După cele patru meciuri acasă am hotărât că e cazul să văd și cum e atmosfera într-o deplasare. Mă rog, în cazul de față a fost vorba mai mult de o plimbare, pe care unii au făcut-o cu bicicleta, într-un pluton violet.
Satul Giarmata Vii era pregătit pentru evenimentul anului, terenul de fotbal atrăgând un public numeros. Cocheta tribună de pe partea cu linia de tren din spatele băncilor de rezervă e destinată exclusiv gazdelor și a fost arhiplină, în timp ce poliștii s-au aliniat pe partea cu șoseaua, sau la "peluza" dinspre biserică. Am văzut oameni de toate felurile, de la tineri la oameni mai în vârstă, semn că acest fenomen nu e doar distracția unor așa-ziși derbedei, ci bucuria unui fotbal liber, fără frustrările unui campionat infect și ale unor patroni șmecheri. Și cei din sat au venit bine pregătiți pentru această sărbătoare de sâmbătă, prezentând chiar și un steag și un banner de încurajare pentru alb-albaștrii lor. Până și băbuțele din sat au venit să asiste, informându-se în prealabil ce-i cu fotbalul ăsta și unde trebuie să marce ai lor.
Mutându-ne de pe margine în teren, Poli avea nevoie de o victorie pentru a rămâne în apropierea primului loc. N-a fost să fie primul meci la Poli la vârsta de 50 de ani pentru Roti, acesta nefăcând deplasarea. În ciuda acestui fapt, alb-violeții au controlat desfășurarea partidei, balonul aflându-se majoritatea timpului în terenul advers.
Pericolul a venit în special de pe benzi. Astfel, prima ocazie mare apare în minutul 10 la o centrare a lui Nicolaie pentru Marchiș, a cărui reluare este respinsă in extremis de către un fundaș. La cornerul ce a urmat, nimic nu a mai stat în calea golgheterului nostru, acesta deschizând scorul. Doar cinci minute mai târziu, Obrejan majorează, tot după o centrare, retrimisă de Marchiș până la fundașul nostru care împinge mingea în poartă. Mă bucură golul acestuia, fiind un jucător care îmi place. Chiar de se lasă copleșit uneori de pasiunea sa, e luptător, vrea să dea totul pentru echipă și acceptă cu greu orice greșeală.
Repriza a decurs în aceeași notă, Bota, Popoviciu și Nicolaie fiind de mai multe ori la capătul unei faze. Din păcate, golul 3 nu a mai venit, ca să putem sta și noi liniștiți. Astfel, la una din puținele ocazii când adversarii au intrat în terenul nostru, aceștia au și profitat de o greșeală de curtea școlii a portarului nostru Flavius Muntean, care a cam șomat până atunci, și au redus din diferență chiar înainte de pauză.
În repriza a doua, chiar de am controlat în continuare jocul, în aer plutea pericolul că am putea fi egalați, în timp ce finalizările noastre nu cadrau poarta. Totuși, putem nota un șut din lateral al lui Bota din minutul 56 ce a nimerit transversala. Popoviciu și Nicolae își încearcă șuturile, dar nu nimeresc spațiul porții. În minutul 68, Nicolaie se bate pe stânga și centrează într-un spațiu gol. Băcilă apare lansat dar nu lovește bine cu capul, mingea trecând peste. În fine, golul liniștitor a căzut în minutul 75, când același Nicolaie șutează cu sete de pe partea stângă.
Victorie meritată, dar cu emoții inutile, pentru ASU Poli marea cauză de stres rămân portarii, care gafează meci de meci. Sper că această problemă va fi remediată în timp util și mai sper ca entuziasmul de la această deplasare inedită să nu dispară.
ASU Politehnica: Muntean – Radovancovici, Obrejan, Lazăr, Mărănescu – Popoviciu, Iovițu, Băcilă, Bota – Nicolaie, Marchiș
Au mai intrat: Basarab, Panc, Guran
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu