30 aprilie 2016

CFR Cluj - Poli 5:1 (1:0)

O înfrângere scontată, cu atât mai previzibilă cu cât echipa a fost obligată să evolueze în inferioritate șaizeci de minute. Dar asta nu scuză nici atitudinea lamentabilă aratată în teren, nici așezarea haotică din teren, nici carențele de noțiuni elementare ale jocului de care au dat dovadă cei ce reprezintă Politehnica în această seară. Golul lui Goga a fost singura clipă în care cineva a arătat ceva, iar în ciuda gălăgiei care s-a făcut la adresa lor, jucători precum el sau Cânu sunt singurii care nu s-au lăsat umiliți astăzi. Ce-am ajuns.

Nimeni nu avea așteptarea ca Poli să zburde la Cluj, dar prestația primei reprize a lăsat impresia unei formații din complet altă clasă valorică. CFR a dominat jocul de la bun început, dominare exprimată cel mai clar în numărul ridicat de cornere de care au beneficiat gazdele - dar din care n-a ieșit nimic. În ciuda acestei stări de fapt, șansele nu s-au chiar înghesuit să apară la poarta noastră. Au fost două șuturi pe lângă de la marginea careului până în minutul 20, când Gomis a avut o triplă intervenție spectaculoasă, ieșit în întâmpinare în mijlocul careului. Faza a plecat de la o pasă la adversar dată de Llorente, în speranța unei respingeri, Gomis a venit să închidă unghiul și a respins, a sărit apoi la balon pentru a-l sufla din fața unui adversar, și a intervenit din nou la șutul în forță al lui Nouvier din afara careului. Trei minute mai târziu, ne lovește năpasta: Scutaru se accidentează și trebuie înlocuit cu Bocșan. Jocul continuă în nota stabilită anterior, până în minutul 33, când Bocșan este presat și îi pasează în spate lui Gomis, acesta degajează din prima și prost la un clujean în zona centrală, gazdele scapă unu la unu dintr-o pasă precisă, iar intervenția lui Gomis, de această dată, se soldează cu eliminarea portarului nostru, care a comis henț la câțiva metri în afara careului. Strauss îi ia locul, înlocuindu-l pe Javi, și așa am bifat două schimbări în puțin peste jumătate de oră. Am tremurat la libera care a urmat, dar finalizarea pe respingere a CFR-ului a mers pe lângă. Singura noastră mini-mini-ocazia i-a aparținut lui Nimely, care a primit o minge din flancul drept și a încercat o reluare din prima, cu un voleu complicat, nereușit însă. În final, vine și golul gazdelor, în minutul 44, când Bocșan e lejer în marcaj la limita careului, primește susținere de la Melinte, dar nimeni nu coboară în flancul drept, unde Nouvier are tot timpul din lume să preia, să-și așeze șutul și să tragă - gol printre mâinile lui Strauss, nu foarte diferit în lentoarea reacției israelianului față de primul gol primit în egalul din turul play-out-ului.

Conform așteptărilor, repriza secundă a fost un dezastru. CFR-ul s-a desprins în minutul 51, când D. Popescu a fost depășit în flanc, centrarea l-a găsit pe Ruiz în careu, șutul său a fost respins întâi de Strauss, dar Bocșan a reacționat pierdut în spațiu, și tot jucătorul gazdelor a ajuns primul la minge, înscriind. La două minute, pe o lipsă de concentrare a apărării adverse, Goga a intrat în posesie în careul lui Marc, a depășit un adversar și a finalizat tare de la unsprezece metri, fără speranțe pentru portar. Miracolul a fost aproape în minutul 56, când tot Goga s-a strecurat în poziție de șut, la limita careului, însă i-a lipsit forța/precizia pentru a reuși o revenire nesperată. După bara de la 25m a lui Larie, CFR-ul ne-a descusut în minutul 66, cu Bocșan pierdut în spațiu între doi adversari, dar nemarcând niciunul, ceea ce i-a permis lui Bud să primească liber, liberissimo în marginea careului mic, de unde a marcat fără probleme. Am scăpat la dubla ocazie a lui Petrucci/Bud, Strauss parând înainte ca balonul să fie trimis peste cu poarta goală în față. Introducerea lui Zicu în minutul 71 n-a adus nicio ameliorare în jocul nostru, acesta nereușind niciun moment de fotbal în timpul petrecut pe teren, deși ar fi avut una-două mici oportunități să se remarce. S-au remarcat mai departe clujenii, cu largul concurs al apărării noastre, marcajul fiind iar larg la o centrare venită de pe același flanc al lui D. Popescu, Belek învingându-l pe Strauss cu un șut din cădere, la care portarul ar fi putut face mai mult. Ultimul gol, în minutul 91, copie la indigo - centrare din flancul nostru stâng, Bocșan îl uită pe Lopez, care trimite bine cu capul.

Problemele noastre defensive de astăzi au plecat de la linia de mijloc aleasă de Grigoraș, dublată de situația numerică din teren. În fapt, de când Melinte a plecat de la închidere, tot răul vine de la dinamica proastă creată de poziționarea lui Jenkins - și, astăzi, Llorente. spaniolul oferind o prestație în nota colegului său de linie, dacă nu mai rea. La toate golurile se vede cum suntem prinși descoperiți - întâi trebuie să vină Melinte, în loc să coboare un închizător, în a-l susține pe Bocșan; apoi Ruiz planează între liniile noastre fără nicio grijă, și profită de spațiul creat acolo; nici la golul trei nu stăteam mai bine, cu trei oameni liberi în proximitatea lui Bocșan; șamd. L-am apărat pe Grigoraș când a fost de apărat, dar obstinația cu care refuză să abordeze un joc mai retras și mai compact defensiv ne costă. Da, echipa era condusă, dar în loc să închidem mai bine jocul în așteptarea unei șanse, ne-am pus să așteptăm minunea lăsând spații nepermise între linii. Și dacă măcar am fi pus de-o ocazie, ceva - dar am avut două sclipiri ale lui Goga, pe erorile adversarilor, și atât.

În fine. Nimic nu se leagă pentru cei slabi. Când am respirat în speranța unui portar care să mai și scoată goluri, ne-am trezit în zece - culmea, pe una din calitățile lui Gomis, jocul de picior. Mă tem că putem concluziona deja că mai bine continuam cu Kirschstein - și cu mulți dintre cei care au plecat. Măcar aveam un plus de stabilitate. Dar nimeni nu știe ce face aici și nu avem talentul de a o salva pe ultima sută de metri. Că despre cei care au reprezentat echipa în teren astăzi, mai sunt prea puține de spus.

Ne mai așteaptă o jumătate de șansă cu Craiova, în speranța că Voluntariul va continua mai slab ca noi în meciurile rămase. Obiectivul e să adunăm un minim de patru puncte, cu victorie în deplasare la adversarii direcți. De aici încolo, mai vorbim.

Până atunci, să fie Paște cu fericire!

Poli: Gomis (4) - Melinte (5), Scutaru, Cânu (5,5), D. Popescu (4) - Llorente (4,5), Jenkins (4,5) - Nimely (5), Javi, Goga (6) - Elek (4,5)

Schimbări:

Bocșan (3,5) pentru Scutaru (min 23)
Strauss (4,5) pentru Javi (min 36)
Zicu pentru Elek (min 71)

Un comentariu :

Anonim spunea...

Asa echipa slaba nu a mai fost la Poli . O totala lipsa de curaj la inceputul jocului atunci cand problema conditiei fizice nu se pune. Dar asa se intampla cand schimbi antrenorul jucatorii sunt derutati si lipseste finantarea. Nici nu stii ce sa mai faci. Totul este la pamant. Ce pacat Timisoara nu merita asa umilinta.

Google+