Chiajna - Poli 0:2 (0:0)

Nu toate victoriile sunt frumoase. La condiția noastră, nici nu putem emite o asemenea pretenție. Și în ciuda unui arbitraj bizar, meritul nostru este că am ținut bine în spate la presiunea Chiajnei, sperând până la capăt că putem obține mai mult din acest meci. Golul lui Drăghici, rodul unui oportunism maxim, a fost răsplata, iar autogolul care a pecetluit soarta meciului la ultima fază rămâne o reușită pentru golaveraj. Suntem o echipă mică și trebuie să ne luăm punctele acolo unde ni se dau. Și pentru prima oară de când a început sezonul, suntem la mai puțin de paisprezece puncte de primul loc dincolo de linie.

Desăre meci: prima repriză a fost una ternă. Gazdele au plimbat binișor mingea pe circuitele lor, în special în flancuri, însă ultima pasă a lipsit. Nici la numeroasele cornere de care au beneficiat nu au putut face mare lucru. Fazele noastre de atac au arătat mai haotic, cu multe imprecizii în zona ultimilor treizeci de metri. Primele două șanse importante au aparținut Concordiei, care a profitat întâi de o pasă la adversar a lui Artean, finalizarea din marginea careului fiind prinsă de Straton. Apoi, la o respingere slabă a lui Șeroni, Bărboianu a avut timp să preia și să șuteze din interiorul careului, tot pe direcția portarului nostru însă, care a fost la post. Singurele noastre semi-ocazii s-au prezentat în minutele 22 și 30, întâi la o urcare clasică a lui Șeroni, finalizată cu șutul lui Llorente din douăzeci de metri, prea moale pentru a-l depăși pe Bălgrădean, și ulterior la o liberă de la treizeci de metri, trimisă puțin peste de Artean. Finalul reprizei a adus cea mai bună oportunitate de gol a gazdelor: la o acțiune în care nimeni n-a coborât să acopere absența lui Bărbuț în flancul drept, Chiajna a avut timp și spațiu pentru o centrare bună, dar Constantinescu, scăpat din marcaj de Bocșan, a dat cu capul peste, deși era singur, singurel.

Și dacă prima repriză a fost ternă, a două a părut că nu merge absolut nicăieri. Ocazii, de facto, au fost doar două în toată repriza: una în minutul 48, când șutul de la distanță al lui Artean a fost prins sigur de Bălgrădean; și una în minutul 65, la care gazdele au nimerit bara printr-un șut din întoarcere al lui Cristescu. Totul a fost însă întâmplare, asemeni tuturor lucrurilor care s-au întâmplat în ultimul sfert de oră. În minutul 73, Novak protejează o minge în marginea terenului și Cristescu îl lovește cu piciorul ridicat, dar fără agresivitate deosebită. Centralul decide eliminarea jucătorului gazdelor, care continuă însă în a domina steril partida. Apoi, în minutul 82, Drăghici este prins în ofsaid. Bălgrădean se pune să bată de la peste treizeci de metri, Drăghici stă în fața lui, la o distanță mică, și mingea îl izbește din degajarea (trimisă intenționat cu acest scop, parcă), dă în Bălgrădean și îi revine lui Drăghici care aleargă puțin și trimite în poarta goală, deschizând astfel scorul. Revolta gazdelor, cumva de înțeles, n-a întors decizia centralului. Deși au rămas sus, Concordia n-a reușit să mai pună în pericol poarta noastră, nereușind nici măcar dintr-o liberă de la douăzeci de metri să trimită pe poartă. Iar pe fondul nervozității, ne-am trezit cu încă un gol în tașcă la ultima fază a partidei, când Llorente l-a deschis pe Vraciu ușor lateral stânga, acesta a centrat tare în fața porții de unde Albu și-a trimis mingea în propria plasă. Și așa am ajuns la a patra victorie a sezonului!

O s-o spun răspicat: nu mi-a plăcut ce-am jucat astăzi. De la mijloc în sus am fost tare ineficienți, Drăghici mereu izolat și imprecis, Doman prea mult la minge, Croitoru ușor buimac în faze, Artean cu două, trei greșeli mari. Doar Bărbuț și Llorente mi-au plăcut. În spate lucrurile au arătat binișor, cu Novak făcând poate cel mai bun meci de când e la Timișoara și ceilalți din linie fiind suficient de preciși cât să închidă majoritatea acțiunilor fără multă dramă. Straton pare la rândul lui să se afirme drept o cantitate sigură și cunoscută în poartă, nu doar fiindcă a ajuns la trei meciuri consecutive fără gol primit, ci și fiindcă oferă acea siguranță care ne-a tot lipsit.

Am avut șansă, clar, fiindcă ocazii nu ne-am creat de fel. Dar să aplaudăm în primul rând această serie nebănuită de victorii. Cine ar fi crezut, mai ales la începutul sezonului, că vom ajunge într-un asemenea punct? Prognoza mea era sumbră, mult mai sumbră. Și e drept că greul continuă, nu doar pe plan sportiv, cât mai ales pe plan financiar, dar Poli se ține binișor, nu mai e acolo doar la număr. De asta avem nevoie.

Pentru încheiere, vorbele lui Andrei de acum două cronici; adică să dăm cezarului ce-i al cezarului:

Cu 6 puncte (deloc imposibile având în vedere că vom juca cu Viitorul și cu Chiajna, echipele pe care le-am bătut în Cupa Ligii) am ajunge la 0 și ar fi 14 puncte în acest tur, la fel ca în turul sezonului trecut. Cum ar fi? 

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (6), Bocșan (6), Șeroni (6), Novak (6) - Artean (5) - Bărbuț (6), Croitoru (5,5), Llorente (6), Doman (5) - Drăghici (6)

Schimbări:

Cârstocea pentru Doman (min 72)
Mailat pentru Bărbuț (min 82)
Vraciu pentru Drăghici (min 89)