13 martie 2014

Mansour din nou la Poli

Poate că nu intră la știrile cu "transferuri bombă". Probabil nu e jucătorul care să ne câștige meciurile de unul singur. Se poate accidenta chiar în primul meci, știindu-se fragilitatea lui fizică. Probabil nici nu e într-o formă fotbalistică foarte bună, ultimul meci oficial fiind în urmă cu aproape un an. Totuși, cred că poate fi la fel de util ca Szekely și că e mai bun ca ceilalți atacanți din echipă.

Dar nu despre asta vroiam să scriu. Sigur, Mansour nu a avut același aport ca un Bucur, de exemplu. A dat goluri importante, dar ne-a și scos peri albi când sărea mingea din el la 10 metri. Dar cu un palmares ce include 3 goluri din foarfecă, unul incredibil cu Argeșul și celelalte chiar împotriva lui Dinamo și Steaua, e demn de statutul de legendă. Golul cu Steaua mai ales, nu-l voi uita toată viața și am să‑l povestesc nepoților până se vor plictisi. De când a preluat Abiodun mingea pe dreapta am simțit că asta va urma. Eram chiar pe linia careului pe acea parte. M‑am ridicat și am strigat "Foarfecă!" când mingea încă era în aer. O clipă nu mi‑a venit să cred. Apoi am explodat de bucurie! Cel mai frumos gol pe care l-am văzut și trăit vreodată:



Mansour a fost cel mai longeviv dintre stranieri, activând la Poli din 2004 până în 2011, jucând 87 de meciuri oficiale în care a marcat de 18 ori. A început încă de pe vremea AEK-ului lui Doboș și a rămas până la final, refuzând chiar un transfer la Dinamo, pentru care a suportat consecințele. Iar acum a revenit la Timișoara, la această nouă încarnare a lui Poli. Indiferent de forma în care este, eu de-abia aștept să-l revăd în iarbă, pe Dan Păltinișanu. Bine ai revenit, Omul Foarfecă!

Niciun comentariu :

Google+