în fața portarului și a intrat în poartă. 

La scurt timp după începerea reprizei secunde, oaspeții au beneficiat de un penalty pe seama unei intervenții stângace a lui Iordache, fundaș venit în această iarnă la club. Smaranda n-a putut interveni la șutul trimis puternic și pe centru, astfel că s-a restabilit egalitatea. În minutul 54, Bîrnoi a ratat preluarea care l-ar fi lăsat singur cu portarul, la o acțiune construită cu Mailat și Popan, ca trei minute mai târziu, Mailat să facă o cursă clasică lui pe o contră, ajuns în fața porții a trimis către Pădurariu - nu chiar grozav -, mingea a sărit dintr-un fundaș în portar, Pădurariu a insistat și a părut agățat. N-a fost nici aceasta cea mai convingătoare decizie, dar Mailat i-a iertat pe oaspeți, execuția sa tare fiind parată de apărătorul buturilor adverse. Jocul a trenat ulterior, deși Smaranda a fost nevoit să intervină la un moment dat, iar ultima ocazie mare i-a aparținut lui Bîrnoi. În minutul 82, acesta a luat mingea pe un culoar de la mijlocul terenului, a ajuns în careu cu un fundaș în spate, s-a văzut nevoit să se oprească și a încercat șutul din întoarcere, dar portarul ieșise bine să-i închidă unghiul. Deși am stat sus pe final și la chiar una din ultimele faze, Popan sau Sturz ar fi putut face mai mult, cu mingea la picior în careu/la marginea lui, rezultatul a rămas neschimbat.

Echipei îi lipsește un om de gol și acest lucru se simte acut, uneori. La fel de adevărat este că s-ar mai putea lucra la armonia ofensivă, căci nu de puține ori singurul om în față era Pădurariu, fără susținere din linia a doua. Din păcate, tocmai Pădurariu a fost printre cei care m-au dezamăgit, deseori prins în ofsaid și cu prea puține redirecționări utile din poziția lui de pivot. Dezamăgitor s-au prezentat și cei doi nou-veniți în această iarnă, Iordache și Murariu. Primul a părut vulnerabil cu regularitate, chiar și dacă ar fi să facem abstracție de faza golului; iar al doilea, deși vrea, mă tem că nu are un joc care să-i permită să evolueze la închidere. Absent, adeseori, a fost și Vasi, în cazul căruia nu știu ce s-ar putea face pentru a scoate maximul din abilitatea sa, exceptând o repoziționare în zona centrală - dar și azi s-a mers cu el în flanc și Popan în centru, deși putea liniștit să fie invers. 

Restul echipei mi-a plăcut, în linii mari, deși aștept ziua în care Popan va reduce numărul atingerilor de balon în schimbul unor servicii mai rapide către coechipieri. M-a bucurat revenirea lui Sturz în primul unsprezece, a cărui joc îmi place, deși, asemeni colegului său de linie, Fridrich, are scăpări ocazionale care nu-și au locul. 

Cumva e îngrijorător că nu am bătut nici astăzi, din moment ce am jucat cu tot ce aveam mai bun. Nici liniștitul Collins nu mă inspiră din înaltul tribunei, dar poate că-i va inspira pe juniori, la un moment dat. Că de nu, are deja patru înfrângeri consecutive la activ, incluzând partida pierdută în Cupa României la juniori A, unde tot lotul formației secunde a fost folosit și Collins a stat pe bancă.

Dar vreau să văd și partea plină a lucrurilor, faptul că șase-șapte jucători din cei care s-au aflat pe teren chiar pot emite speranțe la o carieră în prima ligă. Fiecare dintre ei are alte obstacole de depășit, de la imperfecțiuni de poziționare, la abordare mentală, la condiție fizică, la seriozitate în afara terenului. Iar un aspect în care trebuie toți să progreseze este judecata de joc, în special în plan construcția fazelor ofensive. Se poate.

Poli: Smaranda - Haruț, Sturz, Fridrich, Iordache - Murariu, Bîrnoi - Mailat, Popan, Vasi - Pădurariu

A intrat:

Andreici pentru Iordache (aprox. min 70)

P.S. Să ne bucurăm de rezolvarea chestiunii financiare numite Pedro Henrique.

Botoșani - Poli 1:2 (1:1)

Vreau să cred că sunt o persoană cu mintea deschisă, dar dacă-mi zicea cineva că plecăm de la Botoșani cu trei puncte, i-l recomandam pe psihologul meu. Și totuși! După un debut sinistru de meci, jocul s-a întors și mare parte a partidei s-a disputat de la egal la egal. Botoșani, fără demisionarul Leo Grozavu, a deschis scorul, Poli a egalat rapid prin Croitoru și rezultatul final a fost stabilit de Șeroni, din penalty. Ambele formații au avut ocazii mari spre foarte mari, însă insistența noastră s-a dovedit izbăvitoare, în fața unei echipe care ne-a făcut în foi de viță cam la fiecare întâlnire. Ce puncte enorme, pentru acest debut de play-out!

La cum a început prima repriză, mă așteptam ca din nou să nu prindem pauza fără să fi încasat o căruță de goluri. Deja în minutul 3, Scutaru a fost depășit în flancul stâng și Kuku a trimis în fața porții, devierea lui Cânu fiind decisivă pentru a înlătura pericolul. Un minut mai târziu, Cârstocea, de care ne mai aducem aminte, a centrat către același Kuku, prins în ofsaid la o fază care ar fi însemnat altfel deschiderea scorului. Jumătăți de ocazii păreau să se arate la aproape fiecare șarjă a gazdelor, cea din minutul 16, tot cu vârful Botoșaniului în prim plan, ieșind din tiparul jumătăților, dar Straton a reușit să intervină. Egalul n-a mai ținut decât un minut: corner, mingea îl găsește pe Miron, incredibil de liber, și acesta plasează lovitura de cap cu siguranță. Aproape că m-am ridicat să iau o pauză de respiro, dar bine că n-am făcut-o, fiindcă replica noastră a venit degrabă. Mai întâi, la primul nostru corner, Fucek a trimis spre colțul careului mic, de unde Šoljić a redirecționat balonul cu capul, portarul gazdelor, Albuț, reușind o paradă de reflex. Apoi, în minutul 23, Albuț și-a cam dat în petec: faza a plecat de la o minge prinsă in extremis de Šoljić în zonă centrală, lateral dreapta, balonul a ajuns la Croitoru, care a profitat de spațiul disponibil urcând până la 25 metri, de unde a tras tare, mingea a prins pământul în fața portarului și l-a păcălit, găsind plasa! Deși ne-am retras imediat după egalare, gazdele n-au mai avut aceeași vervă și marile spaime nu s-au abătat asupra noastră pentru o vreme. Din contră chiar, Poli a avut o fază interesant în minutul 41, când Popovici a fost lansat de Poparadu, Albuț a ieșit în întâmpinare, nouarul nostru la depășit, dar a intrat în unghi, în afara careului, și a încercat un șut/centrare, ca mingea să fie oprită cu mâna de portar - tot în afara suprafeței de pedeapsă. În mod absolut bizar, centralul Colțescu nu a acordat cartonaș galben, iar faza a fost irosită prin execuția anapoda a lui Croitoru. Botoșaniul a mai trimis o dată spre poartă chiar înainte de finalul reprizei, un șut de la distanță, deviat în corner de Șeroni, astfel că scorul pauzei arăta un egal nebănuit, la cum începuse meciul.

Partea secundă a continuat în aceeași notă, fără ocazii mari - până în minutul 55. Atunci Șeroni a trimis un lung de linie pentru Fucek, acesta a înaintat și i-a pus golul pe tavă lui Bărbuț, care din zece metri a tras fix pe portar. După o fază tensionată la poarta noastră, cu doleanțe de penalty ale gazdelor, ne-am trezit cu încă o șansă monumentală de a înscrie în minutul 60. Bărbuț a fost servantul de această dată, faza fiind plecată din respingerea/degajarea cu capul a lui Cânu, urcat până dincolo de mijlocul terenului, dar nici Popovici nu a putut să-l învingă pe Albuț din poziție unu la unu, ca apoi Croitoru să tragă pe lângă, deși portarul nu reușise să se replieze. În minutul 65, la o acțiune rapidă de atac în flancul drept al apărării noastre, am văzut mingea în poartă, dar de fapt Straton a deviat cumva balonul care s-a izbit de bară, iar la faza următoare Bărbuț a fost agățat la limita careului după deschiderea inteligentă a lui Croitoru și am primit penalty. Fără Doman, executantul obișnuit, Șeroni și-a asumat răspunderea și în ciuda așteptărilor mele a unei finalizări în forță, fundașul stânga a plasat mingea cu latul, în colțul opus celui în care a sărit Albuț. Ne aflam deja în ultima parte a meciului, dar finalul părea infinit de departe. Gazdele nu emiteau ferocitatea cu care ne obișnuiseră în alte ocazii, astfel că vreun sfert de oră nici n-au ajuns aproape de poartă, mai ales că Popa a trecut pe o formulă cu cinci fundași, odată cu introducerea lui Bocșan. Totuși, marile ocazii au venit între minutele 84 și 89. Întâi Bordeianu a pătruns în flancul drept al apărării noastre, zonă predilectă, cumva, finalizând în plasa laterală; apoi Elek, din centrul careului, ne-a iertat așa cum ierta adversarii noștri pe vremuri, cu un stâng direcționat pe lângă poartă; iar cea mai periculoase acțiune, pe care și scria gol, a plecat de la o liberă bătută direct pe poartă, Straton nu a respins grozav, puțin în lateral, iar Moruțan, din viteză, a țintit gaura dintre portar și poartă, nimerind bara. Cele patru minute de prelungiri s-au scurs greu, dar s-au scurs, și după ce Poparadu a respins cu capul la ultima acțiune a meciului, un corner, Colțan a pus punct pentru a consemna o victorie, să-i zicem, dârză a Politehnicii.

Îmi vine greu să transpun în cuvinte cât sunt de bucuros că am abordat partida cu această dârzenie - în ciuda istoricului negativ pe care îl aveam în fața Botoșaniului și în ciuda faptului că primele cincisprezece minute am fost luați la împins vagoane și conduși. Tocmai golul primit m-a scos din pepeni, fiindcă nu e posibil să permitem adversarilor să înscrie din nou și din nou în urma unor faze fixe. Și astăzi marcajul a fost deplorabil. Dar reacția noastră bună i-a surprins și pe gazde, care, s-a dovedit, au investit multă energie în acea primă parte. Chiar și fără un vârf veritabil, cu Popovici rar implicat în joc, am avut oareșce succes, mai ales grație liniei de mijloc, a prestațiilor solide venite din partea lui Croitoru, Šoljić  și chiar Poparadu. Mi-a plăcut și de Fucek astăzi, care a alergat mult, a făcut și dublaj în apărare, și ar fi trebuit să-și treacă în cont o pasă de gol, dacă Bărbuț era mai iscusit la finalizare. Dar chiar și el și-a răscumpărat greșeala, obținând lovitura de pedeapsă, iar pe final a mai ținut puțin de minge. În compartimentul defensiv, flancurile au avut serios de furcă, cu Șeroni în același timp mai eficient în intervenții, dar și mai expus în duelurile directe. Central, Cânu s-a ridicat la înălțime, cu Scutaru suficient de solid alături de el, dar parcă nu chiar la nivelul la care poate juca. Dintre toți, Straton a fost, mă gândesc, cea mai bună reflecție a efortului de astăzi, cu intervenții câteva intervenții grozave, cu altele mai aproximative, dar la sacrificiu de fiecare dată.

Schimbările făcute au funcționat înspre a stabiliza jocul și a întări apărarea, singura chestie îngrijorătoare fiind suferința de pe chipurile lui Șeroni și Croitoru în momentele în care au fost înlocuiți. Sau poate putem să privim partea plină a paharului, să vedem acea suferință drept expresia determinării cu care au evoluat astăzi, amândoi esențiali pentru această victorie. Pe fondul ploii insipide care a căzut tot meciul, lucrurile se leagă cumva, în sfera dramaticului.

Nu mi-am permis să sper la un asemenea debut în play-out, dar acum că l-am obținut, trebuie să respirăm adânc și să contiunăm în aceeași manieră mai departe. Se confirmă ceea ce am scris, că oricine poate bate pe oricine, mai ales dacă noi am bătut Botoșaniul, deci și reversul e valabil.

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (5,5), Scutaru (6), Cânu (6), Șeroni (6,5) - Poparadu (5,5), Šoljić (6) - Bărbuț (5,5), Croitoru (6,5), Fucek (6) - Popovici (5)

Schimbări:

Neagu pentru Șeroni (min 74)
Bocșan pentru Croitoru (min 78)
Bîrnoi pentru Popovici (min 90+1)