4 aprilie 2016

Botoșani - Poli 6:1 (1:1)

Pe lângă debandada organizațională, introdusă strategic în această fază a campionatului de mai înțelepții conducători ai fotbalului timișorean, am avut ocazia să ne delectăm în această după-amiază și cu debandada tactică, introdusă strategic de Grigoraș. După ce am plătit deja tribut unei formule cu trei mijlocași care nu făceau destul faza defensivă, opțiunea aleasă pentru această deplasare a mers un pas mai departe - o formație cu un singur închizător și, pe deasupra, Bocșan fundaș central, de nevoie. Iar deși am surpaviețuit miraculos primei reprize, nici la pauză nu a fost rectificată această problemă, astfel că după desprinderea gazdelor la doar șapte minute de la reluare, deznodământul a fost previzbil, aproape inevitabil.

Nici n-a început bine jocul, că am crezut că vom încasa cel mai rapid gol al sezonului, dar cumva am trecut peste primele două minute fără gol primit. În minutul 7, se vede delicios pe reluare, O. Popescu își părăsește pur și simplu omul pe care îl marca, Vașvari în acest caz, mingea ajunge pe o centrare lungă la acesta, șutul său trecând de puțin pe lângă colțul lung. Presiunea gazdelor e constantă, în vreme ce noi de abia trecem de mijlocul terenului. Nu e neapărat o noutate, așa am jucat și ultima oară la Botoșani, dar atunci nu am oferit colocatarilor din clasament atâtea spații și cadouri. Torres și-a asumat de la un capăt la celălalt primul gol al serii: încearcăm să ieșim pe contră, mingea fiind la piciorul lui Torres, dar pasa acestuia este interceptată de Cabrera, care profită de vidul lăsat de fundașul spaniol, pătrunde până în careu de unde trage, Strauss respinge excepțional, însă mingea tot la gazde revine, iar Torres atacă decisiv și târziu, cauzând un penalty fără dubii. Se deschide scorul și putea fi doi - zero în minutul 25, când Bocșan ține companie unui adversar în careu, pe o minge aruncată din aut, balonul îl depășește și ne salvează din nou Strauss, respingând cu piciorul un șut din unghi. În jocul nostru nu apare nicio tresărire, cu tot ofensivul promis de Grigoraș, iar zece minute mai târziu chiar ar fi trebuit să se desprindă gazdele, când D. Popescu a fost surprins avansat la o respingere pe degajarea lui Strauss, brusc balonul a fost trimis spre Fulöp, care scăpat singur spre poartă a ales o pasă proastă în lateral, Bocșan a intrat tare la glezna lui Belu, dar cumva cel din urmă a respins - tot până la Fulöp, care nici a doua oară nu a făcut ceva mai util cu mingea, șutând/pasând direct în aut de poartă. Așa cum se mai întâmplă în fotbal, ne trezim că egalăm în minutul 40: degajare lungă, Elek prelungește cu capul, Bărbuț aleargă să prindă mingea dintre doi adversari și este doborât la limita careului. Se dă penalty și Goga marchează. Cumva se termină și repriza, nu înainte să ne mai treacă un glonț pe la ureche, la finalizarea puțin peste a lui Cabrera.

Precum scriam deja, am avut șansa să rectificăm dezechilibrul din teren, dar Grigoraș optează să-l scoată pe Belu (poate accidentat, după faza cu Bocșan, sau poate fiindcă era constant depășit) și să-l bage pe Melinte. Culmea, avem șansa golului în minutul 48, când Goga urcă cu mingea pe centru-stânga, trece elegant de un adversar și șutează pe colțul lung din marginea careului, portarul gazdelor reușind să pareze. Patru minute mai târziu, suntem conduși: la un corner de care nimeni nu știa dacă trebuie acordat, mingea îl găsește pe Ngadeu în 11 m, marcat larg de mult mai scundul O. Popescu, camerunezul se înalță peste jucătorul nostru și trimite puternic spre poartă, iar Strauss nu se dovedește capabil să palmeze mingea din drumul ei spre gol. A fost gol din fază fixă, dar probabil că inevitabilul s-ar fi produs oricum - în minutul 55, Fulöp mai scapă o dată singur spre poartă, pe o minge trimisă din propria jumătate (!), Melinte reușind să-l scoată din ofsaid, însă finalizarea sa este ratată. Nu mișcăm în front și tremurăm de fiecare dată când zboară mingi spre careul nostru - QED minutul 65, minge înaltă, Torres pierde duelul la cap, Bocșan este depășit incredibil de Matulevicius, care finalizează printre picioarele lui Strauss. De aici am mers din rău în mai rău: Ivanovici a ratat de puțin poarta în minutul 69, înainte ca Matulevicius să-și treacă în cont dubla, cinci minute mai târziu. Centrarea a fost trimisă de Ivanovici din flancul nostru drept, Torres și Bocșan au stat încremeniți în timp ce doi adversari au țâșnit de lângă ei, și Strauss a ieșit târziu, astfel că vârful gazdelor i-a luat fața și a înțepat mingea pentru al cincilea gol al serii. Următorea reușită s-a arătat în minutul 79, pe o recuperare la centru, Melinte era avansat, Nimely cam pierdut în flancul drept, astfel că un jucător al gazdelor a pătruns lejer și a centrat pe colțul lung, de unde Bujor a marcat cu ușurință. N-am zis hop și am mai încasat unul, de această dată pe o fază mai statică de atac, din care iese în evidență pasivitatea lui O. Popescu, care nu și-a marcat omul aflat în centrul careului, de unde Cabrera a finalizat cu capul o centrare care l-a găsit perfect. Ultima ocazie a partidei ne-a aparținut, în minutul 87, o bună mostră a limitărilor noastre, căci după șutul bun al lui O. Popescu din marginea careului, portarul a respins în față până la Nimely, care din mai puțin de zece metri n-a făcut decât să trimită slab, cu latul, în brațele portarului. La capătul a trei minute de prelungiri, s-a terminat și bijuteria asta de meci, o contraperformanță remarcabilă de la un capăt la celălalt.

N-are rost să mai despicăm mult firul în patru. În această fază a campionatului, noi trebuie să ne apărăm în nouă și să căutăm acul în car(e)ul cu fân. În niciun caz nu avem voie să jucăm cu un singur închizător sau cu o formulă de creație în spatele vârfului. Experimente de acest gen putem face după ce suntem retrogradați, dacă e imperios necesar. A fost așa de banală strategia gazdelor, că e de neînțeles de ce Grigoraș n-a reacționat în vreun fel. Mingea o pierdeam de la degajare, căci nu făceam față cu scunzii Llorente și O. Popescu la jucătorii de talie de la gazde, cu care dominau mijlocul și recuperau rapid. Pe deasupra ne mai și prindeau sus, mai ales pe aceste faze, iar lentoarea fundașilor noștri centrali ne omora. Ce să mai zici de duo-ul dinamic Belu - Bocșan, primul constant călcâiul lui Ahile al apărării noastre, al doilea timorat și lent, împreună un dezastru. Au avut norocul că Torres și-a ales ziua de azi să-i eclipseze cu prestația sa dezastru, dar de ce să nu începi cu Melinte în centru, care are un plus considerabil de experiență față de Bocșan, mai ales dată fiind presiunea jocului?

Llorente a luat-o razna de unul singur, rareori dublat, și cu așteptarea ca el să inițieze multe din atacurile noastre. Că O. Popescu nu s-a simțit în largul lui avansat, în zona centrală, a fost evident din implicarea lui în joc, dar e greu să-i găsești un loc bun, dacă ții morțiș să-i găsești un loc și lui Goga în primul unsprezece. La ce a arătat în acest an, probabil că Goga ar putea totuși să facă mai mult decât Javi, în zona centrală, spaniolul fiind de nerecunoscut și complet ineficient. Iar Bărbuț și Elek, deși au mai mișcat ceva, au petrecut partida izolați printre adversari. Schimbările n-au adus niciun plus echipei, Melinte nereușind să consolideze flancul drept, iar Nimely, deși nu chiar degeaba, a irosit șansa de a face o diferență. Doman, intrat pe ultimele zece minute, a făcut puține. Ah, și despre Strauss, a scos trei goluri, dar ar fi incorect să ne așteptăm ca el să fie perfect, în timp ce are în față o apărare de hârtie. Putem să schimbăm câți portari vrem, dacă vor trebui să se bazeze pe ce am văzut astăzi.

Este evident că nu știm ce să facem în teren, deci trebuie să ne întoarcem la ceea ce știm să facem. Asta, dacă mai știm să facem ceva. Momentan, corigentul clasei este Grigoraș.

Poli: Strauss (5,5) - Belu (5), Bocșan (4,5), Torres (4), D. Popescu (5) - Llorente (5) - Bărbuț (5), O. Popescu (4,5),  Javi (4,5), Goga (5,5) - Elek (5)

Schimbări:

Melinte (5) pentru Belu (min 46)
Nimely (5) pentru Javi (min 66)
Doman pentru Goga (min 78)

Un comentariu :

Anonim spunea...

Fara cap fara tactica adecvata ptr asa un meci am fost ridiculizati. Oricum Florin Marin ptr Poli in situatia data a fost un antrenor f.bun. Din pacate jucatorii nu pot mai mult iar cu Grigoras adeptul unui joc avantat dezastrul a fost total.Daca juca ASU sau Ripensia nu lua 6.Daca nu punem apararea la punct si mijlocul nici nu are rost sa mai cheltuim banii pe deplasari.

Google+